767 matches
-
noi oricând. Să o rugăm să fie permanent În viața noastră că bine ne va fi. Ea se roagă permanent la Fiul ei pentru noi toți. Am intrat În Sfântul Mormânt, m-am rugat și cu sufletul și inima lam Îmbrățișat, apoi cu mare durere m-am desprins de el și mam dus la Icoana Făcătoare de Minuni care este În spatele Sfântului Mormânt. Aici, cu multă durere și respect, cu smerenie am privit-o pentru ultima dată și-am plecat. Apoi
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
au botezat Și cu Domnul a umblat De atunci, la Iordan Vine lume an de an Se-nnoiește făptura, Cum spune Scriptura. La râul Iordan Zâmbet de Copil - Lacrimi de Iubire 06.06.2008 Stând la pieptul mamei Strâns și Îmbrățișat Și mâna ei caldă Cu drag l-a mângâiat Un zâmbet de copil s-a arătat Hăinuțe noi de-ai Îmbrăcat Și o jucărie ți s-a dat Pe fața lui Un Zâmbet s-a arătat Doamne ce fericit este
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
uita, pentru ca să nu ne mai avem în minte decât pe noi. Haide dar, șopti ea încunjurîndu-i gâtul cu brațele ei albe și lipindu-și gurița de buzele lui. Sărutarea ei îl împlu de geniu și de-o nouă putere. Astfel îmbrățișați, aruncă neagra și strălucita lui mantie peste umerii ei albi, îi încunjură talia strîngînd-o tare la piept, iar cu ceilaltă mână fluturând o parte a mantiei se ridicară încet, încet prin {EminescuOpVII 106} aerul luciu și pătruns de razele lunei
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
negru, îl vom uita, pentru ca să nu ne avem în minte decât pe noi. - Haide dar, zise ea încungiurînd gâtul meu cu brațele ei albe și punîndu-și gura pe gura mea. Sărutarea mă împluse de geniu și de putere creatoare. Astfel îmbrățișați, aruncai neagra și strălucita mea manta peste umerii ei albi, i-ncongiurai talia c-un braț, strîngînd-o tare la pieptul și la gura mea, iar cu cealaltă mână fluturând cealaltă parte a mantalei ne rădicam încet, încet prin aerul luciu și
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
se simțeau inocenți ca-n ziua cea dendîi. Era mai multă copilărie decât vină în dezmierdările lor și jăraticul din cămin, aruncând din când în când câte - o limbă albăstruie, lumina basrelieful lui Adam ș-a Evei. Și ei înșii, îmbrățișați astfel, li se părea a repeta acea istorie antică, zilele întîie ale traiului din paradis... li se părea că îmbla, în asemenea primilor oameni, neconștii de plăcerile amorului, ca doi îngeri, prin umbra acelei dumbrave de portocale, că soarele luminează
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
lipi de corpul lui... își închise ochii și-i sfărama parcă buzele în sărutări. Se-nădușea sărutînd-o... simțirile-i piereau, parcă nu mai gândi nimic... adormi adânc, adânc... Marea purta în patul ei moale și albastru două cadavre unite, strâns îmbrățișate, însă vântul, trecând pintre crengile unui arbor vechi, mișca între cre [n]gile-i aplecate oasele albite de curgerea apelor a unui om cu barbă lungă, a cărui profeție se-mplinise. {EminescuOpVII 155} CEZARA* (E) I In zidul monastirei, privit din
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
de un copac, până când a apărut Zinicu, un bărbat tot așa de emoționat ca și Fănița. Amândoi erau trecuți prin viață, se știau de copii, dar abia atunci, la sfârșitul verii lui 1520, se văzuseră cu adevărat. Erau doi oameni îmbrățișați și îndrăgostiți pe care Zogru îi simțea din amândouă părțile, ca și când s-ar fi aflat în inima ființei noi pe care o clădiseră. Îmbrățișarea din pădure, trupurile lor tremurătoare și fericirea care urca prin sângele în care Zogru plutea fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
în sfârșit, în devenire, ce dacă n-ai publicat, te și văd pe o copertă de carte... Cateluța i se păruse amuzantă și o luase acasă, după o zi de berării și discuții. Când au ajuns în dreptul blocului, erau deja îmbrățișați. Atunci stătea cu părinții, în Floreasca, într-un apartament interbelic de cinci camere. Știa că în noaptea aceea își va pierde virginitatea și nu avea emoții. Totul a mers bine până când s-a dezbrăcat. Stinsese lumina și le spusese alor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
doua oară, la Mamaia. În ambele situații, lui Andrei i s-a părut că s-a descurcat onorabil. El a fost primul ei bărbat, înduioșat și tandru peste măsură. Legătura a fost scurtă și nedureroasă, apoi au stat ore întregi îmbrățișați. Pe urmă au trecut săptămâni și nici unul nu se mai gândea la sex. Le plăcea să stea încolăciți și să povestească. A doua oară a fost o noapte superbă, pe care Andrei o mai ține minte, dar la fel de frumoase au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
i se părea că toată lumea din cartier se uită după el, iar când o sărutase pe aleea blocului lor, fusese convinsă că a atins apogeul vieții: nimic mai important nu i se mai putea întâmpla. Stăteau uneori, seara, pe dig, îmbrățișați și-și spuneau ceea ce nu puteau să spună nimănui. O dată Giulia i-a povestit despre visul ei: Mi-ar plăcea să fac filme, să mă fac regizoare. Cristi rămăsese cu sămânța-n dinți: Hai fă, nu fi proastă! Mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Giuliei se vedeau, dacă ar fi fost cineva care să-i vadă, ca un glob compact. Dar nu-i vedea nimeni. Zogru și perechea lui pluteau ca o minge ușoară și colorată în boarea verii, apoi din ce în ce mai repede, răsucindu-se îmbrățișați și alunecând pe lângă oameni și apoi în sângele lor, ca un titirez nebun, care trecea fără oprire, luând cu ei gândurile și sentimentele fiecăruia. Pluteau pe deasupra caselor și se lăsau ca un uragan, fericiți și entuziasmați de viteză și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
o învețe să se țină pe tălpile de lemn. Luana prefera sania. Au făcut atâtea pârtii, pe tot felul de sănii improvizate, de-au crezut că nu vor mai ajunge acasă în bună stare. Noul an i-a găsit strâns îmbrățișați, dorindu-și, unul altuia, ca nimic, niciodată, să nu-i despartă. Luana purta pantalon negru de mătase transparentă. Pielea ei albă, copilaș năzdrăvan jucându-se de-a v-ați ascunselea pe sub materialul părtaș la joc, nu lăsă nici un bărbat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
măritată studioasă, se bucura de un bărbat ce venea vesel de la serviciu și-o scotea în oraș la o prăjitură. Cât de departe erau, oare, vremurile când mergeau la teatru și la concerte, sau la chefurile din "Tudor" unde dansau îmbrățișați, sărutându-se pătimaș, spre ciuda nebună a celorlalți? Cum să-și readucă aproape acel îndepărtat "Still loving you"? Într-o dimineață de aprilie, Luana deschise ochii plictisită de începerea unei alte zile, care avea să fie la fel de monotonă ca toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
iar nedumerirea și polemica stârnite în rândul oamenilor n-au făcut altceva decât să înfingă și mai mult numele produsului respectiv în mintea și preocupările lor. Panouri enorme au fost întinse de-a lungul străzilor, cu cele două mâini uriașe îmbrățișate și detergentul "Veber" lângă ele, ca făcând parte integrantă a acestei naturaleți. A fost un succes teribil care i-a adus producătorului o creștere spectaculoasă a bugetului. Au sărbătorit reușita într-un cadru larg, alături de familii și prieteni, cunoscuți, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Cîntul lui Los) este o întoarcere la tema cosmică, aducînd istoria umanității în epoca lui Blake. Los cîntă astfel despre starea decăzuta a omului, în care legile arbitrare ale lui Urizen au fost instituționalizate. Blake condamnă viziunea materialista asupra lumii îmbrățișată de oameni de știință și filosofi că Newton și Locke. Filosofia lor este numită "a celor cinci simțuri". Potrivit acesteia lumea și mintea omenească sînt ca niște mașini industriale ce operează în virtutea unor legi fixe, fiind lipsite de orice imaginație
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
apropiat”. într-o lucrare devenită clasică, Hansjakob Stehle, pornind de la tragica experiență carcerală a mons. Joseph Schubert, a întocmit un adevărat rechizitoriu împotriva politicii „indolente” și „rigide” a Sfântului Scaun față de Biserica Catolică din România la începutul anilor ’50, orientare îmbrățișată și de regentul Nunțiaturii Apostolice la București, O’Hara, care ar fi dat dovadă de atitudini „absurde”. în acest mod, în loc ca Biserica Catolică să ajungă la un modus vivendi cu regimul, s-a optat pentru o Biserică a catacombelor
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
etiologia autistă. Se consideră de asemenea că există și unii factori de mediu cu potențial de risc, dar aceștia nu au fost clar diferențiați. În continuare vom discuta despre teoria care, deși contestată de oamenii de știință, a fost larg îmbrățișată mai ales de către părinți, teoria vaccinurilorși despre teoria cea mai acceptată de către oamenii de știință teoria genetică. Ipoteza vaccinurilor Adepții tratamentului homeopat pornesc de la premisa că organismul trebuie purificat de efectele nocive ale vaccinurilor antivirale administrate în prima copilărie. Cel
AUTISMUL ÎNTRE TEORIE ȘI PRACTICĂ by BURGHELEA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/345_a_870]
-
fi transmisă mai departe decât aproximativ, într-o formă evanescentă, prin intuiție, har, talent și fler. De multe ori, se pierde pentru totdeauna, iremediabil, odată cu purtătorul ei. Cunoașterea explicită se referă, dimpotrivă, la ceea ce „toată lumea știe”, la cunoștințe larg acceptate, îmbrățișate, comunicate. Sunt acele informații validate de toți, accesibile tuturor, devenite numitorul comun al înțelegerii intersubiective. Acest gen de cunoaștere suportă o transpoziție în registre generale, comprehensibile de toți. Poate fi codificată și stocată în multe ipostaze sau suporturi. Cunoașterea explicită
[Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
Păun rostogolit peste trupul lui Brumă rămăsese cu capul pe umărul acestuia, cu o mână întinsă ca pentru o îmbrățișare. Brumă zăcea pe spate, cu ochii umflați de o nemărginită groază". Misterul dispariției banilor se devoalează simultan cu descoperirea fraților îmbrățișați. Excentricul Manole Brumă, dintr-un exces de prudență, ascunsese bancnotele într-un lăcaș secret din dulap: "O scândură se desprinsese și dăduse la iveală o încăpere tăinuită, la fel cu aceea din birou; din ea săriseră, împrăștiindu-se peste cadavrele
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
aceea viciate explicativ, spre deosebire de teoria ce operează la al treilea nivel, considerată „sistemică” și „deductivă”. Al treilea nivel de analiză (sistemic) (internațional, global) se referă la sistemul internațional în ansamblul său și susține ca variabile independente, în funcție de autor și teoria îmbrățișată, structura sistemului (în special de către neorealiști), dinamica (procesele din sistem) și instituționalizarea sa (în special de către instituționaliștii neoliberali). Prin contrast cu nivelul precedent, al treilea orientează observația și explicația în direcția outside→in [lb. engl. „din afară în interior”], în
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
catedrale ale Occidentului sugerează unitatea și ascultarea necondiționată a poporului de credincioși față de puterea Eclesiei romano-pontificale. Faptul că biserica răsăriteană a interzis statuile se explică prin surplusul ei de transcendență și hieratism: chipul identificat cu statuia, putând fi înconjurat sau îmbrățișat, e închis în dimensiunile lumii fizice, în timp ce chipul de icoană rămâne deasupra celor trei dimensiuni ale lumii fizice, afundat în taină. Un amplu spațiu acordă autorul ironiei și umorului românesc ca trăsături ale spiritului autohton, învederate în porecle, onomastică, hazul
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
de profesorul Cornel Ungureanu, premiul răsplătește deopotrivă opera și devotamentul față de breasla scriitoricească al celui care alege să trăiască în chip exemplar în interiorul culturii. După consultări succesive între membrii juriului, propunerea profesorului Ungureanu a fost (și) de această dată unanim îmbrățișată: laureatul Premiului de Excelență pe anul 2003 este poetul Anghel Dumbrăveanu. Născut în 1933, poetul, prozatorul și traducătorul Anghel Dumbrăveanu este nu doar unul dintre cei mai importanți și prolifici autori români, ci și cel mai longeviv secretar al U.S.R.
Agenda2004-3-04-cultura () [Corola-journal/Journalistic/281948_a_283277]
-
trecînd din brațele unui dansator în brațele altuia, ținînd totuși evidența dansurilor, a numelor, a defilării cavalerilor cu modul lor de a se prezenta, cu înfățișarea lor, dar mai ales a vîrtejului în care este prinsă dansatoarea "luată, lăsată, reluată, îmbrățișată, cu inima zvîcnind, cu figura vaporoasă și amețită". . Acesta ar fi titlul pe care autoarea i l-ar propune editorului. Pretinde că n-o face pentru că "tot ce poate ea este doar să scrie". Și totuși a făcut-o, odată ce
Carnet de bal by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/16420_a_17745]
-
avut timp să-mi răspundă sau poate nici nu mă auzise, căci ușa se deschidea și o doamnă cu părul alb, cu ochi mari albaștri din care șiroiau lacrimile se arunca în brațele ei, cu mici țipete bucuroase de fetiță. Îmbrățișate, cele două doamne râdeau și plângeau în același timp. Rămăsesem pe prag, în urma lor. De acolo am zărit în penumbra holului, coborând treptele unei scări interioare de lemn, o fată îmbrăcată ca și Gretel din povestea cu cei doi copii
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
versul de bază, pe care l-am numit alexandrin polonez (de 13 silabe), alternează cu decasilabul, dar asemenea situații rămîn rare (Psalmul 38). Cum spuneam, rimele lui Kochanowski sunt de obicei împerecheate, ca la Dosoftei; cîteodată se ivesc însă rime îmbrățișate, ba chiar versuri grupate în strofe, contrazicînd textul continuu al psalmilor. Frecventarea poeziei europene contemporane i-a oferit lui Kochanowski un orizont mai larg, deși a trăit cu un secol înaintea poetului român. Forța creatoare și fantezia lui Dosoftei vor
Apariția poeziei românești culte: Dosoftei (1623-1692) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4307_a_5632]