7,044 matches
-
Șerban - În captarea vibrațiilor care unifică diversele forme estetice, cuvintele, muzica, imaginile, mișcările corpului, schimbarea continuă a sentimentelor și activității mintale. Percepția vibrațiilor nu este un act voluntar, ci un act de supremă libertate - libertatea de a fi traversat de vibrațiile permanent și pretutindeni prezente. Singurul act voluntar este cel al preparării corpului, afectului și minții pentru această sacră Întâlnire Între vibrațiile materiale și spirituale și propria noastră ființă. Un sacrificiu este necesar - al abandonării obișnuințelor motrice, afective și mintale, În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Percepția vibrațiilor nu este un act voluntar, ci un act de supremă libertate - libertatea de a fi traversat de vibrațiile permanent și pretutindeni prezente. Singurul act voluntar este cel al preparării corpului, afectului și minții pentru această sacră Întâlnire Între vibrațiile materiale și spirituale și propria noastră ființă. Un sacrificiu este necesar - al abandonării obișnuințelor motrice, afective și mintale, În așteptarea Întâlnirii cu miraculosul și necunoscutul. Astfel putem Înțelege deconcertantele și Îndelungile exerciții pe care Andrei Șerban le face cu actorii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
față de imixtiunea oricărei teorii - estetice, filosofice sau științifice - În spațiul său de creație. În universul fluidității și transparenței, teoria nu este decât o cârjă inutilă. Dar nu mă pot abține să nu remarc că fizica modernă atestă că totul este vibrație. Cea mai mică parcelă a spațiului-timp este traversată de un număr infinit de vibrații infinitezimale. De la neuron la spațiul interplanetar, totul este vibrație. Chiar vidul, conform fizicii cuantice, este plin de vibrații care conțin În mod potențial, În sânul lor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
universul fluidității și transparenței, teoria nu este decât o cârjă inutilă. Dar nu mă pot abține să nu remarc că fizica modernă atestă că totul este vibrație. Cea mai mică parcelă a spațiului-timp este traversată de un număr infinit de vibrații infinitezimale. De la neuron la spațiul interplanetar, totul este vibrație. Chiar vidul, conform fizicii cuantice, este plin de vibrații care conțin În mod potențial, În sânul lor, Întreaga realitate vizibilă- de la atomi la galaxii. Fizicianul nu poate demonstra existența unei componente
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
cârjă inutilă. Dar nu mă pot abține să nu remarc că fizica modernă atestă că totul este vibrație. Cea mai mică parcelă a spațiului-timp este traversată de un număr infinit de vibrații infinitezimale. De la neuron la spațiul interplanetar, totul este vibrație. Chiar vidul, conform fizicii cuantice, este plin de vibrații care conțin În mod potențial, În sânul lor, Întreaga realitate vizibilă- de la atomi la galaxii. Fizicianul nu poate demonstra existența unei componente spirituale În vibrațiile naturale, dar artistul probează acest fapt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
remarc că fizica modernă atestă că totul este vibrație. Cea mai mică parcelă a spațiului-timp este traversată de un număr infinit de vibrații infinitezimale. De la neuron la spațiul interplanetar, totul este vibrație. Chiar vidul, conform fizicii cuantice, este plin de vibrații care conțin În mod potențial, În sânul lor, Întreaga realitate vizibilă- de la atomi la galaxii. Fizicianul nu poate demonstra existența unei componente spirituale În vibrațiile naturale, dar artistul probează acest fapt prin actul său creator, Într-o complementaritate surprinzătoare a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
neuron la spațiul interplanetar, totul este vibrație. Chiar vidul, conform fizicii cuantice, este plin de vibrații care conțin În mod potențial, În sânul lor, Întreaga realitate vizibilă- de la atomi la galaxii. Fizicianul nu poate demonstra existența unei componente spirituale În vibrațiile naturale, dar artistul probează acest fapt prin actul său creator, Într-o complementaritate surprinzătoare a lumii vizibile și a celei invizibile. Contactul lui Andrei Șerban, În 1970-1971, cu Centrul Internațional de Cercetări Teatrale condus de Peter Brook a fost cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
grijă un acoperiș din perne, Închizându-l la capete cu două perne mai mici. Marea mea bucurie era să mă târăsc apoi prin acest tunel cufundat În beznă, unde mai Întârziam un pic ca să ascult muzica din urechile mele - acea vibrație singulară atât de familiară băiețașilor ascunși În cotloane pline de praf - și după aceea, cuprins de o delicioasă panică, o zbugheam rapid, tropăind În patru labe, spre capătul Îndepărtat al tunelului, dădeam pernele la o parte și eram Întâmpinat de
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
strângere de inimă de acele incidente petrecute după-amiezile În salon - valetul nepregătit intrând cu cafeaua turcească, tata aruncându-i o privire (Întrebătoare și resemnată) mamei, apoi (dezaprobator) cumnatului lui Întins pe jos În calea valetului‚ apoi (cu curiozitate) spre ciudata vibrație a serviciului de cafea pe tava ținută de mâinile acoperite cu mănuși albe ale servitorului aparent stăpân pe el. Față de alte frământări mai stranii care l-au asaltat pe parcursul scurtei sale vieți, și-a căutat mângâierea - dacă Înțeleg eu bine
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Colettei - și, victorie! De-a lungul acelei plaje Îndepărtate, peste luciul nisipului de seară din trecut, În care fiecare urmă de pas se umplea Încet cu apa luminată de apusul soarelui, se aud, se aud tot mai aproape, ecoul și vibrația strigătului: Floss! Floss! Floss! Colette se Întorsese la Paris când noi ne-am oprit acolo pentru o zi, Înainte de a ne continua călătoria spre casă; și acolo, Într-un parc brun-roșcat, sub un cer albastru și rece, am văzut-o
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
dacă? E... e un băiat drăguț... și... și-i un viteaz. Calcă pe urmele lui taică-su. Să-și șteargă întâi mucii, spune el cu răutate. Și ... și cum îți spuneam, Mangopul e un tărâm... Voichița ciupește o coardă cu vibrație acută. Pe tărâmul acela n-oi merge nicicând, principe... Cine-s eu? O biată fată, ostatica lui Vodă Ștefan în Cetatea Sucevei... Nu, Voichiță, nu! protestează Alexandru târându-se la picioarele ei. Ești fiica Radului Vodă, Domnul Țării Românești! Maria
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
rostul tău în viață. El poate fi măreț sau mai umil. Important este să dai măsura puterilor tale. Să te dai pe tine însuți totul! Să nu uiți nici o clipă, Domniile-s trecătoare, Moldova e veșnică! rostește el cu o vibrație adâncă în glas și se strânge înfiorat. Ție ți-i frig, Alexandre? Nu... M-a luat așa, un fior... Se schimbă vremea, mă dor oasele. De fapt, e toamnă târzie... Să ne încălzim și noi, îndeamnă el și umple ulcelele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
puse la dispoziția lui de ministerul energiei electrice, în cadrul căruia ocupa, încă de pe atunci, o funcție importantă; deci prima senzație e o senzație de interior de mașină, de spațiu închis, mișcător, confortabil, încăpător, plăcut - scaune moi, luminile aparatului de bord, vibrația egală a motorului. Era o zi înnorată și la intrarea în sat a început să picure; a doua senzație memorabilă deci: de praf - gros, autentic, de țară, pentru mine inedit - perforat de primii stropi de ploaie, rari și foarte mari
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
declară expres în Arta insomniei. Poetica lui avea o afinitate, de asemenea mărturisită, cu spiritul haiku, fără a-l imita. Pasajele, trecerile discursive, legăturile, sunt pe cât posibil eliminate, în tot cazul reduse la minimum, în favoarea captării și ascultării nuanțelor secundare, vibrațiilor afective celor mai infim sesizabile ale cuvântului sau scurtei sintagme. „Cuvântul, răscrucea ecourilor !”, citim la pagina 53. Îmi înfrâng o firească jenă îndrăznind cu toată modestia cuvenită să mă autocitez, dar poate că voi fi scuzat dacă gestul acesta nu
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
intacte, lăsând vederii mâna timpului fasonând, ameliorând ce era orgoliu în arta oamenilor. Ceața parcă mă învăța despre adevăratul spirit al măreției. Arcurile de triumf, al căror număr nu l-am știut vreodată, făceau porți de aer, adevărate sculpturi de vibrații și irizări, punând în umbră arta arhitecturii în piatră, îndelung gândită de oameni. Era parcă pusă în lumină adevărata proporție a ideilor în comparație cu tot ce trecea dincolo de gânduri și sentimente. Arco di Tito, Arco di Settimo Severo, Arco di Galieno
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
un păr prerafaelit), Arco di Costantino și Arco di Traiano, în care se povestea în imagini, pe un cilindru, cu tensiunea mare a spiralei, povestea tragică a ocupării Daciei, spărgându-se undeva în sus, unde neantul primește cele mai înalte vibrații. Obsedată mai mult de Marcus Aurelius decât de împăratul Traian, de strigătul lui filozofic în realitatea vieții mele, i-am invitat pe toți colegii mei la o masă copioasă, într-o trattoria din apropierea statuii ecvestre. Primisem telegrafic o sumă importantă
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
de realizat. În schimb, mă gândesc că trebuie să folosesc o înaltă „diplomație” când, inevitabil, vor apărea polemici arzătoare între Lionel și fiul lui, Ralf. Cum? Exersând calm răbdarea și intervenind cu grijă ca totul să nu se transforme în vibrații de ură, în negativitate, în amintiri de care să ne rușinăm. Iulie Este ultima zi a lunii iulie 1990. N-am scris nimic în acest caiet despre zilele trăite. Oare am pierdut timpul cu bagatele? Fără îndoială. Am fost nevoită
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
M-am ocupat cu scrisul poemelor, cu cititul, dar mai ales cu strângerea banilor pentru a plăti restul de datorii la bancă. Drumurile la Stockholm sunt albe, dis-de-dimineață, ca în compozițiile lui Arvo Pärt. Prezența zăpezii îmi calmează nervii în vibrație. Îmi lipsește iubirea, cea care poate totul, fie și ca iluzie și speranță de a vedea frumusețea vieții din nou. Prietenii mei literari sunt în locul iubirii? Birgitta (Trotzig) a venit îmbrăcată în roz, cu o vestă indiană, plină de farmec
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
cu Catherine Deneuve, Jean Marais și Jacques Perrin: într-adevăr prost! Pfui!!! Tocmai am vorbit cu tine la telefon. Mă simt fericit, dar într-un fel ciudat: abstract. Sunetul vocii tale se repercutează încă între pereții bietului meu cap: sug vibrațiile tale cu insistență și pasiune, cum făceam când eram un băiețel care sugea înghețata ce se topea de căldură. Scuză-mi realismul infantil! Sunt într-adevăr neliniștit de sănătatea ta! Ce e ciudat e că am același simptom, eu care
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
se termină nicicând. Asumându-mi statutul de muribund abandonat de viață, de exilat între pereți ce îmi dictează îngustimile mersului meu stingher, conștiința mea deșertificată, secătuită de luciditate practică, de curaj, răbdare și dragoste, este pătrunsă înlocuitor de o nouă vibrație afectivă: revoltarea. În miezul nenorocirii mele, captiv într-un labirint ce îmi ironizează prezența ca fapt individual, simt cum irumpe din teluricul interiorității mele interogarea-blasfemie de ce eu? Îmi pare că universul este profund deficitar, iar zeii sunt nedrepți în alegeri
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
actul trâmbițării. Trâmbițarea reprezintă, în tradiția iudeo-creștină, un important gest ritualic menit să trezească conștiința credinciosului, să o reactiveze la nivelul trăirii mistice. Sunetul emis prin utilizarea trâmbiței a fost din vechile timpuri considerat drept o propagare de modulații, de vibrații resurecționare pentru aptitudinile religioase ale spiritului uman. Prin emiterea sonoră a trâmbiței, s-a încercat mereu amintirea prezenței divine în situaționări pozitive sau negative ale destinului uman individual sau colectiv. Trâmbița anunță că Divinul este aici și acum atât în
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
zi cu zi. Astfel, apariția mărturisirii deplin-revelatorie te iubesc nu poate fi dictată de considerente exterioare tensiunii din care izvorăște, nu trebuie condiționată de o anumită dată mundană din viitor. Ea survine de la sine, adică fiind adusă la suprafață de vibrațiile lăuntricului, ca exponent rostitor al acestora. Momentul ei deține un temporal inedit în sensul neinserării în fluxul temporal al mundaneității. Dimpotrivă, ea îl punctează pe acesta perforator precum întregul univers al îndrăgostirii. Aici, mărturisind ființei pe care o iubesc și
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
pre mare, mai vârtos gândul omului întru lucrul ce are. Abia Miron Costin poate fi socotit ca un liric în adevăratul sens al cuvântului (dădea și câteva lămuriri despre "stihoslovie"). În Viața lumii este, dacă nu multă poezie, măcar o vibrație a deșertăciunii, de altfel de origine populară: Lumii cânt cu jale cumplită viață, cu grije și primejdii, cum iaste și ața... Fum și umbră sunt toate, visuri și păreare, ce nu petreace lumea? și în ce nu-i cu dureare
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
o epigramă, mic tablou: Pre cîtu-i de mare hiara și buiacă, Coarnele-n pășune la pământ își pleacă. Tălmăcirea e mai mult o variație lirică în jurul textului, cu introduceri de instrumente autohtone într-un loc, care dau strofei o mare vibrație simfonică: Cântați Domnului în strune, Viersul de psalomi să urle, În cobuz de viersuri bune, Cu bucium de corn de buor, Și din ferecate surle; Să răsune până-n nuor... cu evocări realistice de animale grele (fiind vorba de grădină): O
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
adamantine, păstorii jucând în jurul focurilor, la răsunetul fluierelor câmpenești, caii nechezând, boii călcând apăsat înaintea plugurilor, taurii, mieii: Plăcute zbierări de turme Aerul îl umple tot; Tauri grei p-ale lor urme Apăsate mugiri scot. În poezia conceptuală, Văcărescu are vibrație, dignitate. Stihurile făcute sub stemă în 1818 (La pravila țării) se întemeiază pe un umor trist de imagini: vultur degenerat în corb, romanul în român. Ceasornicul îndreptat cultivă intenționat monotonia. În vreme ce poetul roagă ceasul să treacă repede peste clipele rele
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]