852 matches
-
decît ar putea lăsa să se înțeleagă această paralelă între personaje. Limba, întîmplările și dialogurile sînt toate reacții la alegerile operate de Stowe și indică limitele acestor alegeri, și existența unor posibilități mai radicale. Romanul este eficient pentru că reprezintă o împletire echilibrată și critică a discursului culturii populare moderne, a contextului dublei opresiuni suportate de femeia de culoare și a romanului social "sentimental" care anterior fusese extrem de eficient. Cum poate căpăta expresie vizuală în film această angajare critică? Iată sarcina căreia
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
picior, bărbații își plasează de obicei unul dintre picioare în poziție orizontală, conferindu-i astfel o funcție de barieră. Femeile stau picior peste picior în poziție strânsă și dacă simultan, țin și brațele încrucișate dezvăluie faptul că nu doresc să converseze. Împletirea gambelor este semn de timiditate și poate arăta că se încearcă un semn de frustrare. La bărbați un înțeles asemănător îl are încrucișarea gleznelor, gest de reprimare a unei atitudini negative. După cum s-a putut ușor constata, marea majoritate a
Ad-Studium Nr.3 by Asociaţia Naţională a Profesorilor pentru Elevi cu Deficienţe de Auz VIRGIL FLOREA () [Corola-publishinghouse/Science/788_a_1651]
-
în cazul cariilor, al ulcerațiilor și tumorilor bucale. 3. Digestia gastrică Digestia gastrică reprezintă totalitatea proceselor mecanice și chimice de la nivelul stomacului, prin care alimentele sunt amestecate cu sucul gastric și supuse acțiunii enzimatice a acestuia. Digestia gastrică reprezintă o împletire a activității mecanice cu cea secretorii. Stomacul, segmentul care primește alimentele, îndeplinește următoarele funcții: acumularea alimentelor care pot fi ingerate la o singură masă; segmentul responsabil este porțiunea proximală a stomacului (fundus și corp gastric); rolul de rezervor se explică
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
unor teme și scheme de construcție. Totuși, cele două sectoare se situează pe paliere distincte: pe cât de ferventă e poeta în utilizarea unei dicțiuni nefardate, pe atât de atrasă e eseista de sofistică, de nisipurile alunecoase ale doctrinelor și de împletirea inextricabilă dintre psihoză și idee. Astfel, culegerea Teze neterminate (1991) reunește trei secțiuni relativ independente. Cu o tematică eterogenă, prima parte (Afecțiuni elective) alătură o suită de eseuri despre Hegel, Marin Preda, Albert Camus, Elias Canetti, Mircea Eliade și Karl
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288793_a_290122]
-
acțiune contrară deoarece trebuie să înfrângă anatema forțelor colective prin înțelegeri dobândite individual și transpuse în motive. Iluminismul contrazice mitul și se sustrage astfel autorității acestuia"216. Cu toate acestea, așa cum arată Habermas atunci când explică modul în care se realizează "împletirea dintre iluminism și mit" în opera filosofică a unor gânditori precum Horkheimer și Adorno, "specia umană (...), în procesul istoric al iluminismului, s-a îndepărtat din ce în ce mai mult de origini, fără a se elibera totuși de constrângerea mitică la repetiție. Lumea modernă
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
acest proces le conține implicit" (Idem). 212 Raymond Boudon, op. cit., p. 609. 213 Raoul Girardet, op. cit., p. 11. 214 Cornelius Castoriadis, "The imaginary in the modern world", în op. cit., p. 100. 215 Gilbert Durand, op. cit., p. 170. 216 Jürgen Habermas, "Împletirea dintre iluminism și mit", în Discursul filosofic al modernității. 12 prelegeri, Editura All, București, 2000, p. 115. 217 Idem, p. 117. 218 Așa cum subliniază Gilbert Durand, "din această logică [pluralistă, care o depășește pe cea dualistă, n.n. D.Ș.] comună
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
mea, că În curînd va trebui să tai alte forme pentru păsările care se vor libera din șoaptele mele. Și iată-mă-s ca un giuvaiergiu: iau În mînă ceasornicele mici de vorbe, le clatin Încet lîngă auz, aștept din Împletirea de rotițe tictacul revelator”. Mărturisire aproape argheziană, Întărită și În poemul ce dă titlul volumului: „Fiecare cuvînt e pe zidul acesta butonul unei sonerii care - apăsat - va face să vină ființa necesară. CÎte cuvinte, atîtea ființe”. Și Încă, aceste rînduri
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
nervilor auditivi, tactili sau vizuali, cuvintele cad de pe buze, rotunjite În portocale, În pîini sau În argilă. [...] Sau poate e toată făptura noastră o apă În care ființe și lucruri, ca niște pietre azvîrlite, fac unde tot mai mari. [...] Această Împletire de plante și imagini se continuă și În somnul subteran”. Asemenea fragmente programatice sînt Însă doar cristalizări de moment ale acelui „unic aspect” pe care poemul În proză Îl epuizează Îndeobște, realizînd o deplină unitate tematico-stilistică a textului. În Act
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
Basra sau New York (precum Ion Minulescu sau Ion Pillat) pentru a compensa o frustrare sau a exprima o nostalgie de „altceva”: „scînteia revelatoare” se poate produce În realitate imediată, Între obiecte și cuvinte familiare, capabile să-și facă auzit, „din Împletirea de rotițe tictacul revelator”. E vorba mai degrabă aici de o remodelare a realului prin imaginar, Încît „călătoria”, „plecările”, evaziunea În genere Înseamnă de fapt abandonarea perspectivei consacrate, convenționalizate asupra lucrurilor, fie și a celor mai umile: o exhatologie feerică
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
cînd a fost ucis Laios - cînd păstorul spune că Oedip e fiul lui Laios, pentru Oedip și pentru cititori nu mai încape îndoială: el este ucigașul lui Laios. Concluzia nu se bazează pe probe noi ci pe forța semnificației, pe împletirea profețiilor cu cerințele coerenței narative. Convergența forțelor discursive impune ca Oedip să fie ucigașul lui Laios, și el se supune acestui înțeles ultim. Înțelesul nu-i aici un efect al vreunui eveniment anterior, cît chiar cauza lui. În caz că lui Oedip
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
poate avea mai multe mișcări și primul lucru, pe care îl avem de făcut cînd analizăm un text, este să determinăm cîte mișcări alcătuiesc basmul respectiv. O nouă mișcare poate urma direct unei mișcări anterioare, dar putem întîlni și o împletire între ele prin oprirea dezvoltării începute și intercalarea unei noi mișcări. (Propp, 1970:94; ed.rom.) Nu voi insista asupra modului în care Propp aplică această morfologie basmelor din corpusul său, întrucît scopul meu principal este de a contura ceea ce
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
și în formarea la elevi a unui fond atitudinal propice creativității (încredere în sine, indiferență în modul de a fi și de a gândi, asumarea unui risc rezonabil, uman, etc). Procesul instructiv-educativ reprezintă o activitate complexă, constituită dintr-o continuă împletire ale acțiunii de predare și acțiunii de învățare, în cadrul cărora, metodologia didactică ocupă poziția centrală: Pentru atingerea obiectivelor propuse, este necesar ca profesorul să transpună intențiile în acțiuni didactice concrete, respectiv să detalieze sarcinile pe care elevii le au de
Creativitatea : latură a personalităţii by Gabriela Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/713_a_1307]
-
se simțea legat printr-un soi de dragoste cu semn negativ’’, Blaga invocă și exemplul cu sens opus al Hanului lui Mânjoală, povestire în care Caragiale realizează ,,cu personaje de burghezie incipientă o atmosferă locală aproape baladescă’’. Ce meșteșug în împletirea elementelor de viață organică și de magie, de pitoresc sud-est european și de aventură suprareal crescută în poveste!’’. Siguranța cu care sunt dozate elementele și este comunicată ,,o viziune atât de complexă, fără să pară de loc încărcată’’, permite comentatorului
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
prin acel tip de vrajă care ,,se exercită cu un joc de perfidie batjocoritoare’’ (Mihai Petroveanu); ,,e un joc de-a uite l, nu e cu elementul supranatural, al cărui umor stă în veșnica incertitudine’’ (Ștefan Cazimir). ,,Ce meșteșug în împletirea elementelor de viață organică și de magie, de pitoresc sud-est european și de aventură suprareală crescută din poveste !’’ Formularea aparține lui Lucian Blaga și este desprinsă din Spațiul mioritic, capitolul Influențe modelatoare și catalitice. La fel de cunoscute sunt, desigur, disocierile lui
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
un traseu prestabilit, și tocmai asta îl face suspect), privirea sa „constituie“ orașul în formele sale oscilante, nu are drept corelat o anumită parte a sa, monument, stradă sau clădire. În acest fel, trăirea flaneurului devine, în mod necesar, experiență. Împletirea trecutului comun cu cel propriu evită, dacă este citită de la primul către ultimul termen, capcana evocării; citită invers, aceeași relație evită capcana subiectivismului și a șocului rememorării personale. Mesianicul „Jetzt der Erkennbarkeit“ este în cazul flaneurului de recunoscut sub chipul
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
muzeului: ,,...exponatele de ceramică, os, metal, etc., adunate în casa bunicilor mei, ce stau mărturie existenței pe meleaguri dăneștene a unor civilizații milenare, sunt rod al cercetărilor de suprafață sau al sondajelor arheologice efectuate de bunicii mei, dar aceasta, prin împletirea muncii lor cu cea a propriilor copii. . începând de la vîrste destul de fragede, fie că era arșiță puternică, fie că era ger cumplit sau timp favorabil pentru joacă, acești copii participau, alături de părinții lor, la săpăturile și descoperirile arheologice, exponatele actuale
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
introductivă și una concluzivă. Autoarea consideră că pictura lui Henri Matisse este deschisă în mod natural spre o abordare de factură semiotică. În concepția ei, pictorul se detașează de versantul mimetic și concentrează senzațiile. Opera se lasă astfel descrisă ca împletire de plaje instabile, agitate, ca aglomerare de tensiuni permanente și devine, în aceste condiții, o descriere tensivă. Beyaert își construiește demersul analitic pe încercarea de a stabili o legătură între percepția observatorului și dispozitivele enunțiative care fragilizează relația de asemănare
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
englez sceal-scealde "a datora" au rezultat shall și should, iar din vechiul englez wylla-wolde "a voi" au rezultat will și would. Toate aceste verbe au însă și valori modale sau, chiar, independente, încît se poate constata și în acest caz împletirea proceselor de lexicalizare cu cele de gramaticalizare. În aceste condiții, will [wil] (cu preteritul would [wud]) se poate întrebuința, cu persoana întîi, pentru a exprima voința, intenția, promisiunea: I will do it. "Am s-o fac. (= Vreau s-o fac
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
de ordin individual și cei de ordin macrosocial. În secțiunea finală voi încerca să surprind felul în care acești factori influențează nivelul de încredere de care bucură biserica în România. V. CONCLUZII Nivelul ridicat al încrederii în biserică este rezultatul împletirii unor factori individuali și macrosociali. Religiozitatea ridicată determină creșterea încrederii în biserică, la fel și orientarea politică spre stânga în societățile europene sărace. Evaluarea negativă a guvernării în societățile post-comuniste sporește gradul de încredere individuală în instituțiile religioase, la fel
by Mălina Voicu [Corola-publishinghouse/Science/988_a_2496]
-
studențească „Dialog” (Iași) și editorial, în volumul colectiv Pauză de respirație (1991; Premiul Asociației Scriitorilor din Brașov), alături de Andrei Bodiu, Caius Dobrescu și Simona Popescu. A colaborat la „Viața studențească”, „Interval”, „Cuvântul”, „Dilema” ș.a. Poezia lui O. se naște din împletirea tipic optzecistă între prozaism și livresc. Nota distinctivă o constituie însă o anume sensibilitate retro, atmosfera generală de melancolie, precum și atracția pentru unele specii lirice aparent desuete. Dimensiunea relativ redusă a producției poetice este întrucâtva compensată prin spațiul cultural în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288550_a_289879]
-
culturale, pe care au preluat-o prin intermediul limbii arabe, limbă care a îndeplinit astfel rolul de vehicul de translație a valorilor antichității către lumea modernă. Prin urmare, civilizația arabă s-a constituit ca o civilizație de gradul doi, rezultată din împletirea elementelor culturale primare din spațiile ocupate și altoirea lor pe trunchiul lingvistic arab și confesional islamic - unicele repere originale și originare ale arabității. Consecințele în plan politico-teritorial a acestei “explozii” etno-spațiale fără precedent au constat în formarea a numeroase și
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3051]
-
coagulează o „poveste”, au un sens epic centripet (unul destul de macabru, ca în multe din compozițiile volumului Flori de mucigai). Tensiunea crește pe parcursul poemului, până la un ingenios contrapunct final. În schimb, la D., „mecanismul” arghezian (sincoparea versurilor, oralitatea intervențiilor, ingenioasele împletiri dintre descriere și dialog, alternarea propozițiilor scurte cu cele lungi, ruperile de ritm, utilizarea ingambamentului etc.) va angrena o uriașă forță centrifugă, care frânge linia unei anume „povestiri” și împinge nenumăratele elemente inventariate în tot atâtea direcții. În locul unei însumări
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286783_a_288112]
-
simțit că trebuia s-o spun, exagerând poate sau ficționalizând uneori mai mult decât trebuia. Mulți mă vor întreba cât este ade- vărat din acest roman și cât nu, iar eu vă voi spune de pe-acum că există o împletire continuă între imaginația mea și toate datele exacte și evenimentele importante, care veți vedea că s-au întâmplat întocmai - dacă veți avea curiozita- tea să le verificați. Povestea lui Cristian Vasile, redescoperirea lui, a însemnat mult în viața mea, am
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
Iuliu Maniu în frunte. Curioasă este manifestarea sufletului omenesc, singular, dar, mai ales în gloată... în spirit de gloată...doborâtă de povara propriei sale plăceri. Așa a fost de când lumea e lume... Așa va fi întotdeauna, cât va fi lume... Împletiri uimitoare de fapte ale oamenilor, și de neprevăzut al soartei. ... Ultimele ecouri ale Pieții se stinseră în văzduh... Liniște... O liniște apăsătoare coborî din cer. Înserarea a început a se lăsa peste Piața rămasă pustie... întunericul și noaptea de noiembrie
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
marele miting continua întrun vacarm de neînchipuit. „ .. Curioasă este manifestarea sufletului omenesc, singular, domnule, continuă Senatorul, dar, mai ales în gloată... în spirit de gloată... Așa a fost de când lumea e lume... Așa va fi întotdeauna cât va fi lume !... Împletiri uimitoare de fapte ale oamenilor și, de neprevăzut ale soartei..!”. „ - Da, domnule Senator... așa este..!”, fu de aceeași părere, bărbatul scund și bondoc. Istoria, domnule...istoria formează popoarele după chipul și asemănarea ei !.. adăugă Senatorul, și tot el continuă.. Istoria
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]