943 matches
-
geloziei lanț 100 Din sînul lui căzu pe munte. Întunecatul spectru Tinu pe groaznicul băiat. Los jos îl țintui, legîndu-i mădularele în jur Cu blestematul lanț. O, cum mai strigă și mai plîngea luminoasă Enitharmon După fiul său! Cu inima-mpietrită, Los la pămînt lega a ei iubita Bucurie. Ciocanul lui Urthona cuprins de groază lovi-n piroanele de-aramă137, 105 Înzecit, turbarea Demonului scoase-nzecite vîlvătăi, sfărmînd, Mugind și răsunînd, Tare, Tare, Mai Tare și Mai Tare, si beznei Dîndu-i foc
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
prăvălește, și grindina și-nghețat fier ce din Stihie se abate-n grindini 80 Dalbul tău par îl sfîșie; și totuși, aspru-ncremenit în tristă meditare, stai Cărțile scriindu-ți. Curînd un nor, umplut cu o pustie de zapezi Te-acoperă, încă-mpietrit, inca hotărît și scriind încă; Deși stînci peste tine se rostogolesc, desi puhoaie se revarsă, și deși vînturi negre precum marea Te spintecă-n bucăți, deși în jurul gleznelor sîngele-ți curge, 85 Picioarele de stîncă tare prinzîndu-ți-le înghețate, totuși aspră ta
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
în abis și-o úită, În chipuri ale preoției, în sumbrele-amăgiri ale căinței 460 În inima și spirit tînguindu-se că peste totul Orc împărățea, Si ca înțelepciunea-i nu slujea decît ca să sporească nedeslușita pofta. Atuncea Tharmas și Urthona torpoarea împietrita o simțiră înălțîndu-li-se-n Mădulare. Urthona dădu mlădița un chip din Fibre Vast. Tharmas că o coloană de nisip rostogolitu-s-a în jur pe lîngă-nvolburata vijelie, 465 Coloană-nsuflețită rostogolindu-se mereu în jur cu ne-ncetată furie. Și Los simți torpoarea împietrita
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
împietrita o simțiră înălțîndu-li-se-n Mădulare. Urthona dădu mlădița un chip din Fibre Vast. Tharmas că o coloană de nisip rostogolitu-s-a în jur pe lîngă-nvolburata vijelie, 465 Coloană-nsuflețită rostogolindu-se mereu în jur cu ne-ncetată furie. Și Los simți torpoarea împietrita, si capu-i se rostogoli jos dedesubt În ale sînului sau Hăuri; vasele sîngelui sau Țîșnesc nainte prin canale peste vînt, și-n Hau se zvîrcolesc; Și Enitharmon, palida și rece, în seve că de lapte curse 470 În chip
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
fără încetare negru, pînă ce toți Tiranii Tainei sînt răpuși și pe Pămînt nici unul nu rămîne. 80 Și cînd întreaga Tiranie fost-a spulberata de pe fața Pămîntului, În jurul chipului cel de balaur al lui Urizen, și-n jurul chipului sau împietrit, Văpăile rostogolindu-se năvalnic prin largul Univers [Se-apropiară de Pămînt] Au început intra-n Cetatea Sfîntă. Intrînd, groaznicii nori 85 În fulgere brăzdate calea își croiesc, aprigele flăcări cuprinzînd Potopul Sîngeros: vîlvătăi vii cu intelect înaripate Și cu Rațiune
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Frică fiindu-le de-încruntarea-ți, iubind surîsul tău, O Urizen, Prințe al Luminii". El chema; adîncul glasu-și îngropa și nu dădu nici un răspuns. Atunci mînie răbufni în jur; Omul cel Veșnic se-nfurié; din nou strigắ: "Înalță-te, O, chip al morții împietrit! O, balaur al Străfundurilor! Aruncă-mi-te la picioare, O Balaure! lasă-l pe Urizen să se înalte. 140 O, cum ai putut să urîțești proporțiile-acelea minunate Ale persoanei și-ale vieții; fiindcă-așa cum e Persoană, deopotrivă viața sa
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
pe omul lăsat pradă hazardului și distrus de violențele divine. Ființa care trebuie să moară strălucește, cel puțin, Înainte de a dispărea, și această splendoare constituie justificarea sa. Ea este un punct fix, singurul ce poate fi opus chipului de-acum Împietrit al Dumnezeului mâniei. Revoltatul, nemișcat, susține, fără a clipi măcar, privirea lui Dumnezeu. „Nimic nu va clinti, spune Milton, acest spirit imperturbabil, acest Înalt dispreț născut din conștiința ofensată”. Totul aleargă și grăbește spre neant, Însă cel umilit se Încăpățânează
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
dup... ruptură cu Chină, Albania este silit... din rațiuni economice s... ias... din claustrare. Astfel, În 1983 se reiau schimburile comerciale cu Beijingul. Acest Început de deschidere va fi dus mai departe de succesorul lui Enver Hodja. Ramiz Allia, succesorul Împietrit CÎnd, la dou... zile dup... moartea lui Hodja, survenit... la 11 aprilie 1985, Ramiz Allia, deja președinte al Prezidiumului din noiembrie 1982, devine președinte al Partidului Comunist, el moștenește o situație În multe privințe asem...n...toare celeia În care
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
I-III, București, 1968 (în colaborare cu Margareta Sterian și Const. Popescu); Daniel Defoe, Viața și nemaipomenitele aventuri ale lui Robinson Crusoe, București, 1943; [John M. Synge, Lordul Dunsany, Robert E. Sherwood], Suflete galante, București, 1946; Robert E. Sherwood, Pădurea împietrită, București, 1946; T.B. Somerville, Marinarul Will. Adevărata poveste a unor aventuri petrecute între 1805-1811, I-II, București, 1946 (în colaborare cu Getta Nicoleanu); G.B. Shaw, Discipolul diavolului, București, 1946, Cezar și Cleopatra. Ucenicul diavolului. Pygmalion, pref. Silvian Iosifescu, București, 1963
COMARNESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286341_a_287670]
-
mijloc, a ridicat-o, a reușit să o cocoațe pe marginea vagonului înțesat. Trebuia acum să alerge, încercând totodată să se prindă de clenciul mare de fier. N-a durat decât o secundă, dar a avut timp să zărească chipurile împietrite ale celor care scăpaseră, lacrimile fiicei sale și, cu o claritate supranaturală, lemnul crăpat al peretelui vagonului... S-a poticnit, a căzut în genunchi. Restul a fost atât de rapid, încât i s-a părut că nu atinsese pietrișul alb
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Ca un fluture de noapte înghițit de o rază de lumină. Mersul ei m-a mirat: parcă înainta pe sârmă, cu pași aerieni și totodată încordați. Am înțeles că, prin fiecare gest, lupta împotriva beției. Chipul ei avea o expresie împietrită. Toată ființa i se mobiliza în acel unic efort - de a nu cădea, de a nu da nimic de bănuit, de a continua să se învârtească în cercul acela luminos până când copacii negri vor înceta să se legene, să tresară
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
care să îmbibe nisipul. Hangerul pe care îl caută a lunecat de cealaltă parte, când, mai înainte, cu pulpanele veșmântului său lung desfăcute larg, se zbătea pe trupul strivit... Trage de brâu mânios, aruncând priviri pline de ură spre chipul împietrit al femeii. Brusc, aude un nechezat. Se întoarce. Tovarășii lui galopează deja departe, siluetele lor, pe culmea unei coaste, se profilează clar pe fundalul cerului. Se simte dintr-o dată ciudat de singur: el, deșertul în lumina serii, femeia muribundă. Scuipă
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
făcut celelalte urmează... Ce alunecoasă e poteca răului! (tare) Maio! MAIO Portare! ARB[ORE] Tu zici că-n curtea cea neagră pe țărmurii mărei, acolo petrece gândirea lui. MAIO Se vede. Altfel neci gândirea lui n-ar fi neagră și-mpietrită... De ar fi aceea o femeie sântă și frumoasă, care să-l poată face fericit și virtuos... De-ar fi... am cugetat adeseori... un înger... îngerul de pază al Moldovei... Ce vrei, portare!... Poate că l-am face fericit încă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
și nerozie Gura lui înțeleaptă v-ar spune-atunci ce scrie, Din semne moarte scoate-ar măreață-nțelepciune Și din o carte roasă ieșire-ar o minune. Astfel stau eu în lume... ca litera cea moartă, Ca o ruină tristă, fapt împietrit de soartă, Dar voi nu înțelegeți coprinsul meu adânc, Ci eu, Doamne... mă crede... nu, vă urăsc... vă plîng! ȘT[EFAN] Nu ai de ce mă plânge... nu voi să te-nțeleg. Ieri v-ascultam... și ce e?... Astăzi sânt om
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
avea încredere într-un Boszt! Niciodată n-au fost oameni de onoare. I-au jignit pe cei slabi. ― De parcă tare mulți Boszt cunoscuse, râse Mas. ― Se pare că citise asta într-unul dintre documentele din cufăr... Cei trei bărbați rămaseră împietriți. Se știa de multă vreme că Abația pretindea că întocmise harta genetică a dinastiei Boszt și toate dovezile indicau faptul că Ladislau, primul duce Boszt de Eccius, era nepotul unui emigrant pământean. Înaintașul acela glorios nu lăsase însă nici o istorie
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
am crezut... la un moment dat am crezut că mă iubești, șopti Maria. Quintul zâmbi amar. ― Ți-am repetat de-atîtea ori. Un quint nu poate iubi. Abia ce terminase de spus cuvintele acelea că Vassur se întoarse brusc și rămase împietrit. În spatele său, la doar un metru, o altă Marie, identică, îmbrăcată la fel, îl privea cu ochi înlăcrimați. Uimirea pe care o resimți quintul îi paraliză pentru o clipă viteza de reacție. În mintea lui se învîrtejeau atâtea fapte, atâtea
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Înainte chiar ca tânărul să-și dea seama ce se întîmplă, lama aceea ciudată se extinse iar vârful ei se opri pe pielea gâtului său. Xtyn se strădui din răsputeri să nu se înfigă singur în arma războinicului și rămase împietrit, în timp ce urechile sale percepură ropotul de metal strivit de metal, stârnit probabil de celălalt soldat care îi respingea lamele. Tânărul făcu doi pași înapoi, se aruncă la pământ, se rostogoli de două ori și țâșni în picioare, dar pumnul unuia
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
cu primele memorii. Dar e mare păcat, fiindcă asta vă împiedică să vedeți adevăratele dimensiuni ale planului meu. Putem fi aidoma lor!" Oksana Bint Laesia - Introducere în studiul Regulamentului canonic 36. DIN ASCUNZĂTOAREA LUI, Kasser își ațintise privirile asupra expresiei împietrite care făcea ca fețele celor doi quinți să pară aproape identice. Observase de multe ori grimasa aceea care paraliza chipurile lor și ajunsese să creadă că ea semnala o stare căreia, la alți oameni, i s-ar fi putut spune
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
locul în care aterizase N'Gai Loon. - Cine sunteți și ce vreți? se auzi o voce metalică atunci când navele se apropiară îndeajuns. Grupul celor trei bărbați păstră însă tăcerea. - Dacă nu vă identificați cât mai curând, deschidem focul! Aceeași tăcere împietrită îl făcu pe cel care vorbea să ezite. - Prezența voastră aici are vreo legătură cu mesajul care anunța aterizarea unui apropiat al împăratului? N'Gai Loon ridică o mână în aer, ceea ce ar fi putut însemna orice. Arrus se apropie
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
în istoria neamului românesc. „Poet substanțial în descendență nichitiană” (Eugen Simion), M. este deopotrivă un autor cultivat și modern, care își transpune estetic emoțiile, le radicalizează expresiv și îmbină două registre, tradițional și modern, fiind cuprins de „febra unui gând împietrit”, de angoasa vidului sau de tristețea senin-mioritică a lupului de jertfă. Este și coautor al unei cărți de reconstituire documentar-romanțată, Peregrinările și suferințele spătarului Neculai din Milești (1987). SCRIERI: Stâlpul de foc, Chișinău, 1988; Peregrinările și suferințele spătarului Neculai din
MATEI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288065_a_289394]
-
Mihai Dragolea, „Cursiv de septembrie”, TR, 1986, 14; Miron Blaga, „Cursiv de septembrie”, F, 1986, 10; Cosma, Romanul, I, 277; Petraș, Lit. rom., 165-166; Radu Sorin Cucu, Nu se mai nasc poeți, O, 1999, 5; Florian Chelu, „Ca o spaimă împietrită”, F, 1999, 6; Aquilina Birăescu, Diana Zărie, Scriitori și lingviști timișoreni (1945-1999), Timișoara, 2000, 117-118. L.H.
IORDACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287602_a_288931]
-
dar ieri m-a sunat o jurnalistă de la Vogue. Fac un material extins despre cele mai sexy viitoare mămici din Londra și m-au rugat să le propun niște nume. M-am gîndit la tine. — Vogue? mă uit la ea, Împietrită. — Firește, poate că nu te interesează. Asta ar Însemna niște poze cu tine În camera copilului, un interviu, păr, machiaj... ținuta de gravidă va fi oferită de un designer... spuse ridicînd vag din umeri. Nu știu - te interesează vreun pic
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
explicite, care e un fel de a doua natură și duce la o alienare specifică. Consemnarea unor aspecte exterioare devine un simplu cadru fizic pentru localizarea unui suflet iremediabil bolnav, revelând prin contrast suferința personală, care îl opune existenței generale. Împietrit, „tot mai pierdut în durere”, el simte că totul îi este străin, că se face „tot mai frig și mai pustiu”, ceea ce îl conduce la o desfășurare textuală monotonă, jalonată de titluri elocvente: Destrămare, Pustiu, Suflet tulbure, Litanie, Părăsire, Amurg
DUMITRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286908_a_288237]
-
Ca și cum. Călătorii, București, 1980; Text și context, I-II, București, 1983-1988; Viziuni americane. Romanul american contemporan, București, 1997; Proust/Joyce. Anticipări, București, 2002. Traduceri: Krishan Chandar, Flacăra și floarea, București, 1951; Harvey Matusow, Martor mincinos, București, 1956; Terence Rattigan, Suflete împietrite, București, 1957; Graham Greene, Americanul liniștit, București, 1957, Omul nostru din Havana, București, 1960; Ernest Hemingway, Adio, arme. A avea și a nu avea, pref. trad., București, 1961, Câștigătorul nu ia nimic, pref. trad., București, 1964, Povestiri despre Nick și
LUPAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287927_a_289256]
-
salvarea acestor versificări, rămase fără efect prin scoaterea din contextul generator. Iar în secțiunea Lirice, în afară de imaginea reușită din Sentimentală - „Ca lacul înghețat, inert,/ Adoarme sufletu-mi deșert/ Și toate gândurile tac./ Icoana ta doar, neclintită,/ Stă ca o lebădă-mpietrită,/ Surprinsă de îngheț pe lac” -, se află doar stanțe stângace, descriptive. Primii comentatori ai Rimelor... au apreciat ca originală preocuparea pentru cei mici și umili, a căror suferință S. o înțelegea, devenind „cântărețul durerii resemnate”, cu „o notă de discreție
SEVASTOS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289650_a_290979]