47,628 matches
-
părerea sa, ceea ce l-a ajutat au fost învățămintele pe care le-a tras din citirea cărților de filozofie practică și aplicarea tehnicilor de desensitizare sistematică. La 19-28 ani Ellis a scris 28 romane, piese de teatru și cărți de versuri, din care nu a publicat niciuna. În plus, a scris niște lucrări despre sexualitate, filozofie și politică. Ca urmare a interesului său pentru aceste domenii, unii din prietenii săi au început să i se adreseze pentru sfaturi, iar Ellis a
Albert Ellis () [Corola-website/Science/336806_a_338135]
-
United, formație ce avea în componență cântăreți de R&B precum Brian McKnight, Usher, R. Kelly, Boyz II Men, Raphael Saadiq și Gerald Levert. D'Angelo a compus muzica pentru „U Will Know”, în timp ce fratele său, Luther Archer, a scris versurile. Apărută prima data în filmul "Jason's Lyric" (1994), piesa a urcat pe locul 5 în Hot R&B/Hip-Hop Singles & Tracks, respectiv locul 28 în Billboard Hot 100. Videoclipul lui „U Will Know” l-a înfățișat pe D'Angelo
D'Angelo () [Corola-website/Science/336821_a_338150]
-
a stabilit la Tel Aviv. A publicat articole de critică de balet și teatru în publicații în limbi străine din Israel și din străinătate, ca de exemplu „Dance in Israel” și „La Saison de la Dance”, și, de asemenea, a publicat versuri în diverse reviste și antologii de poezii în limba română. În anul 1993 Klapper a fost numit director al Bibliotecii israeliene de dans din centrul „Beit Ariela” în Tel Aviv. În anii in care a condus-o, această bibliotecă a
Radu Klapper () [Corola-website/Science/336852_a_338181]
-
centrului Beit Ariela. Din copilărie Klapper a fost un admirator al creațiilor literare ale lui Rainer Maria Rilke, Arthur Rimbaud, Federico Garcia Lorca, Marcel Proust, Tudor Arghezi și Ion Barbu. În anul 1998 Klapper a publicat primul său volum de versuri în limba ebraică "Tzaadim shel tzvi" ("Pași de antilopă"). În 2003 i-a urmat un nou volum "Shirim asurim" ("Poezii interzise"), precum și un volum de proză intitulat "Yehudim beal korham" ("Evrei fără voie"), toate în editura „Shufra” a poetului și
Radu Klapper () [Corola-website/Science/336852_a_338181]
-
Atracția poetei pentru spațiul pastoral este frecventă și conturată de tendințe conservatoare, de evocare, invocare și reașezare pentru posteritate...a unei unități de măsură mai vechi și evident mai pură. (Virgil Rațiu, Mesagerul de Bistrița-Năsăud) O poezie deloc cuminte domină versurile Veronicăi Știr („Ninge”, o carte cu coperte negre, Editura StudIS, Iași, 2013). Mai întâi o necumințenie venită din țesăturile colorate ale lumii sătești, dar care nu vrea să expună nimic spectaculos. Într-o astfel de lume, este căutat firescul, dar
Veronica Știr () [Corola-website/Science/337085_a_338414]
-
gata făcută. Are actori, are lumină și umbră, are negare și țipăt, are tăcere și invocare. Tot nefirescul poate deveni firesc. Virgil Rațiu în Mesagerul de Bistrița-Năsăud 24/04/2014 În poezie se remarcă prin delicatețe, sentimentalism și metaforiyare a versului scurt, practicând genul de poezie al altor sentimentali excesivi, poeții japonezi. Atât cărțile selectate pentru transpunerea în limba română, cât și traducerile sunt de excepție: texte clare, ușor citibile, mesajele autorilor fiind perfect perceptibile de către cititori. Dumitru Munteanu în Scriitori
Veronica Știr () [Corola-website/Science/337085_a_338414]
-
cenușiu în Mesagerul de B-N din 22.12.2013. Veronica Știr vine cu gândul poetului sensibil să întregească atmosfera: „închide-mă în căușul palmei/ tale de zăpadă/ numai destroieni potecile/ pune-mi și câteva alune/ fiecare sâmbure/ un basm”. Versul post modern este amplifica de imagini care surprind prin echilibrul forței poetice: „merii rotați/ încărcați de nea/ poalele fetelor/ în joc/ gleznele, gleznele”. Menuț Maximinian - Ritmuri de nea în Mișcarea literară nr.1/ 2014| ,Lirica sa este dominată de nostalgii
Veronica Știr () [Corola-website/Science/337085_a_338414]
-
și a răzmiriței din timpul lui, pe la 1790". Hristache era un mic boier care a trăit probabil în timpul domniei lui Nicolae Mavrogheni (1786-1790). Nu se cunosc alte amănunte referitoare la viața sa. a scris în 1817 o cronică romanțată în versuri intitulată "Istoria faptelor lui Mavroghene Vodă și a răzmiriței din timpul lui, pe la 1790", folosind probabil o cronică versificată mai veche care s-a păstrat sau cronica lui Dionisie Fotino, în care a relatat într-un mod senzaționalist întâmplările petrecute
Pitarul Hristache () [Corola-website/Science/337115_a_338444]
-
opinia istoricului literar Dumitru Murărașu, „un interesant document al vremii”. Cronicarul realizează un portret plastic, plin de culoare, al domnitorului și un portret burlesc al caimacamului temporar Dimitrăchiță Turnavitu, descriind întâmplări importante precum intrarea turcilor în București. Hristache folosește un vers scurt în stil popular, cu o rimă ușoară, uneori forțată. Ritmul povestirii este unul alert. Limbajul familiar și plin de un umor, specific mahalalelor bucureștene, prefigurează stilul lui Anton Pann, în timp ce descrierea unor situații comice conține asemănări cu epopeea lui
Pitarul Hristache () [Corola-website/Science/337115_a_338444]
-
și nemților veniți ca să ajute țara, dar interesați în realitate doar de propria căpătuială. Analizând unele asemănări istorico-literare și lingvistice, istoricul literar Neculai Alexandru Ursu a susținut că pitarul Hristache ar putea fi pitarul H. Ioanide, care a colaborat cu versuri și proză, în perioada 1841-1844, în revista " Foaie pentru minte, inimă și literatură". În prezent o stradă din sectorul 1 al municipiului București, care intersectează Calea Dorobanților dinspre est, poartă denumirea Hristache Pitarul.
Pitarul Hristache () [Corola-website/Science/337115_a_338444]
-
într-un pasaj, iar acesta l-a ajutat să primească o pensie din partea Uniunii Scriitorilor din România, prezentându-i-l lui Zaharia Stancu. El a scris trei cărți de proză în ultimii cinci ani din viață, plus o plachetă de versuri, "Carmen miserabile", al cărei manuscris a fost pierdut de editura la care a fost predat. A mai tradus din opera literară a lui Fiodor Dostoievski, Bertolt Brecht și Georges Duhamel. Poetul și criticul literar Emil Manu îl considera „un intelectual
Romulus Dianu () [Corola-website/Science/337120_a_338449]
-
de specialist. A lucrat la elaborarea unui "Dicionário de romeno-portuguęs" (circa 30.000 de cuvinte), care a fost finalizat postum și publicat de soția sa, Maria Leonor Carvalhăo Buescu, în colaborare cu Mihaela Mancaș și Mihai Zamfir (1977). A scris versuri și a publicat, în 1953, volumul de "Atol". A desfășurat o activitate bogată de traducător al literaturii române în limba portugheză, publicând volumele "Contos romenos" (1943) și "Novos contos romenos" (1946) și traducând, singur sau în colaborare cu diverși scriitori
Victor Buescu () [Corola-website/Science/337122_a_338451]
-
grad de cavaler, categoria A „Literatura”, „în semn de apreciere deosebită pentru întreaga activitate de cercetare științifică, încununată cu apariția Dicționarului general al literaturii române”. Ioan Milea s-a format la cenaclul Echinox în anii '80 și a debutat cu versuri în revistă "Tribuna" (1980), el publicând ulterior în revistele "Echinox", "Steaua", "Familia", "Vatra", "Apostrof", "Poesis", "Calende", "Contrapunct" etc. Debutul editorial a avut loc cu volumul de critică "Lecturi bacoviene și alte eseuri" (1995), urmat de placheta de versuri "Seară cu
Ioan Milea () [Corola-website/Science/337151_a_338480]
-
debutat cu versuri în revistă "Tribuna" (1980), el publicând ulterior în revistele "Echinox", "Steaua", "Familia", "Vatra", "Apostrof", "Poesis", "Calende", "Contrapunct" etc. Debutul editorial a avut loc cu volumul de critică "Lecturi bacoviene și alte eseuri" (1995), urmat de placheta de versuri "Seară cu Dante și alte poeme" (1996). În afară de poezie, a mai realizat și publicat traduceri din scrierile religioase ale lui Rudolf Otto, Giuseppe Tucci, Blaise Pascal, Julius Evola, Tomáš Špidlík, Marko Ivan Rupnik ș.a. Criticul Ion Pop consideră versurile lui
Ioan Milea () [Corola-website/Science/337151_a_338480]
-
de versuri "Seară cu Dante și alte poeme" (1996). În afară de poezie, a mai realizat și publicat traduceri din scrierile religioase ale lui Rudolf Otto, Giuseppe Tucci, Blaise Pascal, Julius Evola, Tomáš Špidlík, Marko Ivan Rupnik ș.a. Criticul Ion Pop consideră versurile lui Ioan Milea ca fiind „o poezie de calitate, a cărei substanță livresca e benefic concurata de o fină sensibilitate „impresionista”, foarte adecvată sentimentului dominant al fragilității ființei prinse în brutalul zgomot al lumii și în furia ei. Un discurs
Ioan Milea () [Corola-website/Science/337151_a_338480]
-
motiv reprezintand etapă alunecării către vis sau reverie. Se poate observa obsesia pentru forma fixă, în această perioadă rimele cunoascand o adevarată evoluție de tipuri complicate. Parnasienii au "inventat" rime excesiv de studiate și le-au pus în circuitul literar. Hexametrul, versul safic, dactilul, anapestul, amfibrahul, coriambul și multe altele sunt tot atâtea forme elaborate, care tind spre perfecțiune, ale poeziei parnasiene. Evident poeții moderni, Baudelaire, Mallarme sau Rimbaud au profitat din plin de aceste cuceriri parnasiene. Parnasianismul. Origini Denumirea acestui curent
Literatura română parnasiană () [Corola-website/Science/337197_a_338526]
-
Valea Jiului din 1977. Măsura luată a fost interdicția de a mai lucra cu armament. În 1981 Iulius Filip a trimis pe adresa Comitetului Central al PCR un pamflet, adresat lui Nicolae Ceaușescu, intitulat „Vis și speranță” care se încheia cu versurile: "„Laude, minciuni și vorbe, cu ele mereu ne-ați dus/ Dar acum sosit-a clipa pentru-al lor sfârșit și-apus!”". A fost arestat în 3-5 martie 1981 și anchetat, iar în 15 martie 1981, ministrul de atunci la Apărării
Iulius Filip () [Corola-website/Science/337243_a_338572]
-
G. , " L’image poétique chez Bachelard et Yves Bonnefoy". Atti del convegno "Ri-cominciare. Percorsi e attualità dell’opera di Gaston Bachelard", Arcavacta di Rende, 2003, A cură di Bonicalzi F., Vinti C., Jaca Book:Milano, 2004, pp. 155-165. Vanhese G. , " Vers leș terres intérieures. Sur "Orogénie" et autres poèmes français d'Alfredo Gangotena". Atti del convegno "Testo, Metodo, Elaborazione Elettronica", Messina, 2003, A cură di Cusato D., Iaria D., Palermo R., A. Lipppolis Ed:Messina, 2004, pp. 521-538. Vanhese G. , " La
Gisele Vanhese () [Corola-website/Science/337237_a_338566]
-
Matei, Silviu Stănculescu, Silvia Popovici, Sanda Toma, Victor Rebengiuc, Gheorghe Cozorici, George Constantin și Mircea Albulescu. A debutat în filmul "Dincolo de brazi" (1957), în regia lui Mircea Drăgan și Mihai Iacob. Din 1974 a scris texte de muzică ușoară, romane, versuri, cărți de copii. A scris textele pentru cântecele din filmele "Eu, tu și Ovidiu" (1977) și "Mama" (1977). A realizat peste 300 de emisiuni de televiziune și a scris multe scenarii pentru Teatrul Național Radiofonic. A jucat în filmele:
Flavia Buref () [Corola-website/Science/337334_a_338663]
-
și ziaristul Maxim Gilan a arătat poezii de-ale ei redactorului magazinului literar Akhshav (Acum), Gavriel Moked, și acesta le-a publicat pentru prima dată în această revistă în anul 1964.Mai apoi, în acelaș an, Gilan a publicat din versurile ei în revista de avangardă „Kiltartan". Începând din anul 1972 Wallach a frecventat cercul revistei "Siman Kria" al cărui redactor era Menahem Peri. Acesta a editat două din volumele ei de versuri, iar postum, și culegerea antologică „Inconștientul se deschide
Yona Wallach () [Corola-website/Science/337340_a_338669]
-
apoi, în acelaș an, Gilan a publicat din versurile ei în revista de avangardă „Kiltartan". Începând din anul 1972 Wallach a frecventat cercul revistei "Siman Kria" al cărui redactor era Menahem Peri. Acesta a editat două din volumele ei de versuri, iar postum, și culegerea antologică „Inconștientul se deschide ca un evantai”. Yona Wallach s-a numărat printre fondatorii revistei „Peshita” care promova introducerea limbii cotidiene în poezie. În anii 1960, când în societatea israeliană au crescut tendințele liberale și toleranța
Yona Wallach () [Corola-website/Science/337340_a_338669]
-
Peshita” care promova introducerea limbii cotidiene în poezie. În anii 1960, când în societatea israeliană au crescut tendințele liberale și toleranța în domeniul sexului și a folosirii drogurilor, Wallach a afișat o îndrăzneală neobișnuită care s-a reflectat și în versurile ei, care atingeau subiecte ca inversiunile sexului și ale identității sexuale. La 21 ani ea s-a internat de bunăvoie în Spitalul psihiatric Talbiye din Ierusalim, unde a fost tratată, între altele, cu drogul psihedelic LSD, care era experimentat în
Yona Wallach () [Corola-website/Science/337340_a_338669]
-
puse pe note și înregistrate într-un album. Caracterizată de o energie nervoasă debordantă, creația ei a combinat elemente de rock and roll, psihologie jungiană și slang ebraic, elaborată fiind într-un ritm infernal și pătruns de o sexualitate obsesivă. Versurile ei sunt fluide, refuzând limitele unor structuri poetice convenționale. Considerată ca un fel de reprezentantă a revoluției feminine în poezia ebraică, ea a devenit un model stilistic pentru multe poete. Era mândră de bisexualitatea ei. Cartea ei de versuri, „Cântece
Yona Wallach () [Corola-website/Science/337340_a_338669]
-
obsesivă. Versurile ei sunt fluide, refuzând limitele unor structuri poetice convenționale. Considerată ca un fel de reprezentantă a revoluției feminine în poezia ebraică, ea a devenit un model stilistic pentru multe poete. Era mândră de bisexualitatea ei. Cartea ei de versuri, „Cântece de insulă,” a apărut în anul 1968. În poezia „Yonatan”, ea se autoreprezintă ca un băiat, Yonatan, decapitat de alți băieți setoși de sângele său.
Yona Wallach () [Corola-website/Science/337340_a_338669]
-
Gâgă îi mulțumeșe lui Joanne pentru că a ajutat-o să treacă peste problemele de dependență, dedicându-i turneul The Fame Ball Tour. Cântăreața are un tatuaj cu data în care mătușa ei a murit pe bicepsul stâng, printre rândurile unui vers dintr-o poezie al lui Rainer Maria Rilke. Părinții cântăreței au deschis un restaurant cu numele ”Joanne's Trattoria” în New York în anul 2012. Lady Gâgă a susținut că, deși nu a întâlnit-o niciodată pe mătușa ei, a fost
Joanne () [Corola-website/Science/337329_a_338658]