48,657 matches
-
a fost împușcat cu 12 gloanțe de către doi agenți Israelieni. Parte dintre cei urmăriți de Mossad erau, vremelnic inabordabili, deoarece erau bine păziți în Liban dar, în timpul nopții de 9 aprilie 1973 unitatea de comando a Zahalului, Saieret Matcal, sub comanda viitorului prim ministru Ehud Barak a inițiat mai multe razii în Beirut și Sidon, unde au reușit să elimine mai mulți lideri ai PLO, precum pe Muhammad Youssef al-Najjar (Abu Youssef), Kamal Adwan, Kamal Nasser, (Rami Adwan, fiul lui Adwan
Operațiunea Mânia lui Dumnezeu () [Corola-website/Science/322246_a_323575]
-
în fruntea unei forțe și mai mari la San Antonio de Béxar (sau Béxar), unde soldații săi au învins garnizoana texiană în bătălia de la Alamo, ucigându-i pe aproape toți apărătorii. În luna următoare, o armată texiană nou înființată sub comanda lui Sam Houston s-a retras treptat către frontiera cu Louisiana; civilii îngroziți au fugit cu armata, în ceea ce a rămas cunoscut sub numele de "Runaway Scrape". La 31 martie, Houston și-a oprit oamenii la Groce's Landing pe
Revoluția Texană () [Corola-website/Science/322201_a_323530]
-
presidio. Garnizoana mexicană s-a predat după o luptă de treizeci de minute. Au fost răniți unul sau doi texiani; trei soldați mexicani au murit și alți șapte au fost răniți. Texianii și-au stabilit cartierul general în presidio, sub comanda căpitanului Philip Dimmitt, care i-a trimis imediat pe toți voluntarii "tejano" să meargă împreună cu Austin în marșul asupra Béxarului. La sfârșitul lunii, Dimmitt a trimis un grup de oameni sub comanda lui Ira Westover să lupte cu garnizoana mexicană
Revoluția Texană () [Corola-website/Science/322201_a_323530]
-
și-au stabilit cartierul general în presidio, sub comanda căpitanului Philip Dimmitt, care i-a trimis imediat pe toți voluntarii "tejano" să meargă împreună cu Austin în marșul asupra Béxarului. La sfârșitul lunii, Dimmitt a trimis un grup de oameni sub comanda lui Ira Westover să lupte cu garnizoana mexicană de la Fort Lipantitlán, lângă San Patricio. În seara zilei de 3 noiembrie, texianii au cucerit fortul, slab ocupat, fără a trage vreun foc de armă. După ce au demontat fortul, ei s-au
Revoluția Texană () [Corola-website/Science/322201_a_323530]
-
a alăturat primul grup de voluntari din Statele Unite, New Orleans Greys („cenușiii din New Orleanse”). Spre deosebire de majoritatea voluntarilor texiani, cenușiii arătau ca niște soldați, cu uniforme, arme bine întreținute, muniții adecvate și o oarecare disciplină. După ce Austin a renunțat la comandă pentru a deveni comisar al Texasului în Statele Unite, soldații l-au ales pe Edward Burleson ca nou comandant. La 26 noiembrie, Burleson a primit veste că o caravană de cai și catâri, însoțită de 50-100 de soldați mexicani, se afla
Revoluția Texană () [Corola-website/Science/322201_a_323530]
-
organizată în Texas, și mulți dintre texiani credeau că războiul s-a terminat. Burleson a demisionat de la conducerea armatei la 15 decembrie și s-a întors la casa lui. Mulți dintre soldați au făcut la fel, iar Johnson a preluat comanda celor 400 de soldați care au rămas. Conform lui Barr, numărul mare de voluntari americani de la Béxar „a contribuit la viziunea mexicană cum că opoziția texană ar fi provenit din influențe externe”. În realitate, dintre cei 1300 de oameni care
Revoluția Texană () [Corola-website/Science/322201_a_323530]
-
Anna și comandanții săi au primit din timp informații despre localizarea, forța și planurile trupelor texiane Texian, de la o rețea de spioni "Tejano" organizați de la Garza. În misiunea Alamo de la Béxar rămăseseră mai puțin de 100 de soldați texiani, sub comanda colonelului James C. Neill. Neputând aduna suficienți oameni pentru a apăra cu succes întinsa construcție, în ianuarie Houston îl trimisese pe Bowie cu 30 de oameni să ia artileria și să distrugă complexul. Într-o scrisoare adresată guvernatorului Smith, Bowie
Revoluția Texană () [Corola-website/Science/322201_a_323530]
-
zile, armata mexicană a asediat misiunea Alamo. Câteva mici ciocniri le-au dat apărătorilor optimismul de care aveau mare nevoie, dar au avut un impact real redus. Bowie s-a îmbolnăvit la 24 februarie, lăsându-l pe Travis singur la comanda forțelor texiane. În aceeași zi, Travis a trimis curieri cu o scrisoare adresată Poporului din Texas și tuturor americanilor din lume, în care cerea întăriri și jurând „victorie sau moarte”; aceasta a fost retipărită peste tot în Statele Unite și în
Revoluția Texană () [Corola-website/Science/322201_a_323530]
-
depeșă a lui Travis. Îngrijorarea sa era evidentă; delegatul Robert Potter a propus imediat ca convenția să se suspende și ca delegații să se alăturea armatei. Houston i-a convins pe delegați să rămână, și apoi a plecat să preia comanda armatei. Cu susținerea Convenției, Houston era acum comandant suprem al tuturor forțelor regulate și de voluntari din Texas. În următoarele zece zile, delegații au pregătit o constituție a Republicii Texas. Părți din document erau copiate cuvânt cu cuvânt din Constituția
Revoluția Texană () [Corola-website/Science/322201_a_323530]
-
Harrisburg. La 11 martie, Santa Anna a mai trimis o coloană de soldați să i se alăture lui Urrea, cu instrucțiuni să se deplaseze la Brazoria după neutralizarea oamenilor lui Fannin. Un al doilea grup de 700 de oameni sub comanda generalului Antonio Gaona avea să înainteze pe Camino Real către Mina, și de acolo la Nacogdoches. Generalul Joaquín Ramírez y Sesma urma să ia încă 700 de oameni la San Felipe. Coloanele mexicane se deplasau astfel către nord-est pe rute
Revoluția Texană () [Corola-website/Science/322201_a_323530]
-
și 300 au căzut prizonieri. Au murit unsprezece texiani, alți 30, între care și Houston, fiind răniți. Deși trupele lui Santa Anna au fost categoric învinse, ele nu reprezentau grosul armatei mexicane din Texas. Încă 4000 de soldați rămâneau sub comanda lui Urrea și a generalului Vicente Filisola. Texianii câștigaseră bătălia datorită greșelilor comise de Santa Anna, iar Houston știa bine că oamenii săi au speranțe mici de a repeta performanța în fața lui Urrea sau a lui Filisola. La căderea întunericului
Revoluția Texană () [Corola-website/Science/322201_a_323530]
-
categorii: Convertizoarele de frecvență fără circuit intermediar sunt sensibil mai ieftine dar au probleme cauzate de armonici care conduc la pierderi de putere. Convertizoarele de frecvență electronice (statice) sunt principial construite din trei etaje integrate logic printr-un circuit de comandă și control care lucrează conform cu cerințele aplicației. Cele 3 etaje ale echipamentului sunt: În automatizările moderne, convertizoarele de frecvență sunt o componentă importantă datorită nevoii de control al vitezei, în funcție de diverși parametri din cadrul procesului industrial. Folosirea de convertizoare de frecvență
Convertizor de frecvență () [Corola-website/Science/322281_a_323610]
-
doctorului care a murit în anul 1929), aflată la Eforie Sud. În prezent, „Căminul Mira” aparține Comunitații Evreiești din România, în urma unei donații silite din anul 1948. În anul 1947, istoricul Mihai Roller a publicat "Istoria României", istorie scrisă la comanda Partidului Muncitoresc Român, în care doctorul Leon Ghelerter este ponegrit. Ca urmare, bustul doctorului Ghelerter, realizat de sculptorul Ion Jalea, care se afla în curtea spitalului „Iubirea de Oameni”, a dispărut fără urme. Cu toate acestea, în câteva orașe din
Leon Ghelerter () [Corola-website/Science/322300_a_323629]
-
nu au depus armele. Multe cetăți deținute de acestea au rezistat cât mai mult posibil; castelul Wawel din Cracovia a căzut abia la sfârșitul lui aprilie al anului următor; cetatea Tyniec a rezistat până la sfârșitul lui iulie 1772; Częstochowa, sub comanda lui Kazimierz Pułaski, a rezistat până la sfârșitul lui august. În cele din urmă, Confederația de la Bar a fost învinsă, și membrii ei au fugit în străinătate sau au fost deportați în Siberia de către ruși. Tratatul de divizare a fost ratificat
Prima împărțire a Poloniei () [Corola-website/Science/322287_a_323616]
-
mai puțin de jumătate din numărul membrilor Seimului s-au întrunit în ședința prezidată de mareșalul Seimului, Michał Hieronim Radziwiłł și de Adam Poniński; cel din urmă era unul dintre numeroșii nobili poloni aflați în solda rușilor și răspunzând la comenzile acestora. Acest seim a primit titulatura de Seimul Împărțirii. Pentru a preveni perturbarea deciziilor Seimului prin liberum veto (deciziile unui Seim normal se luau în unanimitate) și pentru a asigura îndeplinirea scopurilor invadatorilor, Poniński a transformat Seimul ordinar într-un
Prima împărțire a Poloniei () [Corola-website/Science/322287_a_323616]
-
foarte capabil. Mai târziu a comandat Armatei a 6-a în nordul Franței și a rămas pe frontul de vest în timpul impasul care va dura până la sfârșitul războiului. Rupprecht a devenit feldmareșal ("Generalfeldmarschall") în iulie 1916 și și-a asumat comanda grupului de armate Rupprecht la 28 august în același an; grupul de armate consta în armatele 1, 2, 6 și 7. Rupprecht a fost considerat de unii a fi unul dintre cei mai buni comandanți regali ai armatei imperiale germane
Rupert, Prinț Moștenitor al Bavariei () [Corola-website/Science/322315_a_323644]
-
germane din Primul Război Mondial.<br> El a ajuns la concluzia, mult mai devreme decât majoritatea celorlalți generali germani (spre sfârșitul lui 1917), că războiul nu poate fi câștigat, văzând avantajul material tot mai mare al aliaților. A demisionat de la comandă la 11 noiembrie 1918. S-a logodit cu mult mai tânăra Prințesa Antonia de Luxemburg în 1918 însă capitularea Germaniei a întârziat căsătoria lor. Rupprecht a pierdut șansa de a conduce Bavaria, când aceasta a devenit republică în urma revoluțiilor care
Rupert, Prinț Moștenitor al Bavariei () [Corola-website/Science/322315_a_323644]
-
moartea lui Turanshah, Egiptul și Siria era într-o instabilitate politică, datorită concurenței dintre facțiuni pentru control. În 1254, atunci când o facțiune rivală sub conducerea lui Qutuz a devenit puternică, mulți Bahris au fugit la Cairo. Între timp, mongolii sub comanda lui Hulagu au invadat Orientul Mijlociu în vigoare. Au jefuit Bagdadul în 1258 și au continuata avansul spre vest, capturând Aleppul și Damascul. Qutuz și Bahris au fost de acord să lase deoparte divergențele lor pentru a face față amenințărilor comune
Sultanatul Mameluc (Cairo) () [Corola-website/Science/329524_a_330853]
-
la cunoștința opiniei publice unul din cele mai celebre procese din România perioadei interbelice, privind o afacere în care escrocheria și corupția au atins culmi inimaginabile, în dauna Statului român și a contribuabilului de rând. s-a constituit în contextul comenzilor militare făcute de România în străinătate, în vederea dotării armatei, prilej folosit de unii politicieni români să accepte, fără scrupule, umflarea prețurilor, în folosul lor personal, subminând astfel interesele țării. Pe la sfârșitul anului 1922, un anume Bruno Seletzky a venit în
Afacerea Škoda () [Corola-website/Science/329574_a_330903]
-
sfârșitul anului 1931, au avut loc trageri experimentale cu tunurile fabricate la uzinele Škoda. Reprezentantul trimis de noul ministru al apărării naționale Constantin Ștefănescu Amza, a constatat că "“tunurile nu corespund necesității armatei”". Consiliul superior al armatei a hotărât sistarea comenzii, decomandarea tunurilor de câmp și a cerut înlăturarea lui Seletzky din conducerea reprezentanței Skoda. Datorită acestor ilegalități, a fost numită o comisie de anchetă care a constatat faptul că acest contract a fost încheiat după un proiect elaborat de Seletzky
Afacerea Škoda () [Corola-website/Science/329574_a_330903]
-
de Inginerie Nikolayevsk în 1828 și după absolvire a fost numit ofițer. În 1833 a intrat la Academia Militară Imperială, iar după absolvire a devenit general al armatei, unde a fost responsabil de diverse sarcini administrative. În 1848 a preluat comanda regimentului Prințul Eugen de Württemberg. În 1858 a fost la comanda regimentului grenadier Keksgolm. Promovat general-maior în 1859, a preluat comanda Regimentului de Gardă Imperială Rus Volyn. S-a aflat la comanda Corpului de Armată a IX-a în timpul Războiului
Nikolai Kridener () [Corola-website/Science/329588_a_330917]
-
ofițer. În 1833 a intrat la Academia Militară Imperială, iar după absolvire a devenit general al armatei, unde a fost responsabil de diverse sarcini administrative. În 1848 a preluat comanda regimentului Prințul Eugen de Württemberg. În 1858 a fost la comanda regimentului grenadier Keksgolm. Promovat general-maior în 1859, a preluat comanda Regimentului de Gardă Imperială Rus Volyn. S-a aflat la comanda Corpului de Armată a IX-a în timpul Războiului Ruso-Turc din 1877-1878 și a cucerit orașul Nicopole, pentru care a
Nikolai Kridener () [Corola-website/Science/329588_a_330917]
-
după absolvire a devenit general al armatei, unde a fost responsabil de diverse sarcini administrative. În 1848 a preluat comanda regimentului Prințul Eugen de Württemberg. În 1858 a fost la comanda regimentului grenadier Keksgolm. Promovat general-maior în 1859, a preluat comanda Regimentului de Gardă Imperială Rus Volyn. S-a aflat la comanda Corpului de Armată a IX-a în timpul Războiului Ruso-Turc din 1877-1878 și a cucerit orașul Nicopole, pentru care a fost decorat cu Ordinul Sfântului Gheorghe, clasa a III-a
Nikolai Kridener () [Corola-website/Science/329588_a_330917]
-
de diverse sarcini administrative. În 1848 a preluat comanda regimentului Prințul Eugen de Württemberg. În 1858 a fost la comanda regimentului grenadier Keksgolm. Promovat general-maior în 1859, a preluat comanda Regimentului de Gardă Imperială Rus Volyn. S-a aflat la comanda Corpului de Armată a IX-a în timpul Războiului Ruso-Turc din 1877-1878 și a cucerit orașul Nicopole, pentru care a fost decorat cu Ordinul Sfântului Gheorghe, clasa a III-a. Ulterior, a fost la comanda forțelor ruse în prima bătălie de la
Nikolai Kridener () [Corola-website/Science/329588_a_330917]
-
Rus Volyn. S-a aflat la comanda Corpului de Armată a IX-a în timpul Războiului Ruso-Turc din 1877-1878 și a cucerit orașul Nicopole, pentru care a fost decorat cu Ordinul Sfântului Gheorghe, clasa a III-a. Ulterior, a fost la comanda forțelor ruse în prima bătălie de la Plevna pe 20 iulie 1877, dar a fost învins. Apoi, a participat la asediul de la Plevna. După război, Kridener a fost responsabil de forțele militare din Varșovia. A murit în 1891.
Nikolai Kridener () [Corola-website/Science/329588_a_330917]