47,696 matches
-
Cephei B. Cele două stele sunt separate, în medie, de 25 de unități astronomice (un pic mai puțin decât distanța dintre Soare și planeta Neptun). Perioada sistemului este de de zile (20,3 ani). Văzut de pe Terra, sistemul formează o stea binară cu eclipse care durează de zile (3,5 ani) ; mijlocul ultimei eclipse s-a produs în ianuarie 1998.
VV Cephei () [Corola-website/Science/337595_a_338924]
-
cristalele de gheață produse astfel difuzându-se din ce în ce mai mult pe măsură ce se îndepărtează de satelit. Într-un sistem stelar binar, un lob Roche este regiunea din spațiu în care particulele sunt legate gravitațional de una sau de alta dintre cele două stele. <br> Aceste două regiuni, fiecare formând o „lacrimă” care înconjoară una dintre stele, se întâlnesc în Punctul Lagrange L al sistemului. Dacă una dintre stele se întinde dincolo de lobul său Roche, materia respectivă „cade” spre cealaltă stea. Acest proces poate
Limită Roche () [Corola-website/Science/337598_a_338927]
-
satelit. Într-un sistem stelar binar, un lob Roche este regiunea din spațiu în care particulele sunt legate gravitațional de una sau de alta dintre cele două stele. <br> Aceste două regiuni, fiecare formând o „lacrimă” care înconjoară una dintre stele, se întâlnesc în Punctul Lagrange L al sistemului. Dacă una dintre stele se întinde dincolo de lobul său Roche, materia respectivă „cade” spre cealaltă stea. Acest proces poate conduce, în final, la dezintegrarea totală a stelei, fiecare pierdere reducând cu atât
Limită Roche () [Corola-website/Science/337598_a_338927]
-
spațiu în care particulele sunt legate gravitațional de una sau de alta dintre cele două stele. <br> Aceste două regiuni, fiecare formând o „lacrimă” care înconjoară una dintre stele, se întâlnesc în Punctul Lagrange L al sistemului. Dacă una dintre stele se întinde dincolo de lobul său Roche, materia respectivă „cade” spre cealaltă stea. Acest proces poate conduce, în final, la dezintegrarea totală a stelei, fiecare pierdere reducând cu atât mai mult lobul. În cazul unei perechi gigantă roșie / pitică albă, gazul
Limită Roche () [Corola-website/Science/337598_a_338927]
-
dintre cele două stele. <br> Aceste două regiuni, fiecare formând o „lacrimă” care înconjoară una dintre stele, se întâlnesc în Punctul Lagrange L al sistemului. Dacă una dintre stele se întinde dincolo de lobul său Roche, materia respectivă „cade” spre cealaltă stea. Acest proces poate conduce, în final, la dezintegrarea totală a stelei, fiecare pierdere reducând cu atât mai mult lobul. În cazul unei perechi gigantă roșie / pitică albă, gazul provenind de la gigantă poate să depășească lobul lui Roche, deversându-se, în
Limită Roche () [Corola-website/Science/337598_a_338927]
-
lacrimă” care înconjoară una dintre stele, se întâlnesc în Punctul Lagrange L al sistemului. Dacă una dintre stele se întinde dincolo de lobul său Roche, materia respectivă „cade” spre cealaltă stea. Acest proces poate conduce, în final, la dezintegrarea totală a stelei, fiecare pierdere reducând cu atât mai mult lobul. În cazul unei perechi gigantă roșie / pitică albă, gazul provenind de la gigantă poate să depășească lobul lui Roche, deversându-se, în mod continuu, pe pitica albă și provocând mai multe nove recurente
Limită Roche () [Corola-website/Science/337598_a_338927]
-
(γ Cas / γ Cassiopeiae) este o stea variabilă, a cărei luminozitate se schimbă în mod neregulat între magnitudinile +2,20 și +3,40; este situată în constelația Cassiopeia. Deși este o stea destul de strălucitoare, ea nu posedă un nume tradițional arab sau latin. În chineză, totuși, ea
Gamma Cassiopeiae () [Corola-website/Science/337608_a_338937]
-
(γ Cas / γ Cassiopeiae) este o stea variabilă, a cărei luminozitate se schimbă în mod neregulat între magnitudinile +2,20 și +3,40; este situată în constelația Cassiopeia. Deși este o stea destul de strălucitoare, ea nu posedă un nume tradițional arab sau latin. În chineză, totuși, ea poartă numele "Tsih", care semnifică „biciul”. Cel de-al doilea astronaut american, Virgil Ivan « Gus » Grissom, a supranumit steaua Navi după cel de-al doilea
Gamma Cassiopeiae () [Corola-website/Science/337608_a_338937]
-
în constelația Cassiopeia. Deși este o stea destul de strălucitoare, ea nu posedă un nume tradițional arab sau latin. În chineză, totuși, ea poartă numele "Tsih", care semnifică „biciul”. Cel de-al doilea astronaut american, Virgil Ivan « Gus » Grissom, a supranumit steaua Navi după cel de-al doilea prenume al său spus invers. Steaua era utilizată ca punct de navigație ușor reperabil în timpul misiunilor spațiale. Steaua este situată în centrul lui „W” caracteristic care formează constelația Cassiopeia. Este prototipul stelelor variabile de
Gamma Cassiopeiae () [Corola-website/Science/337608_a_338937]
-
un nume tradițional arab sau latin. În chineză, totuși, ea poartă numele "Tsih", care semnifică „biciul”. Cel de-al doilea astronaut american, Virgil Ivan « Gus » Grissom, a supranumit steaua Navi după cel de-al doilea prenume al său spus invers. Steaua era utilizată ca punct de navigație ușor reperabil în timpul misiunilor spațiale. Steaua este situată în centrul lui „W” caracteristic care formează constelația Cassiopeia. Este prototipul stelelor variabile de tip . <br> Magnitudinea aparentă a acestei stele era de +2,2 în
Gamma Cassiopeiae () [Corola-website/Science/337608_a_338937]
-
Tsih", care semnifică „biciul”. Cel de-al doilea astronaut american, Virgil Ivan « Gus » Grissom, a supranumit steaua Navi după cel de-al doilea prenume al său spus invers. Steaua era utilizată ca punct de navigație ușor reperabil în timpul misiunilor spațiale. Steaua este situată în centrul lui „W” caracteristic care formează constelația Cassiopeia. Este prototipul stelelor variabile de tip . <br> Magnitudinea aparentă a acestei stele era de +2,2 în 1937, +3,4 în 1940, +2,9 în 1949, +2,7 în
Gamma Cassiopeiae () [Corola-website/Science/337608_a_338937]
-
a supranumit steaua Navi după cel de-al doilea prenume al său spus invers. Steaua era utilizată ca punct de navigație ușor reperabil în timpul misiunilor spațiale. Steaua este situată în centrul lui „W” caracteristic care formează constelația Cassiopeia. Este prototipul stelelor variabile de tip . <br> Magnitudinea aparentă a acestei stele era de +2,2 în 1937, +3,4 în 1940, +2,9 în 1949, +2,7 în 1965, iar acum este de +2,15. La strălucirea maximă, γ Cassiopeiae depășește atât
Gamma Cassiopeiae () [Corola-website/Science/337608_a_338937]
-
prenume al său spus invers. Steaua era utilizată ca punct de navigație ușor reperabil în timpul misiunilor spațiale. Steaua este situată în centrul lui „W” caracteristic care formează constelația Cassiopeia. Este prototipul stelelor variabile de tip . <br> Magnitudinea aparentă a acestei stele era de +2,2 în 1937, +3,4 în 1940, +2,9 în 1949, +2,7 în 1965, iar acum este de +2,15. La strălucirea maximă, γ Cassiopeiae depășește atât α Cassiopeiae (magnitudine +2,25) cât și β Cassiopeiae
Gamma Cassiopeiae () [Corola-website/Science/337608_a_338937]
-
1937, +3,4 în 1940, +2,9 în 1949, +2,7 în 1965, iar acum este de +2,15. La strălucirea maximă, γ Cassiopeiae depășește atât α Cassiopeiae (magnitudine +2,25) cât și β Cassiopeiae (magnitudine +2,3). Este o stea în rotație rapidă care posedă o umflare la ecuator. Aceasta combinată cu puternica luminozitate, rezultă de aici o pierdere de materie care formează un disc în jurul stelei. Emisiile și variațiile de luminozitate sunt create probabil de acest disc. Gamma Cassiopeiae
Gamma Cassiopeiae () [Corola-website/Science/337608_a_338937]
-
Cassiopeiae (magnitudine +2,25) cât și β Cassiopeiae (magnitudine +2,3). Este o stea în rotație rapidă care posedă o umflare la ecuator. Aceasta combinată cu puternica luminozitate, rezultă de aici o pierdere de materie care formează un disc în jurul stelei. Emisiile și variațiile de luminozitate sunt create probabil de acest disc. Gamma Cassiopeiae este și o binară spectroscopică cu o perioadă orbitală de circa 204 zile și o excentricitate valorând 0,26, adică „vecină cu zero”, potrivit referințelor. Masa companionului
Gamma Cassiopeiae () [Corola-website/Science/337608_a_338937]
-
celui al Soarelui (Harmanec et al. 2000, Miroschnichenko et al. 2002). Gamma Cassiopeiae este și prototipul unui mic grup de surse stelare de raze X al căror flux este de circa 10 ori mai mare decât al celui emis de stelele B sau Be, care arată cicluri de la foarte scurtă la lungă perioadă. Particularitatea spectrului X este de a fi „termic” și poate de a fi emis de plasmele având temperaturi mergând până la zece milioane de Kelvin. Istoric, se propusese că
Gamma Cassiopeiae () [Corola-website/Science/337608_a_338937]
-
scurtă la lungă perioadă. Particularitatea spectrului X este de a fi „termic” și poate de a fi emis de plasmele având temperaturi mergând până la zece milioane de Kelvin. Istoric, se propusese că aceste raze X ar putea fi emise de stea, provenind de la un vânt cald sau de la un disc aflat în jurul stelei, acretându-se pe suprafața unui companion degenerat, cum ar fi o pitică albă sau o stea neutronică. Acum se înțelege că cele două ipoteze ridică dificultăți de interpretare. De
Gamma Cassiopeiae () [Corola-website/Science/337608_a_338937]
-
și poate de a fi emis de plasmele având temperaturi mergând până la zece milioane de Kelvin. Istoric, se propusese că aceste raze X ar putea fi emise de stea, provenind de la un vânt cald sau de la un disc aflat în jurul stelei, acretându-se pe suprafața unui companion degenerat, cum ar fi o pitică albă sau o stea neutronică. Acum se înțelege că cele două ipoteze ridică dificultăți de interpretare. De exemplu, se vede greu cum o cantitate suficientă de materie poate fi
Gamma Cassiopeiae () [Corola-website/Science/337608_a_338937]
-
Kelvin. Istoric, se propusese că aceste raze X ar putea fi emise de stea, provenind de la un vânt cald sau de la un disc aflat în jurul stelei, acretându-se pe suprafața unui companion degenerat, cum ar fi o pitică albă sau o stea neutronică. Acum se înțelege că cele două ipoteze ridică dificultăți de interpretare. De exemplu, se vede greu cum o cantitate suficientă de materie poate fi acretată de o pitică albă ținând cont de distanța stelei secundare (a cărei natură nu
Gamma Cassiopeiae () [Corola-website/Science/337608_a_338937]
-
o pitică albă sau o stea neutronică. Acum se înțelege că cele două ipoteze ridică dificultăți de interpretare. De exemplu, se vede greu cum o cantitate suficientă de materie poate fi acretată de o pitică albă ținând cont de distanța stelei secundare (a cărei natură nu este cunoscută), dedusă din perioada orbitală, pentru a produce un asemenea flux de raze X (aproape 10^33 erg/secundă). O stea neutronică ar putea cu ușurință să genereze acest flux de raze X, dar
Gamma Cassiopeiae () [Corola-website/Science/337608_a_338937]
-
de materie poate fi acretată de o pitică albă ținând cont de distanța stelei secundare (a cărei natură nu este cunoscută), dedusă din perioada orbitală, pentru a produce un asemenea flux de raze X (aproape 10^33 erg/secundă). O stea neutronică ar putea cu ușurință să genereze acest flux de raze X, dar razele X emise de steaua neutronică sunt netermice, și, prin urmare, în dezacord aparent cu proprietățile spectrale. Este și o stea dublă vizuală, purtând denumirea ADS782AB.
Gamma Cassiopeiae () [Corola-website/Science/337608_a_338937]
-
nu este cunoscută), dedusă din perioada orbitală, pentru a produce un asemenea flux de raze X (aproape 10^33 erg/secundă). O stea neutronică ar putea cu ușurință să genereze acest flux de raze X, dar razele X emise de steaua neutronică sunt netermice, și, prin urmare, în dezacord aparent cu proprietățile spectrale. Este și o stea dublă vizuală, purtând denumirea ADS782AB.
Gamma Cassiopeiae () [Corola-website/Science/337608_a_338937]
-
aproape 10^33 erg/secundă). O stea neutronică ar putea cu ușurință să genereze acest flux de raze X, dar razele X emise de steaua neutronică sunt netermice, și, prin urmare, în dezacord aparent cu proprietățile spectrale. Este și o stea dublă vizuală, purtând denumirea ADS782AB.
Gamma Cassiopeiae () [Corola-website/Science/337608_a_338937]
-
caracteristici complementare, realizate de agenția spațială americană pentru a răspunde la marile întrebări științifice apărute la sfârșitul secolului al XX-lea în domeniul astrofizicii. Rolul telescopului Spitzer este, în principal, să observe crearea Universului, formarea și evoluția galaxiilor primitive, geneză stelelor și planetelor și evoluția compoziției chimice a Universului, care sunt fenomene vizibile îndeosebi în infraroșu. Acest proiect de telescop infraroșu a fost lansat de agenția spațială americană în 1984. În cursul dezvoltării proiectului talia lui Spitzer a fost puternic revăzuta
Telescopul spațial Spitzer () [Corola-website/Science/337650_a_338979]
-
le desemneză stelele căzătoare și bolizii unei ploi de meteori asociate cometei Encke. Ele au primit acest nume ca urmare a faptului că radiantul lor (adică punctul de pe cer de unde par să provină) este situat în constelația Taurul. Observate la sfârșitul lui octombrie
Tauride () [Corola-website/Science/337656_a_338985]