939 matches
-
de șosea veche asemenea fostului drum al poștalionului de Stambul care cu siguranță că străbătuse și această câmpie. Credeai că știi sau Îi auziseși pe ceilalți copii spunând ceva despre „fosta Învățătoare, săraca, nebună, nebună“ și făceai legătura cu chipul Îmbătrânit prea devreme al femeii care se și apropiase de salcâm și-l Îndemna pe cel cu toporul să-l lovească. Voi, ceilalți, v-ați Îndepărtat și v-ați căutat de lucru printre tufele de salvie Încă neînfrunzită. Parcă că temeați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
o să se eschiveze - Întotdeauna inventează o obligație presantă În ultima clipă - dar o să-mi Împrumute mașina. Mi-ar face plăcere să te iau și pe tine, am spus, rugându-mă cu ardoare să accepte și să nu-și invite jumătatea Îmbătrânită. —Ăă, sigur. Vreau să zic, dacă nu te deranjează, ar fi excelent. Voiam să iau autobuzul joi dimineață. —Ei, eu voiam să plec mâine după serviciu, așa că, dacă poți să pleci miercuri În loc de joi, mi-ar face mare plăcere să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
o făcusem unei vârstnice doamne, trăitoare într-un sat izolat al comunei Arsura din județul Vaslui. Îi făgăduisem că îi voi găsi un câine pe care și-l dorea mult și i-l voi duce acasă ca să-i păzească gospodăria, îmbătrânită și ea. Vremea însă nu a urmat așa cum am dorit eu. Ca un făcut, în noaptea precedentă a plouat iar dimineața mohorâtă în care urma să plec la drum nu-mi dădea nici o speranță că se va ameliora. Hotărârea de
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
mă mințeai ... Și mâna ta, pierdută-n a mea mână îmi dăruia fiori, ca într-un vis Și-n dorul meu de patimă nebună, Eu am crezut în tot ce mi-ai promis. Și sufletu-mi, naiv, credea în tine; îmbătrânit, mai crede doar în zei Și sfâșiat de grea zădărnicie Se stinge, ars, pe-o cruce de scântei. îmi plâng durerea nopților cu lună Și înțeleg că visul s-a sfârșit, Că tot ce-a fost frumos a fost minciună
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
imense. E ca și cum am pătrunde pe un tărâm de vis, o scenă dintr-o pictură ștearsă de timp. Chien Lung, bunicul lui Hsien Feng, a construit Jehol în secolul al XVIII-lea. Palatul se înalță azi ca o femeie frumoasă îmbătrânită, al cărei machiaj s-a întins. Am auzit atât de multe despre locul ăsta, că priveliștea îmi este deja familiară. Jehol este, într-o mai mare măsură decât Orașul Interzis, o operă a naturii. De-a lungul anilor, copacii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
în vârstă. ― Ia loc, domnule, mă invită criticul. Uite (îmi spuse în treacăt cu o mică emfază), doamna Hortensia Papadat-Bengescu!... Cea mai mare scriitoare română. M-am uitat la doamna din fața mea și n-am recunoscut deloc în figura ei îmbătrînită și obosită pe "femeia din fața oglinzii", în plină frumusețe matură, așa cum o arăta, în Istoria literaturii, G. Călinescu. "O fi ea cea mai mare scriitoare română, am gândit eu, dar dacă nu mai mă pot îndrăgosti de ea și ea
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
picta flori pe care odată chiar le expusese la căminul cultural, în cinstea unui congres. În condica de impresii cumnatul său i-a scris un text mobilizator: „Dă-i înainte și nu te uita la Viorica”. Cu mentalitate de licean îmbătrînit, profesorul de sport făcea, din plictiseală, farse tuturor. Îi plăcea să bea. Azi se aduna cu cei cu care se certase ieri, scuipînd în prieteniile mai vechi. În pofida învățătorilor, declarase plin de emfază: „Eu am terminat un liceu teoretic, nu
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
băutură și Îmbrăcat În pantaloni cu dungă suflecați până la genunchi - căci chiloții de la echipamentul regulamentar și-i rătăcise prin paturile răvășite ale unor curve cu care petrecuse toată noaptea pe daiboj (cinste din partea coruptului Consiliu Local condus de un primar Îmbătrânit În rele și incapabil de a face lucruri bune) - arbitrul, deci, acest ticălos pe care pământul Încă Îl rabdă, În loc să se crape și să-l Înghită, a dictat patru lovituri de pedeapsă Împotriva alor noștri. Cum se găinăța o cioară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
mâhnirea pentru absența lor. Când și tovarășul de viață a părăsit‐o pentru totdeauna, durerea, dorul și așteptările i‐ au îndoliat iremediabil inima. Cu spatele încovoiat de povara anilor, cu privirile stinse, cu sufletul răvășit de tristețile adânci, în casa îmbătrânită, goală și bântuită de amintiri a mai rămas doar ea, mama, ca să‐ i țină de urât singurătății. LE SĂRUT MÂINILE Cu migală și strădanie încerc să deschid ușile ferecate ale cămărilor memoriei, să‐i scotocesc ungherele și tainițele ca să descopăr
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
n‐ are nimic, glăsuie un proverb bengalez, vorbind parcă prin gura Mioriței. Dragostea melancolică a omului matur pentru mam a ar fi dorința lui de a redeveni copil și conștiința dureroasă a im‐ posibilei întoarceri. Mama este copilăria noast ră îmbătrânită. Spuneți‐ mi cea mai frumoasă poezie despre mama. — O, mamă, dulce mamă, din negură de vremi l Pe freamătul de frunze la tine tu mă chemi; ...Sau din folclor : De străini îi plină lumea, / Da măicuța~i numai una... * Omul
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
dacă mai vin aici... -Ba să vii...O să vezi că-s de treabă. Gazda îmi dă în primire camera. E un fel de bordeiaș cu țoale din cordele pe jos și un miros de odaie veche, specific pentru casele foarte îmbătrânite de la țară...Când dau să intru , observ că trebuie să cobor trei trepte, acoperite cu hârtie albastră, ca într-o criptă răcoroasă.Gazda avea un băiat de varsta mea. Lucra pe la Botoșani, pe șantier. Făcea naveta și în fiecare dimineață
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
frunte! Îți poți netezi cutele sufletului în oglinda ochiului veșnic deschis. Pletele-mi curg într-un râu înspumegat, în care picură de veacuri aceeași lacrimă albastră a sufletului nostru, prăvălită într-un ecou răsunător din universul vorbelor regăsite în sipetul îmbătrânit. Lacrima e cristalină și are același gust sărat și leșios. O liniște se împărățește ca o noapte senină răsfățată în adâncul unei mări moarte la capăt de timp... Jumătăți de sferă orbecăie ca și cârtițe prin destine abandonate la margine
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
fi vrut să-mi dezvăluie o taină, pe care trebuia să o descopăr demult, nu doar în dimineața aceea apăsătoare. Ochiul drept, doar el aduce vestea bună, mai adaugă umbra ei, ștergându-și cu un colț al basmalei vechi, lacrima îmbătrânită,ce se agățase de genele roase. Apoi dispare ca o arătare palidă, în zarea însângerată și proaspătă și se topește în lumea adormită a copilăriei mele. Îmi apăs ochiul stâng până simt durerea cum pătrunde ca o nepoftită. Îl îndemn
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
privea în tavan. Lubrefianta Gina își tot încheia descheia halatul. Bufonul se ridicase, brusc, în picioare. Se plictisise, nu mai avea chef să le recite cuvintele lui Henderson!... Uite că nu mai avea chef, pur și simplu. Un arlechin brusc îmbătrânit, în salopeta sa neagră de lucru. O mască obosită, ridată. Și când te gândești că pământul nu-și încheiase nici măcar o rotație în jurul axei sale. Cerul, o mică elipsă verzuie marca SEIKO, arăta 1:24:14. Nu trecuse nici un sfert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
pe Irina sau de ce nu mai vrea să vrea? Sau ce? Fiecare se simte același, de demult și dintotdeauna, deși știe că nu mai e... străinul din noi, silit să se accepte străin... de propriul trup, nu doar de sufletul îmbătrânit și de mintea năclăită? Oroarea de propriul trup? Da, istețul Marga ar fi în stare de o astfel de isteață întrebare. Acea secretă timiditate pe care o aveam, ca adolescenți, și pe care o regăsim în preajma adolescenților, Herr Doktor? O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
absent. Pare viu, deși nu tresare și nu deschide ochii. Nu mișcă, dar nu e mort. Nu,încănu. Irina rămâne pe terasă. Răcoarea dimineții o restituie sieși. Așa trebuie reținută, în acest acord de tranziție, lângă un martor sustras spectacolului. Îmbătrânită, dintr-odată, liberă. Răzbunare și bucurie, în tristul triumf. Timpul îi cere, nerăbdător, un semn. Este pregătită. În loc de Postfață la ediția a II-atc " În loc de Postfață la ediția a II‑a" Cartea Românească, colecția Mari Scriitori Români, 2003tc "Cartea Românească, colecția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
și deschis, un om a cărui conversație vioaie era atât de percutantă și de plină de contradicții extravagante, că nu știai niciodată ce urmează să îi iasă din gură. Când te uitai la el, nu era decât un homosexual newyorkez îmbătrânit, ca atâția alții. Toată pălăvrăgeala de suprafață era calibrată pentru a obține acest efect unic - părul și sprâncenele vopsite, cravatele de mătase și sacourile cu însemnele cluburilor de iahting, întorsăturile efeminate de frază - dar, odată ce începeai să îl cunoști, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Era ridat și Încercănat, dar expresia feței Îi rămăsese aceeași. Lăsasem un proaspăt absolvent de liceu, cu bacalaureatul luat cu nota maximă, și regăseam un om În pragul pensiei. După atâția ani, arăta tot ca un adolescent - dar un adolescent Îmbătrânit, cu o dantură execrabilă și o halenă neplăcută. Mi-l aminteam cu o hălăciugă de păr negru și creț. Acum albise de tot, părul Îi era lins, de un alb neverosimil... Poate era perucă! De ce nu? Ca să acopere... Glumești! Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
chiar rezervată. O tăcere apăsătoare, apoi: — Sunteți un prieten - al lui Howard? — Într-un fel, sunt răspunzător pentru venirea lui În Persia. — Grea responsabilitate! În zadar am căutat pe buzele lui un surâs. Mi-a apărut, dintr-odată, istovit și Îmbătrânit, umerii Îi căzuseră, privirea aproape că implora. Conduc această misiune de cincisprezece ani, școala noastră e cea mai bună din oraș, Îndrăznesc să cred că opera noastră este și utilă, și creștină. Cei care contribuie la activitățile noastre pun suflet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
iar dimineața reușea întotdeauna să fie el primul care se plânge, iar ai fugit de mine, orice mărunțiș te face să fugi de mine. Picioarele îi erau nemișcate, dar gura i s-a deschis într-un căscat, buzele unui tânăr îmbătrânit, pierdute în mijlocul acestei fețe veștejite, înghițite de cavernele obrajilor, sprâncenele cu linie precisă, privesc îndurerată trăsăturile feței sale de o frumusețe pierdută peste noapte, toate de aceeași culoare, o nuanță unică, nisipoasă, cenușiu-aurie, ca o uniformă pe care îi este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
de mine, ar fi trebuit să rămân cu ea, oricum ședința s-a terminat, așa că mă gândesc să mă întorc la ea, dar exact în clipa aceea Anat îmi iese în întâmpinare pe scări, de la depărtare arată asemenea unui tânăr îmbătrânit, cu jeanșii strâmți, cu părul cenușiu, scurt. Unde ai fost, întreabă ea, Hava te caută, iar eu oftez, îmi imaginam eu că lucrul acesta nu va fi trecut cu vederea, apoi ea adaugă, îți amintești că Eti a născut ieri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
iar totul părea minunat, până în clipa în care a devenit clar că asta nu îi era de ajuns, viața aceasta nu o satisface, să gătească în fiecare zi pui fiert cu piure, să stea în fiecare după-amiază în fața unui bărbat îmbătrânit care o plictisește. Este încă tânără, vrea să trăiască, să fie actriță, să danseze și să cânte, nu vrea să putrezească în satul ăsta uitat de lume, în casa aceasta veche, mica agenție evreiască a nefericirii, așa o numea ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
iată cum mâinile mele își caută ezitând drumul printre picioare, poate în felul acesta mă voi mai liniști puțin și voi reuși să adorm, dar un val de greață mă inundă în clipa în care îmi ating părul, un sex îmbătrânit, înghețat, un animal păros și trecut, îmi încordez buzele jignită, este al lui, îmi amintește de el, de degetele lui, de limba lui, ce am eu în comun cu el, fug la baie, mă aplec deasupra vasului de toaletă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
cu cel mare. Pepita începe să plângă. Sabina geme profund. Maică-sa o întreabă, pe jumătate adormită: te doare ceva, Sabinuța? Mă pufnește râsul: bineînțeles că n-o să investesc în Botoșani! A doua zi, la 5 dimineața, ieșim din trupul îmbătrânit al hotelului Haiduc. Ne îndreptăm spre Casa de Cultură, clădire pe care primăria i-a cedat-o lui Stoica. La un kilometru de locație ne întâmpină cozi uriașe. Oamenii cu sacoșe și genți burduhănoase stau la rând pe cinci coloane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
voi să luăm; într-un cuvânt, vor să te împrumutăm pentru o perioadă de timp. Și pentru că ne lăsăm greu, Gestapoul are mână liberă. Se opri, parcă și-ar fi pierdut deodată răsuflarea. Pentru întîia oară i se păru obosit, îmbătrînit. - A trebuit să le cedăm copii după rapoartele făcute în primele săptămâni, la spital. Lucrul se obișnuiește, și nu puteam refuza. Evident, n-am comunicat tot. În ceea ce privește materialele mai recente, printre altele, fotocopiile caietului dumitale de însemnări și copiile benzilor
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]