1,052 matches
-
se vorbește ca despre un punct de răscruce în dezvoltarea literaturii SF pe teren românesc: „M-am hotărât, împreună cu prietenii Ion Albulescu și Dan Mihai Pavelescu, să înființez ceea ce se numește un holding. Un holding SF - de ce nu? - care să împresoare cititorul- ascultător- telespectator și să-l țină mereu pe calea cea bună.” Sunt promovați, în primul rând, autorii români: Liviu Radu, Geo Ovidiu Vitan, Camelia Onoiu, Bogdan-Tudor Bucheru, Marian Deaconu, Cristian și Mihaela Ionescu, Traian Bădulescu, Vlad Romeo-Frânghiu, Emil Olteanu
ANTICIPAŢIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285381_a_286710]
-
Da, e bine, e chiar foarte bine ca măcar una, două babe să se pieptene când țara arde. Se vede astfel mai limpede câtă mitocănie, vulgaritate, banal Încenușat, pragmatism veros și, În cele din urmă, câtă lipsă de grație ne Împresoară. Dar azi? Și azi. Hit Paradetc "Hit Parade" Într-o carte (Încă neîncheiată) despre arme și litere am trecut sub forma unei paradări două șiruri de nume, Încercând o parafrază modernă a „catalogului armatelor ahee” din Iliada. În chip de
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Îndreptat gândul cititorului spre alte componente ale personalității sale, pe care - dat fiind caracterul „confesiv” al povestirii și lipsa de „informații” suficiente asupra personajului, scriitorul nu intenționează să le exploateze. „Recea trufie” a tânărului englez și misterul cu care se Împresoară trădează voința de dominare asupra celor din jurul său prin desprinderea - reală sau simulată - de contingențele vieții: „Să fi avut un scop stăruința Încăpățânată cu care Își perdeluia scurtul lui trecut și viața de toate zilele se putea prea bine, era
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
să ofere un moștenitor Franței. Fratele său mai mic și urmașul direct la tron, ducele de Orlèans, era preocupat numai de conspirații și mașinațiuni ce vizau detronarea lui Ludovic și înscăunarea să că rege. Richelieu se află prins la mijloc, împresurat din toate părțile de dușmani și comploturi. Întâlnirea cu Mazarin a fost ca o revelație pentru bătrânul politician. Această a durat două ore, iar la final, Richelieu, profund impresionat de calitățile tânărului, l-a invitat la Paris. Când acesta a
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
grozavă să le-o spun tuturor. Dar cum să le spun? Trebuia să inventez o limbă inedită din care nu cunoșteam deocamdată decât primele două vocabule: potârnichi și ortolani... 5 După moartea străbunicului meu Norbert, nemărginirea albă a Siberiei a împresurat-o încet pe Albertine. Desigur, ea s-a mai întors de vreo două sau trei ori la Paris, ducând-o acolo pe Charlotte. Dar planeta zăpezilor nu dezrobea niciodată sufletele subjugate de spațiile ei fără repere, de timpul ei adormit
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
care se pierdeau la orizont, locomotiva scotea un strigăt pe jumătate tandru, pe jumătate plângăreț. Dublat de ecoul lui, semnalul acela semăna cu chemarea răsunătoare a unui cuc. „Cucușka”, spuneam noi, trăgând cu ochiul când zăream convoiul pe șinele înguste împresurate de păpădii și de mușețel... Glasul ei m-a călăuzit în seara aceea. Am ocolit hățișurile de la marginea Stalinkăi, am văzut ultimul vagonet care luneca pierind în penumbra călduță a amurgului. Până și micul convoi răspândea un miros inimitabil de
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
ea nu vrea să o înțeleagă. În acel scurt moment de nehotărâre, privirea încearcă să sfarme implacabila înlănțuire a cuvintelor, ca și cum ar putea modifica mesajul înainte ca gândul să vrea să-i prindă înțelesul. Literele mi-au săltat în fața ochilor, împresurându-mă cu frânturi de cuvinte, cu bucăți de fraze. Apoi, cu greu, s-a impus cuvântul esențial, tipărit în caractere groase, spațiate, ca pentru a fi scandate: INACCEPTABILITATE. Și, contopindu-se cu zvâcnetul sângelui meu la tâmple, au urmat formule
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
două căi? Trăit-am împreună ș-astfel o să murim, Pașii ce tu în viață făcutu-i-ai spre mine Rămas-au slove roșii în cartea vieții tale; Nedezlipită-acuma rămân de-a ta ființă A mele rădăcine viața ți-o-mpresoară {EminescuOpVIII 72} Cum vâscul rădăcina ș-o pune în stejar... De te iubesc, jupîne, ce-ți pasă ție oare? Și nu mă las eu oare de tine-a fi iubită? Nu-i semn destul acesta... când eu... când eu sânt
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Mergi, mergi acum cu bine... (apart) N-o să-l mai văz de-acuma. [BOGDAN] Cu sănătate, tată! (iese) [DRAGUL] Să nu mă simtă numa. Mi-e frig, mi-e frig de moarte, ca și atuncea, iarna, Pe când cu craiul Ludvig împresurarăm Varna, Și eu, rănit de moarte și despoiat de hoți, Simțeam cum îmi îngheață în sân rărunchii toți... Era un ger... și lupii urlau flămânzi în câmp, Deasupra mea în aer auzeam într-un răstîmp Cum cloncăneau în stoluri corbi
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
pot... (se-ntoarce... vede tronul acoperit) Dar cine oare tronul cu negru coperi? (tună) Ce tunet! (din sala de banchet) Să trăiască Sas!! Aide, nu pieri! Curaj! Ce sânt acestea? Nimicuri și eresuri Cu care tu, pruncie, gândirea mi-o împresuri! Ca și când [ceru-n tunet] nu are altă treabă Decât să împlinească ceea ce zice-o babă! (popa cîntă) BOGDANA (ascultă) Sânt rugăciuni, se cântă [cînd] suflete se sting. Sas! Sas! [SAS] Bogdano... oare pe tine te ating? Căci nu mai cred
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
lume care plânge, Ei împacă între dânșii ale tartarilor certuri De răsare, peste lume steaua roșă din deșerturi. Muhamed, flămând de lume, de măriri și de coroane, Ridică din două Asii, [---] de caravane Cari curg spre Roma nouă - Muhamed o împresoară Și [---]grea *** spijă a ei porți i le doboară, Muhamed, ducând asabii și spahiii peste valuri, A cuprins cu focuri albe ale Bosforului dealuri, Muhamed, pe când o flotă în Bosfor ajung s-o-ncapă, Se aruncă cu vizirii și cu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ispravă, încît și încrederea și curajul oamenilor crescură vederat. Dar mai serios decât la înăbușirea răscoalei romîno-bulgare Wranas gândea la coroana din Constantinopole, după care ambiția lui întinsese de mult mînile într-ascuns. El înaintă cu oastea contra capitalei, o împresură cu mare energie împreună cu împăratul Isac Angelos, câștigă pe la-nceput câteva succese neesențiale, dar nu putu să ia orașul și căzu în fine în luptă de mâna viteazului conte Conrad de Montferrat care, c-un succurs de 250 de cavaleri
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
alte petreceri. Campanii fără folos în anii 1188 și 1190. Abia se disprimăvărase anul următor (1188) când împăratul și plecă din nou în campanie, acuma însă din capul locului cu și mai puțină izbândă decât în anul trecut. Trei luni împresură în zadar mica cetățuie Lovițos, deși nu lipsi de a-și da toată osteneala pentru a o lua și în totului tot se alese numai cu câștigul că prinse pe soția lui Asan și că primi ostatic pe fratele al
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
prin întrebuințarea de scrisoare roșie în hrisoavele sale. Dar și pe acest regent Ioan Asan îl cruță cu mărinimie, poate pentru că îi era rudă și-l credea mai puțin periculos, drept care îi arăta iubirea de pace și moderațiune, nu-l împresură cu război, nici nu-l supără în teritoriul său în vreun chip oarecare. {EminescuOpXIV 112} Legături de familie și politice între Ioan Asan și Ioan Ducus Vatatzes. Împăratul Vatatzes, înțelept ca om de stat și versat în expediente, contra căruia
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ofensivă dintre el și regele românilor și al bulgarilor, Ioan Asan. Cu o putere de o sută de mii de oameni și o flotă de trei sute de catarge, amândoi aliații porniră asupra Constantinopolei, luară Kallipolis, trecând pe sub sabie pre locuitori, împresurară capitala despre uscat și despre mare, și o îndesuiră cu atât mai rău cu cât întreaga ostășime de luptă a latinilor se mărginea la abia o sută șasezeci de cavaleri proprii și la o neconsiderabilă grămăgioară de scutieri și arcași
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
lăsară să treacă în ochii poporului ca singur pângărit de vina întreagă a călcării de jurământ și de tratat. Pe când Vatatzes tăbăra în liniște nu departe de zidurile orașului, c-o oștire ce n-ar fi fost deajuns pentru a împresura cetatea, o mână necunoscută deschise dinlăuntru poarta orașului ce ducea spre mare. Vatatzes intră numaidecât cu oastea și, fără lovire de sabie sau vărsare de sânge, puse mâna pe frumosul și bogatul oraș. Dimitrie, despotul trădat, se refugie în citadelă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ales în fine, cu voia și hotărârea tuturora, regent bulgaro-romîn. Astfel, după stingerea dinastiei curat române a Asanizilor, se sui pe scaunul vacant al domniei o dinastie curat slavă, de neam bulgaro-sîrbească. Constantin Tichus ridică armele în contra slabului Mytzes, îl împresură în cetatea Tîrnova, îndărătul zidurilor căreia se credea sigur, dar Tichus izbuti pe deplin; puternicul oraș căzu în mâinile Iui și Mytzes cu ai săi nu putu scăpa decât cu fuga. În chiar scaunul de reședință Constantin luă într-adevăr
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
de atunci încoace fu pace si liniște între bulgaro-romîni și romei, mai cu seamă pentru că amândoi regenții litiganți solicitau în mod egal favoarea romeilor. Se-ntîmplă într-adevăr că Constantin Tichus, bătut într-o ciocnire de rivalul său, fu ținut locului împresurat în cetatea Stenimachos și căpătă de la împărătescul său socru ajutor, de scăpă de învingere deplină și de prinsoare; curând însă norocul armelor și-ntoarse foaia, căci Constantin, mântuit, veni deasupra în mod hotărâtor și goni c-o vitejească năvală pe
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
în sufletul soțului ei și-l îmbulzea fără-ncetare și cu insistență ca să ceară din nou cu toată hotărârea predarea neîntîrziată a celor două orașe, iar în caz de refuz să declare nule tratatele cu împăratul Mihail și să-l împresure cu război. Încordarea între cei doi stăpânitori crescu văzând cu ochii, duse la fel de fel de ostilități și numai o singură împrejurare a oprit-o de-a nu degenera în război fățiș. Istețul împărat 131 {EminescuOpXIV 132} știuse să câștige alianța
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
evidenta lor precumpănire numerică, de orice ciocnire cu dânsul, pentru că a fi prins de dânsul însemna a fi supus la munci, deci prinsoarea era mai crudă decât moartea. Cu toată superioritatea numerică a oștirii lui Asan, războiul purtat cu uzurpatorul împresurat din toate părțile nu putu să se laude cu nici un succes acătării. Încoronarea lui Ioan Asan. Suplantarea lui prin Terteres. Uciderea lui Lachanas. Pe când, în împrejurări asemenea, nu se putea aștepta o consolidare mai trainică și mai bună a lucrurilor
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
rândui să-l încoroneze numaidecât și puse mâna în curând, făr-a găsi împrotivire, pe întreg teritoriul româno-bulgar. Între acestea Lachanas, căruia i se răpise copilul și soția totodată, strânsese cu mare ce o oaste considerabilă înainte de plecarea lui Asan încă, împresurase Tîrnova și cu ajutorul protostratorului (marelui comis), Tzasimbaxis cășunase dureroase înfrîngeri trupelor romeice. Și acuma, când o parte a oștirii de 10000 oameni înainta sub protovestiarul Murinos să despresure capitala, Lachanas se aruncă asupră-i lângă localitatea Diabaena, câștigă (la 17
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
de soarta tuturor statelor acelora cari se razimă numai pe temelia puterii brute, iar nu pe aceea a unei idei mai înalte de cultură. Îmbrâncit mai întîi de greci, inundat în treacăt de tătari, atacat de mai multe ori și împresurat cu. război de cătră unguri, regatul Asanizilor, ținut la un loc numai prin puterea brută, se desfăcu tot atât de neoprit, dar mai curând și mai repede decât împărăția romeică, care mai întîi pierdu multele sale membre și-n urmă inima ei
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
dinaintea orașului de rezidență a Domnului român, dinaintea Curții de Argeș, dar curând e amăgit împreună cu oastea toată în munții, acoperiți cu păduri și la strâmt, unde dosise românii, și acolo e încunjurat și acoperit din toate părțile cu săgeți. Împresurat de aproape patru zile de-a rândul, espus foamei și tuturor ostenelelor, incapabil de-a se dezvolta și apăra în regulă, fără ieșire din ponoară și râpile stâncilor, oștirea sa e dată pierzării depline. Numai îmbrăcîndu-se prost și cu ajutorul plin
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
poate ținea înainte căci, afară de neajunsul ei în sine, mai cuprinde mari primejdii politice. Prin ea se agravează primejdiile de dinafară, cari rămân necontenit atârnate asupră-ne. Să nu vorbim de curentul de cotropire politică din partea slavilor, de cari suntem împresurați din toate părțile; acesta e cunoscut îndeajuns și viu în conștiința oricui. Un altul, de cotropire economică, vine despre Apus, de care putem vorbi mai liber, pentru că el nu ne poate strivi decât numai cu complicitatea ignoranței și a inepției
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
pasaj din acea adresă, care merită oarecare cenzură: În martie 1871 colonia germană din București se adună pentru a serba înfrîngerea Franței. Studenții din București, indignați de insulta adusă doliului nostru național, căci inimile tuturor românilor sângerau de nenorocirile Franței, împresoară sala banchetului, pătrund în ea și aruncă pe fereștri pe toți germanii, mai întîi pe consulul lor. 258 {EminescuOpXIII 259} Acestea sunt - fie cu iertare - lucruri cu totul neadevărate. Colonia germană serba nu înfrîngerea Franței, ci ziua nașterii bătrânului monarh
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]