3,716 matches
-
Se uită plină de speranță la Mma Ramotswe, care se strâmbă. — Nici pentru mine nu-i ușor, mărturisi ea. Doar pentru că sunt ceva mai în vârstă decât tine nu înseamnă că am răspunsurile la toate întrebările. De fapt, cu cât îmbătrânești, cu atât descoperi mai multe fațete ale unei situații. Lucrurile sunt mult mai clare la vârsta ta. Făcu o pauză, apoi adăugă: — Ține mine, încă n-am împlinit patruzeci de ani. Nu sunt chiar atât de bătrână. Nu, într-adevăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
se scurgeau ochii, era adevă’... Când ai ajuns să observi numai cusururi în jurul tău, de parcă ai zgârieturi pe retină, a dat cineva c-un cui și-a sărit smalțul, știu, sunt absolut convins de asta, înseamnă c-ai început să îmbătrânești, nu mai ai spontaneitatea tinereții, nu te mai bucuri de viață așa cum e ea, nu te mai lași dus de val, scuturat de dorințe, excitat de puștoaice, aruncat pe țărm, pregătit să-ți facă sirenele respirație gură la gură... cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
protecție trebuie să spargă biata jivină! Cum trebuie s-asiste și la un număr rapid pe colacul de salvare, între cei doi care înfruntă moartea! Dar cine i-a pus și pe ăștia să-i educe pe rechini? Fie, am îmbătrânit, asta e, dar tare mi-aș mai dori să le dau c-un scaun în cap caraghioșilor care zbiară de când am venit și gâștelor de lângă ei. - N-ai tu simțul umorului! Aici poți să mori de orice, dar nu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
azvîrlise pe coastele arhipelagului pe cei mai Îndepărtați strămoși ai lor, viața nu prezenta alte pericole decît acela al rechinilor Înfometați sau al ferocelor orci, de care știau să scape În apă grație vitezei lor drăcești. CÎnd unul dintre masculi Îmbătrînea, altul mai tînăr venea de Îndată să-i revendice haremul, iar cînd bătrînul era În cele din urmă Învins, se retrăgea tîrÎndu-se cu chiu, cu vai spre țărmurile abrupte dimpotriva vîntului, În așteptarea unei morți care nu Întîrzia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Râs sau lacrimi, nu-i cale de mijloc. Tigrii ăia de la zoo, ei trebuie că trăiesc permanent într-o operetă uriașă. — Nu-i vorba doar că-mi doresc să fiu un fotomodel încântător, zicea Evie. Doar că la gândindul că îmbătrânesc sunt așa tristă... Evie își înghițea lacrimile. Strângea tare-n mâini burețelul și zicea: Când eram mică, părinții voiau să fiu băiat. Zicea: Numai că nu vreau să mă simt iar așa nefericită. Alteori, purtam tocuri cui și ne prefăceam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
praf, cu degetele, scriu: manus unde locuiești mai nou? Picături mici și reci îmi cad pe păr și umerii roz-piersică. Plouă. Brandy zice: — Ascultă, nu vreau să știu cine ești, dar dacă ai putea fi oricine, cine ai fi? — Nu îmbătrânesc, asta-i sigur, zice Manus, scuturând din cap. Nici nu mă gândesc. Cu brațele încrucișate, se leagănă călcâie-vârfuri, călcâie-vârfuri. Manus își vâră bărbia în piept și se leagănă, uitându-se în jos la toate sticlele sparte. Plouă mai tare. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
distrug. Cariera de investigator a lui Manus a început să intre în declin când rata arestărilor sale a scăzut la una pe zi, apoi una pe săptămână, apoi nici una, apoi tot nici una. Problema era soarele, bronzul pielii și faptul că îmbătrânea și era o momeală deja cunoscută, așa că nici unul dintre bărbații mai vârstnici pe care-i arestase deja nu se mai apropia de el. Cei mai tinerei credeau doar că era prea bătrân. Așa că Manus devenise mai îndrăzneț. Bikinii i-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
și osaturile scoase în evidență, astea nu rezistă niciodată mult timp. Tensiunea, presiunea și întinderea satinului și crepului care încearcă să țină firele de sârmă și osatura înăuntru, lupta pânzei cu metalul, această tensiune le va face bucăți. Pe măsură ce exteriorul îmbătrânește, pe măsură ce slăbește stofa, partea care se vede, interiorul începe să împingă și să rupă, croindu-și drum spre exterior. Prințesa Prințesă zice: — O să fie nevoie de cel puțin trei Darvonuri ca să intru-n rochia asta. Întinde mâna și eu îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
de bun ca să intri în slujbă. El, Leonard Bîlbîie, n-a ajuns încă să stea de vorbă cu cineva care a ieșit din Serviciu! Ah, o explicație putea fi aceea că mai toți angajații intraseră de tineri în funcții și îmbătrîneau încetișor, o dată cu instituția. Iar altă explicație putea fi aceea că oamenii pe care nu-i mai vedea prin preajmă, erau cîțiva și dintre aceștia, nu părăsiseră Serviciul, ci primiseră misiuni care îi purtaseră în alte clădiri, în alte locuri, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
această temă fie numai și pentru că i se părea caraghios ca acești oameni să discute la nesfîrșit pe aceeași temă, discuție care începuse cu treizeci și ceva de ani în urmă, cînd tocmai se. termina veacul trecut. Veacul trecuse, oamenii îmbătrîniseră și, cu toate că mai totul se schimbase, subiectul discuției rămăsese același. Asta, cu atît mai mult, cu cît ce se petrecea chiar cu ei, cu cei care discutau, era nemaipomenit de nou și de răutăcios. În nici cincisprezece ani, zece, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
e liniște, o liniște atît de grea cum numai liniștea cerurilor poate să fie, și acea clipă cînd cazi, pentru că de fapt cazi o sută, două sute de metri, cam atît înseamnă o secundă, două, acea frîntură de timp te poate îmbătrîni. Au fost cazuri de piloți care s-au urcat tineri în avion și au coborît nu doar cărunți, ci chiar bătrîni de-adevăratelea. Îți dai seama de lucrul ăsta din privirea lor. Nesigură, tulbure, opacă, lunecătoare, privire de om bătrîn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
un cristal, n-ar fi făcut, dar a făcut-o, pentru că nu mai avea încotro. Prea multe semne, și dinlăuntrul organismului său și din afara sa, îi spuneau că se apropie de un moment crucial. Celor dinlăuntru le găsise un sens îmbătrînea, era ceva surprinzător, dar se petrecea oricum și fără voia sa. Dacă ar fi fost doar îmbătrînirea, treacă-meargă, dar putea fi ceva mai mult decît asta, ceva care îl pîndea nerăbdător, mai avea puțin timp și se va întîlni față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ar fi fost, Radul Popianu știa că nu erau chiar atît de neîndemânatici încît să-l ocolească, să nu-i răspundă. Rânjiră și August Stoicescu făcu: "He, he, o fi găsit ceva mai de soi în București, ori a mai îmbătrânit nițel, nu-i mai convine să bată atîta drum pentru niște amintiri din tinerețe!" Nu era rău, nu era deloc rău cum se descurcaseră. Atunci i-a invitat la un pahar, îl și vedea pe zgîrie-brînză ăla de Bercu moșmondindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
am simțit-o atunci când Dana Plato, fetița din Harlem vs. Manhattan, a fost arestată, a pozat goală în Playboy, și apoi a luat prea multe somnifere. Astfel de istorii vând ziare oamenilor care stau la coadă în supermarket, tăind cupoane, îmbătrânind. Oamenii vor să citească despre Lani O’Grady, fiica drăgălașă din Opt e de ajuns, găsită moartă într-o rulotă, cu stomacul plin de Vicodin și Prozac. N-ai decădere, spune directorul ziarului, n-ai subiect. Fericitul de Kenny Wilcox
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
suferă de progerie. Adevărul e că are optsprezece ani, e un adolescent pe cale să moară de bătrânețe. Unul din opt milioane de copii suferă de sindromul progeriei Hutchinson-Gilford. Un defect genetic al proteinei lamin A care provoacă dezintegrarea celulelor. Le îmbătrânește de șapte ori mai rapid. Ceea ce înseamnă că domnul Whittier, cu dinții lui înghesuiți și urechile clăpăuge, cu țeasta lui brăzdată de vinișoare și ochii exoftalmici, are corpul unui bătrân de 126 de ani. — S-ar putea spune..., le zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
țeasta lui brăzdată de vinișoare și ochii exoftalmici, are corpul unui bătrân de 126 de ani. — S-ar putea spune..., le zice el mereu femeilor înger, risipindu-le îngrijorarea cu un fluturat al mâinii ridate, s-ar putea spune că îmbătrânesc în ani câinești. Peste un an va fi mort din cauza unei afecțiuni cardiace. Va muri de bătrânețe înainte să împlinească douăzeci de ani. După asta, îngerul nu mai dă pe-acolo o vreme. E prea trist, ăsta e adevărul. Iată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
fără talie. Rânjeau cu niște zâmbete largi cât capcanele de urs, în timp ce ochii le fugeau la aparatul de filmat să se asigure că mai era cineva atent. Își sugeau burțile. Și mai rea decât urâțenia lor comună era dovada că îmbătrâneau. Buzele lor țocăiau sonor și pielea le era lăsată și îngroșată în jurul orificiilor. Trupurile lor se legănau împreună de parcă ar fi fost o mașinărie străveche forțată să lucreze la viteză maximă până când la dezintegrare. Penisul erect al lui Nelson părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
devenind tot mai mici, până mai rămâne în ele destul pentru a obține condamnarea pentru infracțiune. Toate obiectele alea, folosite. Dar nu, au încălcat regulile. I-au dat voie Corei să ia manechinul acasă. Nimeni nu voia s-o vadă îmbătrânind singură. Cora. Era genul acela de femeie care nu putea cumpăra doar un singur animăluț de pluș. Una din îndatoririle ei era să cumpere câte o jucărie pentru fiecare copil care venea să dea o declarație. Pentru fiecare copil luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
rog, nu-l mai bateți... Niciodată învățătoarea nu fusese mai mirată. Nu se așteptase ca această copilă firavă, cuminte și politicoasă, să-i facă asemenea probleme. Mai întâi, să lovească un coleg, apoi să o înfrunte astfel. Ce se întâmpla, îmbătrânea? Nu se mai pricepea să-i cunoască pe copiii din clasă? Deși se aștepta să se repeadă la ea, Luana o văzu pe tovarășa așezându-se. Mută ca o stană de piatră. Vându își ridică pantalonii și reveni în bancă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
dacă nu cumva era chiar el cel care se leagănă, și nu copacii. Pisica roșcată cu pete albe, care Își petrecea ziua-ntreagă alergând pe acoperișul de iarbă după șoricei și șopârle, a Început să se târască Încetișor, nesigură, de parcă Îmbătrânise dintr-odată, până când, Într-o dimineață, Adam a găsit-o moartă pe nisip, cu gâtul strâmb, răsucit spre cer. Apoi a fost Întâmplarea de la oraș. Un bătrân venise pe bicicletă din satul lui dintre dealuri să cumpere orez de la negustorul
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
rânduri, punctate ici și colo de case mari, acolo unde drumul se lățea brusc, iar pereții de ciment ascundeau imense conace În stil occi dental, cu țigle roșii care imită acoperișurile toscane, abia vizibile pe deasupra zidurilor. Numai că aici totul Îmbătrânește foarte repede, Își spunea Margaret. Jakarta transformă orice Într-o masă noroioasă și face ca lucrurile noi să pară vechi. Mușchiul se Întinde pe cimentul neted, soarele și ploaia macină metalele și piatra și le dă un aspect murdar. În
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
afectiv În afaceri de serviciu, Bill, i-a zis Margaret. Nu ești tu profesionistul model, veșnic detașat, rece și cu spirit analitic? El a ridicat din umeri și-a Încercat să facă haz. — Mai știu și eu?! Poate c-am Îmbătrânit. Însă tabloul ăsta e ceva aparte. De cum l-am văzut m-a cucerit. Am rămas cu gura căscată. Am găsit În el ceva care făcea neinteresant și banal tot ce realizasem vreodată În viață. Atârna acolo, pe un perete, atât
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
amărât și văd acolo un animal enorm și puternic adus din junglă și Înghesuit Într-o cușcă mică unde abia se poate mișca, pentru că e atât de șocat, Încât nu mai știe ce să facă. Da, se vede c-am Îmbătrânit. — Da’ de unde, nici vorbă! Stăteau și se uitau la Mick. Ridicase imaginea În lumină și con tinua să țină lupa În dreptul ochilor, cum fac detectivii prin filme. — Zău că vreau să te ajut, Bill, crede-mă, dar trebuie să-l
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
răspuns la ceva ce tocmai se spusese. și-au ridicat privirile când a intrat Margaret În cameră. Unul dintre ei avea o mulțime de medalii agățate pe piept. — Cine-i? a Întrebat. Margaret l-a recunoscut imediat pe președinte. Nu Îmbătrânise frumos, avea obrajii căzuți, cu toate că Își strângea buzele Într-o permanentă sfidare adresată lumii. Urmele de vărsat se accentuaseră și părea să fi luat În greutate. Când a Început să vorbească, nu i-a mai simțit forța uimitoare pe care
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
legendă, sărac, dar inteligent, ci de la bun Început o persoa nă Înzestrată cu multă putere. Îi observa pe occidentali și Înțelegea ce vedeau ei, numai că ei nu puteau să-l vadă pe el. Iar dacă ochii aceia de atunci Îmbătrâniseră, iar fața lui buhăită Îi micșorase, Margaret putea Încă să regăsească la ei privirea pătrunzătoare a adolescentului. Președintele și-a limpezit glasul, Însă nu s-a mișcat. În spatele lui, pe un panou, era o fotografie Înrămată care Îl reprezenta alături de
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]