974 matches
-
de către împăratul roman a Templului, locul venerabil numit Zidul plângerilor... Inscripții în toate limbile pământului. Care de care mai injurioase. Cel mai des, englezește. Am notat câteva, ca: Asasinule!... nu vei scăpa de noi nici în iad!... Monstrule, fascistule, nazist împuțit, lasă că te aranjăm noi!... Credeai că-ți merge?... (O propoziție ilizibilă, aproape ștearsă cu un instrument de altă culoare). Din când în când, municipalitatea romană șterge cu detergenți inscripțiile... Altele, însă, săpate cu dalta în marmura ilustră, rămân acolo
Un bordei de lut inexpugnabil by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16738_a_18063]
-
în articolele lui Laurian. Radu Aldulescu aduce în prim-plan teoria mai veche, prezentă încă de la Amantul colivăresei: a câinilor ca simbol al umanității. „Omul e un câine chiar dacă nu latră”, se spune undeva, iar Laurian plusează: „Omul e câine împuțit și înger. Omul trebuie cunoscut pe viu, iar această conștiință nu poate fi împărtășită pe de-a-ntregul”. Exterminarea câinilor - asemănătoare cu cea din Vânătoarea regală - pregătește în romanul lui Aldulescu genocidul omului contemporan, prizonier într- un „coșmar multicolor”, un pogrom
Vitalitățile deșertăciunii by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4097_a_5422]
-
descrie ambianța lor, cu precădere când au loc pe teatrul de luptă. „Te ții bine de pușcă, de cuțitul al cărui metal oxidat, pătat, înnegrit de gaze, abia de mai lucește la izbucnirea de gheață a rachetelor luminoase, în aerul împuțit de caii putreziți, de putrefacția oamenilor căzuți și apoi, de partea acelora care stau încă aproape drepți în noroi, putoarea urinei, a rahatului și a sudorii lor, a jegului și a vomei, fără să mai vorbim de acel efluviu copleșitor
La război ca la război by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/2755_a_4080]
-
în interiorul ei, în spatele rețelelor de sârmă ghimpată de care atârnă cadavre putrezite și dezarticulate...” Nu e decât un fragment. Am folosit cu intenție clișeul „teatru de luptă” pentru că Echenoz îi dă consistență comparând războiul cu opera, cu una „sordidă și împuțită” dar, ca și războiul, „grandioasă, emfatică, excesivă, plină de lungimi penibile”. La fel ca opera, războiul „face mult zgomot și este adesea, până la urmă, destul de plictisitor”. Cu această comparație, am și început să ilustrăm registrul stilistic dominant al romanului, unul
La război ca la război by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/2755_a_4080]
-
mâncat de-atâtea zile, războinicii devorează amândouă cadavrele. Unul, cu stomacul mai delicat, varsă la prima înghițitură. Ca să nu se deshidrateze, se hotărăsc toți să-și bea urina. La putoarea de urină și excremente se-adaugă acum mirosul de carne împuțită al primului cadavru (al lui Anticles, care, pe dogoarea-aia, începe să se descompună) și-al măruntaielor celorlalte două. Cineva propune să scape de ele, să deschidă trapa o clipă și să le-arunce. Pe Ulise îl apucă exasperarea. Cum
La porțile Troiei by Diana Moțoc () [Corola-journal/Journalistic/12939_a_14264]
-
un detaliu anatomic și pe o decizie a sportivei de a-și micșora sânii, Bobonete i-a catalogat drept "excepții": „Faptul că au fost câțiva care au zis că nu au de ce să-i mulțumească sau cum a fost altul. .. împuțitul ăla care face o emisiune, îmi scapă numele lui, care comenta Turul Franței înainte, de s-a luat de ea, acestea sunt excepții care n-au nicio legătură cu ceea ce se întâmplă", a comentat actorul din „Las Fierbinți". "Alt dobitoc
Mihai Bobonete, despre Radu Banciu: Alt dobitoc... by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/23730_a_25055]
-
în plus, Treize era sigur drogat, habar n-am cu ce, n-aveam chef să știu. Închideam ochii, nu voiam să-i văd pe-ai lui. Am ajuns în piața Saint-Sulpice venind poate dinspre bulevardul Saint-Germain, dintr-un bistro-tabac destul de împuțit, ce se numea Old Navy și era deschis toată noaptea (mai există și astăzi, cred, dar nu mai vinde țigări și probabil se închide la ora două, lumea a devenit mult mai igienică). Și acolo, în piața Saint-Sulpice, am văzut
Tigru de hârtie(fragment de roman) by Elena-Brândușa Steiciuc () [Corola-journal/Journalistic/14181_a_15506]
-
că nu vrea s-o ajute. Cicăleala i-a căzut greu avocatului, care s-a enervat. Discuția a alunecat rapid spre o ceartă cu tentă șovină, în timpul căreia cei doi s-au înjurat, el folosind termeni ca "bozgoroaică" și "unguroaică împuțită". S-au îmbrâncit, s-au luat la bătaie și, în final, avocatul a lovit-o în cap cu blocatorul de la volanul mașinii și i-a tăiat gâtul cu un cuțit de bucătărie. Sunt un nemernic, un criminal!", s-a caracterizat
De ce și-a ucis soacra avocatul din Oradea. Vezi ce condamnare a primit by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/77731_a_79056]
-
la cea mai mică neatenție, «un popă sau o cravată». Nu l-am văzut, de altfel, niciodată pe fostul stăpân purtând-o, cum n-am citit nicăieri vreun sonet sub semnătura G.N., - îmi aduc mai curând aminte de niște ciorapi împuțiți ai unuia zis Drumețul Incendiar, fluturați la porțile Academiei Române. Hazardul obiectiv, ca și «obiectul oferit obiectiv unui obiect», a ținut să se manifeste încă o dată, iar teribila lykantropie a ipocritelor lucruri, criză fiind de aramă, și-a dat acum sângele
Cravata lui Gellu Naum by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/3136_a_4461]
-
glasul bubuitor cu care vârâse groaza în musulmani în bătălia de la El Salto. Gândește-te ce înseamnă asta. Unde mai pui că o să-și poată găsi și ea un soț mai de Doamne-ajută. Am auzit că portughezii sunt mojici și împuțiți, dar buni la pat. Oricum, nu seamănă cu molâii ăștia din Castilia. Ines era cu doi ani mai mică decât Constancia, alături de care copilărise la curtea semiorientală a acesteia din urmă, sub oblăduirea lui "El Escritor", un văduv de patruzeci
Cu inima smulsă din piept by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/8429_a_9754]
-
sinea lui, iar când Cayle îi puse o întrebare bâigui că a venit în Orașul imperial "... când eram cam de vârsta dumitale. Doamne, ce ageamiu eram!" Indignarea amestecată cu vinul îi dădu un spasm și un tremur: - Vezi tu, băiete, împuțitele astea de monopoluri ale îmbrăcăminții au tipuri diferite de stofe pe care le trimit la țară. Pe un sătean îl recunoști de la distanță. Și pe mine m-au mirosit imediat... Deci asta era: hainele îl trădaseră. O asemenea nedreptate îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
masă acolo, pe punte, vaporul s-a oprit la Maliuc și s-au urcat doi țigani în costume naționale oltenești, care-au început să cânte. Un vio lonist și un fluieraș, numai că fluierașul cânta din cim poi. Un cimpoi împuțit. Acuma, cimpoiul, nu știu dacă știți, mai întâi îi mai zice și gaidă. După aia mai are vreo trei țevi, una cu găurile, care se ține cu mâinile și prin care se suflă, și una care atârnă tot timpul din
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
astfel de împrejurare neghioabă..." Ce dracu tot scrii acolo? se răsti Carol la el într-una din zile, nemaiputând-se abține; nu mai suporta tensiunile datorate întrebărilor fără răspuns, acumulate de a lungul nefireștilor și prea lungilor tăceri. îți redactezi împuțitele tale de memorii de fost comisionar? Filip mesagerul zeilor... Se va vinde ca pâinea caldă, în fascicole, pe care călugărițele le vor ascunde în chilia lor, în spatele icoanei, iar servitoarele și elevele de liceu vor face cozi interminabile să prindă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
întrebă Filip pe Carol, după ce mai băură un rând de cafele neîndulcite. Deloc. Sunt ca un nou-născut, răspunse Carol, și-n ochi i se citea că n-ar vrea să se mai termine această noapte. De unde dracu' vine mirosul ăsta împuțit? O fi de la cotețul cu găini dresate, răspunse Filip. E o invenție chinezească. Vino să ți-o arăt! Îl luă de cot, trăgându-l spre fundul semiîntunecos al cârciumii, sub scară, unde într o cușcă din plasă de sârmă zăcea
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
este o nouă ființă smulsă morții, și cu toate astea nu deplângem soarta milioanelor de copii neconcepuți și nenăscuți. în schimb bocim ca niște cretini fiecare ființă care se reîntoarce la neființă și asta din cauza inerției și a memoriei noastre împuțite, care ne fixează de starea trăită anterior... Mai bine ai nota asta în carnetul tău! Nu avea nici o grijă, am notat: Nu te-amăgi în van, Viața este doar un han, E-un loc de popas Și nu de rămas
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
ploaie. Vorbele femeii zburau neluate în seamă de nimeni. țața Ileana mai merse odată la fântâna ei cu cumpănă. Se uitase în adânc. Nu vedea luciul apei. Apucase găleata și cobora ușor cumpăna în fântână. - Ale dracu’ că-s și împuțite astea de azi, nicio mână nu-ți întind. Cari li-o mai ajuta la țăsut de amu ‘nainte. Ptiu! că mai fac și pacate... d’apoi da, să n-am ce spune apoi sub sutana popei? Își lăsă capul în
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
nimic nu mai era curat! - Ajutor! Ajutor! Pustiu. Doar ecoul îi răspunse, batjocoritor: ...jutooor!!!! Izbucni într-un râs isteric. De fapt, la cine, după cine striga? Nimeni, dar absolut nimeni nu știa că se afla acolo, prinsă în mocirla aceea împuțită. Și-o făcuse cu mâna ei, abătându-se, la un moment dat, de la poteca netedă și sigură pe care mersese. Acum, cine să o audă? Și mai ales, cine să-și riște pielea, încercând să o salveze? Nimeni. Cine era
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
locul. Până m-am enervat eu și m-am dus la mă-sa și la ta-su de leam zis io... Da’ ce nu le-am zis! Ai dracu’ țigani... Urâți și cu o casă plină de puradei și pături împuțite. Păi aia era fată pentru Ionel? Zi și tu! Se lăsă tăcerea. El își aminti iar de cei doi tineri. — Bine e să fii tânăr, se repezi el să apuce să spună până la capăt, de frica limbariței mămăiței. Ia uite
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
ieșeau întruna șoarecii și șobolanii, prevestitorii oricăror cataclisme. Șoarecii îngrășați din carnea și hoitul războiului, mari cât pisicile, și șobolanii ajunși cât cățelandrii înainte de împreunare, cu cozile spiralate, boturile ascuțite și capetele cât căpățânele de berbec. Toate fiarele și răpciugile împuțite zămislite-n belșugul smârcos al putreziciunii măcelului, îngrășate-n sângele vărsat, în necurățenii și ură, colcăind de duhori pestilențiale, lăsau în urmă lacrimi și hoituri buhăite. De fapt însăși ivirea lor fusese vestită de alte semne premergătoare: jafuri, violuri, urgie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
la Astrid, și mi-i dor de mata, ce bună erai și cum te-ai chinuit să ne crești pe noi, și cu ce te-ai ales? Aici ne-a dat la fiecare în primire câte-o saltea de paie împuțită, de curg paiele din ea, și câte-un cearșaf și o pătură de grajduri, de miroase a cai de te tâmpește, și câte-o pernă, tot din paie, îmbrăcată într-o față de pernă de mort, și m-au despărțit din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
m-am aflat eu, plin de roade, de oameni și cu un aer foarte dulce.“ — Refuz să ascult minciuni, strigă vocea, cu un ecou metalic. Crezi că eu nu locuiesc în univers? Crezi că nu-mi dau seama ce capcană împuțită e? — Propria mea experiență vine în sprijinul opiniei tale, nu a autorului, spuse Lanark precaut, dar nu uita că scrie „în cea mai mare parte a lui, cel puțin acolo unde m-am aflat eu“. Cinstit vorbind, dacă aș crede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
secundiță, zise Ritchie-Smollet și ieși. Jack potrivi robinetele caloriferelor și-l urmă. Lanark își dădu jos haina și se așeză jos, punînd capul Rimei în poala lui. Era ostenit, dar nu se putea odihni pentru că hainele îi erau lipicioase și împuțite. își pipăi barba de pe obraji și bărbie și-și atinse părul rărit de pe scalp. Fără îndoială că îmbătrînise. O privi pe Rima, care stătea cu ochii închiși. Părul îi redevenise negru, și în afară de burta mare, întreaga ei figură era mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
apa. El stătea în colțul opus, pe diagonală, pe o platfomă mai înaltă cu cîțiva centimetri decît podeaua, și acoperită cu linoleum roșu. Ușa avea o suprafață metalică și își dădu seama că era încuiată. îl durea capul, se simțea împuțit și era sigur că se întîmplase ceva îngrozitor. Trase păturile în jur, își mușcă buricul degetului mare și încercă să gîndească. Sentimentul dominant era de împuțeală, de dezordine și pierdere. Pierduse pe cineva sau ceva, un document secret, un părinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
inutilă, adăugată doar pentru a-mi face căderea mai oribilă? îDar a fost minunat.) O, Sandy, cu ce tată ai fost blestemat?Te-am părăsit pentru a te apăra și m-am transformat într-un măgar ridicol, libidinos, discreditat și împuțit! Se opri și se uită la cîteva obiecte de lîngă platformă pe care nu le observase: trei căni din plastic cu ceai rece și trei farfurii din carton cu chifle și cîrnați prăjiți și reci. Luă chiflele și, cu lacrimile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pastrama, erau muieri cu fluturele șoldului lățit de nașteri și cu colivia coastelor înfășurată-n plete asemenea cânepei ne-melițate, erau prunci de câțiva ani, covârșiți de greutatea țestelor prea mari pentru stârvul firav, erau hoituri de câini și pisici, împuțite, ridicate și ele de suflul marii mânii și-nsoțind oștirea de pe lături. Duhoarea otrăvită se-nvîrtejea ca un fum verde deasupra, suind către primele stele. Ajunși între case, se risipiră fiecare pe la neamurile lui, și carnagiul înspăimîntător începu, în urletele deznădăjduite ale
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]