5,522 matches
-
expoziție sud-estică în unele părți mai domoale, favorizând așezarea de cătune sau sate mai grupate ca: Bârlești, Valea Bârluțești, Bogdănești, Poienile Mogoșului, Valea Țupilor, Valea Mlacii, întrucât sunt mai puternic încălziți de soare, zăpada topindu-se mai repede, pe cât pe versanții cu expoziție nordică, se găsesc numai unde și unde câte un grup de locuințe și case izolate. Relieful cel mai tânăr de pe raza comunei Mogoș îl formează lumea fluviatilă a Văii Mogoșului care este foarte îngustă și puternic aluvionată. Se
Comuna Mogoș, Alba () [Corola-website/Science/310094_a_311423]
-
înregistrează în lunile ianuarie și februarie. Având în vedere diferențele mari de altitudine (734 m-1437 m) în cadrul suprafeței relativ reduse a localității, este posibilă producerea fenomenului de inversiune termică în anotimpul de toamnă și iarnă, datorită alunecării descendente pe versanți a aerului care răcește la contact cu zăpada. Temperatura medie anuală este de 6-8° C oscilând între 6,3° C -media anuală cea mai scăzută și 8,7° C-media anuală cea mai ridicată. Precipitațiile atmosferice constituie una dintre cele
Comuna Mogoș, Alba () [Corola-website/Science/310094_a_311423]
-
fagului, cuprinsă între 600-1000 m, predomină arboretele de fag pe lângă care apare carpenul, frasinul, paltinul, molidul, socul și alunul. Pe locurile pădurilor de fag s-au format pajiști secundare și terenuri agricole, constituind prețioase rezerve de fânețe și pășuni. Pe versanții umbriți, pădurile de molid coboară până în albia Văii Mogoșului, iar din cauza inversiunilor de temperatură, pădurile de molid se situează uneori sub pădurile de fag, așa cum este cazul în Bârlești și Negrileasa. În porțiunile de lunci de pe malul Văii Mogoșului, găsim
Comuna Mogoș, Alba () [Corola-website/Science/310094_a_311423]
-
de mare efect peisagistic, narcisa (Narcissus stellaris), numită de localnici rușculița sau lusca. Rezervația se afla în Munții Metaliferi, la est de vârful Vâlcoi (1348 m), pe interfluviul dintre Valea Negrilesii și Valea Grozei. Poienile cu narcise ocupa culmea și versantul nord-vestic al Dealului Buciumanilor, la altitudini cuprinse între 1150 si 1250 m; după o mică întrerupere, ele se continuă pe versantul nord-estic al muntelui Vâlcoi. Rezervația este situată în partea central-sudică a Munților Metaliferi, la contactul cu Munții Vințu-lui. Ea
Comuna Mogoș, Alba () [Corola-website/Science/310094_a_311423]
-
de vârful Vâlcoi (1348 m), pe interfluviul dintre Valea Negrilesii și Valea Grozei. Poienile cu narcise ocupa culmea și versantul nord-vestic al Dealului Buciumanilor, la altitudini cuprinse între 1150 si 1250 m; după o mică întrerupere, ele se continuă pe versantul nord-estic al muntelui Vâlcoi. Rezervația este situată în partea central-sudică a Munților Metaliferi, la contactul cu Munții Vințu-lui. Ea se înscrie distinct in relief prin doi piloni masivi , secționați de apa pârâului Valea Mică sub forma unei mici chei, prin
Comuna Mogoș, Alba () [Corola-website/Science/310094_a_311423]
-
pilon înalt de circa 30 m, cu pereți verticali, dedublat de un gheb mai scund. Acoperă aproximativ 45 ha, în lungul culmii, până la limita pădurii; se întinde spre est până la înșeuarea de sub vârful cu cota 1260, iar la vest până la versantul sud-estic al muntelui Vâlcoi. La acestea se adaugă o zona tampon ce se întinde pe o fâșie lata de circa 200 m în pădurea ce înconjoară poienile cu narcise. Față de situația din trecut, în prezent numărul de narcise s-a
Comuna Mogoș, Alba () [Corola-website/Science/310094_a_311423]
-
de 0,5%, altitudinea maximă absolută fiind de 170 m în estul satului Fiscut și cea minimă absolută de 125 m în vestul localității Sagu, prezentând o serie de microdepresiuni neuniform repartizate și o vastă rețea de vai de eroziune, versanții, care fac trecerea de la câmpia înaltă la văile de eroziune, de lungimi diferite, în majoritatea lor cu expoziție nordică și sudică, cu panțe ce variază între 1-30% și văile de eroziune, care străbat radial teritoriul, imprimându-i un slab aspect
Comuna Șagu, Arad () [Corola-website/Science/310113_a_311442]
-
Timișană și între 620-640 mm la Fiscut și Firiteaz (Atlasul climatologic, 1966). Precipitațiile sunt neuniform reprezentate de-a lungul anului, înregistrându-se un maxim în lunile mai-iunie, în timpul perioadelor ploioase, cu mențiunea că în timpul ploilor torențiale se produc eroziuni pe versanți, inundații în vai și stagnări de apă în depresiuni. Arondat zonelor de silvostepa și de silvostepa în tranziție spre zona de pădure, teritoriul comunei este lipsit de păduri compacte, în urma defrișărilor sistematice. În mod izolat, vegetația lemnoasa este reprezentată de
Comuna Șagu, Arad () [Corola-website/Science/310113_a_311442]
-
pe marginea zonei externe a Subcarpaților Orientali, iar în partea de est pe culoarul Șiretului. În raport cu DN2 este situată la aproximativ 18 km de Adjud și aproximativ 38 km de Bacău, de-a lungul unor vai descendente care pornesc de pe versantul de est al Piemontului Orbenilor (sau Pănceștilor), prelungire sud-estică a Culmii Pietricica. Platoul situat în jumătatea vestică a teritoriului comunei este întins și neted, lipsind elemente geomorfologice semnificative de tipul unor alunecări de teren superficiale și de adâncime. Spre exterior
Comuna Valea Seacă, Bacău () [Corola-website/Science/310143_a_311472]
-
de Vest . Jumătatea de est formează partea continentală a Papua Noua Guinee. Noua Guinee are o populație de aproape 7,5 milioane locuitori care luptă împotriva unui climat umed, cald și ploios și a unei jungle care acoperă zonele montane înalte, cu versanți abrupți coborând rapid către coasta maritimă. Ploile severe care cad în mai multe serii în toate anotimpurile, conduc la o densitate foarte scăzută a populației (8 locuitori / km2). Noua Guinee se diferențiază de perechea sa mai din sud, Australia, care
Noua Guinee () [Corola-website/Science/310185_a_311514]
-
Pietroasele este o comună în județul Buzău, Muntenia, România, formată din satele Câlțești, Clondiru de Sus, Dara, Pietroasa Mică, Pietroasele (reședința) și Șarânga. Se află în zona Dealului Mare, întinzându-se pe versantul sudic al dealului Istrița și puțin în câmpia piemontană de la poalele acestuia. În 2002, comuna avea 3. Comuna este un cunoscut centru al mai multor situri arheologice, fiind descoperite o cetate dacică la Gruiu Dării (lângă Pietroasa Mică), un castru
Comuna Pietroasele, Buzău () [Corola-website/Science/310275_a_311604]
-
de piatră pentru materiale de construcție, astăzi viticultura este principala ramură economică a comunei, cunoscută pentru vinul de Tămâioasă românească. Centrul de cercetare în viticultură aflat aici este administrat de Universitatea de Științe Agronomice din București. Comuna se află pe versantul sudic al dealului Istrița, care reprezintă punctul de maximă altitudine al comunei (). Principalele sate se află pe versantul acestui deal, în timp ce o prelungire a comunei formată din terenuri agricole se extinde spre sud, în câmpia piemontană de la poalele Istriței. Satul
Comuna Pietroasele, Buzău () [Corola-website/Science/310275_a_311604]
-
Tămâioasă românească. Centrul de cercetare în viticultură aflat aici este administrat de Universitatea de Științe Agronomice din București. Comuna se află pe versantul sudic al dealului Istrița, care reprezintă punctul de maximă altitudine al comunei (). Principalele sate se află pe versantul acestui deal, în timp ce o prelungire a comunei formată din terenuri agricole se extinde spre sud, în câmpia piemontană de la poalele Istriței. Satul de reședință a comunei este Pietroasele și este situat în partea vestică a comunei. El este străbătut de
Comuna Pietroasele, Buzău () [Corola-website/Science/310275_a_311604]
-
câmpuri de lapiezuri, doline, văi de doline, avene. Aceste platouri sunt tăiate de chei și văi carstice active sau temporar active: Cheile Carașului, Cheile Gârliștei, Valea Sodol, Valea Comarnic, Valea Raicovacea, Valea Șereniac, Valea Buhui, Valea Jejnița, Valea Mare( în versanții cărora sunt peste 300 de peșteri). În cadrul lor, cea mai mare suprafață, 600 kmp, o ocupă calcarele care se întind și în Munții Locvei, până la Dunăre, fiind cea mai mare și cea mai compactă suprafață calcaroasă din țara noastră, 807
Comuna Carașova, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/310315_a_311644]
-
datorită eroziunii diferențiale, exercitată pe roci cu durități diferite, are aproximativ 2,5 km lungime și aproximativ 0,6 - 1,5 km lățime, închisă fiind de curba de nivel de 200 m. Depresiunea Carașova este străjuită din toate părțile de versanți. La nord-est este mărginită de abrupturi calcaroase (Lacila- 334 m.), la sud-est se află Șereniacul și Vârbița, către nord-vest și sud-vest versanții devin domoli, încununați de înălțimi ca Pinet (359 m.) și Goronice (445 m.) Zona studiată este formată din
Comuna Carașova, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/310315_a_311644]
-
lățime, închisă fiind de curba de nivel de 200 m. Depresiunea Carașova este străjuită din toate părțile de versanți. La nord-est este mărginită de abrupturi calcaroase (Lacila- 334 m.), la sud-est se află Șereniacul și Vârbița, către nord-vest și sud-vest versanții devin domoli, încununați de înălțimi ca Pinet (359 m.) și Goronice (445 m.) Zona studiată este formată din: În planul de raionare geomorfologică a României, încadrarea sintetizată a comunei Carașova, cu localitățile aferente: Iabalcea și Nermed, localizează arealul în grupa
Comuna Carașova, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/310315_a_311644]
-
Carașului avem un relief deluros, care prezintă spinări alungite în partea superioară, cu poieni în mare parte defrișate de localnici. Localitatea Carașova se dezvoltă atât pe umerii terasei joase, înguste, ce jalonează albia râului Caraș, cât și pe zonele de versant amonte de aceasta. În perimetrul satului Nermed, constucțiile sunt dispuse de-a lungul râului cu același nume, afluent de dreapta a Carașului, iar localitatea Iabalcea, pe un platou piemontan, cu conducte morfologice slab conturate, este considerată a fi una dintre
Comuna Carașova, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/310315_a_311644]
-
pe fâșii înguste depozite fluviatile de terasă, în alternanță cu pinteni de conglomerate în care râul își taie direct albia. Grosimea acestor depozite este redusă(cca. 4-5 m.), elementele constitutive fiind elementele grosiere semirulate, de proveniență sedimentară. În zonele de versant, fundamentul stâncos este parazitat de o crustă deluvială, reprezentând în general, o alterare “în situ” a rocii din subasment, cu fracții granulometrice în spectrul de argilă-nisip, de culoare cafeniu-roșiatică, dezvoltată pe grosimi variabile(0.5- 3.5m.). Morfologia naturală a
Comuna Carașova, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/310315_a_311644]
-
Principale structuri și falii din zonă, de la vest la est sunt: Zona Carașova se înscrie în bazinul de recepție al râului Caraș, care în ansamblul său se prezintă sub dorma unui dreptunghi slab arcuit. Râul Caraș își adună izvoarele de pe versantul vestic al masivului Semenic, și cel al munților Aninei- izbucul de la Cârmeală. Lungimea totală a râului este de 128 km(30 pe teritoriul Serbiei)și pe suprafața României drenează 1.148 kmp. Lățimea maximă a bazinului de recepție se înregistrează
Comuna Carașova, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/310315_a_311644]
-
pe materiale eluviale și proluviale, pe platourile calcaroase; - terra-rosa formate pe un substrat calcaros; Solurile azonale se împart în : - solurile hidromorfe, soluri gleice în lunca râului Caraș; - erodisoluri, pe suprafețe foarte înclinate, formate prin îndepărtarea orizonturilor superioare, mai ales pe versanții vestici ai munților Aninei; - protosoluri antropice, pe halde de steril, gropi de gunoi, sau dispuneri de material pământos de la diferite lucrări de construcții. Solurile au un scăzut conținut de humus, fiind slab aprovizionate cu azot, fosfor mobil și bine aprovizionate
Comuna Carașova, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/310315_a_311644]
-
predomină în podișul calcaros al Iabalcei, la sud-est de dealul Bucitul, la est de localitatea Carașova și în podișul calcaros Ravniștea. Întâlnim un habitat cu aspect de tufe răzlețe cu puține specii în compoziția floristică, situate pe pereți calcaroși sau versanți abrupți cu lapiezuri și procent ridicat de rocă nudă. Elementele ce alcătuiesc asociații specifice pentru zona calcaroasă din Cheile Carașului - Cheile Gârliștei, prezintă o mare varietate floristică explicabilă prin varietatea microbiotopurilor și prin interferența la acest nivel a mai multor
Comuna Carașova, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/310315_a_311644]
-
buruiana vântului) și Melica ciliata (mărgică), care marchează eterogenitatea substratului, alături de plante transgresive din asocierile de padure din apropiere, cum ar fi: Heleborus odorus(spânz), Geranium robertianum (năpraznică) etc. Arbuștii Syringa vulgaris cu Fraxinus ornus sunt rezultatul colonizării primare a versanților stâncoși, unde au o compoziție relativ constantă, pe când vegetația învecinată a suferit modificări importante cauzate de evoluția climei și de procesele de auto-geneză caracteristice perioadei post-glaciare. Prin varietatea, bogăția și originalitatea ei, fauna nu rămâne cu nimic mai prejos decât
Comuna Carașova, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/310315_a_311644]
-
Bașeu este un sat în comuna Hudești din județul Botoșani, Moldova, România. Satul Bașeu, are casele construite pe versantul de pe malul drept al râului Bașeu de la care și-a luat și denumirea de Bașeu. În vechime i se spunea "Peste Bașeu". Este menționat încă din anul 1605 într-un zapis întocmit cu ocazia vînzării unei părți de ocină de către
Bașeu, Botoșani () [Corola-website/Science/310335_a_311664]
-
românilor cu albanezii în Peninsula Balcanică, pe perioada unei presupuse sincope postaureliene în continuitatea românilor din Dacia. După retragerea aureliană este refăcută unitatea dacică din stânga Dunării de Jos: desființarea frontierei romane de pe linia Carpaților a permis circulația nestingherită pe ambele versante: dacii liberi pătrund în interiorul arcului carpatic iar daco-romanii trec la est și la sud de Carpați. Refacerea unității dacice nu a împiedicat continuarea procesului de romanizare. Practicarea neîntreruptă a unor activități specifice vieții sedentare, greu de desfășuat în cadrul nomadismului și
Istoria României () [Corola-website/Science/308978_a_310307]
-
produc în anii reci și ploioși, iar creșterile minime în anii calzi și secetoși. În Carpați, etajul pădurilor boreale de molid se instalează între 1.200-1600 (1.700) m altitudine. Limitele altitudinale sunt dependente atât de microclimatul locului, de orientarea versantului, poziționarea latitudinală mai sudică sau mai nordică, cât și de impactul intervențiilor umane care au modificat compoziția naturală a pădurilor. În mod natural, în partea mijlocie a acestui etaj se păstrează puritatea molidișurilor, iar către limitele superioare și cele inferioare
Pădure de molid () [Corola-website/Science/309162_a_310491]