6,587 matches
-
la ghișeu. Crezându-l funcționar acolo, locotenentul hotărî să-l abordeze. Unii dintre camarazii lui făceau parte din speța căreia îi place ca un lăutar să le cânte, la un chef, romanțe la ureche. Așteptă afară, lângă cal: "Cântați la vioară, văd, domnule." Ca amator, răspunse tânărul, vizibil mulțumit să stea la taclale. Am repetiție, pregătim un mic concert pentru bolnavii de la sanatoriu. Locotenentul avu impresia că tocmai evitase o gafă: Și eu cânt la pian, ca amator. Mă numesc Filip
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
se așezaseră că învățătorul se sculă brusc, ca unul dintre acei hopa-Mitică cu plumb în picioare, care se ridică de cum încerci să-i culci: Vrei să-ți cânt ceva?" Mi-ai face o mare plăcere. Învățătorul își scoase din cutie vioara și atinse ușor corzile cu arcușul. Câteva clipe de concentrare și apoi, închizând ochii, își culcă tandru obrazul pe vioară ca pe o coapsă de femeie. Melodia se ridică blând, ducând cu ea clinuri însorite, miresme de tufișuri și tineri
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
încerci să-i culci: Vrei să-ți cânt ceva?" Mi-ai face o mare plăcere. Învățătorul își scoase din cutie vioara și atinse ușor corzile cu arcușul. Câteva clipe de concentrare și apoi, închizând ochii, își culcă tandru obrazul pe vioară ca pe o coapsă de femeie. Melodia se ridică blând, ducând cu ea clinuri însorite, miresme de tufișuri și tineri păstori urmăriți de fatalitate. Însuși sufletul Carpaților, sublimat de poezia populară, suia pe scara tristeții, căutând sprijin la stelele încă
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
fatalitate. Însuși sufletul Carpaților, sublimat de poezia populară, suia pe scara tristeții, căutând sprijin la stelele încă invizibile, și revenea pe pământ pentru desfătările dansului și iubirii. "Balada lui Ciprian", murmură locotenentul, cucerit sincer de interpretarea învățătorului, când a tăcut vioara. "Ești un artist, Nicolae, nu un simplu amator." Învățătorul roși de plăcere, dar își ascunse emoția culcându-și în cutie vioara. Simțind că locotenentul slăbise frâul, calul scoase un nechezat aproape ironic: n-ați vrea să mă duc și să
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
pământ pentru desfătările dansului și iubirii. "Balada lui Ciprian", murmură locotenentul, cucerit sincer de interpretarea învățătorului, când a tăcut vioara. "Ești un artist, Nicolae, nu un simplu amator." Învățătorul roși de plăcere, dar își ascunse emoția culcându-și în cutie vioara. Simțind că locotenentul slăbise frâul, calul scoase un nechezat aproape ironic: n-ați vrea să mă duc și să vă las să faceți muzică liniștiți? Filip îi dădu două palme ușoare pe grumaz: Ia mai taci, bătrâne, pe lumea asta
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
o fetiță, așezată pe covor, se juca aranjând pietricele pe un carton mare. Se ridică zâmbind: În fine, tată!" Uite, vă aduc musafiri. Domnul locotenent e un prieten al învățătorului tău și cântă la fel de bine la pian ca el la vioară. Unde e mama? Fetița scutură viguros, de sus în jos și de jos în sus, mâna locotenentului: "Ai venit cu calul?" Șeful de gară amuți: "Vă cunoașteți?" Luându-și micul aer de independență pe care locotenentul i-l știa, fetița
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Și către Grig, care își făcuse apariția în spatele tejghelei: "La revedere, frate, noi ne ducem, sunt obosit." Prezența mea vă pune pe fugă? Se întâmplă ca, după concert, să fiu obosit, Farcaș." Nu știam că te extenuează să scârțâi la vioară. Grigore interveni oportun, luând hainele care se uscaseră și adresându-se vameșului: "Scoate-ți paltonul și pune-l aici, lângă sobă. Ai un umeraș și acolo un cuier pentru căciulă." Profitând de schimbul de haine, o șterseră fără vreun incident
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
care Grigore l-a mai pus o dată la bătaie ("în ritmul ăsta, o să-l termine înainte de Crăciun"), despre buna dispoziție și înțelegerea din acest mic grup de prieteni. Iar la sfârșit, i-a povestit cum învățătorul, care avea la el vioara, s-a ridicat ca să-i satisfacă cererea de a repeta Ciaconna pe care o cântase la concert. Dar abia începuse, când Hector, care până atunci dormise liniștit, culcat pe labele lui, s-a ridicat dintr-un salt: "A întins gâtul
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
cererea de a repeta Ciaconna pe care o cântase la concert. Dar abia începuse, când Hector, care până atunci dormise liniștit, culcat pe labele lui, s-a ridicat dintr-un salt: "A întins gâtul și a început să imite sunetul viorii! Să mori de râs. A trebuit să-l ademenească spre bucătărie cu un os, altfel învățătorul n-ar fi putut să continue. Și a reușit perfect, poți să mă crezi, polifonia la un singur instrument, eram fermecat." Și în concluzie
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
aminte de portretul lui Hector, cadoul ăla ciudat pe care i l-ai făcut? Era premonitoriu... À propos, mai faci tablouri din pietricele?" "Nu..." "Păcat, de ce?" "În primul rând, pentru că nu mai am pietricele..." "Nici eu nu mai cânt la vioară. A mea a rămas la Bugaz..." Și deodată, cu privirea strălucitoare, ca de halucinat, întrebă febril: "Cât e ceasul? Trebuie să plec... Ascultă, vizita mea are și un scop. Vreau să-ți fac o propunere foarte importantă, ești ultima mea
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
sfeșnicului aprins în fața icoanei. 47 Se strecoară spiralat prin puzderia vrăjitelor plante, sărută cristalul de rouă de pe frunze, se așează la umila masă dintre ele și aproape adoarme sub licărul stelelor din infinit. Încet se zbate clipa, se aud parcă viori cu sunet fermecat din depărtare, moliciunea se ascunde între enigmele florilor de mac. În văzduhul inundat de fluturi imaginari (s-au cam rărit cei adevărați?) cuvintele tac înșirate pe un fir de păianjen, siderat aidoma corolelor condamnate risipirii. Peisaj natural
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
frumoase, profesor la școala de comerț (caligrafie); F. Walch, de la Academia de Arte Frumoase din München (desen); G. Moceanu (gimnastică); Mugur, dirijor de cor bisericesc (muzică vocală); E. Hirsiu, stenograf (stenografie); A. Ferlendis (profesor de pian); F. Ferlendis (profesor de vioară) (pp. 346- 347). Case de sănătate: Caritas, ospiciu, Calea Buzești; Caritatea, casă de sănătate și ospiciu de alienați, str. Plantelor, 1; Casa de sănătate, str. Teilor, 31 (p. 348). Medici și chirurgi: Alexianu, G., medic legist al Capitalei, profesor la
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
25; Gebauer, Al., str. Mercur, 7; Iliescu, M., Calea Dudești, 7; Kneisel, Ant., școală de piano, str. Carol I, 23; Le Kerré (doamna), Marie, str. Fântânei, 6; Marquard (domnișoara), Marguerite, str. Modei, 6; Medek, W.I., profesor de pian și vioară, str. Arionoaie, 28; Milde, L., str. Carol I, 60; Peretz (domnișoara), Zoe, str. Dreaptă; Saegiu (domnișora), Emilia, str. Cosma, 7; Steriadi (dominișoara), Paulina, Calea Dorobanților, 69; Wachmann, str. Palatului, 1; Wiest, I., str. Izvor, 50; Zenide (doamna), Maria, str. Dionisie
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
de canto la Conservator, str. CuzaVodă, 28; Cohen, M., profesor de canto și de pian la Azilul Elena Doamna, Calea șerban-Vodă, 25; Flechtenmacher, Al., profesor de pian, str. Clopotaru, 5; Gandiano, R., str. Rotari, 12; Kneisel, Ant., școală de pian, vioară, cello (violoncel), flaut și canto, autorizată de Ministerul Instrucțiunii Publice, str. Carol I, 23; Le Kerré (Doamna), pian și canto, str. Fântânei, 6; ștefănescu, G., profesor de canto la Conservator, str. Pitar-Moșu, 6; Wachman, Ed., directorul Conservatorului, str. Palatului, 1
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
a știut să creeze la elevi dorința de a ști și de a deveni. Și fiecare dintre profesorii acestei școli a reușit să facă să vibreze sufletul elevilor, mai puțin sau mai mult, după cum și arcușul unui artist impresionează lemnul viorilor altfel, după cum și lemnul de rezonanță nu este identic.
Schiţă de portret. In: Arc peste timp 40 ani 1972-2012 by Cristina Hordilă Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/795_a_1851]
-
dar ne încuraja în felul lui. Profesorul de română, domnul Petrescu, era un vechi absolvent al Școlii Normale. Știa să cânte la mai multe instrumente și a înființat în școală o formație mixtă - cor și orchestră. Orchestra era formată din viori (trei în fața vocii întâi și trei în fața vocii a doua), două acordeoane și două flaute. Tata mi-a cumpărat o vioară și am învățat să cânt, luând lecții cu domnul profesor Petrescu. Astfel am ajuns să cânt în formație. Și
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
la mai multe instrumente și a înființat în școală o formație mixtă - cor și orchestră. Orchestra era formată din viori (trei în fața vocii întâi și trei în fața vocii a doua), două acordeoane și două flaute. Tata mi-a cumpărat o vioară și am învățat să cânt, luând lecții cu domnul profesor Petrescu. Astfel am ajuns să cânt în formație. Și alți colegi au învățat cu domnul Petrescu arta cântatului la un instrument. Această formație - corul și orchestra - a participat la concursuri
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
patriotice, pe care trebuia să le învățăm, era unul intitulat Lui Stalin slavă înălțăm. Corul cânta împreună cu orchestra. Eu, cântând la acordeon, începător fiind, mă uitam unde să apăs pe clape pentru a nu greși. Dirijorul, profesorul Petrescu, cânta la vioară. La un moment dat, dirijorul se oprește și, furios, mă lovește cu arcușul, spunându-mi răstit: „când cânți despre tovarășul Stalin nu te uiți în jos, privești înainte, cu încredere, spre viitorul luminos spre care ne conduce marele conducător”. Lovitura
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
artiștii” grupei. Dan cânta în orchestra de muzică populară „Miorița” a Universității „Al. I. Cuza”, la fluier, caval și bucium. Eu am cântat, mai întâi, în corul Universității (anul I) și apoi, din anul II, în aceeași orchestră „Miorița”, la vioară. Ambii am fost laureați ai concursurilor artistice studențești, faza pe țară, și eram mândri tare că „ne-au dat” în ziarele vremii. Turneele în diferite localități din țară erau numeroase (Cluj, Timișoara, București sau, mai aproape, Pașcani, Huși). La „Centenarul
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
de moment, căci nu a durat decât până în 1966. Frumoase vremuri ! La aniversarea a 30 de ani, colegii din Iași și-au amintit de această veche bucurie (Mîndreci, Bohosievici, Darabă, Strat, Ciubotaru, Ștefan și Mateescu) și mi-au dăruit o vioară. O păstrez cu pietate și încă mai cânt la ea uneori. III.2.4. Practica studențească Practică în București, anul IV (sper să nu mă înșel). La Electromagnetica mergeau studenții de la Electroradiofizică, la Întreprinderea Optica Română (I O R), cei
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
de echipe: Niki Bohosievici (Nasos Katovițe) avea un nas ascuțit și era de neam polonez; Nelu Popescu (Ț.K.V.A. Borțozo) era cam grăsuț în anul I; Mișu (eu, pentru prieteni !!!) Toma (Pușca Filarmonica) înjura de pușcă și cânta la vioară; Eugen Negură (Bâl-baba-hî) se cam bâlbâia, mai ales când era emoționat; Ion Mîndreci (Prăzăria Dârvari) era din Dârvari, în Oltenia, unde se cultiva intensiv prazul; Jimmy Strat (Fitil’S Boy) era cam cosmopolit prin freză și pantofii cu talpă groasă
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
de diplomă. d) În grupă au existat colegi care au avut preocupări, să le spunem, artistice. Astfel, Mihai Toma a făcut parte din formația de cor a Universității, în anul I și apoi, din anul al doilea a cântat la vioară în orchestra de muzică populară „Miorița“ a Univertății. Colegul Dan Darabă a făcut și el parte din orchestra „Miorița“, la instrumente de suflat (bucium, fluier) (vezi foto). Atât corul, cât și orchestra Universității care, în paranteză fie spus, era condusă
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
cuvîntări, prezentîndu-l, toți, ca pe un fenomen al lumii muzicale. El era și compozitor, și dirijor, și pianist, și violonist, și virtuoz în toate. Cînd a venit rîndul său să răspundă, după cîteva cuvinte pronunțate cu emoție, și-a luat vioara pe care o avea cu el -, și adresîndu-se miilor de priviri din sală, a spus că, decît cu vorba, el știe mai bine să mulțumească cu vioara; într-o liniște impresionantă, a cîntat o serie întreagă de melodii românești, transformînd
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
rîndul său să răspundă, după cîteva cuvinte pronunțate cu emoție, și-a luat vioara pe care o avea cu el -, și adresîndu-se miilor de priviri din sală, a spus că, decît cu vorba, el știe mai bine să mulțumească cu vioara; într-o liniște impresionantă, a cîntat o serie întreagă de melodii românești, transformînd astfel, în marea lui modestie, sărbătorirea persoanei sale, în sărbătorirea duiosului folclor al neamului său românesc. 82 Legătura cu Argentina, pe apă, era posibilă numai cu vapoare
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
Deși copilăria mi-a fost umbrită de groaza războiului, am [trăit] din plin bucuria colindelor, frumusețea datinilor de Anul Nou, a Sărbătorilor Pascale, rotirea cu scrânciobul care ne ridica în văzduhul înalt, amețindu-ne de emoții; am ascultat cu drag vioara lui Ciocârlie sau a lui Șchiopuțu, vestiți lăutari de la noi, de la Costișa. Adesea am ascultat fluierul băieților când se întorceau cu vitele de la păscut, cântecele pline de duh ale fetelor și feciorilor la muncile câmpului. Mereu mă bucuram când, în
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]