15,959 matches
-
acest complement: Dinu ascultase cartea de amenințare cu sprânceana încă mânioasă. Urcară scările mai ușori ca niciodată. Când verbul are o complinire indirectă, numele predicativ circumstanțial poate precede acestei compliniri: Apoi s-a uitat cu ochii holbați la brașoveancă. Dacă verbul are diferite compliniri circumstanțiale, numele predicativ poate sta: imediat după verb, înaintea complinirilor circumstanțiale: Se sculă încet și porni gârbov spre casa pustie. sau după una din complinirile circumstațiale: Am umblat astfel veseli toată ziua. III.3 Predicatul circumstanțial Referindu
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
Urcară scările mai ușori ca niciodată. Când verbul are o complinire indirectă, numele predicativ circumstanțial poate precede acestei compliniri: Apoi s-a uitat cu ochii holbați la brașoveancă. Dacă verbul are diferite compliniri circumstanțiale, numele predicativ poate sta: imediat după verb, înaintea complinirilor circumstanțiale: Se sculă încet și porni gârbov spre casa pustie. sau după una din complinirile circumstațiale: Am umblat astfel veseli toată ziua. III.3 Predicatul circumstanțial Referindu-se la aceeași propoziție fetița aleargă voioasă Silvia Niță consideră că
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
este fetița. Predicatul aleargă exprimă acțiunea principală pe care săvârșește subiectul, pe când predicatul nominal este voioasă exprimă starea în care se află subiectul. De la construcția Fetița aleargă și este voioasă se ajunge la Fetița aleargă voioasă prin eliminarea copulei (a verbului copulativ) și prin asimilarea numelui predicativ la propoziția cu sens principal ( Fetița aleargă). Adjectivul voioasă în construcția Fetița aleargă voioasă are funcție de determinant direct al substantivului și de determinant indirect al verbului. Aici adjectivul determinant nu atribuie o calitate permanentă
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
la Fetița aleargă voioasă prin eliminarea copulei (a verbului copulativ) și prin asimilarea numelui predicativ la propoziția cu sens principal ( Fetița aleargă). Adjectivul voioasă în construcția Fetița aleargă voioasă are funcție de determinant direct al substantivului și de determinant indirect al verbului. Aici adjectivul determinant nu atribuie o calitate permanentă substantivului determinat, ci exprimă însușirea substantivului simultană cu acțiunea verbului. „Considerăm că adjectivul voioasă în construcția Fetița aleargă voioasă este un al doilea predicat al propoziției, un predicat secundar care exprimă o
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
sens principal ( Fetița aleargă). Adjectivul voioasă în construcția Fetița aleargă voioasă are funcție de determinant direct al substantivului și de determinant indirect al verbului. Aici adjectivul determinant nu atribuie o calitate permanentă substantivului determinat, ci exprimă însușirea substantivului simultană cu acțiunea verbului. „Considerăm că adjectivul voioasă în construcția Fetița aleargă voioasă este un al doilea predicat al propoziției, un predicat secundar care exprimă o stare sau o calitate atribuită verbului prin intermediul substantivului”. Predicatul circumstanțial stă mai ales pe lângă verbele care exprimă mișcarea
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
o calitate permanentă substantivului determinat, ci exprimă însușirea substantivului simultană cu acțiunea verbului. „Considerăm că adjectivul voioasă în construcția Fetița aleargă voioasă este un al doilea predicat al propoziției, un predicat secundar care exprimă o stare sau o calitate atribuită verbului prin intermediul substantivului”. Predicatul circumstanțial stă mai ales pe lângă verbele care exprimă mișcarea (a merge, a umbla, a se întoarce, a fugi, a intra etc.): Seara, când Simion veni de la cărăușie, băut și morocănos, bătrâna îl aștepta la poartă, să-i
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
simultană cu acțiunea verbului. „Considerăm că adjectivul voioasă în construcția Fetița aleargă voioasă este un al doilea predicat al propoziției, un predicat secundar care exprimă o stare sau o calitate atribuită verbului prin intermediul substantivului”. Predicatul circumstanțial stă mai ales pe lângă verbele care exprimă mișcarea (a merge, a umbla, a se întoarce, a fugi, a intra etc.): Seara, când Simion veni de la cărăușie, băut și morocănos, bătrâna îl aștepta la poartă, să-i spună ceva. Se întoarse înnebunit în odaie. Predicatul circumstanțial
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
că o să-l trimitem pe el ca instructor pe flotă. Nu numai ca director al flotei, ci și ca membru în comitetul regiunii am să te numesc. Cele mai frecvente cazuri sunt însă construcțiile cu predicate circumstanțiale exprimate printr-un verb la gerunziu. „Gerunziul cu funcție de predicat circumstanțial în construcțiile de tipul Fratele a venit plângând este după părerea noastră un determinant direct al subiectului cu valoare, predicativă. Deci gerunziul plângând în construcția Fratele a venit plângând are funcție dublă: determinativă
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
venea plângând. Deducem că predicatul circumstanțial este partea secundară de propoziție, care exprimă starea sau aspectul modal al acțiunii, raportate la subiectul sau obiectul propoziției. Dubla funcției de determinant al subiectului sau obiectului, funcție principală, și cea de determinant al verbului, prin intermediul subiectului sau obiectului, constituie particularitatea distinctivă a acestei categorii sintactice. Predicatul circumstanțial este un determinant cu valoare predicativă al subiectului sau obiectului. Predicatul circumstanțial întregește sensul gramatical al propoziției. Predicatul circumstanțial de obicei stă la sfârșitul propoziției, în special
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
subiectului sau obiectului, constituie particularitatea distinctivă a acestei categorii sintactice. Predicatul circumstanțial este un determinant cu valoare predicativă al subiectului sau obiectului. Predicatul circumstanțial întregește sensul gramatical al propoziției. Predicatul circumstanțial de obicei stă la sfârșitul propoziției, în special după verb. Exemplu: ,,... și eu iar fugeam acasă, plângând, stupind și blestemându-l” (I. Creangă, Amintiri din copilărie, p. 62). Dar el poate sta și înaintea substantivului determinat, ca în cazul construcției de tipul Zgomotoși copiii vin. Din analiza faptelor ajungem la
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
construcției de tipul Zgomotoși copiii vin. Din analiza faptelor ajungem la următoarele concluzii: Predicatul circumstanțial este al doilea predicat, un predicat secundar care exprimă starea sau acțiunea modală raportată la subiectul sau obiectul propoziției. El este cerut, în general, de verbe intranzitive, verbe de mișcare sau de verbe tranzitive cu valoare absolută. Predicatul circumstanțial are dublă funcție, funcție determinativă și predicativă. El poate fi exprimat prin adjective, locuțiuni adjectivale, participii și gerunzii cu valoare adjectivală. În cazul când predicatul circumstanțial este
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
tipul Zgomotoși copiii vin. Din analiza faptelor ajungem la următoarele concluzii: Predicatul circumstanțial este al doilea predicat, un predicat secundar care exprimă starea sau acțiunea modală raportată la subiectul sau obiectul propoziției. El este cerut, în general, de verbe intranzitive, verbe de mișcare sau de verbe tranzitive cu valoare absolută. Predicatul circumstanțial are dublă funcție, funcție determinativă și predicativă. El poate fi exprimat prin adjective, locuțiuni adjectivale, participii și gerunzii cu valoare adjectivală. În cazul când predicatul circumstanțial este exprimat printr-
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
analiza faptelor ajungem la următoarele concluzii: Predicatul circumstanțial este al doilea predicat, un predicat secundar care exprimă starea sau acțiunea modală raportată la subiectul sau obiectul propoziției. El este cerut, în general, de verbe intranzitive, verbe de mișcare sau de verbe tranzitive cu valoare absolută. Predicatul circumstanțial are dublă funcție, funcție determinativă și predicativă. El poate fi exprimat prin adjective, locuțiuni adjectivale, participii și gerunzii cu valoare adjectivală. În cazul când predicatul circumstanțial este exprimat printr-un adjectiv, se face acordul
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
acordul cu subiectul sau obiectul al cărui determinant principal este. Predicatul circumstanțial poate fi exprimat printr-un substantiv însoțit de prepoziția ca. Substantivul cu rol de predicat circumstanțial exprimă funcția subiectului sau a obiectului în propoziție. Predicatul circumstanțial exprimat prin verbe la gerunziu indică acțiunea secundară a subiectului sau a obiectului, simultană cu acțiunea predicatului. III.4 Complement al calității O altă determinare care ar putea fi considerată atribut circumstanțial este aceea pentru care Ion Diaconescu a propus termenul de complement
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
drept, în calitate de, în chip de. Luând în discuție opiniile la care ne-am referit mai sus, precum și altele, Mioara Avram consideră un bun câștigat faptul că în gramatica românească există o parte de propoziție secundară (exprimată prin adjectiv, substantiv sau verb la gerunziu), care determină simultan un verb și un nume. Fără a propune aici vreo denumire pentru această parte de propoziție, autoarea subliniază că numele pe care această parte de propoziție îl determină poate funcționa ca subiect (a venit veselă
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
discuție opiniile la care ne-am referit mai sus, precum și altele, Mioara Avram consideră un bun câștigat faptul că în gramatica românească există o parte de propoziție secundară (exprimată prin adjectiv, substantiv sau verb la gerunziu), care determină simultan un verb și un nume. Fără a propune aici vreo denumire pentru această parte de propoziție, autoarea subliniază că numele pe care această parte de propoziție îl determină poate funcționa ca subiect (a venit veselă), complement direct (am văzut-o veselă) sau
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
limbii române, Mioara Avram o prezintă sub denumirea de element predicativ suplimentar (GA, II, p. 206-211) și respectiv, propoziție predicativă suplimentară (GA, II, p. 340-341) . Față de articolul citat mai sus, Mioara Avram arată că numele la care se referă - în afară de verb - elementul predicativ suplimentar poate îndeplini nu numai funcția de subiect, complement direct sau complementul indirect, ci și pe aceea de complement de agent (lui nu-i plăcea țigara decât fumată singur, Gramatica limbii române, II, p. 207). În ceea ce privește părțile de
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
decât fumată singur, Gramatica limbii române, II, p. 207). În ceea ce privește părțile de vorbire care pot îndeplini funcția de element predicativ suplimentar, în Gramatica limbii române, (II, p. 208) se precizează că această funcție o pot avea - pe lângă adjective, substantive și verbe la gerunziu și pronumele (exemplu: Te văd altul) sau numeralele (exemplu: Plecat-am doi din Iași). Fără a propune vreo nouă denumire, V. Hodiș se preocupă de regentul elementului predicativ suplimentar și părțile de vorbire prin care această parte de
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
orice nume cu orice funcție sintactică în propoziție”, V. Hodiș conchide că referirea elementului predicativ suplimentar „la anumite funcții sintactice se autodizolvă ca problemă. Această categorie sintactică poate fi descrisă ca parte de propoziție ... care determină un nume și un verb...” (art. cit., I, p. 487). În felul acesta, comparând elementul predicativ suplimentar cu celelalte părți secundare de propoziție, autorul subliniază că elementul predicativ suplimentar ,,are doi termeni regenți, unul nominal, celălalt verbal, câtă vreme toate celelalte au un singur termen
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
părți de propoziție”: * Elementul predicativ suplimentar este foarte apropiat de predicat atât prin conținut , cât și prin mijloacele de exprimare și acord. Spre deosebire de predicat însă, elementul predicativ suplimentar este o parte de propoziție care își exprimă conținutul predicativ prin intermediul unui verb din afara structurii sale. Verbele pe lângă care apare elementul predicativ suplimentar sunt în general verbe cu sens lexical autonom: a găsi, a veni, a se întoarce, a fi poreclit, a vedea, a se uita, a fuma etc. Verbele cu sens lexical
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
predicativ suplimentar este foarte apropiat de predicat atât prin conținut , cât și prin mijloacele de exprimare și acord. Spre deosebire de predicat însă, elementul predicativ suplimentar este o parte de propoziție care își exprimă conținutul predicativ prin intermediul unui verb din afara structurii sale. Verbele pe lângă care apare elementul predicativ suplimentar sunt în general verbe cu sens lexical autonom: a găsi, a veni, a se întoarce, a fi poreclit, a vedea, a se uita, a fuma etc. Verbele cu sens lexical mai slab se plasează
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
cât și prin mijloacele de exprimare și acord. Spre deosebire de predicat însă, elementul predicativ suplimentar este o parte de propoziție care își exprimă conținutul predicativ prin intermediul unui verb din afara structurii sale. Verbele pe lângă care apare elementul predicativ suplimentar sunt în general verbe cu sens lexical autonom: a găsi, a veni, a se întoarce, a fi poreclit, a vedea, a se uita, a fuma etc. Verbele cu sens lexical mai slab se plasează la limita verbelor care pot fi construite cu un element
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
predicativ prin intermediul unui verb din afara structurii sale. Verbele pe lângă care apare elementul predicativ suplimentar sunt în general verbe cu sens lexical autonom: a găsi, a veni, a se întoarce, a fi poreclit, a vedea, a se uita, a fuma etc. Verbele cu sens lexical mai slab se plasează la limita verbelor care pot fi construite cu un element predicativ suplimentar și verbele copulative, cu nume predicativ; așa sunt verbe ca: a rămâne, a sta, a părea, a se arăta etc. Asemănarea
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
apare elementul predicativ suplimentar sunt în general verbe cu sens lexical autonom: a găsi, a veni, a se întoarce, a fi poreclit, a vedea, a se uita, a fuma etc. Verbele cu sens lexical mai slab se plasează la limita verbelor care pot fi construite cu un element predicativ suplimentar și verbele copulative, cu nume predicativ; așa sunt verbe ca: a rămâne, a sta, a părea, a se arăta etc. Asemănarea cu predicatul rezultă și din echivalența elementului predicativ suplimentar cu
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
autonom: a găsi, a veni, a se întoarce, a fi poreclit, a vedea, a se uita, a fuma etc. Verbele cu sens lexical mai slab se plasează la limita verbelor care pot fi construite cu un element predicativ suplimentar și verbele copulative, cu nume predicativ; așa sunt verbe ca: a rămâne, a sta, a părea, a se arăta etc. Asemănarea cu predicatul rezultă și din echivalența elementului predicativ suplimentar cu predicatul unei propoziții coordonate sau subordonate: S-a întors bolnavă și
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]