2,778 matches
-
valea noastră și chiar dincolo de ea. Sunt sigură că ai observat că Stânca Adevărului este cel mai înalt punct din zonă. Nu știu dacă este adevărat, însă se spune că, de fericire, zeii au vărsat lacrimi care s-au scurs împrejur, iar când au atins pământul, s-au transformat pe loc în aur. Și zeii aceștia nu au altceva de făcut decât să stea să se uite la noi? întrebă inspectorul cu un zâmbet malițios în colțul gurii. Cristi! îl certă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
i se simțea o părere de rău abia mascată în timp ce privirea îi era pierdută în gol. Tresări după câteva momente și îl privi ușor mirat pe tovarășul său: Ar fi fost prea ușor dacă prăpastia ar fi înconjurat de jur împrejur muntele bestiei. N-ar mai fi scăpat niciodată de acolo iar noi am fi trăit fără frica ei. Nici n-ar mai fi fost nevoie de păzitori, iar noi doi nu ne-am fi cunoscut niciodată unul pe altul. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
singură privire ca să se convingă că muncitorii nu erau nici acolo. Uneltele zăceau abandonate la marginea frontului de lucru, dar nu se vedea nici un om. Trecu dincolo de vagonet și se apropie de peretele de piatră. Plimbă raza lanternei de jur împrejur. Se cunoștea că minerii lucraseră acolo, bucăți de material desprinse din perete zăceau la picioarele sale. Deasupra capului, chiar sub tavan, se vedea o gaură îngustă ce continua în adânc. Ridică mâna în dreptul ei. Un curent rece răzbătea de acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mașină? După momente lungi de așteptare, mai încercă o dată să dea la automat. Motorul porni la sfert, torcând rotund la ralanti. Aprinse farurile și porni ușurel la vale spre tabăra lor de la poale. Conducea atent, cercetând cu privirea de jur împrejur. Se aștepta să întâlnească ghemul de ceață în orice moment. Mergea încet tocmai pentru că văzuse de ce era în stare monstrul acela și nu avea chef să i se oprească motorul din nou. Erau bune mașinile acestea moderne dar, din păcate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
și avea o rochie care, sigur, era de la Budapesta, dacă nu chiar de la Viena. Deși gimnaziul, trebuia totuși să recunoască, le cam dezamăgise. Pe dinafară, În regulă, chiar măreț, văruit În galben, cu acoperiș nou și cu grădină de jur Împrejur. Dar Înăuntru... Băncile (pentru că li se arătaseră sălile de clasă unde aveau să Învețe), băncile erau aidoma celor din școala de la Seghedin, poate mai Înalte c-un centimetru, cine naiba mai știa, dar la fel de Întunecate, de un verde Închis, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
pe unul Ion Borcea. Tot acolo, pe imaș, a funcționat velnița lui Cojocaru (un cazan de făcut rachiu). Moara avea o roată mare dințată și deasupra roții era fixată o oiște de care erau legați caii care mergeau de jur împrejur, ca la arie. Un angrenaj de roți ajungea să învârtă fusul morii care acționa piatra, sfărâmând grăunțele. Mai târziu, Ion Borcea a făcut o moară cu valțuri, însă nu a fost rentabilă, și a vânduto pe nimică unuia de la Bacău
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
cu lapte era toată masa ei de prînz. Am declinat Încă o dată invitația și am văzut-o că se retrage Într-un ungher al sufrageriei unde avea un cuptor electric. — Faceți-vă comod, zise ea Întorcîndu-mi spatele. M-am uitat Împrejur și m-am Întrebat cum. Nuria Monfort Își avea biroul pe o masă de scris ce ocupa colțul de lîngă balcon. O mașină de scris Underwood trona lîngă o lampă cu petrol și un raft ticsit cu dicționare și manuale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Existau crize de nervi, copii plângând, bunici palizi de oboseală, bărbați exaltați cărora li se terminaseră țigările, femei istovite care încercau să facă un pic de ordine în disperatul haos familiar. Ocupanții uneia dintre mașini au încercat să facă stânga împrejur și să se întoarcă în oraș, dar au fost obligați să renunțe în fața ploii de insulte și injurii care s-a abătut asupra lor, Lași, oi negre, albicioși, țapi de căcat, infiltrați, trădători, fii de cățea, acum înțelegem de ce vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
paharele, furculițele și lingurile, lustruind repede cuțitele pe fundul de lemn. Apoi punând toate lucrurile la loc, frecând chiuveta și atârnând cârpa de vase să se usuce - era încă și acum acolo, o zdreanță cenușie. Apoi uitându-se de jur împrejur ca să se asigure că totul e curat și frumos. Parcă o vedea lăsându-și în jos mânecile suflecate și scoțându-și șorțul - șorțul acela atârna acum într-un cui de după ușă - și luând sticla de acid oxalic și ducându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
variate ale lagunei și grația cocotierilor. Dar locul unde trăia Strickland avea frumusețea grădinii Raiului. Ah, ce n-aș da să puteți vedea locul acela încântător, vrăjit, un colț ascuns de restul lumii având deasupra azurul cerului și de jur împrejur vegetația luxuriantă. Era un adevărat ospăț al culorilor. Și era înmiresmat și răcoros. Nici nu se pot găsi cuvinte pentru a descrie Paradisul acela. Și aici trăia el fără să bage în seamă lumea și uitat de lume. Presupun că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
matrozii se strângeau pe puntea superioară în timp ce căpitanul și călătorii se lăfăiau în șezlonguri fumându-și pipele, parcă-l vedeam dansând cu alți tineri, dansând nebunește în sunetele gâjâite ale armonicii. Deasupra erau cerul azuriu și stelele, iar de jur împrejur deșertul Oceanului Pacific. Mi-a venit pe limbă un citat din Biblie, dar mi-am ținut gura, căci știu că clericilor li se pare aproape o blasfemie dacă mirenii le încalcă domeniul. Unchiul meu Henry - vreme de douăzeci și șapte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Învecinându-se cu casele familiei Cavalcanti, a fost anexată posesiunilor lor pe cele două străzi Învecinate. Dante Își ridică privirea spre clădirile din preajmă. Cunoștea bine acele ziduri. Turnul tăiat la cincizeci de coți și celelalte case Îngrămădite de jur Împrejur, legate prin balcoane și prin pasaje de trecere. În acest fel, zidind deschiderile exterioare și fortificând porțile, locuințele acestei familii se transformaseră Într-o fortăreață În inima vechii cetăți. - Poate că messer Cavalcanti o fi simțit dorința de a poseda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
a vechiului portic roman, unul din servitorii familiei Donati se descheiase la nădragi și urina pe adversarii săi, Înălțând cu jetul un magnific arc triumfal. Dante sări cât colo, blestemând, nemaibăgând În seamă pietrele care continuau să cadă de jur Împrejur. Se aruncase pe brânci spre a căuta frenetic ceva pe jos, iar mai apoi se ridică În picioare strângând În pumn o bucată de cărămidă. Rămase o clipă nemișcat, socotind cu repeziciune, după care azvârli piatra spre omul care continua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
necunoscutului. - Cecco! strigă Dante, recunoscându-l pe sienez. Ce cauți aici? Celălalt se opri pe dată, tresărind. Dar imediat redeveni stăpân pe sine, cu stânjeneala alungată curând de un zâmbet zeflemitor. Își ridică fruntea, aruncând ostentativ o privire de jur Împrejur. - Se spune că aici se petrec miracole. Voiam să văd și eu. Ehei, voi, florentinii, sunteți de-a dreptul norocoși. Dumnezeu vine să scrie direct pe paginile voastre. Sunt sigur că, dacă Într-o bună zi ar ploua cu căcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
și falsa cruciadă. Și Între aceasta din urmă și crimă. Expresia Încordată a sienezului lăsa și ea să se Înțeleagă că era cât se poate de la curent cu beregata retezată a victimei din turn. Dante Își roti privirea de jur Împrejur. - Relicvariul. Unde e ascuns? Cecco avu un moment de șovăire, după care se Îndreptă spre un colț din biserică, aflat nu departe de baza schelăriei unde priorul se luptase cu călugărul. Se aplecă și acționă un obiect de pe marginea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
umblat permanent de la o masă la alta, țesând urzeala Răului. Într-un colț al mesei celei lungi În schimb, un grup de patru muștrii rămăsese cufundați Într-o ciudată apatie. Păreau indiferenți la scârbavnica exaltare a cărnii izbucnită de jur Împrejur. Ședeau potoliți, vorbind În șoaptă, Îndeletnicindu-se În aparență cu golirea micului urcior din fața lor. Nici veșmintele lor nu se potriveau cu mediul. Purtau niște haine obișnuite, fără culorile bătătoare la ochi și fără acele despicături și deschizături care, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
soi de platoșă din piele acoperită cu ținte argintate, Înșfăcase un polonic mare și arăta către prior. Manevrând pe cele două laturi ale mesei, grupul se mișca În așa fel Încât să o Încercuiască. Dante săgeta cu privirea de jur Împrejur, căutând o cale de ieșire. O durere ascuțită Îi cuprinse mâna ce Îl ținea pe bălăior, care Își Înfipsese dinții În carnea lui. Îl izbi violent cu mâna liberă, azvârlindu-l În trepiedul din centrul Încăperii. Vasul cu jăratic se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Lui. Sau urmele trecerii Sale. În opera poeților pe care Îi prețuiești nu este oare scris că Graalul Însuși e păstrat Într-un octogon din piatră? Dante Își ridică privirile spre mozaicul de pe boltă, apoi Își roti capul de jur Împrejur. - Și Baptisteriul e un octogon, observă el. Celălalt Îi urmărise privirea. - Așa e, zise. - După domnia ta, de ce ar trebui cineva să construiască un mare edificiu octogonal, În ținuturile noastre? Nu mai e nici un Graal de păzit. Marcello Își aținti din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
iar privirea i se lumină. I-o smulse din mână și o așeză pe capul pionului cu un zâmbet triumfător. - Fiul... va fi Încoronat? Femeia făcu din cap semn că da. Apoi, cu mâna Întinsă, trasă un cerc de jur Împrejur. - Aici? Va fi Încoronat aici, la Florența? În acel moment, un zgomot de pași tupilați Îi atrase atenți priorului. Se răsuci, zărindu-l pe Cecco În prag. Recunoscându-l, Amara se ridicase În grabă, retrăgându-se spre interior, parcă deranjată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
secret atât de grozav? Însă, dacă se pregătea să Își facă publică lucrarea, de ce să fi distrus tocmai textul care Îi putea pune În valoare afirmațiile? Trebuia să Îl găsească pe istoric cu orice preț. Își roti privirea de jur Împrejur, căutând un răspuns la Îndoielile care Îl strângeau ca Într-un clește. Pentru o clipă, crezuse că era aproape de dezlegarea misterului. Sau, cel puțin, de descoperirea vinovatului și a complicelui său ocult. Însă dispariția lui Bernardo dăduse o lovitură decisivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
omenești. În apă mă voi Întoarce. În tăcere, Dante apucă horoscopul. Apoi Își Încleștă degetele, ca și când ar fi vrut să Își strângă În pumn propriul destin. Noaptea Colțul din spate al baptisteriului era foarte aproape de vechile construcții Îngrămădite de jur Împrejur, de care Îl despărțea doar o ulicioară Îngustă. În acel punct, masa de piatră ascundea complet catedrala Santa Reparata și nici măcar un slab reflex al torțelor aprinse În piață nu ajungea până acolo. Dante aștepta de mai bine de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
peste rana de pe frunte. Și... comoara? - Nu există nici o comoară, nerodule! strigă Dante exasperat. Nu există, n-a existat niciodată! Numai moartea, umbrele și infernul acesta. Privește! adăugă, Înșfăcându-l de vestă și răsucindu-i capul cu forța de jur Împrejur. Cecco tuși, Încercând să scape din strânsoare, iar apoi se moleși, ca și când toate spiritele vitale l-ar fi părăsit. - Comoara... nu există, murmură el nemângâiat. M-au păcălit. Pe mine, maestrul. Căzuse pe șezut, năucit. Dante nu reuși să Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
chestia asta?, îi întreabă Maestrul, care tot negociase cu bătrâna de vânduse, îi tot spusese povești despre frig, vârstă etc., și aia, speriată, vânduse repede, prea repede. Cei doi cumpăraseră toată suprafața (avea și 1.000 de metri de pământ împrejur) la prețul unui apartament cu două camere în București. Un chilipir nesperat. O bere pe zi sau una pe an?, râde Laszlo, ceilalți doi, gazdele, se colorează în albastru, se așteptau amândoi la recunoștință și comision, nu le ieșea nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
sunt, bătrân și bețiv, sunt sigur că mă iubește, mi-au trecut suficiente femei prin mână ca să știu chestia asta. — Păi, așa ești, bătrân și bețiv, nu te mai compătimi, că ai să mă faci iarăși să plâng... Se uită împrejur, ca trezit, e cu Tina pe gazonul bine tuns, între straturile de lângă gard, Tara a rămas în casă, întinsă pe blana din fața șemineului, privirea ei de curvă e acolo, lângă focul mocnit. Era sfârșit de primăvară, dar bărbatul știa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
grea întrebare pentru ea, Tina chiar nu știe de ce îi spune mereu că e nebună, ipohondră, doar că simte că nu e bine în casă, că este ceva, ceva care iese din gresie și o înțeapă, și iar se uită împrejur, și iar tremură, pereții sunt reci, urcă frigul de jos, de la subsolul plin mereu cu apă. Și oamenii sunt buni ca niște rahați, ca frigul, te lovesc atunci când îți e mai bine. Harști!, la picioare!, pac!, peste bot!, ești tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]