494 matches
-
se uită cu mînie după mine cînd fac cale întoarsă, ocolind micul parc. Nu are ceva anume cu mine, cîinii de rasă, cu proprietar și îngrijiți sînt cei care îl scot din sărite. Pe maidanezii oropsiți ai sorții, care se împerechează pe apucate printre băncile părculețului, îi hrănește și îi apără. „Se ascute lupta de clasă !...”, mă gîndesc în sinea mea și îl trag pe Bigy înapoi în curtea noastră cu ziduri înalte. Zilele trecute, în timp ce tatonam străzile părăsite pe moment
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
prin două caracteristici complementare : în primul rînd, persoanele post-domestice trăiesc departe - atît fizic, cît și psihic - de animalele care constituie sursa lor de hrană ori de îmbrăcăminte, le ascund privirilor și nu au văzut nici ele cum se nasc, se împerechează sau sînt tăiate aceste animale. În al doilea rînd, o societate post-domestică va continua să se hrănească din abundență cu produse animale, dar, psihologic, membrii săi vor resimți sentimente de vină, rușine și dezgust de cîte ori se vor gîndi
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
i-am trezit. Aș vrea, pentru Jacques, o porumbiță, da’ nu știu cum poți să vezi asta la porumbei, care-i băiat și care fată, la alte păsări e mai ușor... Nea Cercel îi explică niște lucruri tare curioase despre cum se împerechează porumbeii și că numai după mărime și fel de-a fi îți poți da seama, uneori te mai și înșeli, adică sunt porumbițe mai mari și mai tari ca băieții. Asta nu-l prea bucura pe Nicu, el ținea cu
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
eventual, o legătură reală ? Concentrată asupra vieții și morții dintr-însa, îl simțise înrudit, era oarbă și crâncenă, ca el, cu o feroce îndârjire !“ Tocurile cui împungeau trotuarul, pași inegali, deznădăjduiți, toctoc, toctoctoc, ritmul sincopat gonea și vorbele care se împerecheau și se rupeau brusc, după ezitări prelungite. „Înfăptuise atunci, smulgând dintr-însa, un scurt, dar durabil adevăr, o lume limpede și rece și bizară, ca a lui. Reconstituiri uimitoare pentru că exacte și himerice, în același timp“... recita, în răstimpuri, glasul
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
foarte logic. Delatorul este pedepsit prin izolare În timp. Dacă toate satele din jurul Trifeștilor au respectat câteva sute de ani consemnul de a nu permite căsătoria fiilor și fiicelor lor cu cei ai delatorilor, aceștia din urmă se vor fi Împerecheat Între ei și vor fi degenerat. Ce știe istoria dumneavoastră, cu ale cărei documente mă tot băteați la cap, despre asemenea Întâmplări?) Acum pot să vă spun și că motivul ciudat al morții celor doi tineri care se iubeau (se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
avut mare succes tocmai la Paris sau New York, o poezie pentru care autorului ei i se recunoaște accesul la universitate, toate acestea se dovedesc pentru tine neașteptat de simple dacă, auzindu-le sau văzându-le, gândul tău le Însoțește (le Împerechează) cu acel sens primar al lucrurilor. Există ceva, nu știu dacă să o numesc imagine sau stare, ceva ce concurează cele mai mișcătoare realizări artistice, ceva ce pune În umbră toate adevărurile permanente sau aparente Înlocuindu-le cu un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
credință, de modă veche, înrăită, cu capul în nori. E o specie rară, să știi. Și acum, deșteptul de tine, ai reușit să prinzi această vietate și s-o transporți până aici. Deci ce va urma? Speri că se va împerechea în captivitate? Roddy sări în picioare. — Gata, Hilary! Ajunge. Las-o în pace. — Te-ai trezit cam târziu să faci pe cavalerul, nu crezi? — O jignești. — Să știi că n-o să se culce cu tine. Mi se pare că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
fi încurcat cu Izabela, opt etaje fără planșee despărțitoare. Numai lumina a șase sute șaizeci și patru de ferestre îmbâcsite șiroiește peste stive de cărți care ajung până la ultimul etaj, atingând plafonul aproape nevăzut, unde praful plutește în nori și se împerechează păsări mari, cafenii, cu glasuri ascuțite. Și printre acele stive voi fi ultimul și primul bibliotecar, voi ține în mâna stângă o lampă cu gaz și în mâna dreaptă creionul chimic și voi inventa un sistem de clasificare cu totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
curgea sânge, peste tot domnea confuzia, peste tot se auzeau strigăte și implorări. La luptă se adăugau festivitățile Saturnaliilor; războiul transformase sărbătoarea în adevărate bacanale. Curgeau râuri de vin, se devorau munți de mâncare, peste tot erau oameni care se împerecheau, vrând parcă să se bucure de toate plăcerile vieții înainte de a sfârși sub tăișul vreunei săbii. Luptele cele mai sângeroase se dădură la Castrul Pretoriului. Flavienii erau de-acum siguri de victorie, în timp ce vitellienii se apărau cu disperare. În retragere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Maca, intrând, pe la spatele băncii, printre copaci. Are fiecare trunchiul lui, e destul pentru fiecare. — Ce-ți veni ? întrebă Tili. Maca trebălui la șliț, dar se încurcă și-și ridică în chip socratic arătătorul. — Știți de ce masculii celorlalte specii se împerechează doar din când în când, cum le vine vremea, în timp ce bărbaților le stă tot timpul gândul la regulat ? Privi triumfător spre ceilalți, dar nu-i răspunseră decât priviri nedumerite. Totul, continuă Maca, folosind retorica lucrurilor definitive, e o chestiune de
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
viermi de mătase nu există nici un concurs. Ce distracție e în a te uita la fluturi? — Nici nu știți, doamnă. De parcă ar fi revelat un mister, An-te-hai se entuziasmează: Doamnelor le place la nebunie să îi privească fluturii cum se împerechează și să îi despartă în toiul ritualului lor. Ați vrea să vă arăt? Închipuindu-mi ce o să facă An-te-hai, îmi ridic mâinile în aer: — Nu! Ia cutia înapoi. Nu mă interesează! — Prea bine, doamnă, nu o să vă arăt astăzi. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
plăcere devine de nestăpânit: — Majestatea Voastră, scutiți-mă de a da răspuns la întrebare. Mă gândeam... dacă vreți, sunt niște dansuri pe care le știu. Împotriva voinței mele, mintea mă poartă către o pereche de viermi de mătase care se împerechează - momentul când jumătate din trupul masculului e înghițit de cel al femelei. Stau întinsă, pe jumătate excitată, pe jumătate dezgustată. El geme deasupra mea, murmurând cuvinte pe care nu le înțeleg. Nu-mi vine să cred că durerea așteptată nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
ale războiului independenței: ” Voi ați executat cu iuțeală și sprintenie marșurile cele mai grele pe viforoasele vremi și pe asprele geruri ale unei strașnice ierni, dar totodată ați dovedit că în ostașul român de astăzi, ca la strămoși, bărbăția este împerecheată cu răbdarea nevoilor, vârtoșia trupului cu tăria inimii... Vulturul românesc care și-a desfășurat aripile la Grivița, își odihnește acum zborul pe fecioralnicile ziduri ale Vidinului”. În adevăr, războiul dovedise din plin înaltele virtuți morale ale poporului român. Erau reînviate
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
la o vârstă aproape infantilă (14-17 ani), dar pericolele debutului precoce - sentimentalismul, banalitatea exprimării - sunt evitate abil. Originalitatea, nu doar căutată, ci și afișată ostentativ, nu duce însă totdeauna la performanțe estetice. Cultivând cu insistență imaginea șocantă, forțând sensul cuvintelor, împerechindu-le deseori în mod arbitrar, poetul mizează pe ineditul rezultatului. Nu puține sunt și piesele unde, printr-o neașteptată străfulgerare, apar imagini expresive care sugerează o intensitate emoțională remarcabilă. De altfel, și în volumele următoare, Vânătorile (1969), Balcanice. 100 balade
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286917_a_288246]
-
Îngerul respiră, cântec lin din liră. "". Finalul expunerii este sentențios și lapidar: "Matei Gavril este poet: "Sufletul meu este plin de zăpadă/ Toată noaptea am visat că a nins..."". Sau: "Mircea Dinescu își umple poezia cu îngeri ascunși în noroaie. Împerechează purul cu impurul într-un timbru melancolic pronunțat. Dincolo de lumea exterioară descoperim prospețimea și vitalitatea cenzurată de pudoare". Sau: "Tudor George este foarte preocupat de arta lui, de aceea și-o tot definește în câteva rânduri. Nu fără melancolie, ne
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Poetul construiește metafore urzite din interferări de regnuri de abstract și concret, construind o lume în care să se refugieze: pământul este un muget de semințe, vara răsuflă ca un taur în obraz, scările sunt temute, semințele priveghează, plugurile sunt împerecheate, ploile și soarele își scurg flacăra în pământ. Edenul ne amintește de "Pașii profetului" a lui Lucian Blaga, cauza refugiului este "cimitirul de mașini" (invazia tehnicii): "O mie nouă sute și nu știu cât/ Rodea ca-n înserare, tulbure un monstru,/ gheare de
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
tânăr, Doamnă, tânăr de-aceea nu te cred,/ oricât mi-ai spune, timpul nu-și ascute gheara/ deși acații ceții spre mine își reped/ săgețile vestirii, sunt tânăr. Bună seara". Mircea Dinescu își umple poezia cu îngeri ascunși în noroaie. Împerechează purul cu impurul într-un timbru melancolic pronunțat. Dincolo de lumea exterioară descoperim prospețimea și vitalitatea cenzurată de pudoare. "Elegiile de când eram mai tânăr" prezintă lumea ca un spectacol în care unii înalță piramide, iar alții se visează prinți sau cerșetori
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
tânăr, Doamnă, tânăr de-aceea nu te cred,/ oricât mi-ai spune, timpul nu își ascute gheara/ deși acații ceții spre mine își reped/ săgețile vestiri, sunt tânăr. Bună seara". Mircea Dinescu își umple poezia cu îngeri ascunși în noroaie, împerechează purul cu impurul într-un timbru melancolic pronunțat. Dincolo de lumea exterioară descoperim prospețimea și vitalitatea cenzurate de pudoare. "Elegiile de când eram mai tânăr (1973) prezintă lumea ca un spectacol în care unii înalță piramide, iar alții se visează prinți sau
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
relație directă femeia cu natura sau cu unele elemente personificate din natură. De pildă, credința că luna ca personificare a masculinului are relații sexuale cu femeia este destul de răspândită. La fel, australienii, papuașii, grecii, romanii etc. credeau că șerpii se împerechează cu femeile. J.G. Frazer descrie în Adonis felul cum tribul indian komati utiliza șerpi din piatră pentru a influența fertilitatea femeilor tribului. Mai târziu, "în cercurile rabinice se spune că menstruația se datorește raporturilor Evei cu șarpele în Paradis"212
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
numeroase biserici protestante și neo- protestante, care au rupt „cămașa cea fără cusutură a lui Hristos”. Teribilile cuvinte pe care le-a rostit Hristos „Toată împărăția ce se întruchipează întru sine se pustiește - și toată cetatea sau casa ce se împerechează întru sine nu va sta’’ aveau să prindă treptat contur. În loc ca biserica occidentală să se mențină ca un trunchi viguros al creștinătății, măcar pentru că avea în frunte urmașii vicarului lui Hristos, ea intră în regres datorită patimilor care aveau
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
ursitei: Nunta urzicilor este ziua când înfloresc urzicile și nu mai sunt bune de mâncat; Sânzienele sau Drăgaica marchează ziua când înfloresc plantele, indicând ziua cea mai lungă a anului; Împuiatul urșilor sau Macavei (1 august) arată ziua când se împerechează urșii, în timp ce Nunta Oilor sau Năpustitul Berbecilor (14 octombrie) este ziua când se amestecă berbecii cu oile, pentru a se împerechea; de Ziua Cucului (25 martie), în apropierea echinocțiului de primăvară, începe cucul a cânta, iar la Amuțitul Cucului /24
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
înfloresc plantele, indicând ziua cea mai lungă a anului; Împuiatul urșilor sau Macavei (1 august) arată ziua când se împerechează urșii, în timp ce Nunta Oilor sau Năpustitul Berbecilor (14 octombrie) este ziua când se amestecă berbecii cu oile, pentru a se împerechea; de Ziua Cucului (25 martie), în apropierea echinocțiului de primăvară, începe cucul a cânta, iar la Amuțitul Cucului /24 iunie, solstițiul de vară) încetează cântecul; de Ziua Șarpelui (14 septembrie, în apropierea echinocțiului de toamnă), șerpii, salamandrele și șopârlele se
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
a fost publicat În revista Time (Jan. 17, 196g, 34): ”...Omul este una dintre cele mai agresive fiare din lume, care găsește o plăcere deplină În torturarea și uciderea altor animale, inclusiv a semenului său... Hormonii Îl Îmboldesc să se Împerecheze cu surorile și fiicele sale exact așa cum o fac În general animalele. Iar cortexul său Îi spune să-și imprumute femeia străinilor În schimbul avantajelor politice... I-ar place să-și ucidă tatăl, dar Își suprimă cu viclenie acest impuls natural
BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Bivol O., Magda Luchian () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1474]
-
ani mai târziu: un membru al milițiilor lui Farah Aidid Împușcând un jefuitor În piața din Mogadiscio. Cele două scene difereau prin motiv și compoziție, și Faulques șovăise mult până să ia hotărârea de a le pune față În față, Împerecheate În album, dar se convinsese că aveau mai mult sens Împreună. Cea din Liban era o fotografie alb-negru, senină, cu linii echilibrate, În pofida subiectului, cu planuri bine definite, un punct de fugă perfect - muntele cu zăpadă pe creastă, abia vizibil
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
trimis de draci pentru ispitirea firii și sufletului omului, reformînd în profunzime mentalitățile religioase și morale ale neamului său, înseamnă că aici era o societate așezată care putea înțelege asemenea mesaje și nu umbla bezmetică numai după hoțit sau mîrlit(împerecheat). Să vedem cine a condus neamul străbun al geților. ? - mato, în anul 1838 pe coastele muntelui Istrița în localitatea Pietroasa s-a descoperit un tezaur care conținea și un colan(tăiat mai tîrziu în patru bucăți) cu inscripția GLIE I
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]