716 matches
-
de soțul ei, iar Emma Își dădu ochii peste cap și se Întoarse la revista ei. — Aha! Dan sări În picioare și-și Îmbrățișă călduros fratele. — Fiul rătăcitor se Întoarce. — Richard! Linda se repezi la el și aproape că-l Îmbrînci pe Dan din drum, ca să-l Îmbrățișeze și ea, după care Richard se aplecă și depuse un sărut pe obrazul Emmei. Mie Îmi strînse mîna cu un rînjet obraznic. Mi-am dat seama din prima clipă că era genul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
a smuls mânios sforile de pe el și a început să mă blesteme și să mă insulte. La fiecare injurie a lui, îi răspundeam cu fraze de genul: - Fratele meu, nu vrei pâine? Fratele meu, nu vrei vin? Și, deși mă îmbrâncea, încercam să-l mângâi și să-l sărut. A devenit furios, s-a ridicat în picioare și a început să-i facă în toate felurile pe longobarzi. La început s-au abținut cu greu să nu răspundă, apoi însă Ariald
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
și am încercat să-l văd mai bine. El a dat să se retragă și mai mult. Călăuzit de instinct, m-am apropiat de el ca să-i văd fața. Dintr-o săritură a fost în picioare și a șters-o, îmbrâncindu-mă. Deși îi văzusem chipul doar o clipă, mi-a fost de-ajuns: era donatistul care ne vizitase curtea. Nu mi-am prevenit tovarășii, din care cauză a putut să se strecoare rapid pe ușă și să dispară în noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
bine la ei, duce de Spoleto, îi vezi? Adaloald s-a ridicat și a pășit prin spatele membrilor consiliului. Oprindu-se îndărătul fiecăruia, a spus: - Are vreo legătură tipul acesta cu Pietro? Sau cu Teodolinda? Dar acesta? De fiecare dată îmbrâncea pe câte unul dintre ei spre Teodelapio, care, la rândul lui, îi evita batjocoritor. Deși, bieții de ei, încercau să surâdă încurcați sau să-și ascundă spaima. - Ai văzut? Te-ai convins că nu mai am tutori! Vrei să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Și nu voia să aibă posibilitatea de a se mai Întoarce. La interfon nu răspunse nimeni. Antonio nu dusese copiii acasă. Petrecerea Camillei se terminase. În față la Palazzo Lancillotti, În piață, ultimii invitați Îl asediau pe onorabilul Fioravanti. Se Îmbrânceau, mișcându-se neliniștiți de la un grup de părinți la altul, pentru a-i agăța pe cei cărora doreau să le fie prezentați sau cărora Își doreau să-și prezinte fiii și prietenii, pe cei cărora Într-o zi aveau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ochii peste cap, deschide buzele și e dispusă să primească până la refuz. În realitatea istorică a anului 1460, Ghighina reacționase violent. De îndată ce-i simțise penisul sub degete, îl împinsese prompt și-i arsese o palmă. Apoi începuse lupta. El o îmbrâncise până în mijlocul camerei, îi apucase rochia ei dantelată de la decolteu și-o rupsese până la mijloc. Ea îi mușcase fără milă mâna și țipase după ajutor. Atunci o doborâse cu un pumn și, pentru că voia să fie sigur de victorie, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
târască repede într-un cartier unde locuiesc mulți români. Era riscant totuși și n-ar fi vrut în ruptul capului să dispară pentru două decenii, în care Giulia să îmbătrânească ori chiar să moară. Gândul morții îi dădea fiori, îl îmbrâncea pe scări și-l făcea să se simtă inutil. De câte ori se gândea la moarte, își aducea aminte seara de iunie în care simțise fiorul lung și răscolitor venit de după gardul metalic. Era în 26 iunie 1931, pe Calea Victoriei. Abia căzuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
distrus și umilit ca o un câine călcat în picioare. Andrei Ionescu se schimbase cu totul, nu mai putea fi stăpânit. Se uita în susul străzii, spre fantomele care făceau semne, gândindu-se că de acum încolo Andrei Ionescu îl va îmbrânci în stradă ori de câte ori va dori. Giulia însăși avea mintea plină de refugii și exilări. Despărțirea brutală de Andrei Ionescu și mai ales faptul că avusese intenția s-o sărute și renunțase îi aduceau furnici pe creier. A intrat în casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
eu i-am strigat că nimeni, dar și puță ăsta a început să strige că a adus umerașe ieftine, și să vină stimata doamnă să se uite, că așa un lemn bun n-a mai văzut, și atunci l-am îmbrâncit pe puști, dar n-a căzut, a făcut doar un pas înapoi și s-a prins de balustradă, și eu iarăși i-am spus, gata, valea, dar atunci mama era deja acolo și se uita la mine și am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
a dat cumva în spate, și pe femeia din fața mea mea au împins-o înapoi, s-a lovit de mine, de era să cad și eu, cei din spate începuseră să se împingă-n față, cineva din spate m-a îmbrâncit, am căzut în față, rândul se îndesise până la refuz, ca atunci când ne zbăteam să luăm autobuzul cu asalt, cineva mi-a tras un cot în coaste, iar eu, din instinct, am dat cu piciorul într-acolo, am încercat să înaintez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
și atunci l-am prins de braț, întrebându-l că ce l-a apucat, i s-a urât de viață, vrea să ajungă la școala de corecție?, dar el mi-a zis numai să-i dau pace, și m-a îmbrâncit, și l-am îmbrâncit și eu, fără să-i dau drumul la braț, spunându-i că nici mie nu-mi pasă, mă duc înapoi, fiindcă nu vreau să mă las prins, și atunci Feri m-a îmbrâncit din nou, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
prins de braț, întrebându-l că ce l-a apucat, i s-a urât de viață, vrea să ajungă la școala de corecție?, dar el mi-a zis numai să-i dau pace, și m-a îmbrâncit, și l-am îmbrâncit și eu, fără să-i dau drumul la braț, spunându-i că nici mie nu-mi pasă, mă duc înapoi, fiindcă nu vreau să mă las prins, și atunci Feri m-a îmbrâncit din nou, dar de data asta mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
și m-a îmbrâncit, și l-am îmbrâncit și eu, fără să-i dau drumul la braț, spunându-i că nici mie nu-mi pasă, mă duc înapoi, fiindcă nu vreau să mă las prins, și atunci Feri m-a îmbrâncit din nou, dar de data asta mult mai tare, încât m-am prăbușit peste unul dintre fotolii, tocmai peste ăla care avea butoane pe cotieră, apăsând cu palma unul dintre ele, am și simțit că face poc sub palmă, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
te apropii de deținut, iar atunci mama a strigat că ei să nu-i dea ordine nimeni, o să se ducă la el, orice-ar fi, o să se ducă la el, și să crape cu toții, și cu toată puterea l-a îmbrâncit pe gardian, dar atât de violent încât el s-a dezechilibrat, și atunci celălalt gardian i-a tras un dos palmă, și atunci tata a început să urle dezarticulat, horcăind, și a luat-o spre mama, dar gardienii l-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
să mai asculte ceva, sări la taică-său și Îi dădu un pumn atît de puternic Încît Îl expedie, făcut ghem, pe jos. - Nicolas! urlă Marie care Își făcu tocmai atunci apariția. Se așeză Între ei, dar tînărul, dezlănțuit, o Îmbrînci, repezindu-se din nou la tatăl lui. Ea izbuti cu mare caznă să-l rețină pe băiatul care plîngea de furie, apucîndu-l de mijloc. Loïc zăcea Încă pe jos. - Nemernicule, m-ai lovit, n-am să ți-o iert niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
răului nepedepsit. Cândva, Mick Jagger a avut o problemă de putere, de autoritate În sânul grupului, anume cu Brian Jones; dar totul se rezolvase, urmase povestea cu piscina. Nu era versiunea oficială, desigur, dar David știa că Mick Jagger Îl Îmbrâncise pe Brian Jones În piscină; și-l putea imagina făcând-o; astfel, prin această crimă inițială, devenise liderul celei mai mari formații rock din lume. Toate lucrurile mari care se făptuiesc În lume au la bază o crimă, David era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
prin această crimă inițială, devenise liderul celei mai mari formații rock din lume. Toate lucrurile mari care se făptuiesc În lume au la bază o crimă, David era convins; și el era gata, la acel sfârșit al lui 1976, să Îmbrâncească oricâți inși În oricâte piscine va fi necesar; dar tot ce izbuti, În anii următori, fu să participe ca basist suplimentar la Înregistrarea câtorva discuri (niciunul n-a avut nici un succes). În schimb, continua să placă mult femeilor. Exigențele sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
acoperișuri: da, da, se asemuiau cu niște vârfuri de suliță dar, ca să-ți spun cum erau ele cu adevărat, ar trebui să Înșirui Într-o singură răsuflare mult mai multe cuvinte decât fuseseră meșteșugite pe atunci. Oamenii aceia uriași mă Îmbrânciră prin fața pruncilor și a femeilor lor și mă scoaseră În afara satului. N-am mai apucat decât să văd cum acele acoperișuri pe care nu le pot pune În vorbe se sprijineau pe niște pari groși și afumați care se ridicau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
spre apă, auzirăm chiotul ascuțit al unui pândar. - Hai! răcni Runa și, icnind din străfundul rărunchilor, izbutirăm să rostogolim trunchiul În apă. Bulumacul păru să se ridice drept În sus, iar noi ne și repezirăm asupra lui Enkim și-l Îmbrâncirăm și pe el În apă, cu tot cu culcușul din crengi și cu mormanul de blănuri, după care ne repezirăm În urma lui. Se ridică și Enkim cu totul, de parcă apa ar fi dorit să-l Înghită, dar În clipa următoare, bulumacul o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Se uită și ea la mine și, pentru o clipă, ochii Îi sclipiră ca odinioară, dar asta trecu iute de tot. - Ba, zise ea, te mai țin minte și pe tine, mutule! - Mamă! - se Înfurie Zarge și dădu s-o Îmbrâncească. - Las-o. - Mărite Krog, dar ai auzit-o cum... - Ți-am spus s-o lași! Iar Siloa: - Lasă-mă, măi Zarge, că uite, stăpânul Vorbei se uită În gura unei babe ca mine... Nu mai știe nimeni de unde ai plecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
necazuri! Unul dintre doctori a spus că spatele mi‑era atât de inflamat Încât semăna cu un foc de pădure văzut de sus. Am fost Înfășurat În bandaje. Aveam senzația că mă găsesc Într‑un tramvai aglomerat și că sunt Îmbrâncit din spate și mă Înăbuș. Mă rugam să fiu lăsat să cobor. Dar nimeni nu era dispus să‑mi facă voia. În zilele acelea eram tratat cu substanțe puternice anticoagulante și căzătura s‑a dovedit foarte periculoasă. Am făcut hemoragii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Ce țigară! (O primește, ia foc, trage puternic.) Ce țigară... (Repede.) Ce știi dumneata despre oraș, ce știi dumneata despre mine, ce știi dumneata despre execuțiile de altă dată? ARTUR: Nimic. GARDIANUL (Blând.): Vedeți? Și vă dați la noi... Ne îmbrânciți, ne umpleți de noroi... (Trage fumul puternic; pentru sine.) Și poate nici n-ar fi așa rău... ARTUR: Cum? GARDIANUL: Nimic. Meditam și eu. Mă gândeam la dumneavoastră... ARTUR: Ce rost mai are? GARDIANUL: Îmbrânciți-ne! Loviți-ne! Așa ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
vă dați la noi... Ne îmbrânciți, ne umpleți de noroi... (Trage fumul puternic; pentru sine.) Și poate nici n-ar fi așa rău... ARTUR: Cum? GARDIANUL: Nimic. Meditam și eu. Mă gândeam la dumneavoastră... ARTUR: Ce rost mai are? GARDIANUL: Îmbrânciți-ne! Loviți-ne! Așa ne trebuie! Cereți trompeți! ARTUR (Chinuit.): N-auzi că m-am răzgândit? Că nui mai vreau nimic? GARDIANUL (Înrăit, implorator.): De ce să vă răzgândiți? Nu e bine să vă răzgândiți... E rușinos să vă răzgândiți! Dați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
și răzbunarea. Necruțătoare e cauza împlinindu-și întotdeauna necruțătoare efectul. Astfel cel mai ades în călătoriile cu autobuzul, lumea e morocănoasă și scârbită, gata să scuipe înjurături și ghionturi. Femeia cu două sacoșe vernil, de pildă, abia așteaptă s-o îmbrâncească puștiul ăla de liceu, ca să înceapă să-l huiduie și să dea naibii ziua de azi și mama lui de guvern și tineretul fără șapte ani de-acasă. Iar liceanul abia așteaptă să deschidă băbătia dracului gura, ca să-i scuipe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
bucăți pe balaur cu mâinile goale! Mama mă-tii de nenorocit imbecil, beat și ciung! i-am spus eu. Am smuls foaia de cort din cadrul ușii, am lovit cu piciorul și-am dislocat zigzagul de scânduri. Prin deschizătură l-am îmbrâncit pe O’Hare afară pe palier. Balustrada l-a oprit pe O’Hare și privirea lui a alunecat în jos pe casa scărilor, în jos pe spirala ademenitoare până la locul unde moartea era sigură. — Eu nu sunt destinul tău și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]