4,030 matches
-
mașinii. Când automobilul a început să se îndepărteze le-a făcut semn cu mâna. Ela avea o rochie foarte largă, lungă până sub genunchi, dintr-o stofă groasă, de culoarea cărămizii, cu guler gen tunică încheiat în capse. Așa cum era îmbrăcată părea o domnișoară în miniatură. Vântul îi sălta puțin șuvițele blonde de pe frunte. Facem o plimbare până la pădure?, a întrebat-o Fana și, la acceptarea ei, a urcat repede scările să închidă ușa. Uitase de treburile pe care le avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pe Prințesa Miau acasă, era depresivă, nici Xanaxul n-a mai potolit-o, stătea și plângea lipită de colțul peretelui cu toată pătura în jurul ei, cu unica pătură confiscată, noi eram de vină și ne pedepsea să dormim îmbrățișați și îmbrăcați ca să nu murim de frig. Îl țineam pe scăunel, așa cum îmi spunea tata, cu palma lipită de pieptul lui și el îmi ținea mâna, iar cealaltă mi-am retras-o din împletitura degetelor, e prea... mi-a spus și Filosoful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
aveam de unde să știu ieri, vorbesc mult, ce naiba am de vorbesc atât? înainte nu clămpăneam așa de mult și mă epuizez la un moment dat, vorbim și fumăm și înaintăm ușurel de pe jos pe marginea patului și el se întinde îmbrăcat, nici așa?!... se doarme sub pătură, zic eu cu tupeu de femeie inteligentă, ha, ha?! și-l acopăr și pe el, după ce-i pun ochelarii peste cărți, stăm înveliți, cu muzică de la MTV, până sub gât, și capetele par enorme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
Ce vrei să spui cu asta?A I-am explicat că am vizionat cașetele cu toate filmele lui de televiziune și cu toate serialele și în absolut toate, fără excepție, sunt incluse scene în care apar femei dezbrăcate și bărbați îmbrăcați. În clubul de striptease din Asta contează, în studioul pictorului din Atingerea pensulei, în sala de operație din Foaia de observație, în scenă voyeuristă din Bucuria întoarcerii, în scenă violului din Cu canoea prin chei, în scenă cu târgul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
am mai discutat niciodată cu Șam pe tema asta și...“ Eleanor apasă brusc pe Stop, tăind sonorul. Începu să respire sacadat. La început păru uluita, apoi deveni furioasă. Trecu aproape un minut. Pe urma Adrian apăru în ușă dinspre hol, îmbrăcat altfel decât mai devreme. Avea pantalonii băgați în ciorapi. — Iau o canistra cu benzină și mă duc cu bicicleta să văd dacă pot porni mașină, spuse el. Eleanor rămase tăcută, cu spatele la el. — Spune-mi exact unde-ai lăsat-o? La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
În orice caz, toată povestea cu tine, cu mine și Șam e pusă sub șapte lacăte. Și-a dat cuvântul de onoare. — Și tu ai încredere-n ea? Da, răspunse Adrian. Am. Fanny își făcu apariția pe ușă dinspre bucătărie, îmbrăcată și pieptănata că la sosire. Ah, iată-te! îi zise Adrian. Eleanor îi întoarse spatele lui Fanny și se strădui să-și recapete calmul. Adrian porni spre vestibul. — Mă duc să bag niște benzină în mașină. La ieșirea din sat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
toamnă, mi-a intrat pe fereastră o frunză pe care era scrisă o invitație în parc a Toamnei. După ce am citit-o, frunza a zburat. Ei mam dus după ea până în parc, unde s-a așezat jos lângă Toamnă. Era îmbrăcata cu o rochie lungă cu trena din frunze ruginii și purta o coroniță din fructe. De ce ești supărată, copila mea? m-a întrebat. Nu te bucuri că am venit și ți-am adus mere ca focul, gutui pufoase, struguri aurii
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
de circumstanță cu care se obișnuise. I se adeverea faptul ca doar senzațiile nu-i erau de ajuns pentru a judeca o relație. Dar cum să străpungă tăcerea ei ostilă? Și ce să afle? Cum să-i smulgă rochia asta Îmbrăcată parcă pe ascuns pentru o sărbătoare ea Însăși clandestină? Când, Într-un târziu, ajunse la concluzia nefiresc de simplă că lucrul cel mai Înțelept era să o accepte așa cum era, se simți sfârșit, epuizat. Din nou a lui! Dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
pe Marta prima oară În dreptul Casei Minoriților; și când vedea filmele din cabina de proiecție alături de domnul Ziegler, proiecționist-șef, care lucra acolo de pe vremea filmului mut; și când vindea vată de zahăr pe patru străzi; și când se lăsa Îmbrăcat și dezbrăcat de costumele pe care le croia doamna Koblicska În atelierul ei din Piața Carolina. A fost fericit când s-a Întors de pe front; fericit când l-a scos pe caporalul Lazarovici din mâinile rusului care nu putea suporta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
explozia. Barmanul de la Solferino a scăpat țoiul din mână; chelnerița a călcat strâmb și a căzut În brațele vânzătorului de lozuri; mulți s-au trântit care pe unde, cu fața la pământ; din WC-ul gării au ieșit În grabă câțiva cetățeni Îmbrăcați sumar; șeful postului de miliție TF s-a baricadat În sediu Împreună cu cei doi subordonați ai săi, iar restul călătorilor au rămas nemișcați printre bagaje, gata să primească și o a doua explozie, ultima, nimicitoare. Stolul de grauri ce-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
galben, la ploaie, la aer. — Ți-a scăpat ceva. M-am ridicat anevoie în coate, m-am uitat cu ochii mijiți peste marginea cuverturii pentru a observa că cineva era așezat la capătul patului. Fidorous. Mă târâsem sub pleduri încă îmbrăcat, așa că m-am ridicat încet în capul oaselor. — Ce? — În caietele astea, ai trecut ceva cu vederea. E într-adevăr o treabă foarte isteață. Am încercat să-mi concentrez privirea. Fidorous îmi citea caietele cu Fragmentul becului. — Hei. Nu poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
cînd a plecat în Franța) și la Iași. Mi-e dor de lumea Lisellei, atît de altfel. De mirosul prietenelor ei, de foșnetul fustelor invoalte, de bluzele lor de organdi. Și cum își scoteau mănușile peau de Suède! Îmi plăcea, îmbrăcată drăguț, să ronțăi boabe de năut în preajma lor. Nimic n-avea mai multă ămportans㧧§§ decît o talie de viespe. Nimic nu deranja mai mult decît nuanța nepotrivită a pudrei Helena Rubinstein. Le cercetam inelele, broșele, acele de baga din bucle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
american. Aștept autobuzul. Am mult de așteptat ("Ar mai lipsi, se-aude vocea de-a doua, să te plîngi c-ai fost nedreptățită. Că n-o meritai. Ba o meritai".), dacă nu-i nimeni prin preajmă. O balcîză tragică, prost îmbrăcată, încercănată de la coșmaruri, pierdută într-o stație de autobuz, așa arăți, Iordana Marievici: mohorîtăuzatădestrămată și, pe deasupra, cu bereta SUA uitată pe cap. Mă atinge cu palma pe spate și spatele mi se îndreaptă: Refuz domnește să ne despărțim ca doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
revedea la capătul acestui periplu. După ce m-am îndepărtat, am început să intuiesc în presiunile mele din ceafă deochiul amețitor și verde al Aspidei... Era un soare izbitor, nicio umbră de nor pe cer, și am întâlnit o "doamnă-domnișoară" stranie, îmbrăcată estival și desuet, ce purta o umbrelă bărbătească ca un clopot în culori psihedelice. Vestimentația ei vaporoasă și dantelată era în consens cu firea ei deschisă și exuberantă; zâmbea întruna și se bucura de orice i se ivea în cale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
e făcută să fie noapte, să poarte acest nume, să se aștearnă adânc peste o lume moartă. Tăcerea e cioclul nopții. Noaptea-cioclu, noaptea-sicriu, noaptea care nu curge stă asemenea mecanismului pendulei cu zâmbetul împietrit la ora bombei de la Hiroshima 815. Îmbrăcată în alb, Mama își primea oaspeții. Mima ceea ce făcea Mama în camera cealaltă, vedea prin gaura cheii, prin deschizătura de jos a clapetei, pe unde doar pisica putea veni sau pleca, vedea picioare de femeie tânără, încălțată cu pantofi roșii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
altceva decât fiara multiplicată la infinit. Mioara trecea, mireasa visată alături de mirele depărtat și așa va rămâne până la sfârșit... Găsise rochia mult așteptată, cea care o definea. Nu-i păsa de ce se petrece în jur. Mioara 2, planturoasă și sumar îmbrăcată, schimba adresa cu bărbați indiferent de vârstă, lipindu-și cartea de vizită pe copaci, pe vitrine, pe stâlpii de telegraf. A scris, pe frunze, pe blana câinilor maidanezi, pe ziduri, cu grafitti, numele, strada, orașul, longitudinea, culoarea gardului, ora de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
știa că ei posedă fiole cu depresive și seringile aferente, garoul, în caz de injectare în venă, fiind cravatele lor roșii ca sângele nevinovaților, trimiși fără remușcări, să bea infinitul... D oamne, cum să Te ajut? întrebă Mioara pe Iisus îmbrăcat precum Pitagora, când își scria pe nisip formula începând cu prima literă a numelui Său și a cărei ultimă cifră-literă Îi strălucea pe frunte. Nu știu, Mioara! oftă El adânc în limba matematicii universale. Dacă aș fi în locul Tău, le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
nici la preț, nici la valoare, distrugându-se reciproc. Am să mă gândesc, Mioara, și am să supun la vot cu Bau, Ghiborț, Cargobot și Leana. Dar Leana! zise Mioara. Întrebarea i se opri pe buze, pentru că Leana se plimba îmbrăcată hibrid ca în viață, femeiește-bărbătește pe linia ferată, adunând păcatele căzute din trenuri într-o sticlă pe care o dădea pe gât după ce-i făcea plinul. Vie, dar altfel! Leana aștepta răbdătoare să o calce alt tren, apoi altul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Așa că, după ce m-am cazat într-o cămăruță modestă, cu gardian la ușă, am început să studiez harta orașului pentru ca, începând de a doua zi, să stârpesc șobolanii. Mi-am ascuns în buzunarul secret cutia cu greierele și, așa cum eram îmbrăcată, cu rochia de nuntă, m-am culcat. Am visat că Polițistul-șef, împreună cu gardianul mă percheziționează pentru a mă deposeda de neprețuita comoară. Sigur că nu știau, n-aveau cum, că, de fapt, insecta aceea era toată viața mea. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
neapărat o cale de-a mă strecura afară. Imediat am început să-mi încropesc un plan de bătaie, n-am mai trecut nici pe la popotă, am sărit și peste jocul de șeptică de dinainte de culcare. M-am băgat în pat îmbrăcat așa cum mă vedeți, dar n-am reușit să adorm și cum s-a luminat am sărit la fereastră și am privit la garduri. Nu-mi venea să cred ce vedeam și am început să mă frec la ochi. Poate că
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
bec care aruncă pe pereți o lumină rece ca gerul de afară, tot nu te-ai lăsat de prostii măi băiatule, te-ai costumat de parcă te-ai afla în fața unei lovituri ca-n filme, o să dăm de bucluc cu tine îmbrăcat așa. — Nu m-am putut abține și i-am făcut un compliment, o ține Sena pe a lui, o să vă spună dînsa cînd o să ne întoarcem, sper că n-o să mă înțelegeți greșit, vă transmite că ne așteaptă pe toți
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
comunității, Curistule, îți mulțumim pentru asta, o să-i transmitem și lui Roja că domnul Președinte încă se mai gîndește la Bătrîn, că și acum mai păstrează o poză în care apar ei doi la Moscova pe vremea cînd erau studenți, îmbrăcați gros, fiecare într-o rubașcă, spune Dendé. Se află într-o zonă aerisită, pe o stradă care arată jalnic. Tot cartierul ăsta arată ca vai de capul lui, își spune, toată țara este mai rău ca după un război care
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Președinte, numai așa poți să-ți faci o imagine corectă asupra unui eveniment la care n-ai fost martor ocular, zice. Sînt din ce în ce mai rău, începe să se gîndească Bătrînul, ridicîndu-se greoi din scaunul său cu rotile, dîndu-și seama că adormise îmbrăcat, simțind o amorțeală în tot trupul, făcînd cîțiva pași leneși în lungul holului, oprindu se în pragul sufrageriei. N-au fost în stare nici măcar să-și adune mizeriile înainte să plece, începe să adulmece aerul îmbîcsit al încăperii, să-și
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
lucind de curățenie, un întreg spectacol numai de ochii lumii. Doar la asta fuseseră buni, cînd era nevoie de-a celebra vreo victorie sau realizare a clasei politice, erau cu toții scoși cu forța din mizeria zilnică, spălați, pieptănați, parfumați și îmbrăcați. Să ne rugăm lui Dumnezeu să mai dea un război mondial, începuseră să circule glume, ca să mai scăpăm și noi de condiția asta mizerabilă, de șmotru, de gudureală, de pîinea rîncedă. La al Doilea Război Mondial nici nu vrea să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
o parte În alta pentru a nu pierde nici un amănunt: casele mai frumoase și mai mari decât cele din satul cu bunic, ferestrele mari și cu perdele fine, becurile ca niște sori mai mici, cele câteva firme luminoase și oamenii Îmbrăcați mult mai elegant și curat decât nenea Ionel. Iarmarocul era plin de care, căruțe, oameni și chiar copii, mărfuri de la țară erau Înșirate peste tot, oamenii se târguiau, vindeau și cumpărau diverse, de la boi, cai, oi și până la păpușoi, făină
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]