825 matches
-
se afla între coaste, cataramele de la M. 53 se aflau în zona pieptului. Cele din mormintele nr. 28, 70 și 72 se aflau pe bazin, iar în celelalte două morminte reînhumate M. 44 și 92 au fost descoperite intre oasele împrăștiate. Această diversitate de zone în care au fost descoperite cataramele ne indică și o multitudine de situații în care acest tip de obiecte erau folosite la încheierea veșmintelor, a curelelor sau a altor tipuri de accesorii ale îmbrăcămintei populației din
Săbăoani Monografie arheologică Vol. II by Vasile URSACHI () [Corola-publishinghouse/Science/100956_a_102248]
-
dintre comuniștii români e însă mai profundă. Nu vorbesc de numărul anilor sau veacurilor aplicat drept criteriu definitoriu pentru apartenență și patrie. După Nicolae Ceaușescu, statul Israel nu ar fi putut renaște, pentru că evreii au trăit 2.000 de ani împrăștiați. Și invers, cetățenii sovietici care locuiesc în Kaliningrad ar fi apatrizi, deoarece înainte de 1945 și de anexarea prin forță a Prusiei Orientale nu a călcat niciodată picior de soldat rus în orașul Königsberg. Nu. Este vorba de dreptul inexistent al
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
timpurilor. Mesianismul comportă în același timp ideea unei restaurări și pe cea a unei utopii. Cartea lui Isaia înfățișează era mesianică sub dublul aspect al catastrofei și al utopiei. Eliberarea finală înseamnă sfârșitul exilului, adunarea în Țara Sfântă a triburilor împrăștiate și restaurarea suveranității politice a Israelului sub autoritatea unui descendent al lui David. Dar ea înseamnă și instaurarea unei păci universale, devenită posibilă prin aderarea națiunilor la cultul Dumnezeului unic. Era mesianică se revelează pentru unii ca erupția brutală a
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
ritualul vedic și pregătește descoperirile realizate de autorii Upanișadelor. Ideea fundamentală este că, dând naștere lumii, prin "încălziri" și prin "emisii" repetate, Prăjăpati se consumă și sfârșește prin a se epuiza. Cei doi termeni-cheie - tapas (ardoare ascetică) și visrij (emisie împrăștiată) - pot avea conotații sexuale indirecte sau subînțelese, căci asceza și sexualitatea sunt strâns legate în gândirea religioasă indiană. Mitul și imaginile sale traduc cosmogonia în termeni biologici; datorită modului lor propriu de a fi, lumea și viața se epuizează, prin
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
19 Cf. J. Gonda, Leș religions de Vinde, I, pp. 236 sq. cum prin intermediul sacrificiului, zeul își recuperează persoana (ătman), sacrificatorul își face șinele, propriul său ătman (Kausitakl Brahmana, ffl, 8). "Construirea lui ătman seamănă, întrucâtva, cu reunificarea lui Prâjâpati, împrăștiat și secătuit de opera cosmogonică. Totalitatea actelor rituale (karmd), când este desăvârșită și bine integrată, constituie "persoana", ătman. Acest lucru vrea să spună că, prin activitatea rituală, funcțiile psiho-fiziologice ale sacrificatorului sunt strânse laolaltă și unificate; suma lor constituie ătman
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
se fură de la domnul dali sufletul se împrumută din gang în atelier, renoir așează o tîrfă printre cutii de conserve. 1982 Borca, 17 ian. 1982 Bună, dragul meu Cam după prea mult timp stăm din nou de vorbă! Drumurile noastre împrăștiate, vorbele noastre în preajma altor urechi,... deh! E un frig infernal afară, de aceea detest acest anotimp. Dar continuu să ascult ore în șir muzică (la București am prins cîteva discuri excepționale, cu Rubinstein și Herbert von Karajan la pupitru, les
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
cu Stoiciu (Liviu Ioan n. red.). Îl văd așa rar! Și țin așa mult la el! Da, am avut un drum minunat la Iași. Îți mulțumesc mult pentru totul! Sigur, e un sfîrșit de an în care mă simt totalmente împrăștiat, n-am mai scris, nimic, citesc prea puțin, pierd mult timp cu școala, mă simt mereu obosit, nici pe T. n-o pot ține ore-n șir cu mine, e și tare frig. Mă mulțumesc cu gîndul că totuși e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
citesc ultima carte a domnului Paler (parcă ți-am spus că mi-a trimis-o dumnealui, însoțită de o nouă epistolă flatantă!), seducătoare ca toate cărțile dumnealui. Și "Însemnări din subterană" a lui Dostoievski. De fapt, sînt tare leneș și împrăștiat! Și zilele acestea am mai dat peste o frumusețe la P. Neamț. Mara. Ce nume așezat! Dar T. (mulțumește pentru gînduri, evident flatată de atențiune!) hotărăște bietul meu suflet din aceste vremuri. Sigur, ar fi tare fain să fie mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
Lucian, Să fie aceasta o duminică mai frumoasă?! Să fie mai frumoasă pentru că lui T. i-a mai venit mintea la cap?! De-ar ține-o tot așa! Am primit epistola ta din 29 septembrie dar am fost așa de împrăștiat și amărît, încît parcă n-am mai avut timp decît de plînsul meu. Am fost și pînă la București, la ALBATROS, ca să dau forma clară a manuscrisului. Sigur că nu e cum l-aș fi vrut eu, tot cerîndu-mi-se să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
o floare și din partea mea! Dan David mi-a trimis harababura sa "Șarpele cu clopoțeii furați". Un mucalit! Ține mult la mine, dar nu știu bine de ce! I se pare că-s deștept și talentat, zice mereu! Vorbește mult și împrăștiat, dar nu e băiat rău! Și nici prost! Nu se bagă-n porcării, chiar dacă unii porci îl laudă etc. El e prieten cu femeile, în special. Un senzual durrellian. Deh! A apărut cartea lui Daniel (Corbu n. red.)! Subțiată, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
a udat tot. Eram obișnuit să urc pe serpentine, încît acea cabană știută de mine "Pasul Oituz”, a apărut neașteptat de repede. Acolo, fascinat de priveliștea sălbatică a stâncilor golașe, îndulcită de căpițele de fân și țarcurile din leațuri lungi, împrăștiate, din cauza diferențelor de altitudine, când pe culmi când în jos, atât de departe că abia distingeai omul pe care-l bănuiai cosind, miam odihnit ochii și mintea. Iar pe bicicletă, peste puțin timp începu coborâșul. După cum ziceam, frâna de
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
redea viața și osemintelor și pulberii, pentru a crea din nou societatea nimicită, într-o formă demnă de această Providență. Este de observat că atunci cînd oamenii cu profunde sentimente sociale au rupt toate legăturile care îi țin uniți, umiliți, împrăștiați, fără ieșire, fără speranțe, naufragiază, ca să spunem așa, în nemărginirea unui ocean de nenorociri; atunci ei recurg printr-un anume impuls natural, în ultimă instanță, la ajutorul puterilor supranaturale, atunci se îndreaptă și se concentrează asupra Religiei, mîngîierea tuturor celor
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
câteva decenii ca să asiste la acel meci câți mai trăiesc, câți nu? Dacă ultimii ar dispărea din imagine chiar în timp ce vizionez acele secvențe, cum s-ar mai rări spectatorii din tribune... N-ar mai rămâne decât pâlcuri, grupulețe, inși singuratici împrăștiați ici-colo... Obiectivul stăruie ceva mai mult asupra unei femei tinere și frumoase, purtând beretă, după moda vremii: participă - sau se preface, din cochetărie, că participă - la fazele mai fierbinți ale meciului, Dumnezeule, cum o arăta astăzi? Dar oare mai trăiește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
trebui să se considere mai degrabă un nimic“. Așadar, El este absolutul iar noi cei contingenți (finiți). Cine se îndepărtează de El este un visător ridicol, pentru că fără de El nu ar putea exista nici măcar o clipă; ba chiar devine un împrăștiat autentic și de neînțeles, pentru că se lipsește de baza adevărată și unică. El este înțelepciunea și dreptatea infinită. El este absolutul desăvârșit. El este cel Atotputernic. El este iubirea substanțială ce nu cunoaște limite. El este supremul bine al tuturor
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
ca să-i adune laolaltă pe cei risipiți» (In 11,52). Iar fiii risipiți ai lui Dumnezeu erau tocmai păgânii. Prin urmare, iată viziunea autentică a Evangheliei: unitatea popoarelor adunate în fraternitatea creștină. Rase variate, continente, națiuni, patrii diferite dar nu împrăștiate și cu atât mai puțin despărțite din cauza dușmăniei; ci adunate în unitate, ca fii, în jurul aceluiași Tată și Mântuitor Isus Cristos. Pentru aceasta, Dumnezeu a voit ca întemeierea Bisericii să fie precedată de patru imperii, ultimul dintre ele fiind cel
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
turmă și un singur Păstor» (In 10,16). 68. O unitate frântă ce trebuie refăcută Așa au fost rânduite lucrurile din partea Bisericii încă de la început. De atunci, cele două brațe ale Crucii au chemat cu insistență toate popoarele despărțite și împrăștiate, de la Răsărit și de la Apus, pentru a fi primite în propriul trunchi, dând neîncetat omenirii îndărătnice, neliniștite și agitate, Sângele viu și regenerator pentru ca, recirculând prin arterele întrerupte, să le dea tuturor un fruct nou și pătrunzător de îndurare și
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
mii de ani înainte de Cristos, să îndepărteze definitiv politeismul păgân; doisprezece simpli Apostoli ai lui Isus au impus lumii monoteismul Sinaiului în câteva secole. Iată cine este Mesia! Aici, în bisericile noastre creștine imense și cosmopolite și nu în sinagogile împrăștiate, fără altare și fără jertfe, răsună zilnic, în măreția riturilor, glasul puternic al Vechiului Testament; aici, răsună cântul neîntrerupt al poeticei și sublimei Psalmodii ebraice; aici, se aude reevocarea continuată a vocii bătrânilor lui Israel; aici, în fiecare colț, este
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
deapănă un alt fir strălucitor din povestea iubirii lui Eminescu, retras și de această dată pe o rază de verdeață, pe o altă hartă silvică cu răcoare de izvor cacofonic acest cu răcoare! cu smârcuri ascunse lucind ca niște dale împrăștiate, cu poienițe adânci, tăiate de câte un pâlc de brazde calde, peste care se prosternează încet hățișuri stufoase..."; Pe lângă plopii fără soț : "... dezvăluie spațiul concret în care poetul își consumă drama proprie. Criza sufletească, zvâcnetul sentimentului istovit, necazul /.../ în care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Când slujitorul lui Îl Încunoștință de sosirea unui trimis de la mânăstirea Sfântul Petru, porunci ca acesta să fie adus pe loc. Cel mai bogat negustor din Zürich, a cărui putere era mai mare decât a tuturor falnicilor cavaleri din burgurile Împrăștiate ca ciupercile pe culmile muntoase din acest binecuvântat de Dumnezeu ținut, avea o origine foarte umilă. Bunicul lui, numit tot Urs, se trăgea dintr-o familie săracă de curelari. Fiind foarte isteț, Învățase să scrie și să citească de la călugării
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
o conferință ținută de Silvio de Mayo, reprezentantul Centralei sioniste din București, evreu spaniol din Turnu-Severin. Conferința a fost anunțată prin afișe de organizația Carmel, la care au participat 100 de evrei din toate straturile. Vorbitorii spun despre poporul evreu împrăștiat și persecutat, amintind și de Oradea unde evreii au suferit. Sfătuiește să se facă căminuri sioniste unde să se facă întruniri săptămânale pentru a discuta nevoile din punct de vedere național dând concurs pentru reclădirea Palestinei. Șeful brigăzii speciale de
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
Marea prietenie e fără îndoială tot așa de puțin obișnuită ca marea dragoste. Ca și aceasta, ea nu e un fenomen natural, ci unul de cultură, adică un produs al spiritului, care, potențând o pornire spontană și sporadică (gr. sporadikos : împrăștiat : în cazul dragostei, instinctul perpetuării, în cazul prieteniei, sociabilitatea), o transformă într-un sentiment concentrat, conștient și continuu. Așa cum toți oamenii au, mai mult sau mai puțin, o viață sentimentală, dar cei mai mulți ignoră marea iubire chiar dacă-și închipuie că au
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
altuia, e limpede că ea nu se poate da cu ușurință. Genul de om „prietenos”, așa zis cald și comunicativ, spontan, îndatoritor, nu e deloc cel din care se aleg prieteniile durabile. Soiul acesta prea simpatic de oameni cu bunăvoința împrăștiată e prin natură inapt pentru virtutea eliminatorie, răspunzătoare și perseverentă care e prietenia. Cred, dimpotrivă, mult mai capabil de prietenie genul mai distant, mai rezervat, mai puțin doritor de a plăcea, poate chiar în aparență mai egoist, poate uneori cu
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
Scena poate fi interpretată În două sensuri, unul nefavorabil, altul favorabil Mariei Magdalena. Favorabil: femeia ajunsă În fața mormântului descoperit Își dă seama că Domnul a dispărut, dar nu pricepe taina Învierii. Îi cheamă pe cei doi discipoli care, văzând giulgiurile Împrăștiate, „au crezut”, adică și-au dat imediat seama că Scriptura s-a Împlinit. Îndată ei pleacă, lăsând-o pe Maria Magdalena la ușa „tainei Învierii” tot atât de perplexă și de Încețoșată ca la Început. Ea nu-și dă seama, plecând de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
de unde îmi vine fragmentul acesta: „Heureux celui, ma fille, qui te conduira, candide et rougissante, au seuil de sa maison“. După factură, pare-mi-se, e din Herman și Dorothea lui Goethe, în versiunea franceză. Vreau să mă adun; sunt împrăștiată și răvășită: viața, bucuria de a te simți trăind, chiar pentru bucuria altora (e și bucuria mea), pulsul de viață nobilă, pe care tu o înnobilezi, toate m’au buimăcit. Odaia ta, cu cele șase crisanteme galbene, străjuind fotografia ta
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Agapiei, maica arhondăriță îi dă să mânânce un borș cu fasole, după care, bucuros de francul pe care i l-am dat noi, pornește îndărăt peste munte spre chinovia lui singuratecă de la Sihăstrie. Dela arhondaricul Agapiei se poate vedea satul împrăștiat, format din căsuțele curățele ale maicelor. Munții de brad din jur, bolta cerului albastru. De pe bolta aceasta, când se adună nori, se încrucișează fulgere pe deasupra văii înguste. Cu maica arhondăriță Polixenia Caragea vorbim despre multe, despre viața de-acolo din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]