5,154 matches
-
vedeau în depărtare, albăstrui, deasupra lacului din care se înălțau aburi de răcoare. Aveam senzația că puteam ieși și intra din nou în timp. Parcă aveam cheia timpului. Deodată văd că René era cu picioarele goale, lucru care m-a uimit mult. Am spus numai că ar trebui să-și cumpere pantofi noi, aceeași marcă italiană, Testoni, pe care el a apreciat-o încă din adolescență, același model simplu, dar extrem de elegant. El m-a privit surâzând enigmatic. Apoi a spus
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
mă perfecționam citind Gita și desenând sub hipnoza provocată de desenele lui Victor Brauner, m-a sunat traducătorul Ion Comșa, spunându-mi că un editor suedez a venit la Uniune și dorea să mă vadă și pe mine. Am fost uimită - nimeni nu mă invitase niciodată la asemenea întâlniri. Președintele scriitorilor avea preferații și preferatele lui pe care îi trimitea tot timpul în străinătate, mulți vor scuipa mai târziu pe amintirea lui, gest meritat, pentru că îi judeca pe scriitori după judecăți
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
de persoane. Îmi place de ea, e frumoasă și plină de mister. A studiat muzica în tinerețe, apoi a lucrat în restaurantul familiei din Skagen. Ea aranjează toate sărbătorile pentru celebrii muzicieni din Stockholm. Vorbim despre lucruri practice și mă uimește faptul că nu va costa „ochii din cap” pentru a sărbători nu numai jumătatea mea de secol, dar într-un fel și a aduce în prezent amintirea lui René, pentru fiii lui și prietenii mei. Facem liste cu tot felul
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
miercuri. Prietenii mei au fost foarte mulțumiți de ziua de ieri. Brusc, mi-am adus aminte de visul de azi-noapte: eram mai multe persoane și trebuia să le adun în una singură! Chipurile mele erau răspândite prin camere și mă uimeau! Cine poate exprima, mai bine decât visul, situația delicat perplexă în care m-am găsit ieri? Lionel și Ralf au venit, în fine, la mine! Sunt tot timpul la dispoziția lor, ca un fin ambasador manipulând forțele binelui și răului
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
colți verzi de iarbă din lumea pietrei. E o magie care se prepară în fiecare atom și deși avem atâtea creiere și atâția ochi, suntem orbi la toate transformările din elemente. Peste câteva zile, sunt sigură de asta, mă voi uimi din nou în fața firelor de iarbă, a primelor flori, șoptindu-le: Bine ați venit, de unde ați venit! Imaculata prospețime a primăverii, cel mai frumos anotimp, se oglindește și în mine. Simt din nou dorința de a iubi pe toată lumea, exact
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
cel nou, 1995, a sosit, a fost plină de vise. L-am visat chiar pe Hikari, fiul scriitorului japonez Kenzaburo Oe. Era într-adevăr plin de aur, ca un împărat, cu toate însemnele unei străvechi puteri, aparținând dinastiei Soarelui. Mă uimeam de ținuta lui maiestuoasă, spunându-i în suedeză că și eu aparțin acestei dinastii solare. Zâmbea binevoitor. Apoi, eram cu René, în drum spre Duveke (profesoara de suedeză de la ABF) și ce surpriză; René și Duveke se cunoșteau, au rămas
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
și bubuituri și fulgerări moderne. Am trăit amândouă, poate, momentul cel mai intim: ploaia ca sacrificiu suprem, o desfășurare de generozitate vorbind sonor și olfactiv și despre propria noastră generozitate. Am împlinit cincizeci și patru de ani. M-am trezit uimită de visul de azi-noapte: un tânăr negru, cu un trandafir roșu, se uita la mine zâmbitor! Era o bucurie în ființa lui și o așteptare erotică. Un tablou vivant, pictat de zeul somnului chiar pentru mine! Visul m-a consolat
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
și cu interpretarea de calitate și dezinvoltură a personajului Fredy. Ciprian Marele, în rolul lui Frank, directorul închisorii, se păstrează la înălțimea interpretărilor calitative pe care ni le oferă de fiecare dată, iar George Cojocariu, în rolul doctorului Falke, ne uimește prin disponibilități actoricești pe care le demonstrează de fiecare dată și prin verva cu care animă întregul ansamblu! Reușește a fi un abil conducător al ițelor aparent încâlcite din intriga spectacolului. Simona Titianu a realizat un debut de bun augur
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
încă nu o remarcase pe deplin. Iată însă că, începând cu acest rol, orice apariție va trebui apreciată ca o prezență care slujește scena (și muzica în general), la cel mai înalt grad.Soprana, care face obiectul debutului amintit, te uimește atât prin prezența sa fizică agreabilă, cu glasul plăcut, egal în toate registrele, cât mai ales prin siguranța muzicală și emisia relaxată, fără pic de efort fizic, făcându-te să urmărești cu plăcere zbuciumatul demers dramatic al nefericitului personaj interpretat
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
greu de suportat. De altfel nici nu terminase școala normală; era învățător făcut din cântăreți bisericești, lucru obișnuit la ruși. Am muncit, ca de obicei, cu râvnă. Am făcut un cor școlar pe patru voci cu elevii școlii, cor care uimea pe oricine prin program și armonie. La "Înălțarea Domnului", când la cimitir se oficia slujba bisericească întru slava celor căzuți pe câmpul de luptă plângeau toți cei prezenți și prezent era tot satul. La Bolgrad ne duceam "noi, băieții" pe
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
zer. Observând aceasta, zootehniștii au deschis portbagajul care era plin cu roate mari de caș pentru a pune o folie sub caș. Unde ați plecat așa de dimineață?, am întrebat din ușa primăriei. S-au întors amândoi în aceeași clipă, uimiți să mă vadă la ora aceea la primărie. Păi... mergem să ducem cașul. Dar cașul a fost ridicat vineri, am răspuns mirată. Îl ducem noi la fabrica de lapte și pe acesta, mi-a răspuns soția inginerului cu glas prefăcut
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
Țâru, mi-a spus cu ceva timp înainte, după ce a gustat din țuica de prune pe care a încuiat-o apoi în fișetul de lângă biroul mare din lemn de stejar, ce faci dacă o să cadă comunismul? Nu știu, am răspuns uimită de întrebare. Nu mă gândisem niciodată la asta. Dar dumneavoastră ce faceți?, întreb la rându-mi, știind că va spune o glumă bună. Eu ce fac? Satul meu e pe graniță. Pun un picior în România și unul în Ungaria
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
Eram 137 foarte curioasă să aflu de ce stătuseră o oră și mai bine încuiați în birou cei doi. Să știi, tovarășa Țâru, că nu ai avut suficiente voturi pentru a câștiga alegerile! Cum adică? Nu am ieșit primar?, am întrebat uimită peste măsură. Nu, nu ai ieșit. A ieșit cel de pe poziția a doua, tovarășul Paraschiv de la Ghiduleasa. Și ce fac acum, plec înapoi în fabrică după ce m-am mutat în comună? Stai liniștită că am rezolvat cu buletinele de vot
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
la Casa Poporului, la București. Acolo mai scria că refuzul meu va avea consecințe grave și că voi suporta rigorile legii pentru că practic ilegal meseria de tâmplar și nu plătesc impozit la stat. De ce nu ai autorizație?, l-am întrebat uimită de tot ce auzeam. Nu are nimeni autorizație în comună. Ieri tocmai am semnat un tabel pe care mi l-a adus secretarul cu toți meseriașii din comună. Avea și un tabel nea Turuianu. M-a pus să-l semnez
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
cantină, contra cost. S-a consultat cu ministrul chimiei și ne-a dat aprobarea, precizându-ne că atunci când vom auzi elicopterul să fim prezenți "la datorie". Amicii mei au mâncat pe săturate, i-au lăudat pe bucătari și au rămas uimiți de prețul mesei. Abia terminaseră, când au apărut elicopterele erau două! Din unul a coborât Ceaușescu, din celălalt "suita", între care Oprea și Ștefan Andrei. Ceaușescu era în salopetă, cu cizme de cauciuc și binecunoscuta-i șapcă. Imediat după coborâre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
un prânz de gală: icre, drob, caș, urdă, ciorbă de miel, friptură de miel, purcel de lapte, piftie de curcan, sarmale, clondire cu țuică, afinată, cabernet, merlot, fetească, băbească, pască și cozonac, coșuri cu ouă închistrite... Supușii Reginei au rămas uimiți de "paleta" de culori și arome. Am fost serviți de câteva "novice", roșii în obraji, sănătoase și frumoase, iar în capul mesei trona stareța mănăstirii, maica Xantipia, o cariatidă cu studii la ASE și cu un zâmbet "cu totul și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
fost declanșată o campanie Împotriva americanilor, punându-se Întrebarea „Cum rămâne cu doctrina Monroe?”. În același timp, jurnalele cantacuziniste au declanșat o campanie violentă Împotriva guvernului Sturdza, chiar dacă acesta nu avea nici o vină. În timpul primului război mondial, atitudinea evreilor a uimit pe mulți. Astfel, la sosirea armatelor germane În București (23 noiembrie 1916), o parte a populației a ieșit În Întâmpinare strigând „bine ați venit” aruncând flori, spre nedumerirea gen. Mackensen mirat de lipsa de patriotism. Carp, care toată viața a
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
care doi de o culoare, doi de altă culoare și unul bălțat, performanță pe care, în stare de veghe, nu o realizează. Alteori Vasile a visat pe o fată, bolnavă și ea, cum îi oferea o scoică deschisă. M-a uimit mai întâi că băiatul știe ce este o scoică. Întrebându-l mai atent, am înțeles că era o scrumieră de cristal în formă de scoică pe care o văzuse într-o cameră, la administrație: este de discutat în ce măsură se respectă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
de pictură, îi simt aproape de sufletul meu. Dar cred că mintea nu trebuie îmbâcsită cu fleacuri, nici cu obiecte, fie ele de preț, nici cu povești despre obiecte. Prefer o minte populată de întrebări, uneia aglomerate de informații. Erudiția mă uimește, mă lasă perplex; dar în această perplexitate este puțină admirație. Niciodată nu mă plictisește o discuție cu un om interesant, oricât de neînvățat ar fi, dar mor de plictiseală când aud un pomelnic de amănunte despre cutare lăcaș sau despre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Mi-am imaginat "marea aventură". Ca într-o reclamă de vacanță, zburând pe șosea, bărbații salutând din mers, Maria Ivanovna, din ataș, agitând tricolorul. Trecători cu gura căscată, munți și ape în peisaj, cerul albastru, ca în abecedare, niște păsări, uimite de ceea ce văd, gata să uite că trebuie să zboare. Dar visele sunt interzise tocmai visătorilor. "Marea aventură" s-ar putea întâmpla altora, care nu o doresc, unora care să nu suporte o călătorie cu motocicleta, dar Maria Ivanovna a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
întreține tema necesității suprimării dinților maidanezi: "soluția finală". * Nu sunt excesiv de sentimental; viața și profesia m-au învățat să evit atitudinile excesive. Nu sunt nici un admirativ total al regnului animal; am reticențe și repulsii; dar nu încetez să mă las uimit de câini; nu m-a supărat niciodată un câine, nici când m-a înșfăcat, cu sau fără motiv înțeles. Simt că amândoi, câinele și eu, împărțim un bun comun; greu de definit în ce constă acest "bun comun"; poate constă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
ploaie mare; Culcă-mite, puică, culcă-mi-te Și dormi ca o mielușea.” Judece oricine ce înseamnă să înseriezi diferențele și asemănările a douăsprezece dialecte diferite. La Simenschy asta nu constituia însă decât o parte minoră a bagajului său lingvistic. Ceea ce uimea la profesor era profunzimea cu care aprofunda fenomenul limbii. Deși pentru studenții săi Theofil Simenschy era un nec plus ultra, savantul avea propriile lui venerații: era plin de reverența în fața gramerianului antichității sanscrite, Pănini, pe care profesorul îl considera un
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
anecdota cu profesorul universitar care, completându-și la fără frecvență studiile, când a dat examen cu el însuși, n-a picat. EMIL BRUMARU Încă de la primele versuri Brumaru n-a avut de învățat decât de la sine însuși. Faptul l-a uimit iar uimirea i-a fost uriașă așa că primul caiet pe care l-a terminat și l-a pus pe foc. Regretul îl determină acum să se autopastișeze. Brumaru nu scrie decât poezia unei singure vârste, de multă dispărută, cea a
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
unei singure vârste, de multă dispărută, cea a inocenței. Universul poetului este lumea unui prunc care explorează camera, clătinându-se pe piciorușe. Constituite într-un leit-motiv, paharele pe care nu le poate atinge și care totuși pocnesc cu gingășie îl uimesc la fel de tare ca melcii, buburuzele și furnicile din iarbă. Obsesii și voluptăți de prunc îl îndeamnă s-o asculte pe fata care, noaptea, a ieșit afară să facă pipi în nisip. Obiectele le pipăie cu degete atât de diafane încât
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
-sa și încă un frate. Le-a răzbit pe toate, a înțeles ce este viața, a citit și a făcut yoga. La Archeos expunerea lui asupra filozofiei lui Platon a fost înțeleasă de toată lumea și a avut darul să-l uimească pe un filozof care mai târziu mărturisea că niciodată n-a ascultat o prelegere care să se compare cu cea a lui Cristian. La un moment dat am auzit despre dânsul că aderase la o sectă. În asemenea măsură s-
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]