48,727 matches
-
redescoperit de un alt sibian, Hermann Oberth și Wernher von Braun în preajma celui de-al doilea război mondial Această lucrare este astăzi considerată prima documentație și tehnologizare a rachetelor, în Europa. Manuscrisul de la Sibiu a fost descoperit în 1961 în Arhivele Statului din Sibiu și cercetat în amănunțime de istoricul și cecetătorul Dimitrie-Doru Todericiu, care publică în anul 1969 lucrarea "Preistoria Rachetei Moderne. Manuscrisul de la Sibiu (1400-1569)". Piesa de teatru "Rugul" de Octav Măgureanu, al cărei personaj principal este Conrad Haas
Conrad Haas () [Corola-website/Science/306021_a_307350]
-
despre care nu știm nimic: "Adunații of Gura Urlaților" . DTSR" (1872) pomenește târgul Urlați ca având în componență și cătunele: Arionești, Mărunțiș, Valea Nucetului, Orzoaia, Valea lui Seman, Valea Urloi, Valea Bobului, Valea Crângului, Valea Humei, Valea Pietrei și Zărcălăi. Arhivele prahovene păstrează din anul 1881, un dosar cu procesul mai multor urlățeni acuzați de rebeliune . În urma reorganizării în 1889 a regimentelor de dorobanți 7 și 32 din Prahova, la Urlați s-a stabilit reședința "Companiei 3 a Reg. 32 Dorobanți
Istoria orașului Urlați () [Corola-website/Science/306040_a_307369]
-
În timpul războiului ruso-turc din 1768-1774, Bucureștiul este ocupat de trupele imperiului rus de două ori. Prima perioadă de ocupație și administrație militară rusă începe în 1769 când domnitorul Grigore III Ghica este îndepărtat și durează până în primăvara anului 1770. La Arhiva Centrală de Stat miliatro-istorică din Moscova s-a descoperit un plan al Bucureștiului desenat de ofițerii ruși în anul 1770 . Conform planului, limita Bucureștiului era dată de actualele străzi Mihai Bravu, Ștefan cel Mare, Plevnei, Elefterie, Dealul Spirei, Filaret, Dealul
Istoria Bucureștiului () [Corola-website/Science/306108_a_307437]
-
1831 indică următoarele cifre : În 1834 s-a introdus nomenclatura oficială a străzilor Capitalei, străzile se lărgesc, sunt pavate și dotate cu canalizare. În această perioadă, au fost construite palatele Ghica, Sutu, Știrbei și au fost înființate: Eforia Spitalelor (1831), Arhivele Statului (1831), „Societatea Filarmonica” (1833), „Societatea literară” (1836), „Societatea d-agricultură a Rumâniei” sub conducerea lui Mihail Ghica (1836), Imprimeria statului (1839), se deschide la Colegiul Sf. Sava prima expoziție de artă din țară (1836) , a apărut primul „Muzeu de
Istoria Bucureștiului () [Corola-website/Science/306108_a_307437]
-
29 ianuarie 1859 de bucureșteni. La sfârșitulul anului 1859, Mihail Kogălniceanu susține ideea ca București să devină capitală a Principatelor motivând prin faptul că țările europene și Turcia considerau Bucureștiul drept capitală, aici erau reședințele consulatelor străine, începuse deja transportarea arhivelor cancelariilor de la Iași către București, spunând printre altele: Notele călătorilor străini în Bucureștiul acestei perioade îl descriu drept un oraș al contrastelor , „arată când ca un sat, când ca o capitală . La 24 ianuarie 1862 se deschide primul parlament al
Istoria Bucureștiului () [Corola-website/Science/306108_a_307437]
-
română a fost mutată de la regiunile de graniță. ("Vezi și Transferuri de populație în Uniunea Sovietică și Colonizările forțate în Uniunea Sovietică"). Potrivit cercetărilor istoricului rus Nikolai Bugai, de la Universitatea din Moscova, care în anii 1992-1993 a avut acces la arhivele NKVD-MVD-KGB și la corespondența între Stalin și miniștrii săi, îndeosebi Kruglov, între iulie 1940 și decembrie 1953, un număr de 332.500 de persoane au fost deportate din teritoriul anexat de URSS în 1940: români, ruși albi (antibolșevici), refugiați din
Antiromânism () [Corola-website/Science/306099_a_307428]
-
oameni pentru metereze. De altfel, documentele vorbesc despre activitatea inginerească a dascălului, concretizată prin unele din lucrările sale rămase nu numai în București: ridicarea topografică a Moșiei Obislavu (Dâmbovița) sau a Moșiei Fântânele (Prahova). Documentațiile acestora s-au păstrat la Arhivele Statului din București. Colaborarea sa cu revoluționarii i-a atras mai târziu persecuția din partea autorităților. Gheorghe Lazăr se întoarce bolnav în satul natal, Avrig, unde se stinge din viață în ziua de 17 septembrie 1823. A fost înmormântat în curtea
Gheorghe Lazăr () [Corola-website/Science/306154_a_307483]
-
apărut, de sine stătătoare, Memoriile Secțiunii Istorice, iar în deceniile următoare a fost realizată inventarierea și catalogarea documentelor Academiei. El s-a aflat printre donatorii de manuscrise și cărți rare către Biblioteca Academiei Române. A colaborat cu studii istorice la publicațiile „Arhiva”, „Convorbiri literare”, „Revista literară și științifică”, „Revista nouă”. A pus, pentru prima oară, la îndemâna cititorilor opera literară a lui Costache Negri. A publicat studii despre limba română, printre care, în 1855, cel intitulat „Limba româneascâ”, în care a luat apărarea
Alexandru Papadopol-Calimah () [Corola-website/Science/306194_a_307523]
-
Ceaușescu, care au fost evocate la Radio Europa Liberă, precum și de către publicistul Șerban Orescu, în lucrările sale și într-un interviu acordat ziarului "Ziua" ("Dl. Dăianu a făcut un act de curaj", "Ziua", 20.10.2007). Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) a decis, în septembrie 2007, ca Daniel Dăianu a lucrat la Direcția de Informații Externe, pe probleme economice. Conform CNSAS, nu a fost găsit niciun element din care să rezulte că Dăianu a făcut poliție politică. („Daniel Dăianu
Daniel Dăianu () [Corola-website/Science/306214_a_307543]
-
Nicolae Batzaria (1874-1952). Începând din anul 1924, lucrează și ca scenograf și regizor de teatru, fiind adus de către Victor Ion Popa, care-l cunoștea pe Iorda. Marin Iorda este creatorul celui mai vechi film de desene animate românesc păstrat în Arhiva Națională de Filme. Este vorba de "Haplea" (1927). Cu ajutorul unui aparat de filmat Charles Urban & Co., cumpărat de la Aurel Petrescu, Marin Iorda a realizat "Haplea", primul desen animat românesc păstrat, pornind de la figura personajului similar pe care îl lansase în
Marin Iorda () [Corola-website/Science/306211_a_307540]
-
sistemului de sateliți, apoi la Centrul de Zbor Spațial Goddard și de acolo în cele din urmă pentru arhivare la Institutul Științific al Telescopului Spațial. Toate datele de la Hubble sunt în cele din urmă puse la dispoziția publicului printr-o arhivă publică, la adresa http://archive.stsci.edu/hst. Datele sunt de obicei proprietate intelectuală — disponibile doar investigatorului principal și astronomilor desemnați de către acesta — timp de un an de la data realizării lor. În anumite circumstanțe investigatorul principal poate cere directorului STScI extinderea
Telescopul spațial Hubble () [Corola-website/Science/306181_a_307510]
-
proprietate intelectuală. Observațiile făcute pe "timpul la dispoziția directorului" sunt lipsite de perioada de proprietate intelectuală, și sunt imediat eliberate publicului. Datele de calibrare cum ar fi câmpurile plate sau cadrele întunecate devin și ele publice imediat. Toate datele din arhivă sunt format FITS, un format potrivit analizelor astronomice, dar nu și pentru utilizarea publică. Proiectul "Moștenirea Hubble" (în ) prelucrează și eliberează publicului o mică selecție din cele mai bune imagini în formatele JPEG și TIFF. Datele astronomice achiziționate prin CCD
Telescopul spațial Hubble () [Corola-website/Science/306181_a_307510]
-
formatele JPEG și TIFF. Datele astronomice achiziționate prin CCD-uri trebuie să treacă prin câțiva pași de calibrare înainte de a fi utile în analiza astronomică. STScI a dezvoltat software-uri sofisticate care calibrează automat datele atunci când acestea sunt cerute din arhivă cu cele mai bune fișiere de calibrare disponibile. Această prelucrare „"ad-hoc"” presupune cereri mari de date și poate dura o zi sau chiar mai mult. Procesul prin care datele sunt calibrate automat se numește „reducerea prelucrării” (în ), și este din ce în ce mai
Telescopul spațial Hubble () [Corola-website/Science/306181_a_307510]
-
se știe cum. Poate ecourile târzii ale celor întâmplate în mai multe sate pe cum Mărghita, Barițe, Petrovăsâla și altele când, în anul 1944, la instalarea conducerii noi, în dorința să se întrerupă orice legătură cu trecutul, s-au ars arhivele și cărțile vechi, în special bibliotecile parohiale unde s-au păstrat documente importante legate de sat cu scopul de a se promova doar ce-i nou. A mai existat aci și o sală unde s-au ținut, la nevoie, întruniri
Sărcia, Banatul Central () [Corola-website/Science/304691_a_306020]
-
Secției Dezvoltare (1981-1986), adjunct al șefului (1986-1990) și șef (1990) în Direcția Tehnică Tancuri și Auto a Comandamentului Infanteriei și Tancurilor. În perioada Revoluției din decembrie 1989, avea gradul de colonel inginer. El a condus unitatea motorizată care a mutat arhiva CC al PCR din sediul Comitetului Central în depozitele armatei. Abia în anul 1995 Armata a început să predea dosare ale PCR către Arhivele Naționale, procesul acestei preluări prelungindu-se până în anul 2000. Niculae Spiroiu a fost înaintat în gradul
Niculae Spiroiu () [Corola-website/Science/304801_a_306130]
-
din decembrie 1989, avea gradul de colonel inginer. El a condus unitatea motorizată care a mutat arhiva CC al PCR din sediul Comitetului Central în depozitele armatei. Abia în anul 1995 Armata a început să predea dosare ale PCR către Arhivele Naționale, procesul acestei preluări prelungindu-se până în anul 2000. Niculae Spiroiu a fost înaintat în gradul de general-maior (cu 1 stea) prin Decretul președintelui Consiliului Frontului Salvării Naționale, Ion Iliescu, din 28 decembrie 1989. La data de 8 noiembrie 1990
Niculae Spiroiu () [Corola-website/Science/304801_a_306130]
-
echilibrată și reportaj ultrastilat, imaginativ în același timp. Procesul de creație a acestei cărți constituie și subiectul filmului "Capote" (2005), cu Philip Seymour Hoffman în rolul scriitorului. În 2014, editorul Peter Haag a descoperit 14 proze scurte pe când căuta în arhiva Truman Capote din New York Public Library fragmente lipsă din romanul său neterminat, „Rugăciuni împlinite”. Textele descoperite se pare că au fost scrise de Capote undeva la jumătatea anilor '30. Criticii spun că în aceste texte se ghicește deja stilul sofisticat
Truman Capote () [Corola-website/Science/304766_a_306095]
-
alegerilor din noiembrie 1946, avertizînd ofițeri din colegiul Dolj, unde el însuși a candidat, că ” dacă unitățile lor nu vor vota în unanimitate lista BPD-ului, vor fi desființate, iar ei - împrăștiați în toată”- a pus la dispoziția ocupanților sovietici arhiva Cabinetului Militar al mareșalului Antonescu, desi înțelegerile cu aceștia nu prevedeau acest lucru. După instalarea la putere, din ordinul Moscovei, a Guvernului prosovietic condus de Petru Groza, sistemul de organizare al Armatei Roșii a fost copiat în Armată Română și
Constantin Vasiliu-Rășcanu () [Corola-website/Science/304810_a_306139]
-
de Securitate care l-a expus pe Militaru ca spion GRU în 1978 și care a murit la Revoluție în urma ordinelor lui Militaru, a fost considerat erou-martir al Revoluției până în 2011, când în urma unei anchete a Comisiei de Studiere a Arhivelor Securității, confirmată de o instanță judecătorească, a concluzionat că înainte de 1989, acesta fusese agent al poliției politice comuniste.
Nicolae Militaru () [Corola-website/Science/304804_a_306133]
-
contelui Stubenberg din Săcuieni, vila sa din Diosig și imobilele abației romano-catolice de Molk (Voivozi-Popești). Autoritățile epocii urmăreau păstrarea unei anumite balanțe etnice în perspectiva deciziei finale ce urma sa fie adoptată la Conferința de Pace de la Paris (februarie 1947). Arhivele Naționale-Direcția Județeană Bihor - fonduri:
Atrocitățile Armatei Roșii () [Corola-website/Science/304849_a_306178]
-
finală formației. Coperta conține acum numele corect al albumului, „Cantafabule”, precum și desene Elisabetei Ochsenfeld și ale lui Valeriu Sepi, reprezentând vechea copertă cenzurată în 1975. Piesele sunt remasterizate după vechile viniluri, și nu după matrița originală (bandă magnetică) aflată în arhivele Electrecord-ului. Muzica: N. Covaci, J. Kappl, M. Baniciu (1); N. Covaci (2-4, 6, 12, 14); J. Kappl (5, 7-11); N. Covaci, G. Reininger, J. Kappl (13) Textele: Șerban Foarță și Andrei Ujică Grafica copertei: desen — Elisabeth Ochsenfeld, ideea compoziției — Valeriu
Cantafabule - Bestiar () [Corola-website/Science/304853_a_306182]
-
domnitorului Alexandru cel Bun din 15 iunie 1431, prin care întărea vornicului Cupcici toate satele lui, printre care și jumătate din satul Crasna, cumpărat de la spătarul Șandru, fiul lui Baliță Mândricică, fratele lui Mihail. Pergamentul se află în prezent la Arhivele Naționale din București. Așadar primul proprietar al Crasnei a fost spătarul Șandru, care stăpânea satul cu mult înainte de prima mențiune documentară de la 1431. H. H. Stahl sublinia faptul că din cele 755 de sate menționate în documente până la anul 1449
Crasna () [Corola-website/Science/304836_a_306165]
-
optat pentru răul cel mai mic: semnarea unui pact de neagresiune cu Reichul. Teza celor doi istorici se sprijină pe documente false, fuznizate de Andre Guerber într-un articol din „La Nouvelle Republique” din 22 aprilie 1947. După deschiderea ultimelor arhive, se pare că niciuna dintre aceste versiuni nu este cea adevărată. Hitler dorea cu orice preț să evite intervenția Uniunii Sovietice în conflictul care se prefigura, iar Stalin nu avea alt scop decât să întârzie cât mai mult intrarea țării
Invadarea Poloniei (1939) () [Corola-website/Science/304828_a_306157]
-
câștige timp. Pe 19 august 1939, Biroul Politic al Comitetului Central al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice s-ar fi întâlnit într-o ședință secretă, în cadru căreia Stalin ar fi declarat: Până în momentul de față, în ciuda deschiderii a numeroase arhive sovietice, cercetătorii nu a găsit un document care să aminească de o întrunire a Biroului Politic de la acea dată. De aceea, relatarea despre sus-numita întrunire este cel mai probabil o mistificare. Dacă istoricul A. J. P. Taylor îl consideră pe
Invadarea Poloniei (1939) () [Corola-website/Science/304828_a_306157]
-
Zotta a fost inițial căsătorită cu Emanoil Flondor (deputat). Iancu și Elena Flondor au avut trei copii, Șerban (n.1900), Neagoe (n.1901) și Mircea (n.1903). O genealogie a familiei Flondor a fost elaborată de Sever Zotta, director al Arhivelor Statului din Iași și publicată în anul 1933 În Arhivele Statului, București, fond Iancu Flondor se găsesc diploma de absolvire a Universității din Cernăuți și cea de doctor în Drept a celei din Viena, brevetul de locotenent de rezervă al
Iancu Flondor () [Corola-website/Science/304851_a_306180]