4,962 matches
-
héraut) pentru această întreprindere: Maria Magdalena. Ea va avea chipul Bisericii pe care-l visează Grigore: o Biserică pașnică întreținând o relație de iubire cu Cristos, după chipul Mariei Magdalena. Cine, mai bine decât fosta păcătoasă, poate simboliza iertarea și împăcarea, după vremurile tulburi în care fiecare și-a trecut vecinul prin tăișul sabiei?16 Dincolo de explicația social-politică, ingenioasă, dar care nu poate epuiza sensul acestui coup de force al marelui papă, merită să ne întrebăm dacă imaginea respectivă nu aștepta
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
mulțumindu-se mai degrabă să-și reia acuzațiile împotriva viziunii prea raționaliste, chiar maniheiste, a Occidentului în general și a catolicilor în special. Criticile de fond strălucesc prin absență. Totuși, la sfârșitul textului, Stăniloae propune un număr de elemente în vederea împăcării celor două părți, palamită și antipalamită, și se declară destul de mulțumit de interesul pozitiv pe care catolicii încep să-l arate pentru opera lui Palamas. Teologia catolică ar fi credincioasă ei înșiși recunoscând că ființa divină, atunci când se manifestă în raport cu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
celelalte religii, cât și spre curentele pe care până atunci le tratase cu un radicalism neîngăduitor: mă refer în primul rând la ateism și la marxism. Fără compromisuri dogmatice, dar renunțând la morga autosuficienței pedagogice, magisteriul catolic încearcă o nouă împăcare cu „veacul acesta”, gest ale cărui consecințe încă nu s-au epuizat. Vatican II nu trebuie să rămână o poveste cantonată în spațiul catolic. Așa cum voi încerca să arăt la sfârșit, efectele sale pozitive se pot întinde și asupra ortodoxiei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Lacrimi mari picurau din ochi. Plângea ! "De veșnicii întregi mă uit la oameni și n-am știut ce să cer de la Dumnezeu pentru ei. N-am scris decât atât: "Nu te teme !"." Ceilalți l-au înconjurat să-l aline, dar împăcarea parcă nu mai venea. A adormit plângând, roșu de rușine, într-o floare de mac. A doua zi, au găsit fiecare, lângă florile luminoase care le serveau drept așternut, o scrisoare. Primiseră rezultatele ! Și textul nenumăratelor scrisori era același: " Fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
bărbatul s-a aplecat să stingă lumânările. Se făcuse întuneric: la noi aproape nu există asfințit, seara cade repede îmi amintesc chipul bărbatului luminat de flacără: dar parcă de pe chipul lui venea lumina și nu de la flacără: era atâta liniște, împăcare și iubire și bucurie pe chipul acela; pusese pavăză lumânării în timp ce o stingea, ca nu cumva să ne atingă vreo scânteie... Dar cum altfel să se aprindă și în noi lumina aceea și pacea și bucuria? Se uită blând la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
mai târziu?... Cum și Când adică?" N-am știut nici eu ce să-i spun. Tăcuserăm și ne uitam în flăcările care închipuiau oameni, case, castele, pasări... Așa se face că n-am văzut ce se petrecuse doar am simțit împăcare și bucurie și parcă toată pacea lumii intrase în inimă... Mi-am ridicat ochii spre cer, să-I mulțumesc Lui Dumnezeu și... așa L-am văzut. Își lăsase mâna pe umărul tânărului: "Vezi ca lumina care este în tine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
pământul, dar nu era așa : în jur noaptea se făcea tot mai adâncă, tot mai neagră, mai rece, mai tristă. Cum putea fi atâta sfâșiere în atâta lumină ? Inima mea nu mai simțise niciodată atâta durere, frică și liniște, și împăcare. Credeam că mă frâng de mila Lui. Apoi, L-am auzit șoptind (sau poate era doar vântul văii care înfiora frunzele ?): "Tată...", apoi încă o dată : "Tată...". Restul a fost acoperit de un zgomot surd, ca de arme, care venea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
unchi-mio?! Ce-o fi pățit? Cred că foamea și setea îți ascute simțurile, fiindcă am reușit să prind aproape tot ce vorbeau. Răbufnea și tristețe, și disperare, și necaz, și ciudă că sa-ntâmplat așa și tot ce vrei, numai împăcare sau resemnare nu era în vorbele lor. Povesteau a nu știu câta oară ce se întâmplase acolo, pe dealul cu cruci. "Și când te gândești că El a înviat morți, a vindecat până și leproși, și orbi și tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
fără necazurile vieții. Adică, să trăim în bucurie și liberi. Fiindcă ne iubește ! ...Uite, vezi continuă el de la Dumnezeu Tatăl a plecat rânduiala vieții. Iar astea sunt darurile pe care Fiul Lui le-a adus oamenilor : Libertatea și Iubirea. Și împăcarea cu Tatăl Lui tocmai ca să se continue rânduiala vieții. Ai înțeles? Tăceam. Tare l-aș mai fi sărutat pe obrazul aspru, ars de soare și de vânt... cine știe, poate că o să mă ierte... După un timp, a continuat: De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
creștinești. În sicriul simplu, din lemn de brad, meșterit de un bătrân tâmplar al satului, în hainele-i de îngropăciune, pe care și le pregătise din vreme, Elvira avea pe chip o expresie parcă de mulțumire, de liniște și de împăcare cu soarta și cu lumea. Tot zbuciumul vieții, toată suferința care-i întunecase și-i apăsase ultimii ani de viață se risipiseră o dată pentru totdeauna și mormântul îi primise trupul alături de rămășițele pământești ale Cristianei: mamă și fiică, alături și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
În sinea sa, Victor convenise și el că lucrurile nu prea erau în regulă și că s-ar fi cuvenit măcar să le lămurească bine până la capăt, dar ceva îl împiedica să fie el primul care să facă pasul spre o împăcare sau spre o despărțire definitivă. În fond, se gândea, nu el fusese cel care îi refuzase ei ceva, ci invers, așa că de ce să-i întindă el primul mâna și să n-o lase pe ea s-o facă mai întâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ușă, spunându-mi: "Nu ești Felicia Măgureanu!... Ne-ai mințit!... Ești Felicia Antim, fata unui dușman al poporului!... Te declarăm exmatriculată pe veci și te condamnăm la munca cea mai de jos... Afară! Afară! Afară!..." 5 La câteva zile după împăcarea lor, Felicia îi dădu de veste lui Victor că le spusese părinților ei adoptivi despre relația lor și că aceștia îl pofteau să le facă o vizită, să se cunoască. Când au aflat, primul lucru pe care au vrut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
termini odată și le refaci la nesfârșit... Cei trei copii, doi băieți și o fetiță, își făceau temele fiecare în câte un ungher al camerei lor, ceea ce l-a determinat pe Ghiță să renunțe la orice replică, ca semn al împăcării cu situația dată. Da, desigur, negreșit nebun, obsedat, incapabil, dogmatic, rebel, cu apucături belicoase!.. A încercat apoi să ia măcar o mică gustare, dar a rămas cu prima îmbucătură în esofag, așa că a renunțat la intenție și s-a întins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
și plină de sine era numai cu câteva minute mai devreme, brusc a devenit un pământean obișnuit, supus unor dileme ale vieții și parcă situația o înnobila ca femeie cu nebănuite virtuți. Odată abandonată pojghița de soldățoi, a intervenit și împăcarea cu situația dată pe care a exprimat-o într-un fel aparte, cu amărăciune și durere: No, nicevo!... Nicevo!... Dar și-a continuat meditația despre sărăcie și suferință, despre vorbe și realități. Abia acum a avut posibilitatea să se convingă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
sau împricinați de dată mai recentă: Ia lăsați-o cu ura mai moale că doar oameni sîntem și trebe să trăim în liniște și bună înțelegere că avem același drum în viață. Fiecare să mai lase de la el câte ceva pentru împăcare! Ce a fost a trecut, iar ura ducă-se cu noaptea pe pustii! Și nu de puține ori oamenii își dădeau mâna, chiar dacă ceva mai înainte așteptau prilejul răzbunării. Într-una din zile, la casa Fodurenilor s-a iscat zarvă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
că acolo s-a dus să-și ia doctoratul, nu să agațe nemți. Asta așa este, dar viața te poate schimba, mai ales că iubirea voastră a fost umbrită și de șicanele Georgetei. Las să facă ea primul pas spre împăcare. Dar tu ești vinovatul, îl acuză logodnicii. Eu mi-am cerut iertare când ea fugea pe scările spitalului. — Cât a fost de supărată, nici nu te-o fi luat în seamă. În ziua de Crăciun a nins frumos. Nu a
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
când am început să-i spun că mi-e dor de ea, că telefonul ei m-a făcut fericit, a întrerupt. Cu timpul te va ierta. Trebuie să ai răbdare. Așa cum ai dorit tu, ea a făcut primul pas spre împăcare, a constatat Leontina. —Mai bine zis o jumătate de pas, că mi-a închis telefonul. —Mulțumește-te cu atât deocamdată, îl consolează Gelu. Mai târziu va vorbi mai mult, vei putea și tu s-o suni și, încetul cu încetul
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
mai întâi, zise Buburuza. -Până atunci trebuie să-l alimentezi numai cu lapte de iapă tânără care a fătat pentru prima dată. Iar de mâncare să-i dai doar ovăz încolțit. -Așa voi face, tu știi mai bine, zise cu împăcare Căiță. Din acea clipă în gospodăria lui Căiță a început o activitate febrilă. Zvârluga își ascuțea ghearele, Ciric își ascuțea dinții, Buburuza își lustruia carapacea, Căiță își pregătea merinde, încălțăminte, îmbrăcăminte. Și-a ascuțit iataganul, a șters de praf buzduganul
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
față de pace. Pentru politicieni este o provocare evitarea violenței și renunțarea, în anumite cazuri, la impunerea drepturilor prin forță. După cel de-al Doilea Război Mondial, anumiți oameni de stat de inspirație creștină, cu sprijinul Bisericii, au reușit cu succes împăcarea între Franța și Germania mai întâi, între Germania și Polonia, iar după, cu Republica Cehă. Chiar și ideile sau practica non-violenței ale lui Mahatma Gandhi și a lui Martin Luther King, ce au reușit efectiv să schimbe raporturile de putere
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
este valabil și pentru luptele de fiecare zi. Când un individ sau un grup de persoane își amintesc că un punct de vedere al legii nu trebuie să aibă valoare necondiționată și rigidă totdeauna, atunci fac posibilă pacea, iertarea și împăcarea. Astfel, un anumit litigiu în familie, între vecini, la locul de muncă, într-un oraș poate fi evitat de la început sau cel puțin aplanat pe parcurs, acolo unde, chiar într-un context juridic, s-a exercitat umanitatea concretă între indivizi
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
chiar într-un context juridic, s-a exercitat umanitatea concretă între indivizi sau diferite grupuri, în schimbul interpretării ad litteram a dreptății, permițând creșterea unei echități mult mai profunde. Din fericire, de câțiva ani se apelează din nou la mediere și împăcare, practică ce ajută la evitarea anumitor procese juridice. Promisiunea Predicii de pe munte are valoare pentru cei "blânzi": Pentru că ei vor moșteni pământul" (Mt., 5, 5). Puterea în avantajul celorlalți Nu în ultimul rând mă gândesc la problema economică, ce adesea
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
necunoscute. Dacă vei găsi cândva vreun moment de plăcere înlăcrimată în muzicalitatea pe care poate că ai primit-o moștenire de la neamul mamei tale, acest lucru, chiar dacă nu pot spune că m-ar bucura, va trimite totuși o rază de împăcare în conștiința mea amară. M-aș bucura pentru tine. îmi doresc să fi putut scrie această scrisoare - pe care tu, din fericire sau din nefericire, n-o vei citi niciodată -, îmi doresc deci s-o fi scris într-o stare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
și apoi o învățase să lucreze. Da, avea datorii față de Liviu. Orice hotărâre ar fi luat, Arm știa că o va accepta cu toată inima, din datorie pentru anii buni pe care Liviu i-i dăruise. Și dacă el dorea împăcarea? Nimic nu mai putea fi ca înainte. Arm știa că nu-i va spune niciodată nimic lui Liviu despre Bart. Nu are rost să treacă și el prin ce am trecut eu, când am înțeles că sunt înșelată și toată lumea
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
loiali. Pentru a nu se pierde aceste rare virtuți, cârmuitorii celor două bastioane găsese mereu pricini de înfruntare. Drept dovadă că numai acesta e - în fond - scopul disputelor stă faptul că niciodată învingătorul nu percepe daune de război. Când actul împăcării e încheiat, părțile - fără a-și strânge mâinile, așa cum s-ar cuveni - se mărginesc în a privi pergamentul cu atâta încântare, încât îți vine a spune că tocmai acesta a fost scopul încrâncenării lor. Amândouă știu bine că, nu după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
pe loc, ridic de câteva zeci de ori o halteră adusă anume pentru mine, privesc stelele. Locul e marcat cu o flamură albă, semn că acolo se află cel care, cândva, cu o mână sigură, va scrie semnele magice ale împăcării. Până atunci, când se va întocmi actul, existența mea va fi mai mult un exercițiu de supraviețuire. Chiar dacă nu sunt supus unor amenințări directe (nici un oștean advers nu va încerca să ucidă Caligraful), pericolul există și vine, după cum se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]