48,727 matches
-
acestea, planul nu a fost realizat de către liderii grupului SS căruia i s-a încredințat sarcina și, la sfârșitul războiului, palatul a fost predat intact reprezentanților forțelor aliate. Ulterior, arhivele bavareze au folosit unele din camere ca depozite provizorii pentru arhivele recuperate, deoarece sediul din Munchen a fost bombardat. Neuschwanstein este un simbol global al epocii romantismului. Palatul a servit ca model pentru Castelul Frumoasei din Pădurea Adormită din Disneyland și a devenit o locație pentru filme ca "" (1955) al lui
Castelul Neuschwanstein () [Corola-website/Science/309453_a_310782]
-
proprietar de moșii. Părinții săi erau Gheorghe Bogdan din Botoșani și Irena Andriescu, fiica preotului de la biserica din Bârnova. Data sa de naștere nu este cunoscută precis. Deși însuși N. A. Bogdan afirmă într-o "Notiță biografică" din Dosarul XXI al „Arhivei N. A Bogdan”, păstrat la Biblioteca Centrală Universitară „Mihai Eminescu” din Iași, că s-a născut la 10 mai 1858, în Iași, un act de naștere eliberat de către Primăria municipiului Iași la 2 iulie 1895 stabilește ca dată de naștere
Nicolai Andriescu-Bogdan () [Corola-website/Science/310362_a_311691]
-
la Primăria Iași, secretar general al Primăriei și prim-ajutor de primar. În anul 1895 s-a căsătorit cu Alisa-Isabela Baronzi, împreună cu care a efectuat mai multe călătorii în străinătate (Franța, Germania, Belgia), în cursul cărora s-a documentat în arhivele și bibliotecile de acolo. N. A. Bogdan s-a pensionat în martie 1917, dar și-a continuat activitatea ca publicist, istoriograf, poet și dramaturg. În 1920 era bibliotecar al Societății Franco-Române „Lutetia”. A locuit în strada Albineț nr. 4, unde a
Nicolai Andriescu-Bogdan () [Corola-website/Science/310362_a_311691]
-
pseudonimele Basile N., Cezar, Clio, Dan, Iassiensis, N. a Irinei și altele. El a colaborat la diverse ziare și reviste din țară și străinătate. El a scris la următoarele periodice românești: "Steaua României", "Zimbrul", "Liberalul", "Pactul social", "Curierul intereselor generale", "Arhiva", "Mișcarea", "Evenimentul", "Opinia", "Ecoul Moldovei", "Telegraful", "Femeia Română", "Constituționalul", "Familia", "Gazeta săteanului" din Râmnicu Sărat, "Amicul familiei" din Gherla, "Glasul Basarabiei", "Curierul Slănicului" sau "Carmen Silva". A colaborat și la periodice din străinătate, cum sunt: "Revue Parisienne", "La Revue Franco-Italienne
Nicolai Andriescu-Bogdan () [Corola-website/Science/310362_a_311691]
-
dintre regizori. Lista completă a actorilor, regizorilor, scenografilor, coregrafilor și compozitorilor teatrului, inclusive a celor colaboratori, poate fi găsită aici: . În prezent, la teatrul „Eugène Ionesco” se joacă următoarele spectacole: Teatrul a mai jucat și alte diverse spectacole, devenite însă arhivă, cum ar fi „6 ½”, „Un orb și o oarbă pe culmile Caucazului”, „Micul prinț”, „Lupii și oile” etc. Teatrul „Eugène Ionesco” a fost în diferite turnee în diverse colțuri ale lumii. Printre țările vizitate în acest scop de către teatru se
Teatrul „Eugène Ionesco” din Chișinău () [Corola-website/Science/310431_a_311760]
-
de istorie evreo-română". A fost fondatorul și directorul revistei-anuar "Sinai", una dintre cele mai docte reviste de iudaism din istoria evreimii europene, care a apărut la Iași (1926-1927) și la București (1936-1939). Halevy a publicat și "Buletinul bibliotecii muzeului și arhivei istorice a Templului Coral" (1936-1939). Era rabin reformist și în cadrul studiului istoric despre Templul Coral din București a avut cuvinte de satisfacție față de reforma modernizării vieții comunitare evreiești în România și a apreciat retrospectiv ca întemeiată expulzarea în urmă cu
Meyer Abraham Halevy () [Corola-website/Science/310460_a_311789]
-
a publicat la Paris câteva prime cercetări: În revista "Sinai", ca și în alte periodice, M.A. Halevy a publicat un grup important de studii, printre care: "Communitățile Evreilor din Iași și București, vol.I", "Pietrele funerare din Iași", "Din arhiva iudaismului românesc", "Problema khazarilor" (1935), "Ștefan cel Mare și evreii", "Despre Evreii Lehi (polonezi)", "Dr. I. Niemirower", "Apocrife în istoriografia evreo-română", "Franz Iosef Sulzer - primul istoriograf al evreilor din România", "Hașdeu ca istoric al judaismului român", "Pinkasimi din București" (n.n.
Meyer Abraham Halevy () [Corola-website/Science/310460_a_311789]
-
În domeniul istoriei medicinii evreiești a publicat lucrări de valoare ca: Marele Rabin a decedat pe data de 15 aprilie 1972 la Paris, unde a fost și înmormântat. În prezent, fiul său, Joseph, trăiește în Belgia, păstrând o parte din arhiva și corespondența tatălui său.
Meyer Abraham Halevy () [Corola-website/Science/310460_a_311789]
-
extrem de modest, el nu și-a scris, din păcate, memoriile, dar "știa să-și povestească până la ultimul amănunt toate peripețiile vieții sale", avea umor, o minte ascuțită, era generos. În urma sa au rămas un lexicon ebraic-român, un dicționar neoebraic, o arhivă bogată în scrisori, documente, mii de predici scrise, discursuri, conferințe, mărturii ale relațiilor sale întinse cu comunități, loji "B'nai B'rith" din țară și din străinătate. S-a ocupat de personalități ale istoriei și culturii iudaice, ca Ben Zakai
Meyr Moritz Beck () [Corola-website/Science/310461_a_311790]
-
etajele superioare, mansarda, șălile de clasă și alte încăperi cu parchet. Clădirea școlii este clasată pe lista monumentelor istorice din județul Sibiu cu . Școala păstrează inscripții latine, de pe vremea construirii ei. Multe din informațiile de mai sus se află în arhive.
Colegiul Național „Samuel von Brukenthal” din Sibiu () [Corola-website/Science/310454_a_311783]
-
1942-1944 a fost (împreună cu Alexandru Dragomir) studentul lui Martin Heidegger la Freiburg i. B., pregătind o lucrare despre conceptul de natură la Novalis, ce n-a putut fi încheiată din cauza împrejurărilor de război. Între anii 1945-1960 a fost colaborator la arhiva Husserl din Louvain. În 1949 a obținut la Louvain titlul de doctor (cu o teză despre conceptul de lume la Heidegger), iar în 1958, la Köln, titlul de docent. Din 1962 și până în 1976 a lucrat ca profesor universitar titular
Walter Biemel () [Corola-website/Science/304933_a_306262]
-
partidului la Președinție. A fost unul din primii politicieni români acuzați că ar fi colaborat cu Securitatea. În data de 4 septembrie 2006, împreună cu Mona Musca, a fost exclus din PNL. În urmă câștigării procesului cu Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, acesta și-a dovedit nevinovăția și a fost reprimit în PNL. Deputatul a declarat că decizia Curții Constituționale de invalidare a referendumului pentru demiterea președintelui României din 2012 este neconstituțională. A organizat o continuare a protestelor din ianuarie 2012
Ioan Ghișe () [Corola-website/Science/304941_a_306270]
-
lucrarea „Statele naționale în contextul globalizării”, profesorul îndrumător al său fiind senatorul PRM de Iași, controversatul istoric Gheorghe Buzatu. A obținut un doctorat în istorie la Universitatea din Craiova în 2007, cu lucrarea „Relațiile româno-germane (1940-1944), reflectate în documentele din Arhiva M.A.E. al României” tot sub îndrumarea lui Gheorghe Buzatu. A început activitatea politică în 1992, în gruparea naționalistă Partidul România Mare, condusă de Corneliu Vadim Tudor, unde a activat în organizația de tineret. Din rândurile acesteia, a fost
Vlad Hogea () [Corola-website/Science/304942_a_306271]
-
-lea, cu care era prieten intim din copilărie, să ducă altă politică, acesta fiind motivul pentru care a renunțat la demnitățile guvernamentale unde era dorit și s-a retras în SUA. În 1955 lucra la Floyd Odium's Atlas Corporation. Arhiva sa este depusă la "Stanford University" și la "Hoover Institute". Conform istoriei orale, după ultimul război mondial, a vizitat țara de mai multe ori.
Radu Irimescu () [Corola-website/Science/304964_a_306293]
-
Porumbescu ca mai târziu să-i fie oferită lui I.L.Caragiale pentru Teatru Național din București. Azi, în clădirea teatrului se găsește Muzeul de istorie a teatrului și a orașului Oravița care cuprinde mai multe secții: istorie, geografie istorică, etnografie-folclor, arhiva documentară și biblioteca "Sim.Sam.Moldovan-Ionel Bota" de carte și presă veche. În anul 1968, a luat ființă expoziția permanentă de istoria culturii care a fost reorganizată în anii 1973 și 1982. În cadrul acestei expoziții se găsesc tipărituri, manuscrise, afișe
Oravița () [Corola-website/Science/297035_a_298364]
-
versiunea franceză a Buletinului ARPress, editat de cotidianul „România liberă”. 1994 - "Le cadre législatif et institutionnel pour les minorités nationales de Roumanie"; în colaborare (Institutul român pentru drepturile omului). - "Petru cel Mare", de Henri Troyat (roman istoric) (editura Humanitas). - revista „Arhivele totalitarismului”, nr. 13-14 ([n limba franceză); în colaborare. 1995 - "Sacrul și profanul", de Mircea Eliade (editura Humanitas). - "Bucarest, les années '30" (CD) (NOI Media Print & D.O.R. 1996 - "România. Evoluție în timp și spațiu" (album comentat;în limba franceză
Brândușa Prelipceanu () [Corola-website/Science/304977_a_306306]
-
frecvente cu privire la lucrările lui Mahler din tinerețe, distruse sau pierdute. Dirijorul olandez Willem Mengelberg credea ca prima simfonie este prea matură pentru o primă lucrare simfonică și trebuie să fi avut precedente. În 1938, Mengelberg a dezvăluit existența așa-numitei „Arhive din Dresda”, o serie de manuscrise aflate în posesia văduvei Marion von Weber. Arhiva a fost aproape cu siguranță distrusă în Bombardarea Dresdei în al Doilea Război Mondial din 1945. Conform istoricului lui Mahler, Donald Mitchell, „rămâne o puternică posibilitate
Gustav Mahler () [Corola-website/Science/304936_a_306265]
-
credea ca prima simfonie este prea matură pentru o primă lucrare simfonică și trebuie să fi avut precedente. În 1938, Mengelberg a dezvăluit existența așa-numitei „Arhive din Dresda”, o serie de manuscrise aflate în posesia văduvei Marion von Weber. Arhiva a fost aproape cu siguranță distrusă în Bombardarea Dresdei în al Doilea Război Mondial din 1945. Conform istoricului lui Mahler, Donald Mitchell, „rămâne o puternică posibilitate ca manuscrise importante, cum ar fi prime simfonii sau părți din prime simfonii, să
Gustav Mahler () [Corola-website/Science/304936_a_306265]
-
și recomandări pentru președintele Traian Băsescu. Acestuia i se cere condamnarea oficială a regimului comunist, nominalizarea celor vinovați precum și inițierea unor acțiuni legislative. O altă cerință a celor care au redactat acest raport este facilitarea accesului la dosarele existente în arhive. Pe de alta parte Comisia cere sprijin și pentru introducerea în programele educaționale prezentarea ororilor regimului comunist. Aprecierile și enumerările urmatoare aparțin Comisiei Tismăneanu. Pe parcursul celor 660 de pagini sunt identificați mai mulți vinovați de ororile comunismului în România, pe
Comisia Prezidențială pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România () [Corola-website/Science/304997_a_306326]
-
1949-1953 și 1959-1964, trecînd prin închisorile comuniste de la Jilava, Aiud și Canal. După eliberare lucrează ca mozaicar la Fabrica de cerneluri și la Fabrica de construcții, ca anticar și ca funcționar la Institutul de Hematologie. Fondator, în 1991, al Fundației Arhiva Culturală Română, alături de Fabian Anton. a debutat în revista Vlăstarul a Liceului „Spiru Haret” în anul 1928 și, până la arestare, a colaborat la numeroase publicații ale epocii.
Arșavir Acterian () [Corola-website/Science/305032_a_306361]
-
fost făcută în formula N. Covaci - chitară solo, voce, F. Bordeianu - solist vocal, K. Bela - chitară bas, voce, I. Ștefanovici - baterie, G. Reininger - pian. A apărut și pe discurile „Remember” (1991) și „Vremuri, anii 60...” (1998). Are două filmări în arhiva TVR, făcute în anii '60, cu această formulă. Nume sub care a apărut pe discurile single și maxi-single (alături de Tuareg extended) din 1988 piesa numită inițial „Afganistan”. Vezi Afganistan. Piesa compusă în 1974-1975 de Josef Kappl; versuri: Șerban Foarță - Andrei
Indicele cântecelor de Phoenix () [Corola-website/Science/305008_a_306337]
-
granițele confesionale și spiritul timpului, fiind un adevărat precursor al ecumenismului. Deși avea o cultură deosebită și capacități de excepție, a evitat să producă scrieri personale. A scris forțat de împrejurări și de necesități. A făcut muncă de cercetare în arhivele Vaticanului, publicând o parte din aceste rezulatate în „"Revue Catolique"”. A scris articole de revistă în „Convorbiri Literare”, „"La Revue Hebdomadaire"”, „"Les Études"”, „"Le Correspondant"”, „"La Revue des Jeunes"”, „"La Documentation Catholique"”. Avea obiceiul de a nota pe bucăți de
Vladimir Ghika () [Corola-website/Science/305068_a_306397]
-
carne și silindu-i să se așeze aici cu traiul spre a-i asigura în continuare cu produse pentru hrană. Astfel, a luat naștere cătunul (aulul) cu denumirea Tartauulî, care mai tîrziu modificându-se, a devenit toponimul Tartaul. Documentele de arhivă atestă începând cu anul 1723 și până în 1925 denumirea de ,Tartaul de Larga.Și e firesc, deoarece satul este așezat pe ambele maluri ale râului Larga, ce izvorăște din adâncul văii Larga și se varsă în râul Prut. Râul Larga
Tartaul, Cantemir () [Corola-website/Science/305148_a_306477]
-
ani, se constată că lista anexată de I.Ruset-Roznovanu afost întocmită în 1809. Aceeași operație de scădere, posibil, a efectuat-o și Ion Chirtoagă, în a cărui lucrare despre istoria Moldovei de Sud-Est, făcînd trimitere la dosarul în cauză din arhiva Națională a Moldovei, la fel arată anul 1809 ca fiind cel care poate fi datat actul remis lui S.Kușnikov. În realitate, lista a fost alcătuită în 1808, an care figurează în titlul unui tabel, prezent în același dosar, în
Sadîc, Cantemir () [Corola-website/Science/305147_a_306476]
-
nu demult și coada Malului. În timpul atestării sale, la 1825 satul avea nu mai mult de 15 locuitori. Este greșit părerea că denumirea satului provine de la numele boierului. N-a existat nici un boier și nici un sătean cu acest nume. În Arhiva Națională din Chișinău sau păstrat numele boierilor care stăpâneau pământurile. În acea vreme stăpân pe satul Mălăiești și vadul lui Vodă era familia boierului Sicarda. Cele mai răspândite nume erau Timciuc, Calancea, Ivanov. Rămâne de studiat documentul de la 10 octombrie
Bălăbănești, Criuleni () [Corola-website/Science/305153_a_306482]