1,000 matches
-
avut și părțile lui bune dar a avut spre pieirea noastră și părțile lui extrem de proaste dintre care se detașează net aceea că a crescut la sânul său precum un părinte grijuliu și iubitor liota de spurcăciuni de azi care împroașcă zilnic și constant cu noroi și rahat această țară și așa destul de amărâtă, viperele care cu veninul lor au ucis orice urmă de demnitate națională în acest popor, care nu mai are mult până să ajungă în stadiul de vite
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
fie de apreciere și întinse o mână să mângâie obrazul fetei. Ea făcu un pas îndărăt, fixându-l cu o ostilitate întunecată, pasivă. Lidania se ridică atunci brusc în picioare și, spre marea surprindere a lui Sebastianus, începu să-i împroaște pe cei doi cu un șuvoi de insulte chiar în limba lor, agitându-și o mână ca să-i facă să plece de acolo. Sebastianus, care cunoștea și el puțin din dialectul hun, nu putu să înțeleagă mult, dar citi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
dotați în majoritate cu armament ușor; totuși, Balamber nu-și îngădui să mai șovăie: După mine! strigă, trăgând sabia și dând pinteni calului. Războinicii hiug-nu o porniră după el într-un galop furios mai întâi de-a lungul malului, apoi, împroșcând cu putere apă împrejur, direct în albia râului. Nu avuseseră vreme să tragă cu arcul, iar ciocnirea cu goții se produse imediat și fu cât se poate de dură. înaintând prin apa tulburată, care în unele locuri ajungea până la genunchii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
hiung-nu riscau să fie încercuiți, regele însuși ar fi putut fi capturat sau ucis! Instinctiv, Balamber se întoarse spre Odolgan, la timp pentru a-l vedea cum privește sub bărbie o lovitură de suliță care efectiv îl smulse din șa; împroșcă un șuvoi de sânge și căzu de pe cal pe spate, cu brațele deschise, pentru a dispărea imediat în mulțimea unduitoare a combatanților. Balamber îl căută atunci pe Mandzuk și îl găsi acolo unde era mulțimea cea mai deasă. Dădu pinteni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pentru simplul motiv că nu-l are. Printre dinții putrezi și înnegriți de tabac, incisivul avea încrustat un mic diamant, care-ți fura pentru o clipă privirea când sclipea în soare. Printr-o pâlnie de tablă, cât îl țineau bojocii, împroșca sătenii cu vorbe meșteșugite: În premieră absolută! Faraonoaica cu coadă de pește, care cu amabilitate vorbește, vă înveselește și cu apă vă stropește ! Poate s-o pipăie cine plătește! înghițitorul de săbii încovoiate și de șerpi veninoși, care în drum
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
măsuța de cafea ca să nu-mi pierd echilibrul. Un minut sau două am rămas aplecat în față, cu ochii închiși. Pe urmă, fără să mă scol, am întins mâna după cana cu Tom Collins și mi-am turnat un pahar, împroșcând masa cu lichid și cu cuburi de gheață. Am rămas alte câteva minute cu paharul în mâini, fără să beau, pe urmă l-am așezat înapoi pe măsuță, într-o mică băltoacă. — Vrei să știi cum s-a ales Charlotte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
din narghilea, o ditamai șobolăniță, al cărei cap Împodobit cu o coroană aproape că ajungea până-n tavan. Alți doisprezece șobolănași mai mici, Îmbrăcați În haine de apostoli, stăteau cățărați pe burta ei, sugând din cele douăsprezece țâțe, din care țâșnea, Împroșcând tavanul și pereții, un sânge negru precum smoala. Amintindu-și de această poveste, babulea Tatiana o Întrebă pe sora sa pripășită la oraș (care deja Începuse să-și vopsească unghiile și umbla fără batic) dacă În cutia infernală fusese văzută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Mașa continua cu un glas ieșit ca dintr-un butoi, scurtând pasajul și sărind peste unele cuvinte: „M-ascund la vreo cumătră În pahar, sub chip de măr răscopt; și când la gură ea dă să ducă prima sorbitură; o Împroșc pe sânul veșted... Altă dată când deapănă o poveste-nfricoșată, mătușa credea că-s un scăunel și căta să se așeze-ncet pe el...“ „Ia-auzi, dragă Petea, ce-i trecea prin minte acestui Puck, chicotea bătrâna, dezgolindu-și șiragul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
și urma să le arunce pe pătură În rostogolire și, se Întâmpla să piardă, accesele de isterie se amplificau răsunător punând la grea Încercare nervii celor prezenți. Deodată se descălță de un pantof, Începând să lovească mâna ghinionistă până ce o Împroșcă cu sânge...! Încălță din nou pantoful, bolborosind pentru cine era dispus să-l asculte. „În seara asta, am ghinion...!” Dramatică situație. Înfricoșat la maximum, Tony Pavone nu mai știa dacă respiră...! Jocul se desfășura la cea mai Înaltă tensiune, În timp ce
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
de cultură, cerea sus și tare sublimul. Nici o penurie nu era recunoscută. Dacă Încercai să te ocupi de toate aceste nevoi imediate erai un om pierdut. Și dacă luai În seamă toate astea la modul la care o făcea ea, Împroșcând spumă rece pe geamuri, ștergând-o, cu mâna stângă și răsucindu-și spre stânga bustul (ohne Büstenhalter), n-ar fi Însemnat nici afecțiune pentru ea, nici vreo manifestare de conservare pentru tatăl ei. Când venea și deschidea ferestrele și ușile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
de tristețe, ci traducând durerea din inimă În observații delicate, chiar pătrunzătoare. Particule În vântul strălucitor, zvârlite spre centrul orașului, acționau ca șmirghelul pe față. Soarele lumina de parcă nu exista moarte. Vreme de un Întreg minut, În timp ce autobuzul se apropia, Împroșcând aer, fu așa. Apoi domnul Sammler se urcă, ducându-se ca un bun cetățean În spate, sperând că nu urma să fie Împins mai departe de ușa din dos, căci nu mergea decât cincisprezece cvartale, și Înghesuiala era mare. Mirosul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
În cap un mare vas de sânge, defect din naștere, subțiat și dărâmat de o viață de pulsație. Un cheag se formase de la scurgeri. Toată piftia tremura. Erai chemat la buza negurei. Orice bătaie a inimii putea deschide artera și Împroșca creierul cu sânge. Aceste fapte Își croiră drum unduit În mintea lui Sammler. Venise vremea? Vremea? Ce groaznic! Dar da! Elya urma să moară de hemoragie. Știa asta? Desigur că știa. Era doctor, așa că trebuia să știe. Dar era și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
În picioare, iar el și Lal Încercau să aducă laolaltă capetele desfăcute de țeavă. — E ceva În neregulă cu cuplajul. Cred că am ras filetul, spuse Wallace. Stătea călare pe țeava ce curgea. Doctorul Lal, Încercând să facă legătura, era Împroșcat pe barbă și piept. Shula stătea aproape de el. De ar putea ochii buni să fie unelte mecanice - de-ar putea holbatul și proximitatea să ducă la contopire! — Nu există nici un robinet de Închidere? Nu există nici o valvă? spuse Sammler. Shula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
În buzunare. Asta i se părea lui șic. Desigur, Își zise Sammler, Elya era și el un ciudat; chirurgia era aparte psihic. Să te vâri Într-un corp inconștient cu un cuțit? Să scoți organe, să coși În carne, să Împroști sânge? Nu oricine putea face asta. Și poate că păstra mașina de dragul lui Emil. Ce ar face Emil dacă n-ar fi Rolls-ul? Probabil că ăsta era cel mai plauzibil răspuns. Instinctul protector era foarte puternic la Elya. Actele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Jina pe braț, în vreme ce Naji a condus barca spre mal. La câteva minute după ce ambarcațiunea fusese ancorată, Drew și Jake au apărut înotând prin apa puțin adâncă. Jake a ieșit pe țărm în viteză, s-a scuturat și i-a împroșcat ăe toți cu apă. Drew s-a ridicat în picioare. Avea pe el doar o pereche de pantaloni scurți și băsmăluța lui albastră. Bărbatul s-a uitat la Danny, care și-a plecat capul. N-ar fi trebuit să faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
da, l-a pălit damblaua, Petrache... de bună-samă! Petrache sta cu mâinile în lungul trupului și se uita prostit la necunoscut. Popa își trecu dreapta prin barba rară, căruntă, își scărpină gânditor nasul roș; apoi zise repede, cu limba moale, împroșcând pe crâșmar: —De bună-samă, Petrache! Dambla, Petrache! —Părinte, strigă crâșmarul, căscând ochii; mare comedie! A venit să beie un pahar de vin... Încă l-am întrebat dacă vrea să-i dau pâne și o leacă de brânză... Nu, zice, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
venit să beie un pahar de vin... Încă l-am întrebat dacă vrea să-i dau pâne și o leacă de brânză... Nu, zice, să sorb întâi paharul ista... A băut și a picat ca un mal. Petrache! vorbi părintele, împroșcând; toarnă repede o sângeapă de rachiu, pe urmă dă fuga la primare și treci și pe la mine pe acasă, de adă psaltirea... Toarnă repede, Petrache; pe urmă, du-te! urmă popa după o clipă de gândire; de bună-samă, Petrache! Necunoscutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cu brațele în laturi, nemișcat. Întunericul pătrundea prin geamurile murdare și în rateș era tăcere adâncă. —Nevasta s-a dus la soacră-mea, zise Petrache turnând popii băutura, și nici un băiet nu-i acasă; nu știu ce să fac. —Petrache! strigă popa, împroșcând; de bună-samă, Petrache, că vrei să dai de bucluc. Da, da, de bucluc! Da’ ai pus de cel bun? de cel tare? Popa își scărpină gânditor nasul roș; apoi puse mâna pe ulcică, pe când Petrache ieșea grăbit și spăriat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ești, Neculai? întrebă popa, răsărind ca din ațipeală. —Eu, părinte. Zice Petrache că pe unul l-a pălit damblaua. —Da-da, de bună-samă! mormăi popa. Alte capete se arătară în cadrul ușii. Sărutăm dreapta, părinte! —Domnul cu voi... Domnul cu voi... împroșcă popa. Oamenii intrară, se strânseră împrejurul celui căzut. Se plecau și se uitau cu luare-aminte la el. —Aista-i cel cu calul, băgă de samă unul. — Da, e cel cu calul... răspunse altul. După un răstimp de tăcere, Neculai zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și începu să se uite la el cu luare-aminte, cumpănindu-se ușor. —Săracul! grăi badea Neculai, nimenea nu-l cunoaște, nimenea nu știe de unde-i! Dacă moare aici? Poate rămâne pe urma lui nevastă cu copii... Se publică, se publică! împroșcă repede popa, cumpănindu-se. — Se poblică! Dacă nu știi cine-i, poți să tot poblici. Așa-i... murmurară țăranii, clătinând din cap. Apoi se întinse tăcere. Lampa sfârâia încet în părete, deasupra călătorului. În tăcerea nopții de-afară, se auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
la căpătâiul călătorului: —Ai văzut calul? —L-am văzut. Bun cal! Bun cal, da! zise popa. Apoi, după o tăcere, adăogi: Dacă moare? Cine, părinte? Popa făcu semn spre străin. Dă, eu știu ce-i de făcut? îngână primarele. Popa împroșcă iar, vânturând filele unsuroase: — Dacă moare, cu ce-l îngropăm? Calul! vorbi luminat primarele. De bună-samă, calul! răspunse popa. În tăcerea nopții de toamnă, veni de afară, iar, nechezatul jalnic al roibului. Apoi, sub lumina tristă a lămpii, necunoscutul gemu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
îngropăm, Petrache! La primărie trebuiesc hârtii, o mulțime de treabă... pe urmă... dă! îngrijirea... eu trebuie să cetesc, să slujesc, châm-châm și... de bună-samă... cine-mi plătește mie?... - dacă-i vorba pe aceea! strigă popa la urmă, răsuflând greu și împroșcând pe Petrache... — Da’ n-am, părinte, vai de capul meu! prinse a se căina Petrache, cu spaimă, apucându-se cu mânile de păr; n-am! iaca și domnul primar știe, nu merge negustoria, și trebuie să plătesc o mulțime de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
îți aduce. Stam, îmi făceam socoteli fel și chip, și ploaia curgea deasă, îmi umezise obrajii și mânile. Întorsei pușca cu țevile în jos și așteptai. Bucățile de coșcoavă ardeau încet, înăbușit, fără flacără; din când în când pufneau și împroșcau fire alburii de fum luminos. Îmi răsucii o țigară, o aprinsei de la un tăciune de jos, mă învelii mai bine în tunica subțire de vară și, coborât de pe cal, rezemat de șa, așteptam gândindu-mă. Dar noaptea se prelungea - satul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ce se abătea asupra sa. În clipa aceea, doi războinici gali veniră în fugă, cu veșmintele sfâșiate, plini de sânge și de noroi, cu pumnalele întinse spre roman. Fulgerător, soldatul îl răni pe primul la umăr. Șuvoiul de sânge îl împroșcă pe Valerius. Acesta se târî, însă avu timp să vadă cum lama romanului străpungea gâtul celui de-al doilea gal. — Julius Caesar înăbușea toate revoltele!... Glasul tunător al soldatului îl urmări pe Valerius, care alerga îngrozit, agățându-se de mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
În cele din urmă, continuă cu glas obosit, mi s-a părut că urc spre suprafață, și în clipa aceea l-am văzut pe prietenul gladiator tăind dintr-o lovitură capul quadului care voia să mă ucidă, și am fost împroșcat de sânge... Încet-încet, lucrurile și-au redobândit contururile, iar eu mi-am venit în fire. Se ridică. Știi că sunt adeptul cultului lui Mithra. Am fost deja inițiat în misterele lui. L-am rugat pe pater să dau proba ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]