51,074 matches
-
Banat. Județul cuprindea mare parte din teritoriul actualului județ Caraș-Severin (cu excepția părții estice). Se învecina la sud-vest și sud cu Iugoslavia, la est și nord-est cu județul Severin, iar la nord-vest cu județul Timiș-Torontal. Județul Caraș a fost desființat odată cu reforma administrativă din 6 septembrie 1950. Teritoriul județului era împărțit inițial în cinci plăși: Ulterior a fost înființată a șasea plasă: Pe teritoriul județului se aflau două comune urbane (orașe): Oravița (reședința județului) și Reșița (cel mai mare oraș al județului
Județul Caraș (interbelic) () [Corola-website/Science/302096_a_303425]
-
din județele Ialomița și Constanța, apoi adunați mai ales în comuna Cerna din județul Tulcea. Împroprietărirea lor se desfășura greoi, fiind îngreunată în 1941 și de intrarea țării în război. Împroprietărirea nu s-a realizat complet nici în 1945, în ciuda reformei agrare de atunci. De aceea, din cele circa 400 de familii din Cerna, 57 s-au mutat în 1946 în județul Timiș, în locul unor șvabi bănățeni care emigraseră. A urmat regimul comunist, care a pus capăt aproape total modului de
Meglenoromâni () [Corola-website/Science/302074_a_303403]
-
înăbușită. Legea marțială a fost retrasă formal în iulie 1983, deși controlul sporit al libertăților civile și al activității politice, precum și raționalizarea mâncării au rămas în vigoare până în a doua jumătate a anilor 1980. Criza economică tot mai adâncă și reformele de glasnost și perestroika din Uniunea Sovetică au condamnat la eșec toate încercările puterii de a rezolva situația prin măsuri coercitive. Pe 21 aprilie 1988, un nou val de greve a izbucnit pe teritoriul Poloniei. Pe 2 mai, muncitorii de la
Solidaritatea () [Corola-website/Science/302101_a_303430]
-
politice. În 1953, el s-a alăturat filialei CDU din Renania-Palatinat. Pe 19 mai 1969, Kohl a fost ales prim-ministrul al Renania-Palatinat. De-a lungul mandatului său de premier, Kohl a fondat Universitatea din Kaiserslautern și a adoptat o reformă teritorială. Tot în 1969, Kohl a devenit vice-președinte al CDU. În 1971, a candidat la funcția de președinte federal al CDU, dar nu a fost ales. Rainer Barzel a rămus în funcție. În 1972 Barzel a încercat o moțiune de
Helmut Kohl () [Corola-website/Science/302102_a_303431]
-
au cerut ajutor americanilor, o mișcare care a stârnit nemulțumire în Liberia și a dus la demisia președintelui Charles D. B. King și a vicepreședintelui său. Societatea a amenințat apoi că va înființa o epitropie asupra Liberieiș dacă nu se efectuau reforme. Incidentul din Mukden, cunoscut și cu numele „Incidentul Manchurian” sau „Criza din Orientul Îndepărtat” a fost unul din marile eșecuri ale Societății și a acționat precum un catalizator pentru retragerea Japoniei din organizație. În conformitate cu termenii unei concesiuni convenite, guvernul japonez
Societatea Națiunilor () [Corola-website/Science/302049_a_303378]
-
Centrală scăpând definitiv de amenințarea otomană. Din secolul al XVII-lea, statul polono-lituanian a trebuit să facă față numeroaselor probleme interne și a fost vulnerabilă la amenințările externe. Sistemul său politic destabilizat a dus țara în pragul anarhiei. Încercările de reformă, așa cum au fost cele făcute de Seimul de patru ani din 1788-1792, care au dus la proclamarea Constituției din mai 1791, au fost tardive. Țara a fost împărțită în trei etape între vecinii săi mai puternici: Imperiul Rus, Regatul Prusiei
Uniunea statală polono-lituaniană () [Corola-website/Science/302091_a_303420]
-
magnaților și transformarea "democrației șleahtice" în "oligarhia magnaților". Sistemul politic al uniunii a devenit sensibil la intervențiile externe, de vreme ce deputații Seimului mituiți de diferite puteri străine au început să-și folosească dreptul la liberum veto pentru blocarea oricăror încercări de reformă. Astfel de acțiuni au paralizat țara din punct de vedere politic și au aruncat-o în anarhie pentru aproape o sută de ani, de la începutul secolului al XVII-lea până la începutul secolului al XVIII-lea, în vreme ce vecinii duceau o politică
Uniunea statală polono-lituaniană () [Corola-website/Science/302091_a_303420]
-
și a doua din lume după Constituția Statelor Unite ale Americii, care fusese adoptată în 1789. Această constituție revoluționară a reformulat statutul țarii ca fiind unul unitar cu o monarhie ereditară și a abolit numeroase prevederi dăunătoare ale vechiului sistem. Noua constituție prevedea: Reformele au venit însă prea târziu, până în cele din urmă Uniunea statală polono-lituaniană fiind invadată din toate părțile de vecini. Această constituție nu a fost niciodată pe deplin aplicată, statul polono-lituanian dispărând la numai patru ani după adoptarea ei. Armata polono-lituaniană
Uniunea statală polono-lituaniană () [Corola-website/Science/302091_a_303420]
-
de la Brest) și a catolicilor dominanți , ca și de răscoalele căzăcești. În vest și nord, numeroase orașe erau locuite de o importantă minoritate germană aparținând bisericii reformate. Uniunea statală polono-lituaniană avea și cea mai numeroasă diasporă evreiască din lume. Până la Reformă, șleahta poloneză era în cea mai mare parte catolică sau ortodoxă. Până la urmă, multe familii au adoptat religia reformată. După Contrareformă, când biserica Romano-Catolică a recâștigat controlul în Polonia, șleahta a devenit majoritar romano-catolică, în ciuda faptului că romano-catolicismul nu era
Uniunea statală polono-lituaniană () [Corola-website/Science/302091_a_303420]
-
deosebită pentru ei este răscoala sârbilor din Serbia și formarea principatului autonom al Serbiei în anul 1815, recunoscut de către Imperiul otoman. În secolul XIX declinul Imperiului era visibil. În aceste condiții, sultanii de la Istanbul încercă să introducă o serie de reforme, vizând modernizarea administrației, armatei, ameliorarea statutului non musulmanilor, însă se lovește de rezistența feudalilor locali. Rezistența este deosebit de puternică în Bosnia, unde pașalele locale pot conta pe sprijinul populației musulmane locale. După o serie de răscoale ale feudalilor locali, Imperiul
Istoria Bosniei și Herțegovinei () [Corola-website/Science/302103_a_303432]
-
parte a Statului Sârbilor, Croaților și Slovenilor, devenit ulterior, în 1929, Regatul Iugoslaviei. Pentru Bosnia-Herțegovina începe o nouă perioadă a istoriei sale. În general pentru Bosnia și Herțegovina perioada dominației austro-ungare a constituit o perioadă de intrare în modernitate, însă reformele Monarhiei au fost incomplete, au păstrat o structură socială în mod evident perimată și au determinat o dezvoltare inegală a provinciei. În 1918 Bosnia și Herțegovina intră în componența Regatului Sârbo-Croato-Sloven (care s-a transformat în 1929 în Regatul Iugoslaviei
Istoria Bosniei și Herțegovinei () [Corola-website/Science/302103_a_303432]
-
Musulmanii bosniaci au acceptat în general noul statut al provinciei. Partidul lor, Organizația Iugoslavă Musulmană, a făcut parte din majoritatea guvernelor Iugoslaviei interbelice. Regatul iugoslav a conservat structura socială însă a înlăturat multe din obligațiile feudale și a efectuat anumite reforme agrare limitate. Deși primul ministru Pașici a propus exproprierea latifundiilor beilor bosnieci, monarhia iugoslavă a refuzat această propunere. Bosnia a fost una dintre cele mai sărace regiuni ale Iugoslaviei, însă, spre deosebire de zonele vecine (Serbia, Croația și Muntenegru), mișcarea comunistă nu
Istoria Bosniei și Herțegovinei () [Corola-website/Science/302103_a_303432]
-
în anul 1983. Izetbegovici a fost acuzat pentru publicarea lucrării "Declarația Islamică", lucrare scrisă într-un stil metaforic care poate fi interpretată atât ca o exprimare a dorinței de instaurare a unui stat musulman, cât și ca un apel de reformă internă a comunității musulmane. În urma procesului Izetbegovici a fost condamnat la 16 ani de închisoare (a fost grațiat ulterior). În anul 1984, de asemenea, a avut loc procesul unui profesor de la Universitatea din Sarajevo, acuzat de activitate contrarevoluționară, Vojislav Seselj
Istoria Bosniei și Herțegovinei () [Corola-website/Science/302103_a_303432]
-
din ceremoniile civile de la curte. Drept aceea, liturghia bizantină are un fast deosebit. A doua sursă a ritului bizantin constituie ceremoniile monahale din Palestina, care au câteva repercusiuni și asupra liturghiei. A treia sursă a formei liturghiei bizantine constituie diferite reforme liturgice, dintre care cele mai multe ne vin dintre secolele al IX-lea și al XI-lea. Pe lângă acestea, există multe diferențe de mici amănunte ceremoniale între ramurile grecească, slavă, melkită, românească, și altele. Pentru prima dată, monahii de la Mănăstirea Chevetogne au
Liturghia ortodoxă (bizantină) () [Corola-website/Science/302130_a_303459]
-
rite byzantin», precum și în manualele de slujbă ulterioare - liturghier, arhieraticon, etc - alcătuite de arhidiaconul Denis Guillaume. Între timp, parohiile și mănăstirile de rit bizantin din Occident au adoptat uzajuri diferite, dintre care cele mai multe au restaurat obiceiuri liturgice vechi de dinainte de reformele liturgice. Monahii de la Mănăstirea Cantauque, de aparteneță ortodoxă română însă de tradiție melkită, au publicat un liturghier în două ediții, în care prezintă, sub formă de note finale, cele mai mici detalii între greci, slavi, melkiți și români, precum și diferite
Liturghia ortodoxă (bizantină) () [Corola-website/Science/302130_a_303459]
-
tributare Marelui Regat persan. În anul 501 î.Hr. ionienii se răscoală, sprijiniți de Atena. Darius hotărăște să pedepsească Atena, iar în 490 î.Hr. trimite o flotă puternică sub comanda lui Datis și a lui Artaferne. Atenienii tocmai restabiliseră democrația prin reformele lui Clistene, dar aristocrații și partizanii Pisistrazilor, nemulțumiți, s-au aliat cu perșii și, după ce aceștia au părăsit Eubeea, tiranul răsturnat Hipias i-a condus pe perși la Maraton. În fața amenințării de invazie a perșilor, atenienii i-au chemat în
Războaiele Medice () [Corola-website/Science/302124_a_303453]
-
care l-a costat viața pe Miltiades, s-a soldat cu un proces intentat învingătorului de la Marathon, dar nu a putut opri drumul ascendent al cetății spre rangul de primă putere maritimă a Greciei În cursul anilor care au urmat reformei lui Cleisthenes au fost aduse însemnate modificări în structura constituției ateniene (487-486). Dezvoltarea firească a lucrurilor ducea spre întărirea Consiliului consultativ (Bule) format din 500 de delegați și slăbirea puterii magistraților. Cei 10 arhonți sunt aleși tot prin vot, din cadrul
Războaiele Medice () [Corola-website/Science/302124_a_303453]
-
împrejurare, unui singur strateg din cei 10. Despre atribuțiile Areopagului, în această perioadă, nu se știe prea mult. În orice caz, Areopagul (la origine Consiliul bătrânilor) este și mai mult slăbit prin apariția unei noi instituții, ostracismul, atribuită de tradiție reformelor lui Cleisthenes, în realitate apărută la 2 ani după victoria de la Marathon (488).Ostracismul (ostrakismos), ca instituție, prevedea ca, în timpul celei de a 6-a prytanii a fiecărui an Adunarea cetățenilor (Ecclesia) să fie consultată dacă dorește sau nu să
Războaiele Medice () [Corola-website/Science/302124_a_303453]
-
altele și până în cele din urmă ideologia inițială a fost denaturată. Sarmatismul târziu a transformat credința religioasă în bigotism, cinstea în naivitate politică, mândria în aroganță, curajul în îndărărtnicie, libertatea și egalitatea din cadrul șleahtei în vrajbă și anarhie. Mai înainte de Reformă, nobilimea poloneză era în principal catolică sau ortodoxă. Multe familii au adoptat noua credință reformată. După Contrareformă, când Biserica Romano-Catolică și-a recâștigat poziția importantă în Polonia, nobilimea devenind aproape în exclusivitate catolică, în ciuda faptului că biserica romano-catolică nu era
Șleahtă () [Corola-website/Science/302169_a_303498]
-
creând din cadavrul ei lumea pentru a doua oară (dintr-o jumătate cerul, din cealaltă jumătate pământul). Devine astfel stăpânul absolut și protectorul tuturor celorlalți zei, care îi jură credință și respect. Teologii babilonieni și regele Hammurabi au întreprins această reformă religioasă în primul rând ca pe una din măsurile politice de consacrare regală și de consolidare a statului, după model divin (printre alte măsuri fiind și celebrul cod juridic - Codul lui Hammurabi). Astfel, Marduk, fără a fi adus un program
Marduk () [Corola-website/Science/302195_a_303524]
-
darea pe cap, cu darea pe avere și cu zile de robotă, care erau de două feluri, cu brațele și cu atelajele. După numirea, în 1774, a lui Iosif de Brigido, ca guvernator civil al Banatului, s-a inițiat o reformă administrativă profundă în provincie. În locul districtelor au fost create patru cercuri (Kreise), conduse de către un căpitan cercual. Acestuia îi erau subordonate mai multe domenii (Herrschaften), compuse din sate (Dorfschaften). Noua structură administrativă a fost creată treptat, mai întâi cercul Csatád
Banatul Timișoarei () [Corola-website/Science/302205_a_303534]
-
întreg Banatul, cuprins între Mureș, Tisa și Dunăre."” Restul rezoluției cuprinde programul de aplicație: autonomia provizorie a teritoriilor până la întrunirea Constituantei, deplină libertate națională pentru popoarele conlocuitoare, deplina libertate confesională, înfăptuirea unui regim curat democratic pe toate terenurile vieții publice, reforma agrară radicală, legislație de ocrotire a muncitorimii industriale. Adunarea națională dorește ca Congresul de pace să asigure dreptatea și libertatea atât pentru națiunile mari cât și pentru cele mici și să elimine războiul ca mijloc pentru reglementare a raporturilor internaționale
Unirea Transilvaniei cu România () [Corola-website/Science/302497_a_303826]
-
semnat la sfârșitul Războiului Crimeei, obliga Imperiul Otoman să acorde creștinilor drepturi egale cu cele ale musulmanilor. A fost emis un edict, Hatt-ı Hümayun, prin care s-a proclamat principiul egalității între musulmani și nemusulmani, și Imperiul a demarat unele reforme în acest scop. De exemplu, taxa jizya a fost abolită și armata a început să primească în rândurile ei și nemusulmani. Unele aspecte importante ale statutului de dhimmi au fost păstrate; de exemplu, mărturia creștinilor împotriva musulmanilor nu era acceptată
Războiul Ruso-Turc (1877–1878) () [Corola-website/Science/302488_a_303817]
-
a imperiului, unde autoritățile locale le susțineau deschis ca mijloc de subjugare a creștinilor. Presiunile financiare puse asupra bugetului din cauza Războiului Crimeei au obligat Imperiul Otoman să facă o serie de împrumuturi externe cu dobânzi atât de mari încât, în pofida reformelor fiscale care au urmat, au împins țara în incapacitate de plată. Situația a fost agravată de necesitatea de a acorda azil unui număr de de cerchezi musulmani expulzați de ruși din Caucaz, în porturile de la Marea Neagră din nordul Anatoliei și
Războiul Ruso-Turc (1877–1878) () [Corola-website/Science/302488_a_303817]
-
alte presiuni europene, Sultanul a acceptat să numească un guvernator creștin în Liban, a cărui candidatură urma să fie prezentată Sultanului și aprobată de puterile europene. Revolta cretană a fost rezultatul a doi factori: eșecul Imperiului Otoman de a aplica reforme în sensul îmbunătățirii nivelului de trai al populației și dorința cretanilor de unire cu Grecia. Insurgenții au preluat controlul asupra întregii insule, cu excepția a cinci orașe în care musulmanii erau fortificați. Presa grecească a susținut că musulmanii masacraseră greci și
Războiul Ruso-Turc (1877–1878) () [Corola-website/Science/302488_a_303817]