917 matches
-
el, frecându-și palmele de bucurie. „Hei, fiți atenți”, a strigat Mopsul și a ridicat pușca. Țintea o pasăre neagră, cu pete albe, aproape de mărimea unei găini, cocoțată în vârful unui gutui sălbatec, ca acela de la poarta Martei. A răsunat împușcătura, dar pasărea n-a căzut. A tresărit doar, înspăimântată de moarte. „N-ai nimerit, n-ai nimerit”, râdea Nelson, iar ochiul lui, singurul, i se învârtea ca un titirez în orbită. Glontele atinsese, în schimb, urechea unui cățel care începuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
cu monstrul. Speră că o Gila Își va Înfige dinții ei În formă de gheară Într-un antreprenor Înainte ca Gilele să fie șterse de pe fața pămîntului. În afara orașului dă peste un șir de motociclete parcate pe marginea drumului. Aude Împușcături; motocicliștii par a fi sus, pe dealuri, Împușcînd șopîrle Gila, porci și, tot ce se poate, cactuși saguaro. Parchează mai jos de motoare și o ia pe o potecă, prin praf. Vede, din mers, păsări colibri Învîrtejindu-se și țîșnind, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
cum ar veni, un fel de demi-subsol, deci între subsol și demisol. Și asta am avut, două luni pe Catanga și restul pe Calea Victoriei, în partea asta. Eram la parchet, baie, eram rănit și ei nu se deplasau. Eram cu împușcăturile, cu astea. Ce-a zis? „Lasă-l, mă, acolo. Acolo are și condiții, acolo are și baie, și veceul... Nu ne mai bate nouă-n ușă.“ Și-acolo am stat vreo șase luni de zile. Singur în cameră. Păi, eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
să evite atacul, Endō a alunecat pe pământul ud și a căzut, ținând însă bine pistolul în mână. Kobayashi l-a lovit peste mâna care ținea pistolul. Acesta i-a căzut în apă, nu înainte însă de a răsuna o împușcătură în întreaga mlaștină. Mâna lui Endō era plină de sânge. — Mori, ticălosule! Mori! Mori! striga Kobayashi în timp ce-l asalta cu o ploaie de lovituri. Endō a reușit să se ferească și să se ridice în picioare, dar nu se ținea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
ieșeau, care făceau manevre, mașini oprite de zile Întregi. Iar ei Îi plăcu parcarea aceea subterană. O făcu să se gândească la metropolele În care nu mai fusese niciodată și În care nu avea să meargă vreodată. Se gândi la Împușcături, la atentate, la Întâlniri clandestine. Avea ceva misterios. Seara aceasta Începea să-i placă. Căutară Îndelung Peugeotul negru al lui Sasha, asediat de zeci de alte mașini Întunecate. Aerul dens, saturat de benzen, te lua de cap. Sasha decuplă antifurtul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
să culegi ce-ai semănat Ai să culegi ce-ai semănat Agentul simplu raportează că telefonul sună În gol. Proprietarul apartamentului pare să fie Într-adevăr o persoană care deține arme În casă. Vecinul a confirmat că după țipete și Împușcături nu a ieșit nimeni. În concluzie, cei de la centrală le spun să acționeze. Magistratul a dat aprobarea. Agentul principal strivește mucul de țigară cu pantoful și apoi se sprijină de ușă. Una, două, trei. La a treia izbitură ușa cedează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
mine, stând acolo, lângă pom, în pantaloni lungi și vestă tricotată, și atunci pistolul s-a descărcat, iar pisica a făcut un salt, cele patru labe i s-au desprins de sol concomitent, n-a fost o săritură propriu-zisă, forța-mpușcăturii a ridicat-o în aer, am nimerit-o-n coaste, nu în cap, deși țintisem într-acolo, și atunci am lăsat arma-n jos, dar bubuitura mai stăruia printre zidurile de piatră ale grădinii, și atunci bunicul m-a luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
mâini, și am țintit fix între ochii mâței, și am apăsa trăgaciul, și pistolul era cât pe-aci să-mi sară iar din mână, iar detunătura a răsunat haotic între un zid și altul al grădinii, întocmai ca la prima împușcătură, s-a făcut liniște în fine, mâța, nici ea, nu mai mișca, și am văzut că nu-i mai rămăsese din creier mai nimic, că iarba în jurul ei era plină de sânge, și atunci au început să-mi tremure mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
Ultimul lui gînd, Înainte de a da uitării tot ce nu ținea de cursă, Îl adresă Annei. Și-o Închipui În cafeneaua ei, Înconjurată de clienții obișnuiți și de suporteri, În fața ecranului mare pe care-l Închiriase pentru această ocazie. La Împușcătura care va marca semnalul de plecare, vor scoate cu toții exclamații vesele și vor ciocni paharele pentru victorie. Imaginea asta pe care Christian o avusese În minte corespundea Întocmai realității. Numai că el nu avea cum să afle că În vesela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
În lături, ieși, apoi Închise ușa grea În urma lui, Încuind-o cu cheia. Marie, turbată de furie că se lăsase surprinsă, se ridică și Își recuperă arma. Se văzu nevoită să tragă de trei ori pînă ce broasca cedă sub Împușcăturile asurzitoare care răsunau În imensa cușcă a scării. Izbuti să deschidă ușa și se năpusti afară. Nu făcuse decît un pas cînd lovitura se abătu asupra ei. 19 În timp ce Ryan gonea cu toată viteza spre larg, Lucas se năpustea ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ești epuizată, du-te la culcare! - Detest să-mi dea cineva ordine. În afară de tine. E grav, doctore? - Cred că am dat de bucluc. Ea Îi zîmbi cu toată fața, el se prefăcu imediat că-i primește zîmbetul ca pe o Împușcătură trasă de aproape direct În inimă, răsturnîndu-se complet pe spătarul scaunului. - Aaaah! Marie rîse și Închise apoi ușa În urma ei. Dormea liniștită, În pielea goală, cu o mînă așezată pe perna de alături. Clanța ușii de la intrare Începu să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
să reia comanda vedetei, dar Stéphane profită ca să-i dea o lovitură violentă, recuperîndu-și arma. Sub privirea Îngrozită a lui Fersen, vedeta jandarmeriei se apropia cu toată viteza de digul Înalt din piatră, În timp ce Morineau Își ațintea arma asupra Mariei. Împușcătura se auzi. Stéphane căzu În genunchi, Încercă s-o ochească pe Marie, dar ea sărise deja peste bord. În clipa următoare, vedeta izbea din plin digul de la Molène, explodînd În mii de bucăți care se Învîrtiră prin aer, căzînd apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cu care să-și cumpere cele necesare pentru a-și ține corect rangul. Revăzu lingourile Înfipte În nisip. Lada spartă. Celelalte trei care eșuaseră pe mal. Se revăzu pe sine Întinzînd mîna spre una din barele de aur cînd o Împușcătură spulberase nisipul, la cîțiva centimetri de el. Omul era pe jumătate ascuns de stînci. Avea o carabină la Îndoitura brațului. Piciorul drept era sfîșiat. Osul tibiei se ițea Într-un mod straniu. Un alt tip eșuase ceva mai departe și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
agita scîncind. Pierric veni mai aproape, fascinat. Cu o mînă șovăielnică, dădu la o parte scutecele și Întrezări o mutrișoară de nou-născut. La contactul cu mîna puștiului, bebelușul Întoarse capul și deschise gurița, căutînd parcă pieptul mamei ca să sugă. Răsunară Împușcături. Instinctiv, copilul apucă scutecele care se desfăcură, o păpușă căzu dintre ele, pe care Pierric o ridică și, strîngînd totul la piept, se tîrÎ spre stînci pe care Începu să se cațăre, În timp ce alte focuri de armă răsunau În golf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Totul pieri din jurul ei. Valul Însîngerat din coșmarele ei reapăruse și o Învăluia cu totul Într-o fracțiune de secundă, ea văzu iarăși totul: părul lung al lui Mary În apa agitată, valul care o azvîrle În golf, luminile torțelor, Împușcăturile, nisipul plin de sînge, mîna băiețelului care se ivește și o ia cu el, suflarea lui gîfÎită, bătăile surde ale inimii lui, umbra monstruoasă ivită În landă, fulgerul lamei, țîșnirea sîngelui, strigătul Înăbușit, apoi din nou ochiul păpușii, și chipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
negri și de arabi, Frontul Național a făcut 40% la ultimele alegeri. Locuiesc Într-o casă de la periferie, cutia de scrisori mi-au smuls-o, În pivniță nu pot lăsa nimic. De multe ori mi se face frică, se aud Împușcături. Când vin de la liceu, mă baricadez În casă, nu ies niciodată seara. Din când În când fac puțin Minitel roz*, și asta e tot. Fiul meu vine acasă târziu, uneori nu vine deloc. Nu Îndrăznesc să-i spun nimic; mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
curețe; se oprește; se apleacă peste masă și vomită.) (Pauză.) (PARASCHIV își ridică încet capul, se șterge pe gură, se ridică în picioare și se repede spre scară; de sus se aud tropăituri, un fel de goană, un răcnet, câteva împușcături.) PARASCHIV (Urcând scara, îngrozit.): Maco! (Un moment de tăcere.) Tu ești? (Se agață de deschizătură și își înalță ușor capul prin ea.) Unde ești? (Se aud alte tropăituri, alte strigăte, un răcnet dement.) PARASCHIV (Cu voce tremurândă.): Tu ești? (Tăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Albi ai Constituției Americane de către răposatul August Krapptauer, pivnița doctorului Lionel J. D. Jones, D.C.D., D.T. Undeva, sus, mergea o presă care tipărea exemplare din Luptătorul creștin alb. Dintr-o altă încăpere de undeva din pivniță, insuficient izolată fonic, veneau împușcăturile monotone de la un antrenament de tir. După bătaie, primul ajutor îmi fusese acordat de tânărul dr. Abraham Epstein, doctorul din clădirea unde locuiam eu, cel care constatase moartea lui Krapptauer. Din apartamentul lui Epstein, Resi îl chemase la telefon pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
Se ținea de brațul lui, dusă în voia pașilor, pierdută doar în jocul imaginilor care se prăbușeau în ea. De câte ori cobora pe bulevard, mergând spre fosta Județeană de partid, unde-i prefectura acum, prindea să audă iar, ca din vis, împușcăturile alea nenorocite de la Revoluție. Așa cum se auziseră și în noaptea aceea blestemată când Sofronică plecase să apere Revoluția de la Județeană. Locuiau pe atunci la câteva străzi de Județeană. Tot la bloc, dar la două camere. După Revoluție s-a mutat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
pe atunci la câteva străzi de Județeană. Tot la bloc, dar la două camere. După Revoluție s-a mutat la trei camere, că era văduvă de erou. Stătea cu Sofonică la televizor și privea revoluția de la București, când au auzit împușcăturile de la Județeană. Mai firave la început, apoi mai repezite. O mașină cu un difuzor trecu pe stradă și cineva striga la megafon, „Ieșiți, bă, nenorociților, să apărați revoluția, nu stați ca șobolanii în case.“ Părea vocea colonelului Goncea, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
-și chiar proprii camarazi. Alții sunt mai lucizi și pornesc în urmărirea inamicului. Un ofițer își face apariția, organizând forța de reacție rapidă. Cea mai apropiată bază dușmană devine responsabilă pentru mârșavul atac. Comandantul, în fruntea unui pluton, declanșează represaliile. Împușcăturile, exploziile și manevrele tactice continuă până a doua zi, cu victime și pierderi materiale colaterale. Așa susțin că decurg evenimentele toți cei patru conducători, proclamându-și, fiecare, nevinovăția absolută și aruncând vina în cârca celuilalt. La căderea serii, morții sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
pe picioare, erau atât de obosiți și de dezorientați, încât le lipsea nu numai puterea de a deosebi între dușman și prieten, ci și capacitatea de a recunoaște semnificația cuvântului „prieten” sau „dușman”. Familiile sosite după ce nu se mai auziră împușcături îi găsiră complet pierduți, bălăcindu-se într-un lac de sânge și cadavre, prea epuizați pentru a articula cuvinte, prea șocați pentru a înțelege unde se află. Fură găsiți și șefii - Mallami împușcat sub un copac, Jo înjunghiat în biroul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
nici un râu în care să te răcorești și să te despoi de cruste. O oră. Și încă una. Și o a treia, și nici un luminiș în care să te poți odihni fără primejdie. — Țară de căcat! — Liniște! Se auziră primele împușcături, clare și îndepărtate. După aceea, nimic. Apoi, răpăitul mitralierelor. Consultară busola și harta. Veneau dinspre Nord-Vest. — Sergent, cine e pe-acolo? — Compania „Charlie“, domnule locotenent. — Aș zice că are probleme. Haideți, să-i dăm o mână de ajutor. Grăbiră pasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
și arătă spre câmpia întinsă, spre câmpurile cultivate, spre lanurile de orez din depărtare și spre acoperișurile de paie. Nici un suflet de om. Nici un semn de viață omenească. Doar niște vulturi zburând jos. De câtva timp, nu se mai auzeau împușcături. Totul părea liniștit. Despăturiră din nou harta. — Sergent, cum se numește satul ăsta? — My-Lai. — Prieten sau dușman? Sergentul ridică din umeri. Întrebarea era prostească. Cine putea ști unde sunt prietenii și unde, dușmanii? Nimeni n-a știut-o niciodată. — E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
al râului Napuari, împinse de o blândă adiere ce nu dădea peste obstacole în imensitatea câmpiei. Dormi neliniștit și, odată cu răsăritul soarelui, porni la drum în căutarea lui Kano, hotărât să-i ceară să-l însoțească pentru a afla motivul împușcăturilor. De pe malul mlaștinii, îl surprinse activitatea din sat și observă că tribul era adunat în jurul unei mici piațete formate de colibele mari, lângă apă. Când ajunse până la ei, războinici, copii și femei îi deschiseră calea în tăcere, fără să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]