5,010 matches
-
la laboratorul principal. Precum gardul din afară, pereții erau calzi, ca și când ar fi fost încălziți din interior. Material de construcție pentru templu! Încă o dată, nu făcură nici un comentariu. Intraseră în laboratorul propriu-zis și acum se uitau unul la altul cu uimire. Camera fusese mărită considerabil față de dimensiunile ei inițiale, deși ei nu știau aceasta. O porțiune mare din perete fusese decupată, iar breșa, deși complet înghițită, era încă nefinisată și crestată. Asta cât privește pereții. Pe aproape fiecare iard pătrat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
Plutind pe un nor de emoții contradictorii, am început să mă plimb de-a lungul trotuarului de lemn. Am trecut pe lângă câțiva oameni, mai întâi un bărbat, apoi o femeie... S-au uitat la mine cu o privire plină de uimire. Acum sunt conștient de asta, dar atunci abia dacă i-am băgat în seamă. N-am coborât cu picioarele pe pământ decât în clipa când m-am întâlnit cu două doamne care veneau din direcție opusă, pe același îngust trotuar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85131_a_85918]
-
de fete care se grăbeau să se mărite, din anumite motive. - Terry, o să am un copil. Și spunând acestea, veni spre mine și îmi trase două palme, peste față. Cred că, în viața mea, n-am rămas mai încremenit de uimire. Aici, Maynard făcu o pauză și își plimbă privirile prin încăpere. Musafirii se holbau unii la alții, stingheriți. În cele din urmă, femeia care se manifestase atât de critic spuse cu satisfacție: - Bine ți-a făcut! - Credeți că am meritat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85131_a_85918]
-
schimbam banale și ieftine instantanee. Iordan avea să pună pe note versurile lui Emil Brumaru, visătorul grațios căruia un sifon albastru ori cănile cu apă îi trezeau neliniști metafizice. Chiar gălețile cu zoi din ușa bucătăriilor de vară îi provocau uimiri transcendente. "Tutungerii, tutungerii, o, vremea cînd eram copii Sutiene mici, cu miros rar Iubiri uitate în sertar..." E mirosul exact al adolescenței. Mama îmi cususe, pentru banchetul de absolvire, o rochiță galbenă, plisată, cu decolteu cuminte și lungime cuviincioasă. Tatei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
cu care-mi constata sînii: "Cam mari pentru modelling, Dințișor". Adolescența mea a stat sub semnul manechinului englez poreclit "Rămurica". Fără șolduri, îngustă-n umeri, cu încheieturi fragile și abdomen ca un scut. O așchie de fată. Le privesc cu uimire pe fătucile invadînd ecranele. Numai arată, nu și ascund. Noi, generația seventeen din 6l-62, dețineam arta mai subtilă, mai stimulativă de-a ascunde. Păstram ceva ascuns. Firește, dacă aveai ce ascunde. Dar călcîiul tot vulnerabil era. Pentru bărbații adevărați, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
un protocron Patapievici al anilor șaptezeci. I le număram în cronicile literare. Se potriveau ca nuca-n perete: thuriferar, etricat, pestiferant, obvios, saiant, stercoral, apevist, ipsatoriu, derelicționare, minlionar, ostensibil, deliterios, debonar... Un băiat vopsit boboc de rață mă privește cu uimire cum bolborosesc într-o limbă necunoscută. Băgăm întîi benzină? îl trage de braț o fatucă blondă și roz ca un pahar Baccarat. Nu pare a avea vîrsta cînd se admite îngurgitarea de alcool. Unde? Hai la profa. La doamna Holda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
din valoarea și profesia persoanei ce mi se adresa. Printre rânduri, am intuit ceva din personalitatea corespondentei mele, dar adevărata ei personalitate am perceput-o clar în momentul când mi-a trimis indirect un volum de poezii intitulat „Anotimpurile iubirii”. Uimire și încântare am avut din plin atunci când am parcurs volumul cu titlul amintit și tot ca primă impresie am telefonat Doamnei poete din Novaci - Gorj - spunându-mi părerea asupra valorii volumului trimis. Un fapt incitant e acela că astfel am
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
care aș putea să o înțeleg, ne despărțim prieteni, eu rămân cu ploaia și cu reumatismul, dumneata cu banii, iată happy-end-ul - sau cineva a ținut cu tot dinadinsul să producă zâmbete strâmbe, ca la camera ascunsă? Musafirul începu să tremure. Uimirea întipărită pe chipul său nu părea deloc trucată. - Chiar nu înțelegeți? Dumneavoastră sunteți scriitorul, autorul întâmplării nefericite prin care trec de câteva zile. M-ați aruncat în plin coșmar. Sunteți singurul care puteți să spuneți cum se va termina totul
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
reuși să spună: - Tu m-ai zăpăcit cu totul, dragule, și-l îmbrățișă. I se alătură și Mihăiță care, ca un mânz nu se depărta niciodată de părinții lui. Abia stăpânindu-și emoțiile, Ina introduse cheia în ușa de la intrare. Uimirea ei nu se putea cristaliza în cuvinte. Străbătu încăperile, deocamdată goale, dar care și așa respirau o eleganță demnă de opera unui inginer constructor. Era mândră de soțul ei. Când vor veni părinții să-i vadă opera, vor conchide că
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
devreme a fost brusc Înlocuită de iritare. — Foarte bine, atunci. Hai să „facem o pauză“, am zis eu sarcastic, cu răutate. Un scurt răgaz. Pare o idee strașnică. M‑a privit cu ochii aceia mari, căprui, cu o expresie de uimire mută și durere, după care și i‑a Închis ca pentru a alunga din ei imaginea chipului meu. — OK, Andy. Te eliberez din evidenta ta nefericire și plec. Îți urez distracție plăcută la Paris, sincer. Mai vorbim. Și, Înainte să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
o autoreflexivitate a existenței pure. Acel aer atât de natural de pe fețele celor ce participă și asistă la un banchet inițiatic devine expresia supremă a comunicării fiorului firesc al vieții. „Noi suntem aici În tablou și voi vă uitați cu uimire la noi. Vă uitați fără să Înțelegeți ce vă atrage spre această dărăpănătură În care ne-a fixat nebunul de Leonardo.“ E adevărat că noi, cei din afara tabloului, ne uităm febril, cu ochii măriți de spaimă, să nu ne scape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
insuportabilă? Nu. Știu doar atât: că În noaptea asta Îmi voi face lecțiile mai conștiincioasă ca totdeauna, ca să răzbun visurile În care m-am scăldat după-amiază, În loc să Învăț. În mine clocotește ceva crud, ceva strivit prea mult, o mirare, o uimire, o revoltă, nici eu nu știu. Am primit vestea destul de calmă, dar i-am simțit din plin efectul. Nu mă zbat, nu disper, e de prisos. Nu credeam că o să se Întâmple, dar iată că s-a Întâmplat! Încă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
o stare de transparență prin care noi pluteam stângaci, În căutarea acelei forme care să ne reprezinte În entitatea pură a ceea ce se vedea Înăuntrul pupilelor larg deschise spre o lume interioară, interzisă și invizibilă pentru ceilalți. Acea impresie de uimire Îmi venea, cred, din prea marea concentrare asupra stării de copilărie, era o exacerbare instinctivă a intuiției că vitalitatea extremă pe care o voi putea atinge vreodată se consuma chiar În acea clipă; nu se știe de ce, dar mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de modă, îi explică detalii de croială, de stofe și de garnituri, iar el se interesa de aproape și cu toată seriozitatea, parcă ar fi fost vorba de probleme vitale. Consfătuirile continuară zile de-a rândul și Nadina descoperi cu uimire că Grig are și în materie de îmbrăcăminte feminină un gust delicat și idei originale. Îi și zise odată: ― Credeam că numai agricultura te pasionează. Văd că m-am înșelat. Grigore surîse: ― Tu ai fost adevărata mea pasiune, de când te-
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
oamenilor, că noi nu i-am făcut nici un rău, și nici să nu creadă că moșia are s-o înstrăineze, că... Izbucnirea aceasta totuși nu găsi răsunet decât la o parte din oameni, ceilalți întorcînd doar capetele spre dânsul cu o uimire binevoitoare. Plutonierul Boiangiu însă, închipuindu-și că s-a aprins și vorbește urât fără să-și dea seama, încît mai târziu are să-i pară rău că s-a făcut de râs, ridică deodată mâna și-i acoperi gura cu palma
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
era bâlci. Până și femei, și copii căscau gura amestecați prin mulțimea înfrigurată. Glăsuiau însă puțin și domol, parcă cuvintele ar fi avut greutăți de plumb. Numai uneori țâșnea cîte-o vorbă tare, ca un strop într-un nor încărcat, stârnind uimirea și întoarcerea capetelor. ― Înăuntru care sunt? întrebă Vasile Zidaru, auzind zgomot din cârciumă. ― Apoi sunt mulți, răspunse Ignat Cercel, care umbla de colo până colo, printre oameni. E și Marin, este și feciorul cel mic al lui Dragoș, mai e
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Amara începu să clocotească. Întâi știrea, făcând ocolul satului, stârni curiozitatea. Țăranii și-o împărtășeau cu mirare și nedumerire, clătinând din cap și întrebîndu-se din ochi. Pe urmă, pe măsură ce se convingeau că trebuie să fie adevărată, mirarea se transformă în uimire: ― Dar ei nu știu porunca lui vodă?... Ori nici ei nu vor să asculte poruncile și s-au dat de partea ciocoilor? Și încetul cu încetul satul fu cuprins de indignare și de mânie, în bătătura cârciumii se strânse repede
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
la mașină. — Fire neastâmpărată așadar... Nu am rubrică... Iacob Zevedei luă hârtia de pe masă. O mai citi o dată, apoi se rezemă de speteaza fotoliului, căutând să prindă vibrațiile Vocii. Făcu foaia ghemotoc. Vocea lăsă să-i scape o exclamație de uimire, așteptând ca ghemotocul să fie aruncat pe jos. Dar Iacob Zevedei zâmbi iarăși, cântărindu-l în palmă, ca pe un lucru de preț. Apoi îl așeză pe birou și începu să-l desfacă, netezind foaia cu dosul mâinii. — Așadar, spuse
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de drum către casă, cu șevaletul strâns pe umeri. Se opri să ia, la bodegă, un lichior de anason și atunci scoase desenele la lumina lămpii de pe masă și le privi pe îndelete. Dar cu ochii tot mai căscați de uimire, împingând cu scaunul îndărăt, de parcă ar fi vrut să se îndepărteze de chipurile acelea pe care jucau flăcările curbate de sticla lămpii. Iar această surpriză, amestecată cu spaimă, nu era din pricina faptului că își pierduse puterea de a anticipa vârstele
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
pui, fructe de mare... Sunt feluri de mâncare pe care nu le-am văzut niciodată sau de care nici măcar n-am auzit. Parada continuă. Expresia de pe fețele servitorilor mei îmi spune că asta e ceva obișnuit. Încerc să-mi ascund uimirea. După ce farfuriile sunt așezate, îmi flutur mâna. Servitorii se retrag și stau în picioare, în tăcere, lângă pereți. Mă simt ciudat să privesc masa asta monstruoasă. — Vă dorim poftă bună! cântă servitorii într-un singur glas. Îmi ridic bețișoarele. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
pentru principiile după care îi impuneam să trăiască. Avea două feluri de expresie când mă privea. Una era cea a unui străin, de parcă nu m-ar fi cunoscut și nici nu îl interesa să mă cunoască. Cealaltă era una de uimire. Nu putea înțelege de ce trebuie să fiu eu singura care îl contestă. Privirea lui analiza propria mea existență. După ce ne certam, expresia sa afișa un rânjet sarcastic. Eu eram micșorată în ochii fiului meu. Adorarea mea pentru această mică ființă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
care zace într-un șanț sub un cadavru? — Tung Chih! țip eu. O clipă mai târziu, un cuțit taie sacul și respir aerul proaspăt. Cel care ține cuțitul este un soldat în uniforma Gărzii Imperiale. Stă în fața mea împietrit de uimire. — Majestatea Voastră! Se aruncă la pământ. Îndepărtându-mi funiile de la mâini și de la picioare, îi spun: — Ridică-te și spune-mi cine te-a trimis. Soldatul se ridică și îmi arată cu degetul în spatele lui. Puțin mai încolo, un bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
se odihnește cu qin-ul ei, și flori de piersic se văd prin fereastra rotundă din spate. Vitalitatea primăverii contrastează cu melancolia tinerei femei. Este evident că își așteaptă soțul sau iubitul. Picioarele ei expuse sugerează că tânjește după el. Spre uimirea mea, picioarele îi sunt legate. Lumina din vasul de ulei emană un miros dulce și răspândește raze portocalii. Ea adaugă căldură mobilei roșii. Pe o masă, în colț, sunt teancuri de cuverturi, pături, cearșafuri și perne. Mormântul e primitor precum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
cu nerăbdare. Asta demonstrează că nu sunt deloc singura - este una dintre cele mai comandate cărți de pe Amazon Înainte de apariție și are o Întârziere de livrare de trei săptămâni după publicare! Will Îl privi pe Simon, clătinând din cap cu uimire. —Dragă, pur și simplu nu Înțeleg de ce. De ce? De ce? De ce? Cum aș putea răspunde la Întrebarea asta? Era ceva ce mă Întrebasem singură de un milion de ori. Începuse inocent, cu descoperirea unui exemplar abandonat din Sexy și tare În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
cu Monica, cred că e un grup destul de neincestuos, ceea ce ar trebui să fie un avantaj. Toată lumea Își lua notițe cu furie, iar Fetele cu Lista, cărora li se permisese să urmărească ședința din spatele sălii se holbau la noi cu uimire. —Kelly, eu ce trebuie să fac? am strigat-o pe când se pregătea să plece. —Tu? Păi, Bette, singurul lucru de care trebuie să ai grijă e Philip. El e cheia Întregii chestiuni, așa că tu concentrează-te să-l faci cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]