5,116 matches
-
mine! Mă apropii, îi simt umezeala fierbinte. Se încolăcește pe coapsele mele, mă fixează cu o privire șerpească. Alunec în ea până departe, am senzația că nu mă mai pot opri. O văd cum se îmbujorează, cum respiră repede, se zbate. Se agață de mine cu disperare, mă trec fiori, friguri, ape. Nu pot ejacula.Ca să mă relaxeze, se ridică în picioare în pat: ai văzut ce pot face? nu? uite! Dă repede din fund, fesele proaspete și roz îi tremură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
oboseală, gașca are chef de prostii și bășcălie. În schimb, dacă tabăra e în formă, gașca abia se târâie, abia răspunde la întrebări. Degetele ei lungi cu unghii ascuțite, roșii, urmăresc conturul lui Siegfried, apoi îl înșfacă strâns. Membrul se zbate, dă să scape, dar nu reușește decât să smulgă nasturii de la pantaloni și să explodeze în lumină. Cândva, Sabina obișnuia să umble extrem de manierat cu el, mai că nu-l atingea. Până la urmă am fost nevoit să-i spun că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
torsul și, prinzând-o de plete, îi răsuci cu furie capul în sus. Privi încrâncenat în ochii femeii și, ținând-o strâns de coamă, îi devastă gura, o pătrunse cu limba, îi mușcă până la sânge buzele. Victima țipă scurt, se zbătu să scape, și-și înfipse unghiile în spatele bărbatului. Zgârâieturile îi provocară o durere atât de mare, încât Siegfried se înțepeni în măruntaiele Pepitei și-l buși sperma pe nas. Imediat după asta războinicul căzu în genunchi și-și dete duhul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
pe mine deasupra. Ne trezim pe spate în mijlocul drumului prăfuit. Sacii au sărit și ei din căruț. Dintr-unul fasolea se scurge încet, ca bănuții dintr-o poker machine. Sar în picioare puțin amețit. La picioarele mele, tanti Cucu se zbate cu mâinile și tălpile în sus, ca un gândac de Colorado obez. Încerc să o ridic, dar carapacea ei e prea grea. Iar risc să-mi facă un tur de șold. Trebuie s-o răstorn într-o parte. Repede, nepoate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
tot mai tare și respirația îl face vizibil ca o locomotivă: a naibii treabă!. Auzul îi țiuie de cartușele care seceră mărăcinii. Stârcii și guzganii aleargă înnebuniți. Explozii firave îl caută la rădăcina bolovanilor mai răsăriți. Inima lui Leonard se zbate entuziasmată. Peste ea, în buzunar, se află scrisoarea. Scrisoarea către cei de acasă cu mesajul de adio al unui eventual erou. La ora patru, împuținați, inamicii ripostau tot mai slab. Zorilele îi surprinseseră în bătaia târzie a lunii. Deschise foc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
retragerea lui Leo. Aidoma ei, motanul adora carnea de miel gătită în sânge. Și cu Tubu ăsta era un mister. Îl găsise într-o seară în fața apartamentului, băgat într-o poșetă din pânză. Era închis acolo cu un fermoar, se zbătea să scape, iar poșeta-cușcă se rostogolea izbindu-se de balustrada metalică a scărilor. După ce eliberase animalul, cotrobăise în buzunarele genții și găsise o factură de telefon cu o sumă exorbitantă. Era un număr de fix, corespunzător zonei de nord, undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
nimic, trag eu semnalul de alarmă!“ Prin ușa deschisă a compartimentului se auzi vocea Subalternului. Găsise În sfârșit un alt pretext de trăncăneală, Popescu nu reuși să-și dea seama care anume, era prea concentrat asupra efortului fetei care se zbătea singură Într-un câmp de basm ca acela. Ajunse În cele din urmă, iar trenul, de parcă numai pe ea ar fi așteptat-o, se puse În mișcare Încet-Încetișor. (Ea se urcase În vagon.) Abia după aceea dădu un șuierat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
viață, dar și ca preludiu al morții, ca încercare de acceptare a ceea ce, unanim, este considerat firesc - însă nu când este vorba de viața ta -, totul adunat în cuvintele, mai mult sau mai puțin persuasive: Hai să murim cu seninătate. Zbătându-se între împăcare și respingere, ca o gesticulație în vid, fără finalitate, din moment ce există înapoi nimicul înainte nimicul / între nimic și nimic exaltarea nimicului - ecou al lui Cinis et umbra sumus -, unde dulceața pulpelor tale /și sângele ce flecărește vrute și nevrute
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
cu frunză ni se țes - aluzie la pânză Penelopei), frunza (frunza-n zboru-i mistic), copacii, nisipul - sugestie a șubrezeniei, a instabilității (Nisipurile arse ca limba altor ere / Vor înălța-n ceasornic uitatele poteci...) -, candelabrele, clepsidrele (Iubita mea, nisipul se tot zbate / Să lunece-n clepsidră fără noi...), candelele, pendulele, cupele, potirele, Sfioasele pahare cu picior subțire (amintind macedonskianul Rondelul cupei de Murano) etc.: O frunză bate-n pleoapa mea cu ciudă, / O frunză bate-n pleoapa ta cu amintiri...; Copacii dorm
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
postmodernist, se instituie, astfel, o democrație, cartea lui Petrache Plopeanu, Bufonul cerșetorului - Editura Editgraph, Buzău, 2010 -, este o pendulare disperată între a fi sau a nu fi, verbul existenței având aici ca reper arta și, firește, artistul creator, care se zbate între două dimensiuni ale ființei sale, gunoi și cruce, cu alte cuvinte, între memento mori și seducătorul gând al veșniciei, chiar dacă e doar ca un reflex condiționat, îngemănarea lor desăvârșindu-se doar prin artă, pe care Eminescu o definea ca
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
vorbă la bucătărie cu G.V. Eu făceam mâncare la aragaz și el și-a descărcat sufletul într-un fel care m-a speriat. Eu știu cel mai bine cât a suferit și cât am suferit și noi și ne am zbătut să-l ajutăm, dar nu mi-am putut închipui că tocmai el, cel mai darnic și mai săritor dintre toți, să aibă o asemenea reacție, referitoare la sora lui. A izbucnit din el toată iubirea respinsă și neînțeleasă, dar și
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
-n somn mai latră Răgușit. Iat-o! Plină, dinspre munte, Iese luna din brădet Si se nalță, -ncet-ncet, Gânditoare ca o frunte De poet. Ca un glas domol de clopot Sună codrii mari de brad; Ritmic valurile cad, Cum se zbate-n dulce ropot Apa-n vad. Dintr-un timp și vântul tace; Satul doarme ca-n mormânt Totu-i plin de duhul sfânt: Liniște-n văzduh și pace Pe pământ. Numai dorul mai colindă, Dorul tânăr și pribeag, Tainic se-ntâlneste-n
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
rotindu-se prin șuvoi, a ajuns tocmai sub țărmul pe care pândea ursul. Fulgerător a lovit cu brânca „pescarul", cu lingura tălpii a prins pe dedesubt păstrăvul, și cu o zmucitura l-a aruncat pe uscat. În zadar s-a zbătut acolo peștele. Ursul a pus îndată gura pe el și i-a gustat cu placere carnea dulce. Dar ce-i un păstrăv pentru o namilă de urs? Iarăși s-a așezat la pândă și a prins alt pește, și apoi
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
a altor popoare asupritoare ale lumii. Iată una din binefacerile legii ajutorului reciproc, acum când Națiunea trece prin mari încercări și greutăți, avem nevoie de dragoste și unitate, credință și luptă, pentru a scoate neamul din restriștea în care se zbate. Orice român trebuie să iasă din izolare și indiferență și să se integreze în marea luptă de mântuire a sa. Să nu ne gândim numai la viața noastră personală, ci și a Neamului, pentru ridicarea la demnitatea de altădată, când
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
creștine, chezășia supraviețuirii noastre ca Neam, vom fi noi înșine și urmași demni ai părinților noștri și ai glorioșilor noștri voievozi creștini.” SLAVĂ ȘI OTRAVĂ Dumnezeu ne poartă viața pe drum de foc, ca să ne reaprindă credința. Dreptatea nostră se zbate în lanțuri! Singura avere a legionarului este pătimirea și nu e puțină. Dar pătimirea-i „moneda” cea mai puternică cu care răscumperi păcatele și biruiești moartea, moartea veșnică. Dacă învingătorul tău câștigă puterea de a stăpâni vremelnic material și nu
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
tot temniță flămândă, românul și creștinul din noi a murit, izvorul creator s-a stins. Aceasta este adevărata situație, oricât am vrea noi să o acoperim cu ochelari fumurii. Dar mulțimea nu realizează cunoașterea acestei stări deplorabile în care ne zbatem, stare care pentru legionari nu-i o taină. Crimele împotriva legionarilor s-au ridicat la cifre apocaliptice. Când valurile morții vor zgudui iarăși văzduhul și pământul, pe legionari îi va găsi îngenunchiați la icoană la picioarele lui Hristos, iar pe
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
-l cu o tură de șold! Îl imobilizez! Îi țintuiesc capul la perete. Îi strivesc fața, nasul și gura. Îi prind dibaci mîinile și picioarele la un loc, frângându-l în două. Pușca a zburat! Cutia e a mea! Se zbate neputincios... își eliberează o mână... apoi cealaltă ! Fuge, se repliază ! Țipă furios.. LUPTE ! Politică de învăluire... iar se pregătește de-asalt! Își încordează zdravăn capul în piept. Se repede în antebrațul meu fixat între perne, cu toată viteza. Se proptește
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
-n uruit își focaliză și spulberă spiritul până se unificară. Au rămas două schelete bătrâne, încrucișate într-o îmbrățișare nefirească să păzească și să împânzească paradoxurile. Dans haotic Ce blândă-i noaptea când se sfârșește în noi haotic! Frunzele valsează zbătându-se să nu cadă dintr-un cer răsturnat în altul; vântul se scurge cotrobăind spasmodic visele impersonale ale clienților din magazinul de mărunțișuri; te caut în buzunărelul din colț... e plin, încărcat de cuvinte speriate țâșnind de-a valma valsând
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
spume... scrâșnea afânat Verde Împărat! În magazinul de abțibilduri se vindeau la solduri iubiri veșnic noi aflate la concurență cu însetatele buze flămânde de-atâtea bunătăți dornice de mulțumiri ricoșate în timp; elipsele cu centrele asimetrice, intersectate pe nicăieri se zbăteau îndrăcite prin grădina împărătesei în ținută prea elegantă; în infinitul ușor depărtat și-n opoziție continuă ai pus la copt acoperind prăpăstiile, o vânătă și-un ardei gogonat rătăciți împreună în spuza fierbinte risipită-ntr-o clipă indusă voit, cutreierând
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
auzit pendula din hol bătând de cinci și s-a întors să vadă ochii lui Pheobe zâmbindu-i în întuneric. — Kenneth, spuse el. Nu vei ști niciodată ce-ai pierdut. — Numele meu nu e Kenneth, spuse Phoebe. Râse în timp ce se zbătea să-și aranjeze cămașa de noapte mototolită, apoi reuși s-o îmbrace. Să nu-mi spui că te-ai gândit tot timpul la o persoană pe care o cheamă Kenneth. Deși asta ar explica măcar de ce tu și Joan n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
trase păstrăvul, care se-mpingea obosit Împotriva curentului, afară din apă. Spatele Îi era acoperit de modelul acela limpede, apos-nispiu, lucind În soare. Ținând undița sub braț, Nick se opri și-și Înmuie mâna În apă. Apucă peștele care se zbătea cu mâna dreaptă, umezită, În timp ce-i scoase cârligul din gură, și apoi Îi dădu drumul Înapoi În apă. Peștele inert fu dus de curent, până se opri pe fund, lângă un bolovan. Nick Își băgă mâna până la cot În apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
animal de mărimea asta s-ar Înfuria. „Ăsta chiar c-a fost un păstrăv“, se gândi. „Cârligul Îi intrase bine. Se prinsese tare de el, tare ca piatra. Și parcă era chiar o piatră, păstrăvul, Înainte să-nceapă să se zbată. Doamne, ăsta chiar că era mare. Era mai mare decât orice păstrăv despre care am auzit vreodată.“ Se urcă pe pajiște și se așeză acolo, cu apa curgându-i de pe pantaloni și din ghetele scâlciate. Se duse să se așeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Un păstrăv se repezi și Nick Îl agăță. Ținând undița la distanță, În direcția copacului răsturnat, și retrăgându-se fâșâind prin apă Împotriva curentului, Nick trăgea păstrăvul, cu lanseta care se afunda, se Îndoia, ținută departe de tufele periculoase. Se zbătea, dar era tras Întruna, undița se Încurca În ierburi În timp ce el se mai smucea sub apă, dar era tras Întruna. Apoi Nick se-ndreptă spre pește, dus ușor de apă. Ridicând undița deasupra capului, conduse păstrăvul În minciog și-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
cu cârligul. Apucând firul Într-o buclă cu mâna stângă, Nick trase de undiță, Încercând să-l conducă spre minciog, dar peștele Îi dispăru din fața ochilor, trăgând brusc firul. Nick se luptă cu el Împotriva curentului, lăsându-l să se zbată. Își mută lanseta-n mâna stângă și Începu să tragă păstrăvul, care trăgea de undiță, opunându-se cu toată greutatea sa, În susul râului, și apoi În plasă. Îl ridică mult deasupra apei, un semicerc greu atârnând În minciogul din care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
văd ce se întâmplă afară, că și mie mi se pare că asta nu-i chiar lumină de fulger... Prea o ține hojma. Și apoi Maranda are dreptate; unde-s tunetele?”... Când a călcat peste prag, o lumină necuprinsă se zbătea între cer și pământ deasupra Șărpăriei. Chiar și o sfoară de fum i-a înțepat ochii și nasul. Așa ceva mai văzuse și simțise doar pe front, când rușii au dat foc la pănușița de pe o gârlă unde bănuiau că se
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]