3,598 matches
-
găinile ce ciuguli. S-a topit repede bătrînul, ajungînd un moșneag gîrbov, cu mîini greoaie pe lîngă corp, legănîndu-și în permanență capul, cînd înainte, cînd înapoi, cînd într-o parte și-n alta, oprindu-se numai atunci cînd e deja îmbătat și vrea să iasă în fața bufetului. Peste imaginea lui, suprapusă, înfățișarea lui Theodor Săteanu, amețit de whisky, plin de sine, puternic, iscodindu-l dacă s-a culcat cu tovarășa Camelia, îl răzbește pe Mihai, aducîndu-i în auz discuția telefonică de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Dom' Vlădeanu, începe Muraru, făcînd semn că nu stă, mulțumind printr-un gest pentru invitație există o vorbă care zice: "Beatul se trezește, prostul niciodată". Drept care am venit să vă cer scuze pentru aseară. Vă rog să le acceptați! Mă îmbătasem și... ca la beție. Sînt sigur că și dumneavoastră gîndiți la fel, punînd preț doar pe luciditate și nu luați de bune stările confuze. Desigur, domnule Muraru; vă rog să nu vă faceți probleme! Mulțumesc! La revedere! Un moment spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
decad complet în ochii tăi. Nu-mi pune în spate fapte pe care nu le-am făcut, te rog! A, exact! se bucură Mihai. După telefon, am băut cu un coleg în holul hotelului. Mi-am amintit! El s-a îmbătat zdravăn și a trebuit să-l duc acasă. L-am dus pînă la ușă. Apoi am fugit și-am prins autobuzul. Povești cu bețivi, cine te crede? clătină Maria din cap vrînd să se întoarcă. Dacă-ți face scandal Theo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
și privește în afară pînă ce Mihai se îmbracă. Bem un pahar, Cristina? Nu, Mihai face ea un gest de împotrivire, luînd mîna tînărului de pe sticla cu vodcă. O cafea, da: alcool, nu. Niciodată? Nu atunci cînd vreau să-mi îmbăt sufletul. Dealtfel, surîde ea mi-ai rămas dator numai cu cafea. Uite, schimbă tonul cît vei pregăti-o, voi sta aici, în fotoliu, fără complexe că nu-s prima care o face astăzi. Ce vrei să spui?! tresare Mihai. Cît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
mijloc și ea mi-a șoptit... Lipindu-și obrazul de al tău. Exact! Cip. Încă un strop? Încă. Și cip. Noroc! Noroc! Și-atunci, de ce te-ai lăudat c-ai intrat pe furiș peste ea în dormitor, după ce i-ai îmbătat pe jucători cu două sticle pline, ba ai început-o și pe-a treia, din care i-ai dat și ei, iar ce-a rămas, ea ți-a pus-o în buzunar? Perfect adevărat, pot să jur! Mi-a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
i-ai dat și ei, iar ce-a rămas, ea ți-a pus-o în buzunar? Perfect adevărat, pot să jur! Mi-a dat jumătate de sticlă de whisky cu care m-am întors la cămin. Dar nu i-ai îmbătat pe ăia trei și nici nu te-ai culcat cu ea! De ce-ai mințit? Eu?! Pas! Bun pas. Doar nu eu. Așa a declarat ăla, ba a adus, drept dovadă, și sticla. Un tîmpit de asistent propusese chiar să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
dus cu mașinile la mănăstire, cică la aer curat, dar cu lumînări simbol al luminii și părinte-stareț că așa au vrut socrii, să nu se calce în picioare tradiția. Da, încuviințează Lazăr, turnînd încet în pahare iar cînd s-a îmbătat, moș Vrabie l-a luat de piept: "Năzăul mă-ti așa înjură el, cu năzăul de prost, ai luat pe una care se pupă cu naș-tu pe la colțuri, iar tu discuți filozofie, năzăul..." Chiar așa?! rîde profesorul, sorbind paharul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
vinului, trece Ovidiu, ținînd strîns în buzunar fișicul cu bani. Ce-i, ce vrei? tresare Letiția cînd se simte prinsă de umăr. Vino să-ți dau banii șoptește Ovidiu. Dă-mi-i aici. Hai, vino sus puțin; soțiile s-au îmbătat și dorm. Nu. Toată-s vînătă, abia mă mișc. V-arăt eu vouă! Du-te... înjură Ovidiu și-i aruncă fișicul cu bani, apoi se întoarce spre dormitoare, urcînd furios treptele de scîndură, nepăsător că face zgomot. În camera vecină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
noroc adaugă fericit, prezentînd cărțile, începînd să adune banii, fără să mai aștepte să vadă ce cărți are partenerul. Te-o fi plăcut, Lazăre, îi rîde profesorul, să-și mascheze emoția. Și normal: a topit vinul, ăia s-or fi îmbătat... Du-te după ea. Hm, maestre! pufnește Lazăr, urmărindu-și partenerul cu privirea aruncată pe sub sprîncene, în vreme ce bagă banii în plic. Înseamnă că mai păstrezi despre mine o imagine falsă adaugă cîntărind plicul în palmă, lăsînd să-i scapere un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
buzunar, dar mi-a fost rușine să spun c-am luat bani de la o femeie frumoasă, că asta-i ceva murdar și atunci, știind că mulți mă cunosc de pocherist, am inventat povestea cu ăia trei pe care i-am îmbătat..." Formidabil! exclamă ca un șuierat profesorul deci te-ai culcat cu doamna... Stați, domn' profesor, îl temperează Lazăr asta i-am povestit procurorului. Aaa se dezumflă celălalt. Care accentuează Lazăr, dînd de înțeles că aici a vrut să ajungă -, total
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
un tip civilizat și i-am tratat pe toți ca fiind asemeni mie. Coca n-a vrut niciodată să mai lase de la ea. Doream s-o ridic deasupra mediului ei. În ultimele zile, am fost mai irascibil, m-am și îmbătat atunci, dar nu însemna să n-o înțeleg, gîndeam că tratez totul de la nivelul civilizației. Cum e posibil să fi recurs la soluții băbești?! I-am spus doar că fac rost de bani. De ce? De ce să moară? O soră mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
culoarului și pornește pe trepte, să facă un control amănunțit în toată secția; și-ar dori să fie vreo gravidă în sala de nașteri ar sta s-o asiste, să audă iar primul țipăt care, de data aceasta, i-ar îmbăta cu adevărat auzul... "Măgarule!... Și la propriu, și la figurat... oftează ea cînd îl zărește prin geamurile de pe casa scărilor pe Mihai, ajuns deja în curtea spitalului. Să-mi spui cu o așa dezinvoltură că nu mai știi nimic de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
bea, ochii ei albaștri spălăciți deveneau din ce în ce mai inexpresivi și mai strălucitori, reflectând cu fidelitate, dar puțin cam șters, chiolhanul din jur. Asta credea oricine avea ocazia să o privească atunci: că, bând ea însăși, aduna dovezi împotriva celor care se îmbătau. Când se căsătorise cu Dan, unii dintre cei care îi văzuseră bând împreună cârcoteau că e o polițistă sub acoperire, care a reușit, în cele din urmă, să pună mâna pe suspect. Făcu o pauză. Era prima pauză semnificativă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
mâinile micuțe de o parte și de cealaltă a capului, ca pe două contacte prin care trebuia să circule curentul. — O scăpare, o evadare, un gând care scapără ca un cablu sub tensiune... Dan, deci... Dan băuse dintotdeauna și se îmbătase dintotdeauna. Era una dintre chestiile care, la început, o făcuseră pe Carol să-l îndrăgească. Se cufunda cu totul în beție, într-un mod absolut fermecător, ca un derviș în extaz sau ca un swami în transă; își revenea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
asta. „Am norocul să fiu - scuzați expresia - un împuțit. Da, sunt norocos că sunt așa. Și vreți să știți de ce? Pentru că asta m-a împins la o viață spirituală - o viață a spiritului. A, de ce sunt împuțit? Fiindcă uneori mă îmbătam atât de tare că mă pișam pe mine. Eram cu totul și cu totul incontinent. Așa că asta eram, la propriu, un împuțit.“ Dar împuțiciunea era cel mai puțin grav dintre păcatele lui. Într-adevăr, ținând cont de ce povestea Dave 2
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Golea trei sferturi din fiecare bere a ei în ghiveciul cu yucca. Știa foarte bine că Dan mai rezista la încă cinci sau șase beri până să devină cu totul inutil, dar afrodisiacele ar fi putut modifica ecuația... Pe măsură ce se îmbăta mai tare, senzația de vină dulce, lipsită de țintă îl făcea pe Dan trist și sentimental. Sub efectul alcoolului, îmbibase umărul lui Carol cu lacrimi de recunoștință și autocompătimire. Ea desfăcu o sticlă albastră de bere groasă, dulceagă, produsă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
beam Împreună vin roșu pe care l-aducea În carafe de la Dawson’s Beer and Ale de pe strada Cambridge. Nu aveam propriul meu pahar, așa că luam cîte o Înghițitură de la el. De obicei stăteam pe brațul fotoliului și uneori mă Îmbătam atît de tare Încît cădeam și-i aterizam În poală. RÎdea și, chiar dacă eu nu puteam să rîd efectiv, mă simțeam bine și era ca și cum aș fi rîs. Întotdeauna Îmi plăcuse jazzul, grație lui Fred Astaire, și acum au Început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
să tacă. — Ți-am adus un musafir, cucoană, spuse domnul Prentice dîndu-se puțin la o parte, ca să-l arate pe Rowe. E tulburător pentru orice om să constate că a Început să inspire groază celorlalți; pe unii, tulburarea asta Îi Îmbată ca un vin. Rowe, Însă, se simți Înspăimîntat, ca și cum ar fi comis, fără voia lui, o atrocitate. Doamna Bellairs Începu să tușească - ai fi zis că se Înecase cu un os de pește la un banchet select. Efortul făcut pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
pace chiar și-n timp de război - apare, deodată, un criminal inteligent, instruit, ambițios, viclean și lipsit de scrupule. De fapt, nici nu-i criminal În sensul obișnuit, pe care-l dă poliția locală cuvîntului crimă. Nu fură, nu se Îmbată, iar cînd ucide nu știe ce-i aia. Ce vă așteptați să găsiți? Întrebă Rowe. — Totul, În afară de ceea ce căutăm: un mic film. — Între timp, poate c-au făcut o mulțime de cópii. — Tot ce se poate, dar prea multe mijloace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
limitate, ca de pildă cîștigarea unui război sau modificarea unei constituții. Era un minister vast cît viața, și din care făceau parte toți oamenii care iubesc! Cel care iubește se teme. Printre florile și revistele ilustrate din salonul sanatoriului, Digby, Îmbătat de speranță, uitase acest adevăr. ... Ușa apartamentului era deschisă, așa cum o lăsase. O clipă, Rowe nădăjdui că Anna fugise În timpul alarmei și că n-o va mai revedea niciodată. CÎnd iubești o femeie, nu-i poți dori să fie legată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
o petrecere de Crăciun și eu îmi voi numi înlocuitor. 23.12., orele 19:00, la restaurantul Pridvorul“. Și mare fu bucuria supușilor. ș...ț 131. Și se întruniră cu toții la restaurant, și se bău mult, și avocatul Marinescu se îmbătă, dar așa era Planul. ș...ț 134. Și Rodica Predescu, soția lui Horia Predescu de la contabilitate, vorbi mai departe: Și atunci i-am zis, crezi că nu văd că e din tablă? Cum poți să-ți permiți să mi-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
i-o trânti cinevaului. La Lazio juca Jaap Stam. Celor din jur le plăcu de Shuoke. Olandezilor le plăceau străinii care se pricepeau la fotbal. Și care mai știau și olandeza. În anul acela, Ajax câștigă campionatul, drept care Shuoke se îmbătă crunt. În anul următor, la fel. Apoi Shuoke se întorsese în Japonia - și, în principiu, adio fotbal. Vedea meciurile lui Ajax la televizor, se transmiteau prin satelit, dar nu era același lucru. Exista o mare diferență între fotbal la televizor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
febrilă. - Pot acum? mă imploră. - Nu, stai... Am scos chiloții care fuseseră atârnați de oglindă din torpedou. - Pune-ți-i pe ăștia, am spus. Anca îi îmbrăcă. Am observat că își tunsese nu de mult părul de la pizdă. Mă privi îmbătată de evenimente. Am pus mâna între picioarele ei, simțindu-i vaginul prin slip. Am mângâiat-o o vreme, până când slipul era mai ud decât un câine ieșit din mare. - Scoate-l, am spus. Mi-a dat slipul înapoi. L-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
întârziere, când nu mai era la modă nicăieri; dar invidiind în tinerețe indivizii îmbrăcați și pieptănați așa, de la briantină la pantofii de lac negru cu vârful din antilopă, considerase acest aspect drept semnul reușitei, iar când a reușit, era prea îmbătat de succes ca să mai privească în jur și să-și dea seama că acum cei cărora voia să le semene aveau un aspect complet diferit. Briantina ținea bine; chiar apăsându-i capul ca să-l bag în sac calota părului rămânea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
eu, ți s-ar face părul măciucă. Dar m-am gândit că mai bine aș merge la Anatol, așa că am luat-o spre malul Bahluiului. Nu mai știam nimic de el de aproape trei luni, de când, la „Andrada”, s-a îmbătat criță și-a băgat mâna în colivia de la intrare, a prins un cănăraș și i-a sucit gâtul, pentru că pe el îl nevrozează trilurile astea, îl demoralizează să vadă o ființă exploatată de noi. „L-am eliberat...”, l-a pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]