5,224 matches
-
e mai bine! <vick45>: de unde știi? Ai fost pe aici? <veronica>: nu, sunt încă în școală. Cum termin, cum aplic pentru Loterie. <vick45>: ce loterie? <veronica>: pe ce lume trăiești? Loteria vizelor pt sua <vick45>: ok, mie nu-mi trebuie <veronica>: așa e. Chiar ai 45? <vick45>: da <veronica>: vrei să te însori? Dacă îmi faci viza, te iau de bărbat. <vick45>: nici nu știi cum arăt <veronica>: ce contează, ești Canadian. Să știi că arăt bine. Îți trimit un pic
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
pe aici? <veronica>: nu, sunt încă în școală. Cum termin, cum aplic pentru Loterie. <vick45>: ce loterie? <veronica>: pe ce lume trăiești? Loteria vizelor pt sua <vick45>: ok, mie nu-mi trebuie <veronica>: așa e. Chiar ai 45? <vick45>: da <veronica>: vrei să te însori? Dacă îmi faci viza, te iau de bărbat. <vick45>: nici nu știi cum arăt <veronica>: ce contează, ești Canadian. Să știi că arăt bine. Îți trimit un pic, vrei? <vick45>: pic? <veronica>: o poză. Vrei? <vick45
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
ce lume trăiești? Loteria vizelor pt sua <vick45>: ok, mie nu-mi trebuie <veronica>: așa e. Chiar ai 45? <vick45>: da <veronica>: vrei să te însori? Dacă îmi faci viza, te iau de bărbat. <vick45>: nici nu știi cum arăt <veronica>: ce contează, ești Canadian. Să știi că arăt bine. Îți trimit un pic, vrei? <vick45>: pic? <veronica>: o poză. Vrei? <vick45>:nu cred, sunt însurat <veronica>: atunci de ce mă ții de vorbă? boșorogule! Sting monitorul. - Ce zici, nu faci o
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
ai 45? <vick45>: da <veronica>: vrei să te însori? Dacă îmi faci viza, te iau de bărbat. <vick45>: nici nu știi cum arăt <veronica>: ce contează, ești Canadian. Să știi că arăt bine. Îți trimit un pic, vrei? <vick45>: pic? <veronica>: o poză. Vrei? <vick45>:nu cred, sunt însurat <veronica>: atunci de ce mă ții de vorbă? boșorogule! Sting monitorul. - Ce zici, nu faci o pauză? - Stai să verific rezultatele. Vreo oră. Maxim două. Ieșim undeva după aia? - E întuneric deja... Așa
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
Dacă îmi faci viza, te iau de bărbat. <vick45>: nici nu știi cum arăt <veronica>: ce contează, ești Canadian. Să știi că arăt bine. Îți trimit un pic, vrei? <vick45>: pic? <veronica>: o poză. Vrei? <vick45>:nu cred, sunt însurat <veronica>: atunci de ce mă ții de vorbă? boșorogule! Sting monitorul. - Ce zici, nu faci o pauză? - Stai să verific rezultatele. Vreo oră. Maxim două. Ieșim undeva după aia? - E întuneric deja... Așa e. S-a inserat. Klick. Pe plajă trece un
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
clasei, fosta clasa a XII-C,situată la parter. Epigramistul Sorin Pavel a remarcat: „Pentru stilul său cam plat Ințelegere vă cer; Școala-n care a-nvățat N-a avut decît parter”. I-am reîntâlnit pe Gica,Gigi,Gelu,Johnny și Veronica.Ne-am strâns mâinile și ne-am îmbrațișat cu Gica și cu Veronica.Au sosit în ordine Eugen,Iulian I,Lili,Adi,Sanda,Ela,Titi, Marian,Laurențiu,Nelu,Ștefan,Doina,Mioara și Iulian II. Adi a așezat fața de masă
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
Pentru stilul său cam plat Ințelegere vă cer; Școala-n care a-nvățat N-a avut decît parter”. I-am reîntâlnit pe Gica,Gigi,Gelu,Johnny și Veronica.Ne-am strâns mâinile și ne-am îmbrațișat cu Gica și cu Veronica.Au sosit în ordine Eugen,Iulian I,Lili,Adi,Sanda,Ela,Titi, Marian,Laurențiu,Nelu,Ștefan,Doina,Mioara și Iulian II. Adi a așezat fața de masă cu autografele noastre școlărești pe catedră.Dintre profesori s-au prezentat la întâlnire
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
bărbii:”Ne-au trimis un teolog!”.Familia Gica & Gigi s-a format la sfârșitul liceului.Gigi este ifist,iar Gica este medicinistă.Ștefan face din mașini...unelte ! M & V. sunt casnice.Johnny este constructor proiectant și e „măritat” la Botoșani.Veronica e păpușar la Teatrul V.I.Popa din localitate. Ela e la Tulcea,asistentă medicală. Seara am mers în sala de la etaj a restaurantului „Central”.Am cunoscut și soțiile colegilor din țară.Dieta m-a ținut departe de meniuri. Petrecerea a
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
un articol intitulat „Muzeul din apartament”. Acum este din nou mândru. Alături de o pianina clasică are și o pianină electronică.Cânta și la chitară. Intre timp soția s-a resemnat. Dar și-a luat revanșa.S-a înnoit... „Ca și Veronica Micle Damele ce le cântați Știu ca să desfunde sticle, Dar înfundă pe bărbați”. (G.Lesnea) “E un secret,ascuns în noi Momentul plin de inspirație. Dar sînt mistere de creație Ce-s aplicabile în doi” (Mihu Dragomir) Impozit pe frumusețe
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
propria-mi condiție existențială. Am căutat pe internet, În mai multe rânduri, o adresă, un număr de telefon de la mănăstirea Agapia. De fapt, doream nespus de mult să poposesc la Văratec, acolo unde și-a petrecut ultima perioadă din viață Veronica Micle, marea iubire a poetului Mihai Eminescu. Aș fi vrut să “aflu “ câte ceva despre frământările ei din ultimele clipe petrecute pe acest pământ. Se apropia ziua de cincisprezece august, atunci când creștinii ortodocși sărbătoresc “Adormirea Maicii Domnului” și merg În pelerinaj
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
să fi avut vreo unsprezece ani. Locuiam într-un bloc vechi, cu nouă etaje și trei nivele de subsoluri, în centrul istoric și seismic al Bucureștiului. Cam tot atunci și-a făcut apariția în viața noastră și a colocatarilor Flutur Veronica, spălătoreasă-călcătoreasă. Cum încă nu existau mașini de spălat, rufele erau mai întâi „fierte“ în cazan, la bucătărie, întinse în uscătoria blocului, apoi călcate. Spălatul și călcatul luau zile întregi - adevărat calvar nu numai pentru femeile în vârstă, ci și pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
apoi călcate. Spălatul și călcatul luau zile întregi - adevărat calvar nu numai pentru femeile în vârstă, ci și pentru cele “în putere“, rupte de oboseală după orele de serviciu și de stat la cozi. Drept pentru care apariția lui Flutur Veronica a fost îmbrățișată cu entuziasm de toate locatarele blocului care-și puteau permite să onoreze modestul ei tarif. Spre deosebire de spălătoreasa dinainte, care murise de alcoolism la vârsta de șaizeci și opt de ani, Flutur Veronica era tânără și subțirică, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
pentru care apariția lui Flutur Veronica a fost îmbrățișată cu entuziasm de toate locatarele blocului care-și puteau permite să onoreze modestul ei tarif. Spre deosebire de spălătoreasa dinainte, care murise de alcoolism la vârsta de șaizeci și opt de ani, Flutur Veronica era tânără și subțirică, de te mirai de unde avea puterea să facă față atâtor cazane. Purta întotdeauna fond de ten, ruj și rimel, iar părul scurt, șaten și nu prea des era tapat în stilul chelnerițelor din anii ’60. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
poliomelită în cine știe ce cătun moldovenesc unde-i fusese dat să se nască și că avusese mare noroc (și noi pe lângă ea) că scăpase cu viață. Se înțelege că, din această cauză, șchiopăta. La noi în bloc era cunoscută după porecla „Veronica Șchioapa“ sau pur și simplu „Șchioapa“. Mi-era dragă Flutur Veronica, nu știam prea clar de ce. Cred că o admiram în secret pentru felul în care își apăra apartenența la „sexul frumos“, dreptul la o aproximativă noțiune de feminitate, în ciuda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
nască și că avusese mare noroc (și noi pe lângă ea) că scăpase cu viață. Se înțelege că, din această cauză, șchiopăta. La noi în bloc era cunoscută după porecla „Veronica Șchioapa“ sau pur și simplu „Șchioapa“. Mi-era dragă Flutur Veronica, nu știam prea clar de ce. Cred că o admiram în secret pentru felul în care își apăra apartenența la „sexul frumos“, dreptul la o aproximativă noțiune de feminitate, în ciuda defectului fizic, a muncii de vită, a cuvintelor sărace și peltice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
Îmi plăcea să stau cu ea în bucătărie pe când învârtea la rufele din cazan și o ajutam uneori să întindă cearșafurile în spălătoria din podul blocului, în gânguritul porumbeilor care-și făcuseră cuibul sub geam. Profitând de camaraderia mea, Flutur Veronica m-a rugat s-o ajut într-o chestiune: acolo unde locuia nu avea telefon și, cum tocmai se “împrietenise“ cu un „băiat“, putea să-i dea numărul nostru de telefon, pentru ca el s-o sune în zilele când era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
A scos din buzunarul rochiței o poză alb-negru, stil portret, în care am văzut cu stupoare un bărbat periculos de chipeș, gen Renato Salvatore, pe care nu ți-l puteai imagina în ruptul capului sub formă de „prietenu’ lui Flutur Veronica“. La următoarea vizită a Veronicăi, telefonul a sunat de mai multe ori, numai că Paul Inginerul - sau cine-o fi fost -, în loc de Flutur Veronica, a cerut-o pe Carmen Popescu. După ce am răspuns „greșeală“ de vreo cinci-șase ori, m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
pe care nu ți-l puteai imagina în ruptul capului sub formă de „prietenu’ lui Flutur Veronica“. La următoarea vizită a Veronicăi, telefonul a sunat de mai multe ori, numai că Paul Inginerul - sau cine-o fi fost -, în loc de Flutur Veronica, a cerut-o pe Carmen Popescu. După ce am răspuns „greșeală“ de vreo cinci-șase ori, m-am dus în pod să-i dau raportul Veronicăi. „Carmen Popescu? Păi eu sunt aia!“ mi-a răspuns. „Da’ de ce nu-i dai numele tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
cu picioarele bine înfipte în asfalt și diploma de bacalaureat în buzunar, ba chiar și o facultate gen utilaj tehnologic, îmbunătățiri funciare, poate chiar un „Ștefan Gheorghiu“. Era clar că, dincolo de pereții blocului nostru, în clipele incerte ale amurgului, Flutur Veronica renăștea misterios sub forma unei încercate și apreciate specialiste în arta interzisă a amorului programat. Într-o după-amiază de octombrie, m-am dus la Florentina să căutăm râme pentru disecția de la zoologie. Florentina locuia la comun, într-o decrepită casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
la comun, într-o decrepită casă boierească cu o rămășiță de grădină, vis-à-vis de Institutul de Construcții ISPGC, la vreo trei străzi de blocul meu. De cum am dat colțul spre strada Florentinei, un șchiopătat familiar mi-a atras atenția. Flutur Veronica se întorcea de la cumpărături, cu o sacoșă în fiecare mână. Când m-a văzut, s-a luminat la față: „Haide la mine! Haide să vezi căsuța mea! Hai, că-ți fac și-o cafeluță!“. Am acceptat cu un entuziasm mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
Paul Inginerul. Peretele principal, de-a lungul patului, era acoperit cu o impresionantă galerie de trupuri feminine goale și în general blonde, unele dintre ele cu sâni lucioși, de dimensiuni nevăzute și neimaginate. Fuseseră decupate din anumite reviste pe care Veronica mi-a explicat cu mândrie că le primise drept remunerație pentru spălat-călcat de la un domn din blocul nostru care avea un nepot în Germania Federală. Trupurile, alb-negru și color, în variate poziții verticale și orizontale, alcătuiau un fel de „gard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
favoriții retezați și obrajii proaspăt rași îi dădeau mai degrabă un aer de tovarăș cu răspunderi, perfect compatibil cu costumul maro și servieta diplomat, decât de trăpaș din Vestul Sălbatic al hormonilor nestăpâniți. „Ai văzut ce frumos e?“, a susurat Veronica învârtind cafeaua din ibric și privind lung poza cu ochi negri, melancolici. „Ai văzut ce piele? Ce păr? Ce brațe? Ce pulpe?“ Am crezut că glumește, dar, observându-i expresia gravă și simțind admirația profundă - ba nu: evlavia! - din glas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
privind lung poza cu ochi negri, melancolici. „Ai văzut ce piele? Ce păr? Ce brațe? Ce pulpe?“ Am crezut că glumește, dar, observându-i expresia gravă și simțind admirația profundă - ba nu: evlavia! - din glas, am înțeles că, pentru Flutur Veronica, imaginea bărbatului-pe-blana-de-leopard reprezenta ceva major-existențial. Am tăcut, temându-mă să nu-mi scape vreo prostie, căutând să-mi agăț privirea de altceva. Undeva, în alt capăt al clădirii, cineva deschise o ușă sau fereastră, drept pentru care ușa Veronicăi, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
aerul să circule, se trânti cu putere. Pe partea până atunci ascunsă a ușii am descoperit, în toată splendoarea sa lucioasă, un magnific halat de curtezană, lung și languros, negru cu maci roșii. Atunci am înțeles. Nu doar că Flutur Veronica era singura mea cunoștință în carne și oase care se încadra cu brio în categoria „prostituată“. Era ceva mult mai important: în mod paradoxal și surprinzător, motivul pentru care îndeplinea - singură și fără nici un sprijin - această importantă funcție igienico-socială nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
importantă funcție igienico-socială nu era dorința de bani, putere sau parvernire. Nu: resortul intim al Veronicăi era venerația pentru bărbatul-leopard, bucuria de a-l găsi, măcar parțial, în îmbrățișările trecătoare ale lui Paul și ale celorlalți ingineri în tranzit. Flutur Veronica, în ipostaza de Carmen Popescu, răsturnase - literalmente cu picioarele în sus - clișeul bunică-mii: în locul damei de consumație, ea instaurase atât în orizontul meu spiritual, cât și în urbea mea nepăsătoare și nesimțitoare, noua epocă a damei consumatoare, îmbrăcând tradiționalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]