48,602 matches
-
fiind sfințită în anul 2001. Adusă conform tradiției din localitatea Laslăul Mare, biserica a fost folosită de comunitatea ortodoxă după ce vechiul lăcaș de cult cu hramul Sf. Arhanghel Mihail a fost atribuit minorității unite în urma conscripției generalului Buccow. Informații despre construirea bisericii în Sub Pădure le avem din inscripția ce se afla în proscomidie: ""Cu vrerea Tatălui și cu ajutorul Fiului și cu săvârșirea Duhului sfânt s-au plătit această Sfăntă besearecă de robul lui Dumnezeu Hancu Constantin și fămeaea sa Sâia
Biserica de lemn Sfinții Arhangheli din Sub Pădure () [Corola-website/Science/320861_a_322190]
-
lângă altar, au fost înmormântați patru dintre Eminovicești: Gheorghe (1812-1884) și Raluca (1816-1876) - părinții poetului, Nicu (1843-1884) și Iorgu (1844-1873) - doi dintre frații poetului. În anul 1928, scriitorul Cezar Petrescu și istoricul Nicolae Iorga au inițiat o subscripție publică pentru construirea unei biserici noi în Ipotești. Lângă bisericuța familiei Eminovici a fost ridicată o noua biserică. Piatra de temelie a fost pusă la 28 iunie 1929. Primăriilor din localitățile apropiate (Bălușeni, Poiana, Trușești, Todireni, Bucecea) li s-au solicitat bani pentru
Biserica Sfinții Voievozi din Ipotești () [Corola-website/Science/320902_a_322231]
-
unei biserici noi în Ipotești. Lângă bisericuța familiei Eminovici a fost ridicată o noua biserică. Piatra de temelie a fost pusă la 28 iunie 1929. Primăriilor din localitățile apropiate (Bălușeni, Poiana, Trușești, Todireni, Bucecea) li s-au solicitat bani pentru construirea bisericii. Țăranii din sat au cărat pietre de râu cu carul cu boi. Lăcașul de cult a fost sfințit la 15 iunie 1939, cu prilejul aniversării a 50 de ani de la moartea poetului Mihai Eminescu, de către mitropolitul Irineu Mihălcescu al
Biserica Sfinții Voievozi din Ipotești () [Corola-website/Science/320902_a_322231]
-
II-a, cu prilejul celei de-a 25-a aniversări a urcării pe tron. Culoarea originală a fost maro ciocolatiu. În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, dezvoltarea comerțului în estul Londrei a dus la o cerere de construire a unui nou pod în aval de Podul Londrei. Un pod tradițional, fix, nu putea fi construit pentru că ar fi împiedicat accesul la facilitățile portuare în zona Pool of London, între Podul Londrei și Turnul Londrei. În 1876 a fost
Tower Bridge () [Corola-website/Science/320874_a_322203]
-
fiind a doua cale navigabilă. Ultimii ani au văzut un salt modest în creșterea croazierelor fluviale. Apele fluviului Brahmaputra sunt împărțite de către China, India și Bangladesh. În anii 1990 și 2000, au fost repetate speculații despre China care ar dori construirea unui baraj la Cotul Mare, cu scopul de a devia apele spre nordul țării. Acest lucru a fost negat de către guvernul chinez pentru mai mulți ani. La „Workshop Kathmandu” de la „Strategic Foresight Group”, în august 2009, privind securitatea apei în
Brahmaputra () [Corola-website/Science/320898_a_322227]
-
interior și să se poata vedea structura și componentele interne (banda rulanta de fier, peretii Bailey, arzătoarele de combustibil, tuburile de încălzire a apei, etc.). Pe lânga cazane, în acest spațiu amplu, deasemenea este dat să se cunoască istoria de construire a Centralei Tejo și o abordare inițială a condițiilor de lucru dificile ale muncitorilor săi. La parter este situată Sala Cenusarelor, zona unde era colectată cenusa de la cărbunele ars sau semi ars. O atenție deosebită este acordată condițiilor de lucru
Muzeul Electricității (Lisabona) () [Corola-website/Science/320886_a_322215]
-
1938, moment în care a fost demolată pentru a se construii clădirea pentru cazanele de mare presiune. Instalațiile de joasă presiune au început să fie construite în anul 1914 și au fost finalizate în anul 1930, având trei faze de construire de mare importanță. Prima (1914-1921) cuprinde construirea a două instalații industriale pentru cazane, sala mașinilor pentru alternatoare și pentru substație. A doua etapă (1914-1928) corespunde cu prima extindere a sălii pentru cazane cu o nouă instalație longitudinală, cu achiziționarea de
Centrala Tejo () [Corola-website/Science/320909_a_322238]
-
pentru a se construii clădirea pentru cazanele de mare presiune. Instalațiile de joasă presiune au început să fie construite în anul 1914 și au fost finalizate în anul 1930, având trei faze de construire de mare importanță. Prima (1914-1921) cuprinde construirea a două instalații industriale pentru cazane, sala mașinilor pentru alternatoare și pentru substație. A doua etapă (1914-1928) corespunde cu prima extindere a sălii pentru cazane cu o nouă instalație longitudinală, cu achiziționarea de un nou generator, cu construirea de un
Centrala Tejo () [Corola-website/Science/320909_a_322238]
-
1914-1921) cuprinde construirea a două instalații industriale pentru cazane, sala mașinilor pentru alternatoare și pentru substație. A doua etapă (1914-1928) corespunde cu prima extindere a sălii pentru cazane cu o nouă instalație longitudinală, cu achiziționarea de un nou generator, cu construirea de un distribuitor de cărbune și cu pilonii pentru canalele circuitului de răcire. În sfârșit,a treia fază (1928-1930), a avut loc ultima extindere a sălii pentru cazane, cu o nouă instalație industrială de proporții mai mari decât celelalte, de la
Centrala Tejo () [Corola-website/Science/320909_a_322238]
-
nedeclarată. În anul 1940, majoritatea locuitorilor de etnie germană au emigrat în Germania, iar ponderea comunității ortodoxe a început să crească. În anul 1876, prin osârdia preotului Simeon Cobilanschi și a enoriașilor G. Pașcovici și J. Danilevici, s-a început construirea unei biserici ortodoxe în localitatea Gura Humorului. Părintele Simeon a sfințit temelia noului lăcaș de cult la 29 septembrie 1876, în prezența baronului Hieronymus Freiherr von Alessani, guvernatorul Ducatului Bucovinei (1874-1887 și 1911-1913) și a lui Anton Keschmann, căpitanul districtual
Biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil din Gura Humorului () [Corola-website/Science/320920_a_322249]
-
și Gavriil" din Gura Humorului a fost sfințită la data de 15/27 octombrie 1885 de către mitropolitul Silvestru Morariu-Andrievici al Bucovinei și Dalmației, la acel moment paroh fiind preotul D. Popescul. În anul 1890, frații Pașcovici (care contribuiseră și la construirea bisericii) au amplasat o cruce de piatră în curtea bisericii, în apropiere de intrare, iar pe trei fețe ale soclului ei au inscripționat următoarea pisanie: ""Biserica didită prin osirdia parochului S. Cobilanschi, G. Pașcoviciu și J. Danileviciu sa sfințit în
Biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil din Gura Humorului () [Corola-website/Science/320920_a_322249]
-
la informații a UCP. Cu cât timpul de acces a unui circuit de memorie este mai mic cu atât prețul pe unitate de stocare este mai mare și de aceea nu se pune problema utilizării unor circuite extrem de rapide la construirea memoriei principale nefiind rezonabil din punct de vedere economic; aceste circuite pot fi folosite în schimb la memoria cache, aceasta are dimensiuni mult mai mici decât memoria principală ne-conținând decât informații necesare imediat UCP-ului. Registrele de uz general
Memoria sistemelor de calcul () [Corola-website/Science/320927_a_322256]
-
petroliere, constructor al primei rafinării de petrol din lume în 1856. Printre alte realizări ale sale se numără descoperirea unei tehnici de distilare a kerosenului din țiței, inventarea lămpii cu kerosen (1853), introducerea primei lămpi stradale din Europa (1853), și construirea primului puț petrolier din Polonia (1854). Łukasiewicz s-a îmbogățit de pe urma invențiilor sale și a devenit un filantrop cunoscut în Galiția. s-a născut la 8 martie 1822 la Zaduszniki, lângă Mielec, pe atunci în Imperiul Austriac. Părinții săi erau
Ignacy Łukasiewicz () [Corola-website/Science/320944_a_322273]
-
a analizat prevederile tratatului bilateral și a propus un program politic de acțiune. Frontierele Transiordaniei nu au fost trasate decât după intrarea în vigoare a Mandatului britanic. În răsărit, frontierele au fost gândite în așa fel încât să ajute la construirea petroductului din Irak, prin Transiordania, spre teritoriile palestiniene. Emirul Hashemit Abdullah, fiul cel mai în vârstă al lui Sharif Hussein, aliat al britanicilor în timpul răzoiului mondial, a proclamat monarh al Transiordaniei. Prevederile mandatului pentru Palestina au fost revizuite în decizia
Transiordania () [Corola-website/Science/320936_a_322265]
-
în acești ani să se descopere la Laurion un foarte bogat filon de argint. Obiceiul voia că acest câștig neașteptat să fie împărțit în mod egal între cetățeni, dar Temistocle obține din partea adunării că venitul excedentar să fie cheltuit pentru construirea a 300 de trireme în 483 i.en., cărora li se adaugă tot atâtea în anul următor. Atena a devenit brusc o mare putere maritimă; flota ei de război va fi egală, în anul 480 î.Hr., cu flotele reunite ale
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
persană a întârziat datorită morții lui Darius și a dificultăților întâmpinate de succesorul sau, Xerxes, în primii ani de la preluarea puterii. În 481 î.Hr., pregătirile de război erau de notorietate, astfel, atenienii exercită o presiune politică și diplomatică crescândă pentru construirea unei largi coaliții. Un congres reunit la Corint ia act de ezitările ținuturilor de nord ale Greciei, primele expuse unui atac, și care se abțin de la orice rezistență. Liga panelenică care se încheagă atunci cuprinde în majoritate, în afară Atenei
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
primitivei Centrale Tejo, o puteau suporta. CRGE a constatat că era esențială obținerea unui alt turboalternator adăugându-l la cele două generatoare deja comandate de câțiva ani de la furnizorul german și care continuau să fie reținute și, astfel,a vansarea construirii unei părți a sălii de mașini pentru a adăposti acest nou generator. În anul 1919, a început să funcționeze un nou turboalternator de marca elvețiană Escher & Wyss de o putere de 7500 kW. În anul următor au fost instalate cazanele
Centrala Tejo (istorie) () [Corola-website/Science/320999_a_322328]
-
construite canalele și două sifoane în docurile noi în circuitul de răcire, care aducea apa din fluviu până în interiorul Centralei. A fost în această a treia fază de construcție din această primă perioadă a Centralei Tejo, că s-a terminat construirea fabricii (ambele săli,a cazanelor cât și a mașinilor). În anul 1928, același an când s-a montat cazanul nr.11, s-a decis avansarea pentru a cumpăra ultimele două cazane de joasă presiune, nr.8 și 10 ale furnizorului
Centrala Tejo (istorie) () [Corola-website/Science/320999_a_322328]
-
Deși în timpul perioadei dintre anii 1930 și 1938 a lucrat în joasă presiune, s-au realizat o serie de lucrări cu scopul ca Centrala Tejo să aibă capacitatea pentru ca în viitor să producă în înaltă presiune ceea ce a implicat și construirea unuei noi clădiri. Locul stabilit pentru această nouă clădire a fost proiectat în zona unde se situa primitiva Centrală Tejo, care deși,înainte să se efectueze demolarea, a fost un set de ateliere și magazii, obliga garantarea unui nou local
Centrala Tejo (istorie) () [Corola-website/Science/320999_a_322328]
-
și 14) datorită produceri de aburi de energie mai mare în acestea, pentru a se valorifica eficiența de putere permisă de grupurile turboalternatoare.Cazanele au fost din nou comandate la fabrica Babcock &Wilcox și din cauza dimensiunilor sale mari, a determinat construirea clădiriei celei mai mari a complexului industrial, Clădirea pentru Cazanele de Înaltă Presiune. În anul 1938, deja dezactivată și scoasă din uz,a început demolarea a ceea ce a mai rămas din vechea și primitiva centrală pentru a se construii, în locul
Centrala Tejo (istorie) () [Corola-website/Science/320999_a_322328]
-
de cărbune și intensificarea urcării cărbunelui s-a selecționat Societé des Pieux Franki, care a început lucrările în Septembrie a aceluiași an. Structura metalică și lucrările de construcție civilă au fost soliocitate de firma portugheză Vulcano & Colares, care a începand construirea primelor elemente ale structurii și ale cazanelor în Martie 1939. Atrage atenția la această nouă clădire toată structura ei construită din fier și,îmbrăcămintea ei, urmărind aceeași linie cu a clădirii de joasă presiune, adică, cu cărămidă la fațadele vizibile
Centrala Tejo (istorie) () [Corola-website/Science/320999_a_322328]
-
acestei creșteri de preț a cărbunelui, cele trei cazane de înaltă presiune au fost ușor modificate fiind adaptate la arderea petrolului (de fapt, un derivat din petrol), care în acele timpuri era mai ieftin decât cărbunele. Deasemenea a fost necesar construirea unui rezervor pentru acest combustibil lichid cu o capacitate de 8.000m³ situat în Piața Cărbunelui. În timpul anului 1944, CRGE a planificat un proict de înlocuire a alternatoarelor și a cazanelor vechi cu echipamente adaptate la realitatea din acea vreme
Centrala Tejo (istorie) () [Corola-website/Science/320999_a_322328]
-
dus la achiziționarea și instalarea unui nou cazan,cazanul nr.15. Furnizat din nou de Babcock & Wilcox, a fost instalat lângă cazanul nr.12. Pentru a realiza acest lucru, a trebuit să fie demolată fațada existentă,cimentarea noii zone și construirea, mereu cu aceeași tehnică și estetică, a structurei metalice și a respectivul înveliș. Lucrările au început la începutul anului 1950 și, la mijlocul anului 1951, au fost terminate intrând în serviciu noul cazan, moment în care centrala era în situație de
Centrala Tejo (istorie) () [Corola-website/Science/320999_a_322328]
-
(latină , însemnând „încă mai departe”) este deviza națională a Regatului Spaniei. A fost mottoul personal al lui Carol Quintul. Conform cercetărilor contelui Rosenthal, deviza este legată de Coloanele lui Hercules, a căror construire, în mitologia romană, este atribuită acestui personaj mitic. Conform mitului, coloanele au purtat o inscripție (adică „nimic mai departe”), care îi informa pe marinari că în spatele Strâmtorii Gibraltar nu mai există nimic. Se presupune că, regele Spaniei, Carol Quintul, a
Plus Ultra () [Corola-website/Science/315279_a_316608]
-
Alexandru al III-lea, la Moscova, în mai 1883. Familia era completată de nașterea celei de-a patra fiice, Prințesa Beatrice, născută la Eastwell la 20 aprilie 1884. Așteptându-se să moștenească Ducatul de Saxa-Coburg și Gotha, Ducesa a dorit construirea unui palat pentru familia ei la Coburg. Camerele cuplului regal erau la etajul al doilea în timp ce dormitoarele celor patru prințese erau la etajul al treilea. În octombrie 1886 familia s-a stabilit în Malta, unde Ducele a fost numit comandant
Maria Alexandrovna a Rusiei () [Corola-website/Science/315304_a_316633]