752 matches
-
mă cheme, Pe drumul lung și cunoscut Mai trec din vreme-n vreme. De-asupra casei tale ies Și azi aceleași stele, Ce-au luminat atât de des Înduioșării mele. Și peste arbori răsfirați Răsare blânda lună, Ce ne găsea îmbrățișați Șoptindu-ne-mpreună. A noastre inimi își jurau Credință pe toți vecii, Când pe cărări se scuturau De floare liliecii. Putut-au oare-atîta dor În noapte să se stângă, Când valurile de izvor N-au încetat să plângă, Când luna
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
minunile și locuitorii ei prietenoși - da, și de ce nu și guvernul ei grijuliu și prietenos? Generalii au fost luați pe neașteptate, dar zece secunde mai târziu toți exclamau pe rând: da, de ce nu?! Acum că ideea fusese unanim și entuziast Îmbrățișată, trebuiau făcute câteva pregătiri, desigur, să aranjeze un pic totul și să se asigure că imaginea transmisă e perfectă. În primul rând, cum sugeraseră și liderii ASEAN, ar putea Începe prin a elibera câteva sute de prizonieri - poate chiar o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
rămâne pe loc, dar apoi o pornea iar după mine. Și eu urcam mereu, extenuat, dar neabătut, pe un pisc mai înalt decât toate, gol, care mă îmbia cu mirajul lui. Am ajuns, și îndată a venit și Irina. Învinsesem. Îmbrățișați, suspendați în aer! Primprejur copacii coborau în văluri. Umbrele nopții, care venea, și ale brazilor tremurau. Departe, în satul nostru, se aprindeau luminițe. Bisericuța se vedea distinct cu zugrăveala colorată pe pereți. Parfum, culoare, melodii. I-am spus, cu tot
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
se lege i se par curând prea dure și nu se mai simte datoare să le suporte, își va găsi cu ușurință o scuză. Și va iubi iarăși cu aceeași patimă, tremur, nervi, pândiri perverse, amenințări. Și la o vreme, îmbrățișată prea strâns, își va nega dragostea dintâi. Până când se va deprinde și cu dragostea nouă, se va potoli, se va simți prea încrețită la față ca să mai placă; săturată oarecum, nici nu va mai ține așa de mult să placă
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
a fost și zbor, mi-a fost și alinare, Poemul meu ce nu l-am putut scrie, Nevoia mea de liniște, iertare, Când rătăceam prin tine... poezie. Când valuri ne-au lovit, s-au dus cu toate, Ca două stânci îmbrățișate-am stat, A fost de-ajuns o-atingere și poate O sete de-a avea tot ce-am visat. O văd și azi cum lunecă-n zăpadă Și râde cum doar ea să râdă știe, Cât o iubesc, dacă-ar
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
Poate chiar el e unul dintre cei vinovați de uciderea bunicilor tăi. Anita a privit-o lung, a cuprins-o în brațe și i-a răspuns: - Vai, Ursula, îmi pare așa de rău pentru tine! Au rămas o vreme așa, îmbrățișate. Noi, celelalte, mute. Din turnul bisericii, a început să se audă un cântec dureros, cântat de o trompetă. Probabil că așa suna ceea ce se întâmpla în inima lor. Probabil. În realitate, nu știu. Nu eram nici Anita, nici Ursula. Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
noastră, acea mare de oameni nu mai era o mulțime fără sens. Ea devenise un lanț uman, nesfârșit, ca Baltica acelei dimineți. Un milion de oameni se țineau de mână, aveau privirile ferme în care surâdea demnitatea. Câte doi pumni îmbrățișați strângeau bățul unui banner pe care scria în rusă și engleză: „Lituania este a lituanienilor!”, „Letonia e a letonilor!”, „No more Soviet Union!”. Și cântau, cântau ceva neinteligibil pentru noi. După cum suna, era un cântec de libertate, un cântec de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
intereselor murdare. Mai bine să se exprime ele la curățenia din sfera privată unde, iată, romanticii le dădeau generos toată libertatea. Și i-am rugat că cugete până data viitoare dacă povestea cu politica e o cloacă murdară, perspectivă romantică îmbrățișată și de telectualul românesc, nu e o self-fulfilling profecy. Mă rog, când omu’ are îndoieli personale, le mai aruncă și la alții ca teme de cugetare (cazul meu care vreau să mă autoconving să stau deoparte sau să intru în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
să savurez la soare un alt vis pe care nici nu am apucat să îl am. Atlanticul de acum, din miezul iernii lui 2003-2004, avea ape calde, sărate și foarte catifelate în care mă simțeam de-a dreptul răsfățată și îmbrățișată, nu ca un delfin, ci ca un cașalot, fiindcă relația mea foarte erotică cu mâncarea și abandonatul fumatului după 30 de ani de professional smoker m-au biruit. În paranteză fie spus, acum țin o dietă cu ciorbă de varză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
că Iscoditorul era unul dintre locotenenții lui Barbă Roșie. Harun își făcu apariția însoțit de doi turci, pe care i-a expediat cu un gest ferm, înainte de a se azvârli în brațele mele. Am rămas o bună bucată de timp îmbrățișați, bătându-ne zdravăn pe umeri cu gesturi care vădeau prietenia ce ne lega, uimirea, dar și durerea îndepărtării. Harun m-a introdus mai întâi în cort, apoi m-a prezentat lui Aruj ca pe un renumit poet și un diplomat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
câine cretin care urlă să te joci cu el. Vrei să știi ce îmi șoptește instinctul despre noul domeniu aflat în plină dezvoltare în sfera dependenței? Vrei să câștigi un milion? Să-ți spun? — Ce mai stai? am exclamat eu. — Îmbrățișatul, spuse Fielding Goodney. Strânsul în brațe. Doi oameni întinși unul lângă altul, emanând căldură și siguranță. Cum comercializăm așa ceva? Cu un manual de specialitate? O casetă? Cămăși de noapte? Un studio pentru îmbrățișări cu gazde specializate în arta îmbrățișării? Gândește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
căldură și siguranță. Cum comercializăm așa ceva? Cu un manual de specialitate? O casetă? Cămăși de noapte? Un studio pentru îmbrățișări cu gazde specializate în arta îmbrățișării? Gândește-te, moșule. Sunt milioane și milioane de dolari vârâți în povestea asta cu îmbrățișatul. Fielding luă nota de plată, care arăta de-a dreptul banal și lăsă douăzeci de dolari pe farfurioară. Autocratul lui închiriat îl aștepta tras lângă bordură. La un moment dat, Fielding se întoarse și îmi spuse cu fața strălucind de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
sufăr, tăcut, dezbrăcat, acest tip care le-a oferit totul și care e cel mai mare fatangiu pe care l-au cunoscut vreodată în nenorocita lor viață -aceste femei, aceste femei simple, goale, ele uită de rivalitatea lor și plâng îmbrățișate. Generic de final. — Lorne, am spus eu, trebuie să fug. De fapt, a mai trecut o oră până când Thursday mi-a deschis ușa să plec. La capătal discuției despre scenariu, Lorne a dat cu halatul pe care îl purta de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
l‐au privit cu admirație și respect, deși majoritatea lor erau tineri. Să aibă profesorul sănătate! Tot mai des sunt prezent în sălile de lectură din Iași, unde epigramiști, poeți, prozatori, iubitori ai enigmisticii, critici literari și de artă, parcă îmbrățișați, tineri și vârstnici, fac lectura operei lor. I‐ați auzit, vreodată, recitând pe Emil Brumaru, Nicolae Turtureanu, pe Valentin Ciucă făcând artă și din dantelăria cuvintelor, pe Olga Rusu susținându‐și coautorii la opera ei literară? Veniți la Casa Pogor
Mamă, lecții de viață. In: OMAGIU MAMEI by Ioan Costache Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1070]
-
mă pierduseră din mijlocul lor. Când am revenit, m-a căutat din primele zile. — Ți-au venit mințile la cap, soldățelule? Îmi veniseră cu vârf și îndesat. Mă căuta la Bibliotecă. Mergeam sus, în sălile de la istorie și ne hârjoneam, îmbrățișați, până la epuizare. Coboram amețiți iarăși în sala de lectură. Se măritase în vara aceea. Soțul era inspector școlar în Bucații din Vale. Spunea că ține la el. Voia să-i rămână credincioasă. Stătea cu mine dintr-un fel de vină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
inevitabilelor chifteluțe cu înlocuitori de pește, aveam impresia că la un anume ceas al înserării trecea pe Lipscani însuși Marele Cenzor cu ultima mea autobiografie în buzunar. Chiar el, Marele Cenzor, despre care discutasem cu Ester, cândva, în zăbava clipelor îmbrățișate, cu gândurile parcă plecate din noi în plutiri pe fascinantele aripi ale fluturelui dăruit de Ghidale. Urca Marele Cenzor în înserare, dinspre Splai. Un ins de fum și ceață, într-un costum verzuliu, în carouri, cu un fel de odgon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
În viață fără să-i ceară În schimb nimic altceva decît prietenia și promisiunea că va continua să scrie. Cu timpul, Irene Îi dădu voie să aducă În mansardă pe cîte una din fetele ei, fie și numai ca să doarmă Îmbrățișați. Irene glumea că ele erau aproape la fel de singure ca el și că singurul lucru pe care Îl doreau era un pic de afecțiune. — Vecinul meu, monsieur Dardieu, mă consideră omul cel mai norocos din univers. L-am Întrebat de ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
nu i-ar mai fi păsat cine era Fumero. Astfel am petrecut mai multe săptămîni. Eu ajungeam acolo după miezul nopții. Îl Întrebam pe Julián ce făcuse În timpul zilei și el mă privea fără să priceapă. Ne petreceam nopțile Împreună, Îmbrățișați, iar eu plecam În zori, promițîndu-i să mă Întorc cît de repede voi putea. CÎnd plecam, Încuiam ușa apartamentului cu cheia. Julián nu avea o copie. Preferam să-l țin prizonier decît să-l văd mort. Nimeni n-a mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
tip abstract” și încetează a mai fi un tip real înjosit: „el se ridică sus și ia proporțiile largi și demne ale unui tip abstract: simbolul unui popor întreg... Uite-l! În schimbul unei închipuite îndreptățiri de sufraj, el este aci îmbrățișat, aplaudat, huiduit, ridicat pe brațe, tăvălit prin noroi, pupat, bătut, îmbătat și mistificat; arareori, parcă și-ar înțelege 48 lucid ciudata soartă, dar e pe loc iar buimăcit de câte i se ntâmplă, mâhnit, dar tot glumeț; beat dar cu
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
te speli aici?“ „Păi, nu mai e loc,to’ar’șu pedagog!“ Atunci pune mâna și desfund-o și pe urmă te speli“. Doi Într-un pat care Încă mai dorm. Grințu dând jos pătura de pe ei și descoperindu-i Îmbrățișați. „Luați imediat teul și cârpele și spălați scările! Când ați terminat, mă chemați!“ Impuls suplimentar cu piciorul În fund ultimului care iese pe ușă. „Ia uite-i, mă, și p’ăștia! Păi, ce, bă, vă credeți acasă la voi?“ Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
ea fugise cu gândul la copilăria ei, de mică rămăsese fără mamă și nu avusese cine să o învețe treburile gospodăriei. Tare i-a fost greu, dar învățase până la urmă. Bărbatul intră în casă și le găsi pe amândouă dormind îmbrățișate. Fetele lui tata! Au adormit, dragele de ele. Tare mai sunt obosite, doar au muncit amândouă cu sârg toată ziua. Le înveli cu grijă apoi se așeză și el în pat pentru odihna binemeritată. Datini străbune Afară ningea cu fulgi
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
zare, Guițau flămânde bombele pe-ntins Un scaiete firav, ca o lumânare, Lâng-o țeastă spartă, singur s-a aprins... Înfrățiți în vecii fără de speranțe Doi dușmani de moarte, înghețau uitați, De păreau sărmanii, perforați de gloanțe, Împăcați în fine și îmbrățișați... Unul din vestoane, sfârtecat de-o schijă, Lăsă să se vadă poza unei fete, Ce nevinovată și fără vreo grijă Își exprima parcă, veșnice regrete... Ninge crini de gheață peste frontul morții, Albul vrând să-ngroape nebunia hâdă, Retezat-o
FRONTUL MOR?II by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83798_a_85123]
-
să ne unim o dată, în suflete de oameni, de alții sfărâmate. Dar vezi? Mi-e hărăzită o viața mai săracă, Sunt boț de-argilă sfântă, de Domnu-nsuflețit, Iubește-mă și astăzi și dacă o să-ți placă, Vom trece-n nemurire, îmbrățișați, IUBIND! Acolo unde nemurirea suie Te văd și-acum zburând spre neființă, Cu aripile frânte de atâta zbor. Grăbită ești, găsind de cuviință, Că lumea asta nu mai are spor. Din visele ce-ai tors de-acum o viață, Firave
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
doliu tinerețea și toate erau lacrimi strivite fără rost. Ardeau dureri amare în suflet fără număr, eram o rugă frântă pe-altarul dărâmat și aș fi plâns în hohot nebun pe orice umăr, m-aș fi lăsat de-oricare străin îmbrățișat. Durea ceva în mine, mă mistuia-n neștire, o umbră din trecut, o stare din prezent, tânjea în mine-un dor și-o sete de iubire, eram când peste tot și când de tot absent. Ploua încet și tragic cu
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
scîrbit și rîsete groase de bărbați. Cu ton ridicat, țiganca își exprimă dorința de a face amor în gura celor care rîdeau. * Tîrziu în noapte, ieșii din cramă aburit. Cerul era senin iar lunca plină de mister. La umbra gardului, îmbrățișată strîns, se frămînta o pereche pe care am recunoscut-o. Autorul și cei care cetiseră poezia au fost condamnați la cîte zece ani. Invidioasă, Emilia îmi povestea că Patricia se laudă că asistentul o iubește foarte tare pentru că a găsit
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]