719 matches
-
cât și reproșuri exegetice. Pastișarea Psalmilor arghezieni, de pildă, implică și surăsul condescendent al criticului în măsură să reproducă tocmai acele dislocări și amputări sintactice, acele subite redistribuiri de valori gramaticale ale cuvintelor, prin care Arghezi forța limbajul să se împrospăteze, dar care, prin condeiul parodistului dobândesc efecte comice nebănuite: Ajuns acum la pragul tău, mă iată. Cremene dură, mă putui în pisc Să mă găsesc prin stânci și să mă isc Din pulbere, cu glezna-nsângerată.95 Pe de altă
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
o funciară repulsie pentru melodramatic și dulcegărie sentimentală, fie din cauza preferinței pentru modalitatea satirică sau ironică în redarea universului uman. Filonul de sensibilitate explorat însă de scriitori precum Mihail Sebastian, V.I.Popa sau George-Mihail Zamfirescu nu diluează comicul, ci îl împrospătează, iar tratarea umoristică a reiteratelor tipologii sau situații caragialiene, conferă marca individualității în cazul celor mai importanți autori care au abordat comicul în perioadele postcaragialiene. Capitolul IV Un veac de... caragialism În funcție de criteriul cronologic, am observat pătrunderea comicului pe o
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
spui cu aceste cuvinte?“ Devin amenințător. „Nu mai este de actualitate cererea ta?“ „N-am zis asta. Dar cum ți-a venit așa, după ce m-ai batjocorit atât? Mi-ai spus că vreau să fac o mesalliance scârboasă, ca să-mi Împrospătez sângele puturos cu vigoarea plebeie a rasei tale slave“ „Totul rămâne valabil În ceea ce am spus. Dar după ce l-am citit pe Shakespeare În Întregime, mi-a venit ideea experienței, a Încrucișărilor bastarde, din care ies genii sau dezaxați. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Ba nu e! Te face să râzi! Și, oricum, nu e el așa dur, nu, Stacey? — Cum adică? Eram la o masă de la cantina personalului. Din întâmplare, nu e nasol acolo. Destul de luminos și vesel, cum ar zice mama. Au împrospătat locul zilele trecute și pereții-s un soi de portocaliu gălbui luminos. Mort de vesel. Și putem să ne cumpărăm tot felu’ de pachete chiar ieftine, care s-au stricat în magazin, așa că mereu faci o afacere sau două. Nici una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
privi languros printre gene. Mai bine așteptăm să ne vedem în New York. — Cu drag, spuse el sărutând-o pe obraz. Am să-ți telefonez. — Așa să faci, gânguri ea. Adriana intră la toaletă și își omorâ timpul vreo cinci minute împrospătându-și machiajul, după care păși încrezătoare spre punctul de recuperare a bagajelor să se întâlnească cu iubitul ei. N-a s-a mirat deloc să vadă că în locul lui Toby așteptând-o zâmbitor era un șofer în uniformă care ținea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
-se cu pieptul și picioarele sub apă. Stătea în cada hotelului deja de o jumătate de oră, când moțăind, când citind, sub jetul plăcut de apa caldă pe care o lăsa să curgă la interval de câteva minute ca să mai împrospăteze apa din cadă. Nu-i păsa că mâinile i se încrețiseră, că pe frunte începuseră să i se scurgă șiroaie de transpirație sau că era de-a dreptul iresponsabilă față de mediului înconjurător. Ce mai contau toate astea când putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
s-a întors acasă, s-a închis la ea în cameră și-a refuzat să cineze. Avea ochii roșii de plâns, lacrimi din acelea arzătoare, știți? Lacrimi de furie... — Ah, există mai multe feluri de lacrimi? — Firește; sunt lacrimi care împrospătează și ușurează, și lacrimi care mai mult ard și sufocă. Plânsese și n-a vrut să mănânce. Și mi-a tot repetat refrenul ei cum că toți bărbații sunteți brute și nimic alta decât brute. Și zilele astea a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Abigail când am prins-o că se uita la numărul meu. Am strâns din dinți. Mă comportasem iresponsabil în sala de tribunal, dar nu îmi pierdusem tot simțul decenței. Spre deosebire de prietenul meu cu părul roșu, Gabor a trebuit să își împrospăteze memoria despre cine eram eu. Stătea și studia un dosar plin cu hârtii, în timp ce eu așteptam de partea cealaltă a biroului. Era tot acoperit cu instrumente proprii meseriei lui, cu simboluri primitive și acei martiri triști din Calais. Nimic nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
Îl Întoarce asupra lor...“ — A luat-o razna, le comunică Burgess Noakes lui Joan și lui Minnie la bucătărie, după ce a auzit o parte a acestor denunțuri declamatoare În timp ce intra și ieșea În vârful picioarelor din camera bolnavului, pentru a Împrospăta carafa cu zeamă de orz cu lămâie și zahăr, preferată de dl James; dă din cap trist. Se crede În marș pe undeva. Joan Anderson țâțâie din buze și se șterge la ochi. Nu este semnul unei emoții reale - are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
să fie la Londra, Henry era invariabil plecat. În cele din urmă Însă, la Începutul lui mai, stabiliră să se Întâlnească la De Vere Gardens. Îl așteptă pe Compton În biroul mare cu vedere la stradă, răsfoind ciornele pentru piesă, Împrospătându-și memoria. Tosca, splendida cățea șoricar Încovrigată la picioarele lui, ciuli urechile și lătră, percepând sosirea oaspetelui, iar câteva clipe mai târziu Smith deschise ușa și anunță: — Domnul Edward Compton și domnișorul Compton. Smith pronunță numele cu sonoritatea ușor exagerată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
sunt și primele cuvinte ale unei epistole a Sfântul Pavel. Bulevard. Lăncieri. Aluzie la celebrul volum de evocări, intitulat Anatole France en pantoufles. * Poreclă drăgăstoasa dată lui H. Bustos Domecq În intimitate (nota lui H.B.D.). . ** Atare cuvânt e o greșeală. Împrospătează-ți memoria, don Montenegro. Eu nu ți-am cerut nimic; dumneata ai apărut cu acest ex abrupto În atelierul tipografului (nota lui H.B.D.). *** În urma multor explicații ale domnului Montenegro, nu mă refer și renunț la telegrama colaționată pe care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
atât de zăpăcit. — Mai spuneai că e periculos pentru noi să mai rămânem aici. Harry zâmbi. — Prea o iei În serios, Norman. Nu știam pe ce lume mă aflu. — Harry, avem nevoie să-ți amintești aceste lucruri. Dacă ti se Împrospătează memoria, ai să-mi spui? — Ăă, bineînțeles, Norman. Absolut. Poți să contezi pe mine, am să te anunț imediat. LABORATORUL — Nu, spuse Beth. Nu rezistă nici un argument. Mai Întâi de toate, În zonele unde peștii n-au mai Întâlnit ființe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
și arogant totodată, voi fi întreg cu adevărat. Gata de judecată. V. tînăr mă plimb agitat prin cameră smulgîndu-mi hainele de pe mine, cuprins de o subită nevoie de aer proaspăt. Mirosul fetid a cuprins totul și duhoarea nu poate fi împrospătată nici de deschidese a ferestrei. Ce-am făcut? Ce-am făcut de vinovăția întregului univers apasă acum pe pieptul meu? Doar am plecat ca oricare căutînd să-mi ostoiesc și să-mi ascund rușinat cele mai normale suferințe. Dar acum
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
a Întemeietorului antropozofiei. Misticul austriac i se părea incapabil să interpreteze În mod accesibil creștinismul artistului Înnămolit În munca de asigurări. Astfel Încît zbuciumul, Împotmolirea kafkiană, teama lui incontrolabilă de-a nu lua o viroză În restaurant mă calmează, alină, Împrospătează. Eu sînt un artist Înglodat În munca editorială. Probabil că asta se numește frustrare, valuri de sifon turnate peste o tot mai slabă dar autentică disperare, saxofon pe malul oceanului, sunete În formă de cochilie, de molie, pe insulele Capului Verde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
un impuls de moment: tocmai fusese anunțat despre Dick. Dacă nu găsea o femeie, avea de gînd să Îl prindă pe Exley și să-l omoare. Nu era rea la pat, dar trebui să se gîndească la Inez ca să-și Împrospăteze entuziasmul, iar asta Îl făcu să se simtă ca un jeg. Șansele ca Inez să facă așa ceva cu el din dragoste erau cam de una la șase trilioane. Încetă să se mai gîndească la ea, iar restul nopții se consumă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
se scuture și să-și spună: până aici, trezește-te, trebuie să te eliberezi de coșmar, toate acestea se înlănțuiau până la urmă într-o izbucnire de vorbe, nespuse de gura lui, dar țâșnind mereu ca dintr-o fântână tainică și împrospătându-se și căpătând consistență și până la urmă șoptite pe hârtia albă, atunci abia eliberate de spaimă. Dar nici chiar asta nu era de folos. Pentru că nu se mai stăpânea într-una din acele clipe așternute cu greu peste un munte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
și Adio, mierlă, adio!. „Fă-mi patul, aprinde lumina, Că seara tîrziu voi sosi. Adio, mierlă, adio.“ CÎnd ajunseră În Împrejurimile Londrei, ea căscă și-și Îndreptă spatele fără tragere de inimă. Își scoase pudriera, Își pudră fața și-și Împrospătă rujul. Dintr-odată, traficul deveni infernal. Reggie Încercă o altă rută, prin Poplar și Shadwell, dar și pe-acolo era rău. În cele din urmă, rămaseră blocați În Tower Hill. Îl văzu cum se uită la ceas și-i spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
spre Wood Lane. Acolo, lîngă stația de metrou, era o cafenea unde se opreau de obicei. Totuși, cînd ajunseră azi acolo, găsiră niște femei ale căror fețe le recunoșteau: prietenele și soțiile bărbaților aflați În alte părți ale Închisorii. Își Împrospătau machiajul, uitîndu-se În pudriere și prăpădindu-se de rîs. Viv și tatăl ei se mutară În alt loc. Intrară și-și cumpărară cîte o ceașcă de ceai. Cafeneaua asta nu era la fel de plăcută ca cealaltă. Aveau o singură linguriță legată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
pe Julia, se gîndi ea. Și apoi simți de parcă cineva ar fi prins-o de umeri și i-ar fi șoptit În față grăbit: Ce mai aștepți? Haide! Aruncă revista, sări În picioare, se duse la toaletă, se pieptănă, Își Împrospătă machiajul, Își puse paltonul, fularul și bereta scoțiană pe care o avusese pe cap mai devreme, și ieși. Grajdurile erau cufundate În Întuneric, piatra de asfalt luneca din cauza gheții, dar Își croi drum fără lanternă. Auzea clinchetul paharelor, bîzÎitul vocilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Retrospectiva Dan Er. Grigorescu din ianuarie 2008, de la Galeria Dialog, procura o bună oportunitate, densa ei plenitudine ne-a îngăduit să întrevedem putința unui transplant roman, care să prilejuiască o autentică palingerezie: după un decupaj astfel condus, încît să-i împrospăteze eclatant acestui tezaur valențele mediteraneene și latine. Bogăția ofertei nu se găsea nicicum sacrificată, numeroase piese din arhiva pariziană a marelui fotograf, generos puse la dispoziție de soția sa Ariana Negropontes Grigorescu, se adăugau, fericit concrescute, lotului anterior de imagini
Roma Embleme și principii by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/8343_a_9668]
-
aceleași tendențe, inventează cel puțin deosebiri factice, porecle nouă pentru aceeași marfă veche. Între capi iar sânt o mulțime de oameni - de o necontestată inteligență, n-o negăm - - dar pentru cari statul e o unealtă pentru a-și mai re-mprospăta averile sau cel puțin numele și influența personală. Și, dacă sânt deosebiri reale, acelea nu sânt în genere dictate de grupuri de interese naționale, precum ar trebui să fie, ci mai mult de temperament, de-o minte mai clară înnăscută
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
dar știam că era mai mult decât mirat. Știam că la auzul cuvântului deviere amintirea vechilor lui lupte contra deviaționiștilor din partid de dreapta sau de stânga și pe care îi zdrobise pe toți prin anii 26 și 30 îi împrospăta sufletul lui împietrit și că acela care câștiga în fața lui, cu asemenea problemă, câștiga totul. Și i-am spus: Grupul Ana Pauker și Vasile Luca au deviat spre dreapta în chestiunea țărănească și în chestiunea finanțării primului nostru plan cincinal
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
nu știm cine se-află-n spatele lor. Și, la urma-urmei, cu cine concurează și de ce?“ „Memoria e-o marfă vie, Robane. Alterată, nu face doi bani. Produsul perisabil nu se mai vinde, nu mai interesează pe nimeni. Cineva trebuie să-l împrospăteze, dacă vrea să-l mențină pe piață. Altfel, economia cerebrală falimentează și lumea se duce direct la culcare. Dacă tu mâine te-apuci și scrii un roman, din momentul în care l-ai publicat, ești terminat. Câți îl citesc? Cincizeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
oprea la mine: destinatarul privilegiat, unicul beneficiar al spectacolului poftelor și invidiei generale. În jocul de roluri și-enigme al Mariei, piesele de șah ale minții și realității se mișcau tridimensional, ca eroii dintr-un roman bine scris. Scenele se împrospătau firesc, plictiseala lipsea. Ne completam fricile și nesiguranța, sărăcia și nepotrivirea de perspective, cu plăceri și rafinamente virtuale. Decorul strălucea și el suficient: în loc de Paris sau Amsterdam, Viena sau Bruxelles, Bucureștiul nostru vioi și cafeniu. Iubirea și sexul păreau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
survolarea Moroienilor, bătălia Mării Baltice. Bunicu’ Vitalian s-o fi întâlnit cu Leordeanu, Meresiev sau Zoia Kosmodemianskaia. Dar n-avea cum să lupte cu Sașa Marinesko în 1945, bombardându-i submarinul prin Danzing sau Gotenhafen.“ „Sașa Marinesko?“, am încercat să-mi împrospătez memoria. „Alias Alexander Marinescu. Comandant sovietic clasa a III-a, pe submarinul S 13. Un gangster brutal, copilărise în port la Odessa. A scufundat două vase de pasageri nemțești, cu trei torpile fiecare: una pentru «patria mamă», alta pentru Stalin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]