48,602 matches
-
care poate produce toate piesele necesare pentru a realiza o copie a ei însăși, ceea ce se petrece când celula se divide. În celule există o diviziune a muncii simplă: genele furnizează instrucțiunile iar proteinele execută aceste instrucțiuni - cum ar fi construirea unei noi copii a celulei sau repararea defectelor. Fiecare tip de proteină e un specialist care face un singur lucru, așa că dacă o celulă are nevoie să facă ceva nou ea trebuie să producă o nouă proteină. Dacă o celulă
Introducere în genetică () [Corola-website/Science/317336_a_318665]
-
de a servi drept catedrală episcopală. Ea se află situată pe Bd. Ștefan cel Mare nr. 26. Catedrala romano-catolică „Adormirea Maicii Domnului” a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Iași din anul 2015, având codul de clasificare . Până la construirea actualei biserici, credincioșii romano-catolici din orașul Iași (capitala Principatului Moldovei) se rugau într-o biserică din lemn. Biserica franciscanilor, construită din lemn în 1753, a fost mistuită de flăcări în octombrie 1766 și de atunci prefecții apostolici din Moldova au
Biserica romano-catolică Adormirea Maicii Domnului din Iași () [Corola-website/Science/317386_a_318715]
-
Iași (capitala Principatului Moldovei) se rugau într-o biserică din lemn. Biserica franciscanilor, construită din lemn în 1753, a fost mistuită de flăcări în octombrie 1766 și de atunci prefecții apostolici din Moldova au încercat să obțină încuviințarea domnitorului pentru construirea unei biserici din piatră. La 8 decembrie 1776, domnitorul Grigore al III-lea Ghica (1764-1767, 1774-1777) a dat prefectului apostolic Anton Mauro un hrisov domnesc prin care se încuviința construirea la Iași a unei biserici catolice din piatră. Hrisovul prevedea
Biserica romano-catolică Adormirea Maicii Domnului din Iași () [Corola-website/Science/317386_a_318715]
-
apostolici din Moldova au încercat să obțină încuviințarea domnitorului pentru construirea unei biserici din piatră. La 8 decembrie 1776, domnitorul Grigore al III-lea Ghica (1764-1767, 1774-1777) a dat prefectului apostolic Anton Mauro un hrisov domnesc prin care se încuviința construirea la Iași a unei biserici catolice din piatră. Hrisovul prevedea că ""(...) printr-această a noastră domnească carte, dăm voie și volnicie numiților preoți ai catolicilor ca se aibă a-și zidi o biserică de piatră, după putința și starea lor
Biserica romano-catolică Adormirea Maicii Domnului din Iași () [Corola-website/Science/317386_a_318715]
-
Cabral<br> 1505 — Numirea lui Francisco de Almeida ca primul vicerege al Indiei<br> 1503-1515 — Stabilirea unui monopol pe rutele maritime din Oceanul Indian și Golful Persic de Afonso de Albuquerque, un amiral, în beneficiul Portugaliei Toate acestea au contribuit la construirea imperiului colonial portughez care au făcut din Portugalia una dintre cele mai bogate și cele mai puternice țări ale lumii. Manuel și-a folosit averea pentru a construi un clădiri regale (în stilul Manueline) și pentru a atrage oameni de
Manuel I al Portugaliei () [Corola-website/Science/317388_a_318717]
-
mereu la Lisabona, scaunul regelui. Manuel s-a ocupat de reformarea curților de justiție și a sistemului fiscal pentru a se adapta la progresul economic al Portugaliei. Om religios puternic, el a cheltuit o mare parte din averea țării pentru construirea de biserici și mănăstiri, precum și în evanghelizare unor noi așezări de către misionari catolici. Relația lui cu evreii portughezi a început bine. La începutul domniei sale, el a eliberat toți evreii care fuseseră captive în timpul domniei lui Ioan al II-lea. Din
Manuel I al Portugaliei () [Corola-website/Science/317388_a_318717]
-
o scrisoare domnitorului Lațcu, în care îl felicita pentru trecerea la religia catolică și îi valida căsătoria cu soția sa, care rămăsese ortodoxă. Ca urmare a faptului că Șiretul a devenit sediu al unei episcopii, principesa Margareta Musată a sprijinit construirea în oraș, între anii 1377 și 1380, a unei mănăstiri dominicane, ce avea o biserică cu hramul Nașterea Sfanțului Ioan Botezătorul. În biserică mănăstirii dominicane se presupune, după tradiție, ca a fost înmormântată doamna Musată. Concomitent cu aceasta, a existat
Biserica Nașterea Sfintei Fecioare Maria din Siret () [Corola-website/Science/317364_a_318693]
-
un decret imperial emis de Cabinetul Aulic la 1 aprilie 1787. Prin același decret ar mai fi fost înființate parohii romano-catolice la Câmpulung Moldovenesc, Gura Humorului, Țibeni, Suceava și Cernăuți. În anul 1816, preotul Mathias Fetzky a început lucrările pentru construirea unei biserici, acestea fiind finalizate în 1824, în timpul păstoririi preotului Josef Rybitczka. Lăcașul de cult a fost construit din piatră și cărămidă, în stil romanic, având formă de navă. Dimensiunile sale sunt următoarele: lungime - 33 m, lățime - 12,5 m
Biserica Nașterea Sfintei Fecioare Maria din Siret () [Corola-website/Science/317364_a_318693]
-
naționalitate germană, ulterior stabilindu-se în oraș și credincioși polonezi. Până la Unirea Bucovinei cu România (1918), Parohia Siret a fost păstorita de 17 preoți dintre care nouă preoți polonezi, șase preoți germani, un preot ceh și un preot ungur. Până la construirea unei biserici proprii (în 1908), credincioșii greco-catolici ucraineni din Siret au folosit biserică romano-catolică pentru ținerea slujbelor religioase. În decursul timpului, au fost construite biserici în filialele Baineț, Tereblecea și Vicșani, precum și capele în Siret (în număr de 3), Mânăstioara
Biserica Nașterea Sfintei Fecioare Maria din Siret () [Corola-website/Science/317364_a_318693]
-
cult iudaice ridicate de diferite categorii de meseriași . Ea a fost inauguarată de Anul Nou evreiesc (Roș Hașana) în 1847 de către marele rabin Meșulam Zalman Fränkel și de rabinul Zalman Barav. Ea a primit denumirea de Sinagoga Mare pentru că, după construire, a fost multă vreme cel mai mare lăcaș de rugăciuni al evreilor din București . Strada pe care se afla a primit denumirea de Strada Sinagogii. Stilul oficierii în Sinagoga Mare nu era "ortodox" ci "neolog". După cum își aminitea avocatul Valentin
Sinagoga Mare din București () [Corola-website/Science/317403_a_318732]
-
1717. Într-o scrisoare către Consiliul Locotențial din Bratislava, datată la 14 martie 1740, prin care comunitatea evreiască din Arad solicita înlesniri fiscale pentru evrei se menționa și faptul că o evreică, Nahuma, a donat comunității un teren viran pentru construirea unei sinagogi. Prima sinagogă construită din lemn a fost ridicată în anul 1759, iar prima slujbă a rabinului Jochanan este datată în anul 1764. Au urmat ca rabini la Arad Broda Leb (1770-1786), Stemnitz Hirsch (1786-1789) și Aaron Chorin (1789-1844
Sinagoga Neologă din Arad () [Corola-website/Science/317418_a_318747]
-
a fost ales ca rabin la 23 ani, în 1789, el păstorind comunitatea până la moartea sa. Ca urmare a creșterii numerice a comunității (în 1828 trăiau la Arad 812 evrei), judele Moses Hirschl și șef rabinul Aaron Chorin au hotărât construirea unei noi sinagogi, astfel au început să trimită petiții consiliului orășenesc. Petițiile s-au materializat prin convocarea unei adunări generale a consiliului în anul 1821, în urma căreia s-a constituit o comisie specială, prezidată de consilierul regal Sabbas Thokolly, iar
Sinagoga Neologă din Arad () [Corola-website/Science/317418_a_318747]
-
anul 1821, în urma căreia s-a constituit o comisie specială, prezidată de consilierul regal Sabbas Thokolly, iar concluzia comisiei a fost ca sinagoga și școala să fie ridicate pe terenul achiziționat în prealabil de comunitate, în spatele primăriei. Cu toate acestea construirea noii sinagogi a fost amânată în repetate rânduri, deoarece construirea școlii s-a considerat prioritară. Comunitatea evreiască a propus ridicarea unui complex edificiu comunitar, compus din sinagogă, locuințele rabinului și ale cantorului, încăperi pentru elevi, iar la nivelul stradal, spații
Sinagoga Neologă din Arad () [Corola-website/Science/317418_a_318747]
-
prezidată de consilierul regal Sabbas Thokolly, iar concluzia comisiei a fost ca sinagoga și școala să fie ridicate pe terenul achiziționat în prealabil de comunitate, în spatele primăriei. Cu toate acestea construirea noii sinagogi a fost amânată în repetate rânduri, deoarece construirea școlii s-a considerat prioritară. Comunitatea evreiască a propus ridicarea unui complex edificiu comunitar, compus din sinagogă, locuințele rabinului și ale cantorului, încăperi pentru elevi, iar la nivelul stradal, spații comerciale, dar consiliul orășenesc pe opune acestui proiect în anul
Sinagoga Neologă din Arad () [Corola-website/Science/317418_a_318747]
-
proprietate; g) recepția propunerii de dezmembrare ori de comasare și respingerea acesteia, respingerea cererii de recepție și/sau de înscriere, în cazul imobilelor cu carte funciară deschisă; h) obligații de a nu face; interdicțiile de înstrăinare, grevare, închiriere, dezmembrare, comasare, construire, demolare, restructurare și amenajare; i) clauză de inalienabilitate a imobilului, potrivit art. 628 alin. (2) din Codul civil și clauză de insesizabilitate, potrivit art. 2.329 alin. (3) din Codul civil; j) orice modificări, îndreptări sau însemnări ce s-ar
Cartea Funciară () [Corola-website/Science/317402_a_318731]
-
307 de locuitori care reprezentau 4% din întreaga populație a orașului. Rabinul ortodox Ármin Horowitz (1869-1934) a fost rabinul comunității începând din 1890. Sinagoga Mare din Sibiu a fost edificată între anii 1898-1899. Odată obținute sumele de bani necesare pentru construirea unui edificiu propriu, președintele comunității evreilor din Sibiu, Josef Schwartz, l-a însărcinat pe arhitectul ungur Ferenc Szalay să construiască sinagoga, dându-i ca termen de recepție începutul Sărbătorilor Mari de "Tishri" din 1899. În perioada interbelică numărul evreilor din
Sinagoga Mare din Sibiu () [Corola-website/Science/317419_a_318748]
-
1451 sau după alte opinii biserică a fost dărâmată la începutul secolului al XVI-lea din porunca domnitorului Bogdan al III-lea al Moldovei (1504-1517), prigonitorul catolicilor din Moldova. . Nu există însă documente sau mențiuni epigrafice care să ateste perioadă construirii sale. Totuși, cercetările arheologice efectuate aici în anul 1984 au scos la iveală ruinele unei biserici mai vechi, din lemn, pe temelie de piatră nelegata cu mortar, construită la sfârșitul secolului al XIV-lea. Cu acest prilej, în pronaosul acestei
Biserica Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul din Siret () [Corola-website/Science/317434_a_318763]
-
insuficientă, pentru că această sumă era de ajuns doar să se construiască furnalul, hala furnalului și aducțiunile de apă. Pentru asta Mätz Sámuel, proprietarul atelierelor de fierărit împreună cu Asztalos József, maistrul dulgher au întocmit proiecte noi de investiții care cuprindeau și construirea unei locuințe maistrului topitor. Proiectele noi au fost aprobate în anul 1808 și cuprind următoarele: Și această sumă s-a dovedit a fi insuficientă, astfel s-au creat și aprobat proiecte de investiții suplimentare: Din proiectele clădirilor au rămas doar
Furnalul din Govăjdia () [Corola-website/Science/317435_a_318764]
-
parte, nu există până acum vreun monument dedicat celor ce au suferit de pe urma deportărilor staliniste, cu toate ca atât autoritățile publice centrale ale Republicii Moldova, cât și autoritățile municipale din Chișinău au pomenit deseori despre înălțarea unui asemenea monument. Tot tergiversată este și construirea bisericii in memoria deportaților, care urmează să fie edificată în regiunea gării feroviare din Chișinău. La recensământul din 1989, în RSS Kazahă nu s-a înregistrat nici un român; în cel peste un deceniu, în independenta Republică Kazahstan s-au declarat
Deportările din Basarabia și Nordul Bucovinei () [Corola-website/Science/317440_a_318769]
-
de tip medieval cu altele moderniste, cu placaje de cărămidă aparentă de tip Bracta, constituindu-se într-o punte de legătură între clădirile medievale din centrul orașului și noul ansamblu de locuințe din vecinătate. Interiorul edificiului a fost reamenajat prin construirea unei spațioase săli de spectacole, cu balcon și cu un foaier placat cu dale de marmură. Noul local a fost inaugurat în septembrie 1985, cu spectacolul „Deșteptarea primăverii” de Frank Wedekind. În cei cinci ani de activitate, Teatrul Municipal din
Casa Polonă din Suceava () [Corola-website/Science/317473_a_318802]
-
o abatiză (zid din trunchiuri de copaciî nfipți în pământ, aplecați spre exterior). Substantivul „sici” este derivat din verbul ucrainean сікти ("sikti") „a tăia”, cu sensul de a tăia pădurea pentru ridicarea unei tabere, sau de a tăia copaci pentru construirea unei fortificații. Protecția acestei locații era asigurată atât de pragurile Niprului și de izolarea ei geografică. Armata zaporojeană era condusă de un hatman, care era secondat de un secretar, un judecător, un arhivar și de un consiliu legislativ - Rada Siciului
Siciul Zaporojean () [Corola-website/Science/317463_a_318792]
-
Hetmanatul cazacilor cu capitala la Cihirin și o regiune cu mai mare autonomie, Zaporojia, a cărei capitală s-a mutat de mai multe ori de-a lungul timpului. În timpul domniei țarului Petru I, cazacii au fost obligați să lucreze la construirea de canale navigabile și fortificații. Se estimează că aproximativ 20.000 - 30.000 de cazaci au fost trimiși în fiecare an în nordul Rusiei, la construcția canalului spre lacul Ladoga. Munca grea în climatul rece, la care nu erau adaptați
Siciul Zaporojean () [Corola-website/Science/317463_a_318792]
-
de tot tânăr, ba chiar un copil, așa că zidirea bisericii celei vechi de lemn este a se atribui mai mult tatălui lui Ioan Calimah, adică vornicului Toader, care nu se chiema Calimah, ci Calmășul.”" Este greu de precizat dacă anul construirii vechii biserici de lemn este 1698, pentru că domnitorul Ioan Teodor Callimachi a domnit în perioada 1758-1761. Oricare ar fi anul construcției, este cert că tatăl viitorului domnitor, Toader Călmașul (sau Calmășul după alte surse), a fost unul dintre cei doi
Biserica de lemn din Ciumârna () [Corola-website/Science/317460_a_318789]
-
o biserică între anii 1807-1808. Satul Răducăneni, fiind clădit pe panta unui deal, a suferit de pe urma alunecărilor de teren. În anul 1825 catolicii și-au strămutat gospodăriile pe actuala vatră a Satului Vechi. Proprietarul moșiei a donat un teren pentru construirea unei biserici și a unui cimitir. Între anii 1826-1829, conform Schematismului Misiunii Catolice de Iași din 1850 și din 1856, credincioșii catolici și-au construit o biserică de lemn, care a suferit mai multe renovări și amenajări în următorii 100
Biserica Sfinții Apostoli Petru și Paul din Răducăneni () [Corola-website/Science/317496_a_318825]
-
490 de credincioși. În anul 1907, arhiepiscopul Nicolae Iosif Camilli a ridicat comunitatea catolică din Răducăneni la rangul de parohie. Ca urmare a faptului că biserica de lemn devenise neîncăpătoare pe măsura dezvoltării comunității, în anul 1903 se ia inițiativa construirii unei biserici noi, din piatră, mult mai mare și se începe strângerea de fonduri. Boieroaica Ana Catargi a donat comunității catolice terenul pentru construirea bisericii, precum și locul de cimitir. Noua biserică urma a fi construită lângă cea veche. Abia în
Biserica Sfinții Apostoli Petru și Paul din Răducăneni () [Corola-website/Science/317496_a_318825]