47,696 matches
-
o temperatură cuprinsă între 0 și 100 °C și să aibă o masă suficientă pentru a reține o atmosferă și apa. Această zonă locuibilă depinde de tipul de stele (este mai « fierbinte » și zona de locuit este eliminat), mai multe stele devin mai strălucitoare, cu vârsta, împingând tot mai mult zona. In sistemul nostru solar, zona locuibile este estimată între 0,95 și 1,5 UA (o unitate astronomică (UA) = distanța Pământ / Soare = 150 de milioane de km). În prezent avem
Planetă super-locuibilă () [Corola-website/Science/337074_a_338403]
-
5 UA (o unitate astronomică (UA) = distanța Pământ / Soare = 150 de milioane de km). În prezent avem un singur exemplu de locuibilitate planetară, Pământul nostru, deci o planetă unde există viață, aproape de marginea interioară a zonei sale locuibile în jurul unei stele de tip G (galben). În ciuda tuturor propriei noastre planete, în timpul milioanelor de ani de schimbări geologice și atmosferice, el a avut perioade în care a fost mai "favorabil sau mai puțin favorabil vieții. Dimensiunea continentele, oceanele, elementele din "atmosfera de
Planetă super-locuibilă () [Corola-website/Science/337074_a_338403]
-
fi forme de viață mai" lung și subțire. Oamenii de știință au doi parametri pentru a vedea dacă și cum o planeta poate susține viața: ESI și PHI. O planetă extrasolară, sau exoplanetă este o planetă care orbitează o altă stea decât soarele. Cele mai multe exoplanete descoperite pe orbită până în prezent în jurul valorii de stele în termen de 400 de ani-lumină de sistemului solar (un an lumină = lumina călătorește la distanță într-un an = 9460000000000 km). La data de 23 noiembrie 2010
Planetă super-locuibilă () [Corola-website/Science/337074_a_338403]
-
parametri pentru a vedea dacă și cum o planeta poate susține viața: ESI și PHI. O planetă extrasolară, sau exoplanetă este o planetă care orbitează o altă stea decât soarele. Cele mai multe exoplanete descoperite pe orbită până în prezent în jurul valorii de stele în termen de 400 de ani-lumină de sistemului solar (un an lumină = lumina călătorește la distanță într-un an = 9460000000000 km). La data de 23 noiembrie 2010, 504 de exoplanete au fost descoperite, aproape toate de o masă mai mare
Planetă super-locuibilă () [Corola-website/Science/337074_a_338403]
-
mai mare decât masa Pământului. Un studiu recent anunță chiar probabilitatea de 9 miliarde de planete locuibile în Calea Lactee. Documentul de "A" al doilea Pământ “ în sistemul Gliese 581? Detectat 20,5 ani lumină de Pământ, Gliese 581 roșu pitic stele este înconjurat de cel puțin patru numite exoplanete Gliese 581 b, c, d, și e. ” Acest tip de stea un « pitic roșu » Gliese 581 și 4 planete extrasolare orbitează în jurul stelei: b Gliese, c, d, e. Niște exoplanete de două
Planetă super-locuibilă () [Corola-website/Science/337074_a_338403]
-
5 ani lumină de Pământ, Gliese 581 roșu pitic stele este înconjurat de cel puțin patru numite exoplanete Gliese 581 b, c, d, și e. ” Acest tip de stea un « pitic roșu » Gliese 581 și 4 planete extrasolare orbitează în jurul stelei: b Gliese, c, d, e. Niște exoplanete de două până la trei ori mai mari decât Pământul ar putea fi mai potrivite pentru apariția vieții pe care planeta noastră. În această ipoteză, doi astronomi propun să studieze cu cea mai mare
Planetă super-locuibilă () [Corola-website/Science/337074_a_338403]
-
mari decât Pământul ar putea fi mai potrivite pentru apariția vieții pe care planeta noastră. În această ipoteză, doi astronomi propun să studieze cu cea mai mare atenție a sistemului planetar, care pare să înconjoare una dintre cele mai apropiate stele de Soare, Alpha Centauri B, în căutarea de « lumi super-locuibile. În ultimele zile, sa descoperit un sistem solar de 7 planete de mărimea Pământului din care 3 sânt situate în zona locuibilă la steaua care se cheamă TRAPPIST-1 la 40
Planetă super-locuibilă () [Corola-website/Science/337074_a_338403]
-
înconjoare una dintre cele mai apropiate stele de Soare, Alpha Centauri B, în căutarea de « lumi super-locuibile. În ultimele zile, sa descoperit un sistem solar de 7 planete de mărimea Pământului din care 3 sânt situate în zona locuibilă la steaua care se cheamă TRAPPIST-1 la 40 de ani-lumină de distanță. Multiple criterii analizate în cercetarea Heller și Armstrong încheie o serie de caracteristici de bază de capacitate aproximativă planete ipotetice necesare superhabitables. Din studiile sale, s-a extras planetele despre
Planetă super-locuibilă () [Corola-website/Science/337074_a_338403]
-
1977) și cu Medalia pentru merite științifice a Universității „San Marcos” din Peru (1978). A debutat publicistic în 1937 cu un eseu despre Mihai Eminescu în revista "Gând românesc". A colaborat cu studii și articole în revistel "România literară", "Ramuri", "Steaua", "Arbol" (Spania), "Revista Nacional de Cultura", "Imagen", "Aretusa", "El Nacional" (Venezuela), "Revista de los Andes" (Columbia), "Bufanda del sol" (Ecuador), "Studi e informazioni" (Italia) etc. a desfășurat o bogată activitate de hispanist. A scris mai multe volume despre literatura hispano-americană
Paul Alexandru Georgescu () [Corola-website/Science/337112_a_338441]
-
literară interbelică" (1984). A debutat publicistic în 1959 cu un articol publicat în "Studii și cercetări de istorie literară și folclor". Studiile sale de istorie literară au apărut în revistele "Contemporanul", "Cronica", "Luceafărul", "Manuscriptum", "Revista de istorie și teorie literară", "Steaua", "Transilvania", "Viața Românească". Cercetările sale individuale au fost consacrate biografiei și operei literare a lui Liviu Rebreanu, B.P. Hasdeu și I.L. Caragiale, aducând puncte de vedere noi și constituind materiale documentare de importanță fundamentală în analiza creației literare a autorilor
Stancu Ilin () [Corola-website/Science/337130_a_338459]
-
școala gimnazială din satul natal Mihalț îi poartă numele. A colaborat în decursul timpului cu numeroase articole, studii, cronici și comentarii literare în revistele "Societatea de mâine", "Cosânzeana", "Boabe de grâu", "Revue de Transylvanie", "Dacoromania", "Gând românesc", "Transilvania", "Studii literare", "Steaua", "Tribuna" ș.a., depunând un efort constant pentru valorizarea literaturii transilvănene din secolul al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea. (Mircea Zaciu, în M. Zaciu, M. Papahagi și Aurel Sasu (ed.), "Dicționarul scriitorilor români", Fundația Culturală Română, București, 1995
Ion Breazu () [Corola-website/Science/337141_a_338470]
-
pentru întreaga activitate de cercetare științifică, încununată cu apariția Dicționarului general al literaturii române”. Ioan Milea s-a format la cenaclul Echinox în anii '80 și a debutat cu versuri în revistă "Tribuna" (1980), el publicând ulterior în revistele "Echinox", "Steaua", "Familia", "Vatra", "Apostrof", "Poesis", "Calende", "Contrapunct" etc. Debutul editorial a avut loc cu volumul de critică "Lecturi bacoviene și alte eseuri" (1995), urmat de placheta de versuri "Seară cu Dante și alte poeme" (1996). În afară de poezie, a mai realizat și
Ioan Milea () [Corola-website/Science/337151_a_338480]
-
din România. și cu Crucea Transilvană a Arhiepiscopiei și Mitropoliei Clujului (19 februarie 2009). A fost desemnat Cetățean de onoare al comunei Lazuri de Beiuș (2004) și al municipiului Blaj (2005). a debutat publicistic în anul 1964 în revista clujeană "Steaua", colaborând ulterior cu articole și recenzii critice în revistele "Familia", "Limbă și literatură", "Revista de istorie și teorie literară", "Synthesis", "Tribuna", "Vatra" ș.a. A publicat peste 45 de cărți dedicate cărturarilor transilvăneni Ilarie Chendi, Ioan Molnar Piuariu, Octavian Goga, Ion
Mircea Popa () [Corola-website/Science/337160_a_338489]
-
descoperit, nu-i poartă numele, ci este forma dialectală atică a limbii grecești vechi "melissa", „albină”. Se pare totuși că asemănarea între acest nume și numele descoperitorului nu este întâmplătoare. În 1915, a publicat un catalog de 245 roiuri de stele. Unele roiuri ale cerului înstelat, care nu figurează în cataloagele cele mai cunoscute ca Messier sau NGC, sunt uneori desemnate prin numărul lor în catalogul lui Melotte, ca roiul deschis situat în constelația Părul Berenicei, denumit adesea Melotte 111. Melotte
Philibert Jacques Melotte () [Corola-website/Science/337142_a_338471]
-
troian în 1904, însă importanța acestei observații a trecut nebăgată în seamă. S-a presupus că ar fi fost vorba de Phoebe, satelit al lui Saturn, atunci recent descoperit și situat la două minute de arc, sau chiar de o stea. Identitatea punctului de lumină observat de Barnard nu a fost realizată înainte de a fi calculată orbita troianului , un obiect (re)descoperit în 1999. În februarie 1906, astronomul german Max Wolf a descoperit un asteroid în punctul Lagrange L al sistemului
Asteroid troian al lui Jupiter () [Corola-website/Science/337182_a_338511]
-
postav negru, cu trese, având cozorocul din lac de culoarea fondului. Era prevăzut cu o singură tresă de mătase verde cenușie, circulară și verticală pentru toate gradele, având torsadă tot din mătase cenușie, cocardă și numai pentru generali, soarele cu stea ca semn distinctiv. Capela din postav de culoarea uniformei, cu paspoale și însemne specifice (număr, semn de armă, diverse inițiale) a rămas coifura de bază a trupei. Pentru o serie de specialități se mențineau elemente de coifură din reglementările anterioare
Uniformele Armatei României în Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/337186_a_338515]
-
Corpul I Armată), fiind avansat în anul 1913 la gradul de General de Divizie - cel mai înalt grad al ierarhiei militare din acea vreme. Medalia „Virtutea Militară” de aur (1878), Medalia „Apărătorilor Independenței”, Crucea „Trecerii Dunărei”, Medalia Comemorativă Rusă, Ordinul „Steaua României” în grad de Cavaler (1878), în grad de Ofițer (1896), în grad de Comandor (1910), Ordinul „Coroana României” în grad de Ofițer (1891), în grad de Comandor (1909), Ordinul bulgar „Sf. Alexandru”, cl. IV (1892), Medalia „Avântul Țărei” etc.
Constantin Z. Boerescu () [Corola-website/Science/337188_a_338517]
-
Kimmo Innanen. Cvasisateliții sunt o soluție particulară a problemei astronomice a sistemelor cu trei corpuri. Ea privește, prin urmare, două obiecte aflate în revoluție în jurul unui al treilea corp mai masiv (în general o planetă și un asteroid în jurul unei stele), dar care face, totuși, același timp pentru a-și parcurge orbita (rezonanță orbitală 1 :1). Există numeroase exemple de rezonanță 1 :1 în Sistemul Solar, ca asteroizii troieni plasați în punctele Lagrange L și L ale lui Jupiter, sau ca
Cvasisatelit () [Corola-website/Science/337185_a_338514]
-
de pe Terra, o potcoavă. Totuși, spre deosebire de aceste corpuri, cvasisateliții par să se rotească în jurul planetei pe care o însoțesc, pentru un observator situat pe aceasta, împlinind o revoluție în același timp care-i trebuie planetei să facă o revoluție în jurul stelei sale. În mod formal, un cvasisatelit orbitează în jurul stelei și nu în jurul planetei ca un veritabil satelit. Dar dacă asteroidul rămâne relativ aproape de aceasta, el este prea îndepărtat pentru a fi legat gravitațional. Totuși, perturbațiile gravitaționale i-au îndoit orbita
Cvasisatelit () [Corola-website/Science/337185_a_338514]
-
par să se rotească în jurul planetei pe care o însoțesc, pentru un observator situat pe aceasta, împlinind o revoluție în același timp care-i trebuie planetei să facă o revoluție în jurul stelei sale. În mod formal, un cvasisatelit orbitează în jurul stelei și nu în jurul planetei ca un veritabil satelit. Dar dacă asteroidul rămâne relativ aproape de aceasta, el este prea îndepărtat pentru a fi legat gravitațional. Totuși, perturbațiile gravitaționale i-au îndoit orbita pentru ca, pe de o parte, el se rotește în jurul
Cvasisatelit () [Corola-website/Science/337185_a_338514]
-
și nu în jurul planetei ca un veritabil satelit. Dar dacă asteroidul rămâne relativ aproape de aceasta, el este prea îndepărtat pentru a fi legat gravitațional. Totuși, perturbațiile gravitaționale i-au îndoit orbita pentru ca, pe de o parte, el se rotește în jurul stelei în același timp cu planeta (pe o orbită mai excentrică, care nu este în mod necesar situată în același plan) și, pe de altă parte, pe o orbită a cărei axă majoră are aproape aceeași orientare ca și aceea a
Cvasisatelit () [Corola-website/Science/337185_a_338514]
-
orbită mai excentrică, care nu este în mod necesar situată în același plan) și, pe de altă parte, pe o orbită a cărei axă majoră are aproape aceeași orientare ca și aceea a planetei. Când asteroidul este cel mai aproape de stea, el depășește planeta. Cum orbita sa este excentrică, el încetinește apoi și se îndepărtează și ajunge să depășească planeta pe orbită. Văzut de pe aceasta, totul se petrece ca și cum dacă, de-a lungul unui an, asteroidul s-ar roti puțin câte
Cvasisatelit () [Corola-website/Science/337185_a_338514]
-
izolați, fără sprijin internațional. Marți 30 mai 1961, la ora 9:45 seară, la kilometrul 9 al șoselei Sânto Domingo - Sân Cristobal, mașina în care călătorea Trujillo a fost mitraliata într-o ambuscada pusă la cale de Modesto Diaz, Salvador Stele Sadhalá, Antonio de la Maza, Amado García Guerrero, Manuel "Tunti" Cáceres Michel, Juan Tomás Diaz, Roberto Pastoriza, Luis Amiama Unchi, Antonio Imbert Barrera, Pedro Livio Cedeño, si Huáscar Tejeda. Vehiculul a primit mai mult de 60 de gloanțe de diferite calibre
Trujillo Dictatorul () [Corola-website/Science/337207_a_338536]
-
nici nu le-au infirmat. În iulie 2006, utilizând unitatea a II-a a Observatorului Keck, un telescop cu diametrul de , plasat pe vârful Mauna Kea, în Hawaii și prevăzut cu un sistem de optică adaptativă cât și cu o stea laser, astronomii au putut observa asteroidul Hektor cu o rezoluție fără precedent (0,06 secunde de arc). Imaginile au confirmat o formă duală pentru Hektor, dar au scos în evidență și prezența unui mic satelit, denumit S/2006 (624) 1
624 Hektor () [Corola-website/Science/337218_a_338547]
-
o structură sferoidală dincolo de norul lui Hills. este una dintre teoriile astronomice cele mai verosimile, întrucât au fost reperate deja corpuri într-un număr mare. Este mult mai dens, dar mai puțin vast decât Norul lui Oort. Interacțiunile gravitaționale ale stelelor apropiate și efectele mareei galactice au dat cometelor din Norul lui Oort orbite circulare, ceea ce nu e cazul pentru cometele din Norul lui Hills. Între 1932 și 1981, astronomii credeau că nu ar exista decât un singur nor, Norul lui
Norul lui Hills () [Corola-website/Science/337250_a_338579]