47,999 matches
-
Gambetta și-au formulat niște revendicări mai radicale. Simon nu s-a opus abrogării de către Camera Deputaților în 1875 a unei legi „reacționare” privind delictele de presă. La începutul lui mai 1876, o dezbatere în jurul restaurării puterii papei a atras adoptarea unei ordonanțe prin care se condamnau manifestațiile ultramontaniste fără ca guvernul să se opună. Cu această ocazie, Léon Gambetta, parafrazându-l pe Alphonse Peyrat a spus „clericismul, iată dușmanul!” La 16 mai 1877 președintele Mac Mahon i-a reproșat primului ministru
Criza politică de la 16 mai 1877 () [Corola-website/Science/321862_a_323191]
-
4 februarie 1874 că va ști cum să facă ordinea legală respectată timp de șapte ani. Preferând să rămână în afara partidelor, mai degrabă a asistat decât să ia parte la procedurile care, în ianuarie și februarie 1875, au dus la adoptarea legilor fundamentale care au stabilit republica drept guvern legal al Franței. Mac-Mahon scrie totuși în memoriile sale: „Prin tradiția familiei și prin sentimentele față de casa regală ce mi-au fost insuflate din educația timpurie, nu puteam fi decât legitimist.” Lui
Patrice de Mac-Mahon () [Corola-website/Science/321881_a_323210]
-
desființarea califatului, sultanul și familia sau au fost declarați "personae non gratae" și mai apoi exilați. Aceste instituții tradiționale au fost înlocuite de Republica Turcă ("Türkiye Cumhuriyeti"), proclamată la 29 octombrie 1923 de către Marea Adunare Națională și, mai apoi, prin adoptarea unei noi constituții în 1924. Sistemul bicameral al Imperiului Otoman (compus din Camera Suprioară a vizirilor numiți de sultan și Camera Inferioară a Deputaților, aleși printr-un sistem electoral cu două trepte) a fost desființat. De fapt, Parlamentul otoman încetase
Reformele lui Atatürk () [Corola-website/Science/321354_a_322683]
-
soluția pentru crearea nucleului științific al Turciei moderne. Reformele au vizat întreruperea dependenței de știință și tehnologia occidentală . Pe 1 noiembrie 1928, „Comisia lingvistică” a introdus, la inițiativa lui Atatürk, noul alfabet turc, care l-a înlocuit pe cel arab. Adoptarea alfabetului latin și eliminarea cuvintelor împrumutate din alte limbi au fost unele dintre capitolele importante ale programului de modernizare al lui Mustafa Kemal . Renunțarea la alfabetul arab a fost justificată prin incompatibilitatea cu fonologia turcă, care avea nevoie de un
Reformele lui Atatürk () [Corola-website/Science/321354_a_322683]
-
aceasta se încerca o soluționare pe cale amiabilă a unei chestiuni care avea implicații internaționale delicate, dar Imperiul Otoman, Austro-Ungaria și Imperiul Rus s-au opus cu putere soluției găsite de români. Cu toate acestea, guvernul Koglniceanu a grăbit dezbaterea și adoptarea legii. Un rol important l-a jucat pe plan intern Dimitrie Bolintineanu, iar, pe plan extern, de recunoașterea măsurii s-a ocupat în bună parte Costache Negri. „Legea secularizării averilor mânăstirești” a fost votată la 17 /29 decembrie 1863 și
Secularizarea averilor mănăstirești () [Corola-website/Science/321442_a_322771]
-
forțelor militare americane din Vietnam din 1968 până în 1972. este un tanc foarte bine înarmat, cu un blindaj greu și cu o mobilitate mare, conceput pentru războiul modern. Printre caracteristicile notabile se poate menționa utilizarea unei puternice turbine cu gaz, adoptarea unui blindaj compozit sofisticat și depozitarea muniției într-un compartiment separat de cel al echipajului, pentru o protecție superioară a tanchiștilor. Având o greutate de aproape 62 de tone, M1 este printre cele mai grele tancuri de luptă principale. Tancul
M1 Abrams () [Corola-website/Science/321458_a_322787]
-
către vreun alt sătean. Dezbaterile înverșunate în privința proiectului de reformă agrară propus de conservatori și adoptat de majoritate din vara anului 1862, proiect nesancționat de domnitor, au dovedit că maleabilitatea, de care dădeau dovadă o bună parte dintre conservatori în privința adoptării unui program general de reforme, nu concorda cu acceptarea de către ei a unei reforme agrare în sensul programelor revoluționare de la 1848. De aceea, în anii imediat următori unificării administrative, nu s-a putut trece brusc la reforma agrară, ci s-
Reforma agrară din 1864 () [Corola-website/Science/321455_a_322784]
-
se adopte reforme pe linia organizării moderne a statului, deoarece acestea nu întâmpinau opoziția conservatorilor, încă stăpâni pe majoritatea mandatelor din adunare datorită sistemului electoral restrictiv. Reorganizarea departamentelor guvernului, legile pentru construirea căilor ferate, constituirea Consiliului superior al instrucțiunii publice, adoptarea unui regulament de navigație, organizarea corpului inginerilor civili, reorganizarea Școlii de silvicultură și o serie de măsuri premergătoare secularizării averilor mănăstirești au reprezentat, în această perioadă, concretizările planului de reforme. Din momentul în care conducerea guvernului a fost preluată de
Reforma agrară din 1864 () [Corola-website/Science/321455_a_322784]
-
morții lui Stalin în URSS, evenimentelor din Ungaria anului 1956, retragerii trupelor sovietice din România din 1958 dar și ca urmare a unei presupuse creșteri a infracționalității economice. După ratele crescute ale execuțiilor înregistrate în 1958-1959, cifrele se normalizează până la adoptarea noului cod penal din 1969, demonstrând din nou influența factorului politic asupra aplicării prevederilor legislative. Lipsa surselor nu ne permite să avem o imagine completă a acestui fenomen, în vreme ce o comparație cu alte state comuniste est-europene confirmă inexactitatea datelor, care
Pedeapsa capitală în România () [Corola-website/Science/321480_a_322809]
-
a fost executată nicio persoană. Pe de altă parte, politizarea pedepsei capitale poate fi lesne observată dacă analizăm aplicarea sa neuniformă, dependentă de numeroasele campanii diseminate de către mașinăria propagandistică. Spre exemplu, prima creștere a numărului execuțiilor, în 1971, a urmat adoptării "Tezelor din iulie", practic o declarație a întoarcerii la realismul-socialist, dar mai ales cazului Rîmaru. Regimul a căpătat accente neostaliniste în anii 1980, când, după omorul deosebit de grav, infracțiunile economice și trădarea au devenit cele mai frecvente infracțiuni capitale pedepsite
Pedeapsa capitală în România () [Corola-website/Science/321480_a_322809]
-
executați în întregul interval la 368, dacă îi adăugăm pe Ceaușescu însuși și pe soția sa. Între 1944 și 1989 nu sistemul juridic a fost cel care a luat deciziile importante în legătură cu pedeapsa cu moartea. Principalii factori de decizie în adoptarea prevederilor legale precum și în aplicarea pedepsei capitale au fost Ministerul de Interne, Securitatea și Comitetul Central al PCR. Deși între cele două perioade delimitate a existat atât o diferență interpretativă la nivelul discursului oficial, cât și o reducere substanțială în
Pedeapsa capitală în România () [Corola-website/Science/321480_a_322809]
-
comunicată prin anumite canale, în timp, printre membrii unui sistem social". Prin această definiție, procesul de difuzare constă din patru elemente esențiale: inovația, canalele de comunicare, timpul și sistemul social. În conexiune directă cu difuzarea inovației se află procesul de adoptare a inovației care "constituie succesiunea de evenimente, începând cu conștientizarea consumatorilor asupra noilor produse inovative, conducând la o utilizare de probă și culminând cu utilizarea completă și regulată a noului produs, fie de către consumatori finali, fie de către firme utilizatoare". Teoria
Difuzarea inovației () [Corola-website/Science/316372_a_317701]
-
empiric asupra difuzării tehnologiei a fost elaborat de Griliches (1957), asupra difuzării porumbului hibrid în Vestul Mijlociu al SUA. Lucrarea mai sus menționată a lui Rogers, publicată inițial în 1962, a format o bază pentru înțelegerea inovațiilor, a modului de adoptare a acestora, a factorilor sociali care sprijină adoptarea și a modului în care inovațiile se propagă în grupurile sociale. Totuși, trebuie menționat că, sub aspect istoric, bazele paradigmei difuzării inovațiilor au fost puse de Bryce Ryan și Neal C.Gross
Difuzarea inovației () [Corola-website/Science/316372_a_317701]
-
Griliches (1957), asupra difuzării porumbului hibrid în Vestul Mijlociu al SUA. Lucrarea mai sus menționată a lui Rogers, publicată inițial în 1962, a format o bază pentru înțelegerea inovațiilor, a modului de adoptare a acestora, a factorilor sociali care sprijină adoptarea și a modului în care inovațiile se propagă în grupurile sociale. Totuși, trebuie menționat că, sub aspect istoric, bazele paradigmei difuzării inovațiilor au fost puse de Bryce Ryan și Neal C.Gross într-o lucrare din 1943 în care s-
Difuzarea inovației () [Corola-website/Science/316372_a_317701]
-
istoric, bazele paradigmei difuzării inovațiilor au fost puse de Bryce Ryan și Neal C.Gross într-o lucrare din 1943 în care s-a constatat că diferitele contacte sociale, interacțiunea socială și comunicarea interpersonală sunt influențe importante asupra comportării în adoptarea inovației. Teoria difuzării inovației a fost aplicată la subiecte foarte diferite: inovații ale fermierilor, practici de planificare familială, tehnologie medicală, inovarea politicilor etc. Au fost întreprinse ample cercetări pentru a încerca să se identifice factorii care afectează rata și gradul
Difuzarea inovației () [Corola-website/Science/316372_a_317701]
-
Teoria difuzării inovației a fost aplicată la subiecte foarte diferite: inovații ale fermierilor, practici de planificare familială, tehnologie medicală, inovarea politicilor etc. Au fost întreprinse ample cercetări pentru a încerca să se identifice factorii care afectează rata și gradul de adoptare a unei inovații de către piețe. Rogers (op. cit.) a identificat cinci caracteristici ale inovației care influențează adoptarea unei inovații particulare: "Avantajul relativ" este gradul în care inovația este percepută ca fiind mai bună decât produsul pe care îl înlocuiește sau decât
Difuzarea inovației () [Corola-website/Science/316372_a_317701]
-
familială, tehnologie medicală, inovarea politicilor etc. Au fost întreprinse ample cercetări pentru a încerca să se identifice factorii care afectează rata și gradul de adoptare a unei inovații de către piețe. Rogers (op. cit.) a identificat cinci caracteristici ale inovației care influențează adoptarea unei inovații particulare: "Avantajul relativ" este gradul în care inovația este percepută ca fiind mai bună decât produsul pe care îl înlocuiește sau decât produsele concurente. Avantajul relativ se măsoară de obicei prin termeni economici, de exemplu costul sau recuperarea
Difuzarea inovației () [Corola-website/Science/316372_a_317701]
-
este ușor observat și studiat de utilizatori potențiali? depinde și de alte condiții externe sau sociale; de exemplu, când difuzarea Internetului de bandă largă a început să se extindă în Coreea, cererea pentru aplicații înrudite a început deasemenea să crească. Adoptarea unei inovații este strâns legată de tipurile de adoptatori. Rogers (1962, 2005, op.cit.) a elaborat " Teoria inovativității individuale" care susține că persoanele predispuse a fi inovatori vor adopta inovațiile mai devreme decât cele care sunt mai puțin predispuse. In cadrul
Difuzarea inovației () [Corola-website/Science/316372_a_317701]
-
inovativității individuale" care susține că persoanele predispuse a fi inovatori vor adopta inovațiile mai devreme decât cele care sunt mai puțin predispuse. In cadrul acestei teorii, E.M. Rogers urmând lucrarea clasică a cercetătorilor Ryan și Gross (1943) asupra difuzării și adoptării seminței de porumb hibrid în Yowa, a propus o schemă de clasificare a adoptatorilor de inovații în cinci categorii: inovatori, adoptatori timpurii, majoritatea timpurie, majoritatea târzie, adoptatorii lenți (retrograzi). Difuzarea unei inovații în sistemul social este descrisă, de obicei printr-
Difuzarea inovației () [Corola-website/Science/316372_a_317701]
-
cinci categorii: inovatori, adoptatori timpurii, majoritatea timpurie, majoritatea târzie, adoptatorii lenți (retrograzi). Difuzarea unei inovații în sistemul social este descrisă, de obicei printr-o "curbă în S", în coordonatele "procent de utilizatori finali-perioada de timp". În perioada inițială, rata de adoptare a inovației este redusă, iar adoptarea este limitată la așa-numiții inovatori, care au capacitatea de a înțelege și aplica cunoștințe complexe. Acești inovatori aduc inovația în sistemul social, acceptă riscurile noii inovații, au un contact strâns cu sursele științifice
Difuzarea inovației () [Corola-website/Science/316372_a_317701]
-
timpurie, majoritatea târzie, adoptatorii lenți (retrograzi). Difuzarea unei inovații în sistemul social este descrisă, de obicei printr-o "curbă în S", în coordonatele "procent de utilizatori finali-perioada de timp". În perioada inițială, rata de adoptare a inovației este redusă, iar adoptarea este limitată la așa-numiții inovatori, care au capacitatea de a înțelege și aplica cunoștințe complexe. Acești inovatori aduc inovația în sistemul social, acceptă riscurile noii inovații, au un contact strâns cu sursele științifice și interacționează cu alți inovatori. Adoptatorii
Difuzarea inovației () [Corola-website/Science/316372_a_317701]
-
sursele științifice și interacționează cu alți inovatori. Adoptatorii timpurii sunt următorii care adoptă inovația, după ce o evaluează; aceștia difuzează inovația în sistem. Adoptatorii timpurii utilizează datele furnizate prin implementarea și confirmarea inovației de către inovatori, pentru a lua propriile decizii de adoptare. Majoritatea timpurie este reprezentată de adoptatori folosiți ca lideri de opinie de alți adoptatori potențiali; utilizează inovația după o perioadă variabilă de timp, sunt mai lenți în procesul de adoptare. Majoritatea târzie adoptă noile produse inovative din necesitate economică sau
Difuzarea inovației () [Corola-website/Science/316372_a_317701]
-
confirmarea inovației de către inovatori, pentru a lua propriile decizii de adoptare. Majoritatea timpurie este reprezentată de adoptatori folosiți ca lideri de opinie de alți adoptatori potențiali; utilizează inovația după o perioadă variabilă de timp, sunt mai lenți în procesul de adoptare. Majoritatea târzie adoptă noile produse inovative din necesitate economică sau sub presiunea rivalilor, cu un anumit grad de scepticism și după ce majoritatea societății a adoptat noile produse. Adoptatorii lenți sunt ultimii care adoptă inovația. Aceștia amână adoptarea, uneori cu câțiva
Difuzarea inovației () [Corola-website/Science/316372_a_317701]
-
în procesul de adoptare. Majoritatea târzie adoptă noile produse inovative din necesitate economică sau sub presiunea rivalilor, cu un anumit grad de scepticism și după ce majoritatea societății a adoptat noile produse. Adoptatorii lenți sunt ultimii care adoptă inovația. Aceștia amână adoptarea, uneori cu câțiva ani de la introducerea inițială, pentru a fi siguri că inovația nu va fi un eșec, înainte de a o adopta. Acești ultimi adoptatori au venituri reduse, niveluri de educație scăzute și un statut social inferior. Cele cinci categorii
Difuzarea inovației () [Corola-website/Science/316372_a_317701]
-
de educație scăzute și un statut social inferior. Cele cinci categorii de adoptatori sunt reprezentate grafic prin "curba în S" care indică numărul cumulat de adoptatori, de la "inovatori" până la "adoptatorii lenți". Sute de studii de marketing au încercat să ajusteze adoptarea multor produse, din multe sectoare la "curba în S". Cea mai eficientă strategie de marketing ar fi să se vândă mai întâi la adoptatorii timpurii, apoi să se consolideze difuzarea la fiecare nivel succesiv de adoptatori. Moore (1995) a propus
Difuzarea inovației () [Corola-website/Science/316372_a_317701]