48,727 matches
-
și Elena Flondor au avut trei copii, Șerban (n.1900), Neagoe (n.1901) și Mircea (n.1903). O genealogie a familiei Flondor a fost elaborată de Sever Zotta, director al Arhivelor Statului din Iași și publicată în anul 1933 În Arhivele Statului, București, fond Iancu Flondor se găsesc diploma de absolvire a Universității din Cernăuți și cea de doctor în Drept a celei din Viena, brevetul de locotenent de rezervă al armatei austriece (1887), brevetul "Crucea comemorativă a războiului din 1916-1918
Iancu Flondor () [Corola-website/Science/304851_a_306180]
-
Drept a celei din Viena, brevetul de locotenent de rezervă al armatei austriece (1887), brevetul "Crucea comemorativă a războiului din 1916-1918", brevetul Coroana României cu "Marea cruce", acordat de regele Ferdinand I (1918) etc. Citat în.Trebuie precizat că în Arhivele Naționale ale României, București, fondul personal Iancu Flondor conține 77 dosare, unde se găsesc documente originale, adrese, scrisori referitoare la familia Flondor, pe de o parte, și la viața Bucovinei de dinainte și de după Unirea din 1918, pe de altă
Iancu Flondor () [Corola-website/Science/304851_a_306180]
-
pe vecie a Bucovinei, în vechile ei hotare până la Ceremuș, Colacin și Nistru, cu regatul României". Documentul original al Proclamației din 15/28 noiembrie 1918 de Unire a Bucovinei cu Regatul României se găsește în Fondul personal Iancu Flondor din Arhivele Naționale ale României. Tot în acest fond personal este inclusă adresa Președintelui Congresului general al Bucovinei către primul-ministru al Guvernului României, prin care i se aduce la cunoștință hotărârea luată în Sala Sinodală din Cernăuți. Moțiunea de Unire a fost
Iancu Flondor () [Corola-website/Science/304851_a_306180]
-
rândul autohtonilor; a militat pentru recuperarea depozitelor din băncile austriece; a sprijinit presa românească; a promovat democratizarea vieții publice și a pledat în favoarea intereselor țăranilor în cadrul elaborării proiectului de reformă agrară ș.a. Numeroase documente din Fondul personal Iancu Flondor din Arhivele Naționale ale României evidențiază ampla activitate a lui Iancu Flondor pe plan economico-financiar, ca ministru pentru administrarea Bucovinei. Dintre acestea, trebuie menționate memoriile lui Iancu Flondor către Ministerul de Finanțe, prin care solicită susținerea financiară a economiei Bucovinei printr-un
Iancu Flondor () [Corola-website/Science/304851_a_306180]
-
sunt incluse o serie de documente care au aparținut Elenei Flondor, soția lui Iancu Flondor, fiului acestora Șerban Flondor, soției lui Șerban, Nadeje (Nadejda) Flondor, născută Știrbei și lui Nicolae (Nicu) Flondor, fratele lui Iancu Flondor. (Rînziș, Filofteia, op.cit.). In Arhivele Statului din Cernăuți există "Colecția de documente "Familia Flondor" care cuprinde 10 dosare; fondul "Colecția de documente..." are numărul de inventar 1243. Iancu Flondor , în orele de repaus de la castelul său din Storojineț, cultiva muzica, fiind un violoncelist distins sau
Iancu Flondor () [Corola-website/Science/304851_a_306180]
-
o perioadă de creștere a tensiunilor. Radicalii au devenit mai agresivi, în vreme ce conservatorii au apelat la acțiuni paramilitare. Conform surselor oficiale ale perioadei, 330 de oameni au fost asasinați și au fost răniți în acte de violență pe motive politice; arhivele relevă 213 tentative eșuate de asasinat, 113 greve generale, și distrugerea (de regulă prin incendiere) a 160 de edificii religioase. La 12 iulie 1936, în Madrid, o grupare de extremă dreapta l-a asasinat pe locotenentul José Castillo de la Gărzile
Războiul Civil Spaniol () [Corola-website/Science/304865_a_306194]
-
considerație posibilitatea declanșării unui "război preventiv" împotriva Germaniei. Istoricul britanic Lewis Bernstein Namier a afirmat mai târziu că o propunere poloneză pentru declanșarea unui război preventiv a fost respinsă de francezi. Totuși, nu s-a descoperit deocamdată nici o dovadă în arhivele franceze, belgiene sau poloneze că a existat o asemenea propunere în 1933. În ultimele zile ale războiului, un mare număr de refugiați din Rusia și Statul Independent Croația, foști colaboratori ai naziștilor, au fugit din fața înaintării Armatei Roșii și a
Trădarea occidentală () [Corola-website/Science/304855_a_306184]
-
părăsească ambasada din Portland Place, dar au rămas în posesia reședinței private din 43 Eaton Place a președintelui. Guvernul în exil a rămas doar un simbol al rezistenței continui în fața ocupației străine a Poloniei, dar și depozitarul unor extrem de importante arhive ale Poloniei precomuniste. Niciun reprezentant al armatei poloneze, niciun veteran al [[Bătălia pentru Anglia|Bătăliei aeriene pentru Anglia]], sau al bătăliei de la [[Monte Cassino]], nu a fost invitat la [[Parada Victoriei de la Londra]] din [[1946]]. S-a considerat că polonezii
Trădarea occidentală () [Corola-website/Science/304855_a_306184]
-
să evacueze ambasada poloneză din Portland Place, dar au putut păstra reședința privată a președintelui din 43 Eaton Place. Guvernul din exil a devenit un simbol al rezistenței continui la ocupația străină a Poloniei și deasemenea, depozitarul unor extrem de importante arhive ale Poloniei interbelice. Republica Irlanda, Spania și Orașul Vatican au fost ultimele țări care și-au retras recunoașterea oficială a guvernului în exil. În 1954, diferențele politice au dus la rupturi în cadrul guvernului în exil. Unul dintre grupuri, pretinzând că
Guvernul polonez în exil () [Corola-website/Science/304909_a_306238]
-
acesteia (1 ianuarie 1922 - 1 ianuarie 1926). În calitate de profesor de tactică a îmbunătățit cursul cu învățămintele reieșite din analiza acțiunilor militare desfășurate în special de armata română în timpul Primului Război Mondial, iar ca profesor de istorie militară a aprofundat studierea documentelor de arhivă și articolele publicate în revistele străine, referitoare la marile bătălii desfășurate în anii 1914-1919, pe diferite teatre de acțiuni, în special în Franța și Peninsula Balcanică, precum și apariția pe câmpul de luptă a aviației și a tancurilor. A publicat, în
Nicolae Samsonovici () [Corola-website/Science/304912_a_306241]
-
Fundația România de Mâine, București, 2003; "Dreptul românesc în context european - Răspunderea pentru viciile lucrului vândut - The responsibility for vices of the sold objects", Ed. Sitech, Craiova, 2008; "Dicționarul istoric al localităților din județul Olt - orașe", Ed. Alma, Craiova, 2006; "Arhivele Olteniei" - serie nouă - 21 - "Le droit universel", Ed. Academiei române, 2007; "Arhivele Olteniei" - serie nouă - 20 - "Pozitive right and natural right (Le droit positif et le droit naturel)", Ed. Academiei române, 2006; "Anuarul Institutului de Cercetări Socio-umane „C.S. Nicolaescu-Plopșor” Craiova
Vintilă Nicu () [Corola-website/Science/305480_a_306809]
-
pentru viciile lucrului vândut - The responsibility for vices of the sold objects", Ed. Sitech, Craiova, 2008; "Dicționarul istoric al localităților din județul Olt - orașe", Ed. Alma, Craiova, 2006; "Arhivele Olteniei" - serie nouă - 21 - "Le droit universel", Ed. Academiei române, 2007; "Arhivele Olteniei" - serie nouă - 20 - "Pozitive right and natural right (Le droit positif et le droit naturel)", Ed. Academiei române, 2006; "Anuarul Institutului de Cercetări Socio-umane „C.S. Nicolaescu-Plopșor” Craiova al Academiei Române" - "Carta organizațională a zilei europene a justiției civile", ed. Aius
Vintilă Nicu () [Corola-website/Science/305480_a_306809]
-
aibă și o gară de călători spațioasă pentru a se realiza legătura directă cu Moscova, dar construcția a fost abandonată după moartea lui Stalin. Orașul, minele și fabricile metalurgice au fost construite de prizonierii din lagărele de muncă forțată. Conform arhivelor Norillag, 16.806 de prizonieri au murit în Norilsk sub condițiile muncii forțate, foametei și expunerii la frig, în timpul existenței lagărului (1935-1956). Decesele erau numeroase în special în perioada războiului, între 1942-1944, când resursele de hrană erau reduse. Prizonierii au
Norilsk () [Corola-website/Science/305514_a_306843]
-
din 1869, care îl atestează cu data de 2 dec. 1868. Dintr-o culegere de statistică a jud. Hotin aflăm că în 1868 Constantinovca avea de acum 41 de familii cu pământ și 10 fără pământ. Într-un document de la Arhiva Națională din 10 iunie 1868 citim: "În Constantinovca trăiesc 45 de proprietari" (F. 8, inv. 1, dos. 46). Denumirea satului e legată de numele moșierului Constantin Stamati-Ciurea, care stăpânea aici pământuri întinse și care practica înăimirea țăranilor din satele vecine
Constantinovca, Edineț () [Corola-website/Science/305511_a_306840]
-
de cărți, aparatură electronică, calculatoare, materiale de construcție la diverse instituții, biserici etc. Din 2002 este membru fondator al Forumului Cultural al Râmnicului, până în 2006. A înființat secțiile audiovizuale (premieră națională pentru centre județene) la Muzeul Județean de Istorie, la Arhivele Naționale Vâlcea și la Biblioteca Județeană “Antim Ivireanul”, prin donații de aparatură și casete audio-video. A fost consilier județean (2000-2004) mandat în care s-a realizat finalizarea clădirii BIBLIOTECII JUDEȚENE Vâlcea, a fost un activ susținător al începerii construcției TEATRULUI
Emilian Valentin Frâncu () [Corola-website/Science/305572_a_306901]
-
care nu impunea pedeapsa capitală.[37] În Franța, în secolul al XVIII-lea, sodomia era încă teoretic o infracțiune capitală, și au existat câteva cazuri în care inculpații au fost executați. Totuși, în multe dintre acestea, erau asociate altor infracțiuni. Arhivele Bastiliei și ale locotenentului de poliție d'Argenson, precum și ale altor surse, arată că mulți dintre cei care erau arestați erau exilați, trimiși într-un regiment, sau întemnițați în locuri (de obicei spitale) asociate cu crimele morale, ca și prostituția
Sodomie () [Corola-website/Science/305568_a_306897]
-
în locuri (de obicei spitale) asociate cu crimele morale, ca și prostituția. Un număr dintre acestea erau implicați în prostituție ori au, toate aveau de altfel mai mult decât relații homosexuale. Ravisson (un scriior din secolul XIX care a editat arhivele Bastiliei) a sugerat că autoritățile preferau să se ocupe de aceste cazuri discret, ca nu cumva să facă publicitate „acestui viciu”, prin pedepsele publice.[citation needed] Primele referiri cu privire la incriminarea din punct de vedere legal a relațiilor sexuale homosexuale apar
Sodomie () [Corola-website/Science/305568_a_306897]
-
prea pretențioase și intelectualizate nu pătrunseseră în mintea spectatorilor. Piesa centrală a operei, „Culegătorul de melci”, a beneficiat și de o filmare TVR pe malul Begăi, în Timișoara (1969). Opera se află înregistrată pe benzi, în colecție particulară și în arhivele Radio Europa Liberă.
Omul 36/80 () [Corola-website/Science/305590_a_306919]
-
a fost doar locul celei mai importante lupte. Au fost două bătălii importante și mai multe lupte de hărțuială. Cronicile vechi sîrbești ("Kraljevo") și raguzane ("Sotta la citta di Chraglievo") pomenesc clar localizarea luptei la Craiova. Iar documentele turcești din arhivele de la Topkapî Sarai, studiate de istoricul Constantin C. Giurescu, susțin localizărea bătăliei de la Rovine pe raza Craiovei. Baiazid a pătruns în Țara Românească prin vest, venind din Banat prin valea Cernei însoțit și de mulți principi sârbi în frunte cu
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
Țara Românească, a cunoscut atribuirea denumirilor cartierelor sale de început, a mahalalelor, după tradițiile amintite, putând constitui chiar un exemplu în lumea localităților românești. O primă subîmpărțire a Craiovei în mahalale am găsit-o întocmită la 18 Ghenar 1835 în Arhivele Statului - Bunuri publice - Condica nr. 26. Ea a apărut sub denumirea : "Catagrafia plășii orașului Craiovii, capitala județului Doljiu, arătând mahalalele, numele moșiilor, bisericile cu hramul lor, preoți, diaconi și țârcovnici" - în publicația Arhivele Olteniei Nr. 53/1931. Această catagrafie prezintă
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
-o întocmită la 18 Ghenar 1835 în Arhivele Statului - Bunuri publice - Condica nr. 26. Ea a apărut sub denumirea : "Catagrafia plășii orașului Craiovii, capitala județului Doljiu, arătând mahalalele, numele moșiilor, bisericile cu hramul lor, preoți, diaconi și țârcovnici" - în publicația Arhivele Olteniei Nr. 53/1931. Această catagrafie prezintă următoarele 27 de mahalale : (numărul familiilor se referă numai la ""dajnici i boieri"", adică numai la cei ce plăteau bir și la boieri) La numai trei ani după catagrafia anului 1835 s-a
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
a fotografiat în Poiana Rotundă un OZN, fotografiile fiind printre puținele de acest gen autentice, după părerea specialiștilor. Din anii '60, profesorul de biologie Alexandru Sift studiază fenomenele luminoase, magnetice și radiologice care au loc aici. Acesta a adunat o arhivă bogată de fotografii ale fenomenelor, care s-a pierdut misterios la câteva zile după decesul regretatului profesor în 1993, furate de niște indivizi necunoscuți și duse la maculatură. Cele câteva fotografii ramase au fost publicate în 1995 în cartea "" Fenomenele
Pădurea Hoia () [Corola-website/Science/305675_a_307004]
-
a Academiei Române -filiala Iași (1993) și a Institutului Român de Genealogie și Heraldică "Sever Zotta" (1996), precum și a Academiei Internaționale de Genealogie (1998). Ștefan S. Gorovei este membru în colegiile de redacție ale unor prestigioase publicații de specialitate: Analele Putnei, "Arhiva Genealogică"; "Herb. Revista Română de Heraldică"; "Revue des Etudes Roumaines"; "Europa XXI"; "Analele Științifice ale Universității Alexandru Ioan Cuza", Seria Istorie; "Revista de Istorie Socială". Recunoașterea internațională a activității sale este relevată de calitatea sa de membru al Asociației Istoricilor
Ștefan S. Gorovei () [Corola-website/Science/305697_a_307026]
-
fost un serviciu de informații al statului român, public, nu clandestin, condus de legi, norme și regulamente precise”, accentuând că SSI este un serviciu de informații și nu unul de execuții și crime. După istoricul Cristian Troncotă, conform documentelor de arhivă, Cristescu nu ar fi fost implicat în «seria asasinatelor de stat» din timpul lui Carol al II-lea, adică lichidarea liderilor legionari, iar sub regimul antonescian, în masacrele de la Jilava, Snagov și Strejnic. În procesul pogromului de la Iași, judecat în
Eugen Cristescu () [Corola-website/Science/305730_a_307059]
-
Gheorghe Maurer, Mihai Beniuc (chiar angajat în SSI pentru a nu fi trimis pe front). Printre agenții SSI s-au numărat cântăreața Maria Tănase, scriitorul Zaharia Stancu și multe alte personalități a căror activitate e greu de reconstituit, întrucât în arhiva SSI nu există nici un dosar de informator din perioada 1928-1944, fie pentru că SSI nu întocmea dosare, fie pentru că au fost distruse. Generalul Aurel Aldea, participant direct la evenimentele din 23 August 1944, în mărturiile sale cuprinse în dosarele Securității, declară
Eugen Cristescu () [Corola-website/Science/305730_a_307059]