983 matches
-
pentru traiul vostru, iar restul banilor să-i îngropați într-un loc știut numai de voi. Când băiatul va crește mare, să-i arătați locul ascunzătorii, că la urma urmei sunt banii bunicului său! Țăranul se întoarse acasă cu inima împietrită de atâta grijă, dar și cu sufletul împăcat că avea un moștenitor cu avere! În vremea asta Ciocoiu și Conacu așteptau în zadar întoarcerea celor doi căpitani cu ceata lor de viteji. Trecuse mai bine de o lună și crezură
XIII. URMAŞUL LUI DRACULA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376207_a_377536]
-
cuminte, Ca ceru-nstelat să vrea s-o alinte. Ești notele gamei ce am învățat, Iar cântecul meu spre cer a înălțat, Un imn al bucuriei,imn fermecat, Cu trupul ca un freamăt purificat. Ești cuvântul ce pe buze a împietrit, Atunci și acum,dar rămâne nerostit. Asta ești iubire și eu te aștept, Să-mi aduci fiorul inimii în piept. Gabriela Amzulescu-Zidaru Referință Bibliografică: TE AȘTEPT IUBIRE / Gabriela Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1520, Anul V, 28 februarie
TE AȘTEPT IUBIRE de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374688_a_376017]
-
sânge. Corpul nu i se vedea. Era-nfundat în scobitură. Se vede că tare pătimește, gândi Natalia. Aproape uită să-i fie milă, căci vrerea de a-l ajuta îi da ghes. Se apropie, auzind un geamăt groscior de suferință. Împietri, fiindcă icnetele ce se îndeseau păreau omenești. Șiruri de mirări o străbătură, îndemnând-o să dea fuga spre florile de la icoană, s-aline căpriorul. Până să plece, smulse repede de ici, de colo, niște busuioc sfânt, ca să-i dea putere
DARUL NATALIEI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2186 din 25 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371705_a_373034]
-
umană neglijează un lucru important, și anume faptul că la baza acțiunilor noastre stă fie semnul iubirii, fie lipsa acesteia. Apoi, omul și-a pierdut echilibrul vieții: bucuria de a dărui și a primi. Mai mult, inima lui s-a împietrit de atâta răutate și ură. De altfel, cum poate un astfel de om să îți facă un dar cu toată dragostea lui, dacă iubirea lui e de “piatră”? Trist, dar adevărat. Or, a dărui este în firea întregului univers, iar
BINELE PE CARE-L FACE UN ZÂMBET! de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379208_a_380537]
-
Versuri > Visare > FUGĂ DE SILFIDE Autor: Lorena Georgiana Crăia Publicat în: Ediția nr. 2161 din 30 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Ploaia pe ochii ce mi-i oblojesc, Fulgere stau pe liniștea supta De tot ce nu am și mă împietresc! Ah, lume nebună, lume nebună, Totul, stupid, sfârșindu-mi trăirea, Ce-mi scutură plâns pe brațe cu brumă, Cuvinte-n balast, robindu-mi gândirea! Ah, muzica nouă, de împrumut! Lupii se-ntorc în haită, călare, Din sec și arpegiu - gol
FUGA DE SILFIDE de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2161 din 30 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379291_a_380620]
-
lume nebună! 26 mai 2016, Constantă Sursa Foto: #Edvar #Munch #poezie #literatura #poezii #ArsMuriendi Ah, tunet în cer și-n inima ruptă,Ploaia pe ochii ce mi-i oblojesc,Fulgere stau pe liniștea suptăDe tot ce nu am și mă împietresc! Ah, lume nebună, lume nebună, Totul, stupid, sfârșindu-mi trăirea,Ce-mi scutură plâns pe brațe cu brumă,Cuvinte-n balast, robindu-mi gândirea!Ah, muzica nouă, de împrumut!Lupii se-ntorc în haită, călare,Din sec și arpegiu - gol
FUGA DE SILFIDE de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2161 din 30 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379291_a_380620]
-
cercuri. În câteva clipe toată grădina era un câmp pârjolit peste care uraganul purta trunchiuri de copaci, ghirlande de flori, pulbere de petale și dale sparte de gresie și marmură. Numai Soare-Împărat rămase în picioare, cu pletele-n vânt, privind împietrit la spulberarea fericirii pe care o dorise veșnică. Câtă risipă de raze a făcut pentru această grădină! Cât a ferit-o de toate primejdiile! Cum a putut străinul, om de rând, să-i cucerească grădina și fiica mult îndrăgită? Răcni
MĂRŢIŞOR-9 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374265_a_375594]
-
de jad își culeg aripile cu gesturi obosite de zbor. În chilia mea, disperat, mătur în grabă cuvintele de pe covor. Și apuc să tac!”; „Și eu voi auzi din groapă cântul, cel gângurit de păsări și culoare, țipătul bufniței mâna-mpietrește, rana din sânge, ah, cum mă doare!” Și în Evanghelia Tăcerii, ca, de fapt, în toate volumele poetului, sunt prezente animalele ca simboluri ale principiilor și forțelor cosmice, materiale sau spirituale, având legătură cu nivelurile Universului: pământ, văzduh, cer. Termenul
„METAFORA TĂCERII” LA THEODOR RĂPAN de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362096_a_363425]
-
epicentrul revelației dumnezeiești: la Ierusalim. Ebr. Shalom, orașul păcii, nu putea fi întâmpinat de către Domnul păcii decât pe cel mai inofensiv animal, înconjurat de copii. Ce pașnică ofensivă, ce blândă cucerire a celui mai împietrit și trufaș oraș al lumii! Împietrit în prejudecata și trufaș peste măsură, deoarece în el a răsunat de atâtea ori glasul dumnezeieștilor descoperiri. Mulțimea revărsată pe povârnișul Muntelui Măslinilor - afirmă exegeții - nu era, în marea-i majoritate, din Ierusalim. După Iisus Hristos se țineau scai orbii
CÂTEVA ÎNVĂŢĂTURI DESPRE PRAZNICUL INTRĂRII DOMNULUI IISUS IISUS HRISTOS ÎN IERUSALIM – DUMINICA FLORIILOR [Corola-blog/BlogPost/362092_a_363421]
-
Toate Articolele Autorului Frumoasă ești tu, iarna, dă-i timp nepotrivit O doamnă ești, târzie și plină de păcat. Înghețul tău din suflet pe flori le-a ofilit, Lumină primăverii, râzând, ai alungat. Și cântecul de păsări pe ram ai împietrit, Doar corbii te admira, că-i vreme tulburata. Frumoasă ești tu, iarna, dă-i timp nepotrivit, Credeam că, obosită, la Poluri ești plecată. Dar te-ai întors, sireato, ce-avem de pătimit Și pentru ce păcate să dăm acuma plata
RONDELUL IERNII TARZII de MIHAI LUPU în ediţia nr. 2303 din 21 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378750_a_380079]
-
roase de ape și ploi, înfipte de Dumnezeu în calea uitării : MoșToader Baci și Vasile a lu’ Don. Din buzunarul hainei, cu mâna tremurânda, omul pădurii scoate un jurnal pentru a-i citi lui nea Vasile știrea care l-a împietrit. „ În România se taie 3 hectare de pădure pe oră. Suprafață forestiera dispărută în 2010-2011 a fost de 280000 ha.Studiul Greenpeace arată că fenomenul despăduririlor este foarte răspândit în județele montane. Cele mai multe cazuri de tăieri ilegale de arbori sunt
LACRIMA de MIRELA PENU în ediţia nr. 1382 din 13 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377728_a_379057]
-
din starea de țăran în tagma clericală, a învățaților sau a războinicilor; în India, în schimb, acest lucru nu este posibil iar valorile religioase diferă complet. Datoriile și drepturile nu aparțin omului ca atare, ci unei anumite caste. Totul este împietrit sub formă de diferențieri, iar deasupra acestei împietriri domnește bunul plac. Brahmanii dețin o poziție superioară iar indianul dintr-o altă castă trebuie să-l considere un zeu pe orice brahman, să îngenuncheze în fața lui și să-i spună: "Tu
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
ea posedă cheile științei și că, în consecință, este competentă. Această înlăturare a îndoielii privitoare la o identitate considerată în mod natural ca superioară deschide calea unei rutine liniștitoare, în completă distorsiune față de elanurile prometeice ale proiectului social impus. Spiritele împietresc într-un fixism științific și, dacă unii gîndesc că puterea minte, ei nu vor merge pînă la a pune în discuție adevărul și obiectivitatea științei. Relativul este de neconceput, de negîndit. Afectivitatea va fi amăgită de spectacolul pe care națiunea
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
punerea în scenă a patriei socialiste, merg pînă dincolo de gestiunea recuperatoare a tuturor valorilor în avantajul puterii: este vorba de a defini sensul unei totalități care-1 înglobează pe "ieri", pe "azi" și compune un viitor fixat în ritualul discursului progresist împietrit în repetiție. Analiza discursurilor șefului statului român din 1965 pînă în 1989 produce un fel de amețeală. Dogma enunțată este celebrată cu regularitate, lustruită cu critici și autocritici care provoacă uitarea sau riscul uitării dogmei. Întoarcerea la națiune este neîndoielnic
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
Șeful statului cere să se realizeze un program de alimentație științifică: românii ar fi prea mîncăi, se impune deci o planificare a caloriilor! Doar invectivele autorităților împotriva politicii de exploatare și discriminare dusă de Vest se mai fac auzite. Românii împietresc într-o mentalitate de asediați. Frica, riscul la care omul se expune corespondînd cu străinii, obligația trasată tuturor cetățenilor de a raporta contactele cu străinii creează o izolare cînd resemnată, cînd respinsă în surdină. Ca semn al acestei frici, Radio
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
bîlbîie și bate pasul pe loc. Spectacolul protocronist, punere în scenă a strămoșilor daci, pledoarie autohtonistă pentru construcția națiunii, o critică literară limitată la supraaprecierea operelor naționale, oscilează între tragic și ridicol. România pe care Ceaușescu o voia modernă este împietrită prin lipsa de reflecție asupra modernității. Desigur, nevoia de a se păzi de loviturile unei propagande care devoră cultura, nevoia de a găsi un loc care să nu fie exilul spre care conducea adeziunea la valorile politice liberale și democratice
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
cu-nfățișări divine de frumusețe omenească. 35 Tigrii mîniei chemară caii-învățăturii56 de la iesle, Îi dezlegară, le puseră de aur hamurile și de-argint și fildeș, În chipuri omenești distincte stătură-n jurul lui Urizen, prinț al Luminii, Și-ntreaga-Închipuire Omenească o împietriră-n stîncă și nisip. Zbucniră gemete de-a lungul pîrîului lui Tyburn 57, de-a lungul Rîului lui Oxford 40 Printre Templele Druide. Albion gemu peste pîrîul Tyburn: Albionul scoase geamătul de moarte. Munții-Atlantici tremurară. Fugi-n înalturi Luna cu
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
iar strîngîndu-se în sine departe de la Domnul ei, zicînd că e Ispititorul. 130 Și-ai devenit și tu că Vala? astfel te-azvîrl afară!" Astfel vorbit-a Regele tunînd cu strășnicie, învăluit în sumbră disperare, Si pe Ahania o aruncắ din împietritu-i piept. Că fulgerul căzut-a ea. Fiii lui Urizen atunci fugiră de la asurzitoru-i tron de piatră; Fugiră către Răsărit și-Apus și părăsiră Miazănoaptea și Miazăziua Cerului. 135 Un bubuit a străbătut nemărginirea. Fuseseră sfărmate lanțurile Sorții. Îngrozitor răzbubuiră
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
prinse Cuptoarele lui Urizen Căzute în Ruină: Enormă lucrare, din nou el le zidi, Truda de Veacuri în Întunecime și în războiul lui Tharmas; Și Los alcătuit-a Nicovale din Fier dur, căci loviturile-i Cu tócot ne-ncetat stînci multe împietresc, multe planete 125. 170 Dar Urizen dormea într-o încremenita amorțire în Hăul cel de jos, O-ngrozitoare stare de visare, zbătîndu-se pe patul sau de gheață Și-nghețînd bocna totul dedesubt; chipul sau sur și de uitare-aducător, Întins peste nemărginire
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
vînt; ochii-i priviră adîncimea, Si o a treia vîrstă se-ncheié, o groaznică durere. Ale nădejdii chinuri începură; în suferință grea sforțîndu-se, luptîndu-se, Două Urechi în volute-apropiate de pe sub sferele vederii sale Ieșiră-afară răsucindu-se-n spirale și cum creșteau se împietriră. Și o a Patra 235 Vîrstă se sfîrși și-o groaznică durere. Bolnave-n cruntă suferință, plutind pe vînt, Se aplecară-n jos către adîncuri două nări, Si o a cincea vîrstă se-ncheié și-o groaznică durere. Bolnavă-n cruntă
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
în jur Pleoapele sale; încolăcita-i coadă-aspiră Printre stele; Pămîntul și cu Hăurile toate furia să o simt 445 Cînd, așa cum neaua munții îi acoperă, adesea împietrire Acoperă adîncurile, la vasta-i furie mișcîndu-se în stîncă să, Leul și Ursul împietresc; în muntele cel tare tremurînd Ei văd lumină și minunea; răcnind în existență-ngrozitoare, Legați (sînt) cerbul cel sălbatic și cu calul: iată Regele Mîndriei! 450 Adese Ochiul sau țîșnește din Abis intru tărîmurile Veșnicei sale zile, și amintirea se
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
de sine; atunci vorbim despre căderea spirituală). 124 (IV, 109) Din fața Vulturilor Mîncători de Stîrv: Blake face distincție între Eagles = vulturi/acvile-spirite celeste, superioare, si Vultures = vulturi hoitari, ce se hrănesc cu stîrv, spirite inferioare. 125 (IV, 169) stînci multe împietresc, multe planete: Blake descrie aici una dintre funcțiile ciocanului lui Los/Urthona (crearea sistemelor planetare), si echivalează în mod limpede cuvîntul "rock" (stîncă) cu "planet" (planetă). Ulterior va arăta ca ciocanul acesta creează și ritmurile temporale (așadar, armoniile rotaționale). 126
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Sinelui (jungian)-conștiinței. 182 (VI, 304) În jurul pîntecelor sale: Urmează o descriere a Spectrului lui Urthona. 183 (VI, 305) noduroasa Ghioaga (knotted Club): Milton vorbește în Paradisul pierdut, cartea a X-a, 294, tocmai despre "ghioaga rece și uscată, ce împietrește totul", care aparține Morții ("Death with hîș Mace petrific, cold and dry"). Așadar, este limpede identificarea Spectrului blakean cu principiul negarii vieții. 184 (VI, 311) Sonuri de Aur și Argint, de-Aramă și de fier: Din nou prezenta celor patru
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
amintind de faptul că Orc și Urizen (calul este animalul exemplar al lui Urizen) și ei au fost legați. Similar, identificarea Ursului drept animal arhetipal al lui Tharmas se susține, avînd în vedere asocierea leului cu ursul ("Leul și Ursul împietresc") ce amintesc de episodul în care Los și Tharmas sînt asociați în zidirea Golgonoozei și legarea lui Urizen. Tot astfel, la versul 488 Ahania identifica lupii că animale ale lui Urizen. 296 (VIII, 471) Mișcîndu-se în fibre: În ediția Oxford
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
trup, prin moarte. Un automortret. Nu e singurul și nici măcar primul În mitologia greacă. Să ne aducem aminte de privirea ucigașă a Gorgonei Meduza, care, Întoarsă către sine din poleitul scut pe care Perseu i-l pune În față, o Împietrește. Numai așa eroul o poate decapita. Care să fie semnificația adâncă a acestor pedepse? De ce mor astfel mai toți cei care Încremenesc În fața unei oglinzi (reale sau simbolice)? Interpretările sunt numeroase. Eliade, Durand, Bachelard, Otto Rank, Jung, Baltrusaitis, dar și
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]