956 matches
-
discutabilă, trebuia să arunce și el dispozitivul, să se stingă în vasul peste care stă crăcit. Din apa cu pișat, petarda a bubuit de i-a scuturat toate plombele. Când T. a ieșit în sfârșit din veceu, așa ud și împuțit, copiii sunt deja departe, maică-sa și unchiul Tony postați la ușa veceului. Da’ ce-i, dragă, asta-n casă, se poate? spune mama, iar Tony trebuie să completeze: V-ați și găsit, dragă, acuma cu nebuniile ăstea, cu Afganistanu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
de platou. Zilele trec. Săptămâni, luni. Și tot nici o veste bună pentru Tang Nah. Pentru a evita jena, stă în oraș până târziu. Vine acasă beat și nu se trezește până la prânz. Petrece întruna cu prietenii lui. Lumea asta e împuțită, îmi zice. Pute de-a dreptul. Dan și Junli îi sunt în continuare aproape. Îl ascultă pe Tang Nah cu plăcere. Nu îl presează deloc și el se reazămă pe sprijinul lor. Vorbește, chiar, cu entuziasm despre noul rol al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
aer. Ai impresia că portul e împins de vapor. Apoi zgomotul se potolește. Mulțimea privește cum se îndepărtează vaporul. Devine din ce în ce mai mic. Panglicile nu mai dansează. Acum se aude zgomotul valurilor. În aer se simte din nou mirosul de pește împuțit. Oceanul imens, sclipind sub razele soarelui. Portul vacant al inimii mele. 16 S-au făcut doi ani de când Mao a instigat la mișcarea numită Marele Salt Înainte. Mao și-a propus să fie cel mai mare conducător al tuturor timpurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Rus, eu, Ursul am fost totdeauna gata să-mi vărs sângele pentru libertatea altuia - că noi o ducem și-așa făr-de, În svoboda noastră tradițională, slavă, cum ar veni: sclavă... Dar cum să zmulg eu, salvator, oaia, aflată În gura Împuțită a lupului? Cum altfel, decât apucând-o bine de cealaltă parte, jumătate, să zicem, cum se mai zice: stăpânind-o bine de...» - Așa au făcut, ceara lor de... urși! Ce conta că adevărul istoric zicea că, la 1812, Turcul-Lup abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
minte când m-ai bătut la palmă, de mi-a dat sângele?». «Pe câți am bătut la palmă... Dar de sânge nu-mi aduc aminte». «Îți aducem noi aminte, avem cele mai Înaintate metode de aducere-aminte - dar când ziceai: ’Jidan Împuțit!’ -ți-aduci aminte?» Tata se străduiește să zâmbească, În continuare. Își aprinde cu mâini nesigure o altă țigară, de la prima, neterminată. - Cad drept În capcana lor - de unde s-o știu? Zic:«Aaaa, tu ești Sapșa al lui Avrum, dughenarul nostru...» «Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
acum Îmi dădea mâna: «N-ai decât să cauți și-n geamantanul cel mic - n-ai să-l găsești - ți-am spus că l-am predat...» Și mai zic: «De unde-ai scos tu, măi băiete, că ți-am zis: ’Jidan Împuțit’? Nu m-am pupat niciodată În bot cu Ovreii, dar nici n-am zis vreodată una ca asta - de ce? Uite, nu știu de ce, dar asta-i: n-am zis!» Sapșa Începe să râdă - rânjește: «Și ce dacă n-ai zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
era deloc ofensator... - Deloc! Când s-a Înființat Teologia la Chișinău, am intrat și noi, Basarabenii, În rândul lumii, ca să zic așa, am aflat că Jâdanul-nostru și Ovreiul-de-la-Târg nu era amărâtul cu doisprezece copii, claie peste grămadă, Într-o magherniță Împuțită - era... jidovimea-mondială! Sionul și Kahalul! Capitalul internațional! Încă o dată: noi veneam din sat, ne făcusem Normala, În sat ne Întorsesem. Cuzismul, legionarismul nu ne-au atins - ce ce: programul cuziștilor, cel Într-un punct, unic: „Jos Jâdanii!”? - cât de mai-jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Nu? - Nu! Numai eu credeam că sunt un nimic, un ins, acolo, pierdut În masele de inși... Istoria ceea altceva credea, iar prin Sapșa mă și condamnase - doar spusese, limpede: «Nu contează că n-ai spus că aș fi jidan Împuțit, nu contează că nu m-ai bătut până la sânge, nu contează că n-ai omorât-o pe soră-mea, Roza, că nu l-ai tras de barbă pe tata - contează că ești un Învățător de tip burghez, deci reacționar; contează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
împreună, ne susțineam unul pe celălalt la bine și la greu și aveam niște partide de sex grozave. După care ai apărut tu, ai fluturat din gene și-ai distrus totul. Așa că să mă ierți dacă te consider o curvă împuțită. Și așa am să te consider întotdeauna. Apoi Sofia a deschis ușa de la intrare. — Și-acum ieși! Frecându-și încă obrazul, Alison și-a cules geanta de pe jos și a ieșit. — Înainte să pleci, îți mai dau un subiect de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
era îmbrăcat la fel, așa că și mișcările lui erau de asemenea nesigure. Spadele spintecară aerul, șuierând furioase în calmul dimineții, și o bătrână știrbă scoase un țipăt de groază și imploră să-l omoare cineva cu un glonț pe șacalul împuțit care încerca să-i ucidă feciorul. Mubarrak întinse mâna cu un gest autoritar și nimeni nu se mișcă. Codul de onoare al „Fiilor Vântului“, atât de diferit de al lumii alcătuite din trădări și josnicii a beduinilor, „fiii norilor“, cerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Abdul-el-Kebir. O spuse pe un ton care explica totul, dar înțelese că acel nume nu însemna nimic pentru intrus care continua să aștepte lămuriri. Nu știi cine e Abdul-el-Kebir? — N-am auzit niciodată de el. — E un ucigaș. Un ucigaș împuțit, și-ți riști viața pentru el. — Era oaspetele meu. Dar tot ucigaș rămâne. Chiar dacă e ucigaș, tot oaspetele meu era. Numai eu avem dreptul să judec. Făcu o mișcare din încheietura mâinii și îi tăie jugulara dintr-o singură crestătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
aceea, incitantă și plină de satisfacții, atât de deosebită de monotonia cazărmii ce sosise odată cu independența și atât de diferită de oroarea deșertului din Adoras și de inutila și eterna lor luptă împotriva invaziei nisipurilor. „Vreau să-l prind pe împuțitul ăsta de targuí, își zise. Și să-l prind viu, ca să-i smulg vălul, să-i văd chipul și el, la rândul lui, să-l vadă pe-al meu și să înțeleagă că de mine nu-și bate nimeni joc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
comis nici un delict. Atunci de ce fugi? — Pentru că știu că nici păgânii de rumi, nici voi, care ați copiat legile lor absurde, nu le veți respecta pe ale mele, chiar dacă ne aflăm în deșert. Pentru tine sunt un „Fiu al Vântului“ împuțit care l-a omorât pe unul de-al tău, nu un inmouchar din stirpea Kel-Talgimus ce-a făcut dreptate după o lege de mii de ani; mulți ani înainte ca vreunul dintre voi să fi visat să pășească pe aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
în zori. Sergentul major Malik-el-Haideri nu îngădui nimănui să-i ia locul și, înainte ca țânțarii să înceapă să se trezească, porni pe urmele lăsate de fugar pe malul salinei și coborî în ea, cu pușca în bandulieră, convins că împuțitul de „Fiu al Vântului“ o ștersese. Când o făcuse sau unde se găsea în acel moment nu putea ști, și se întreba cum s-o fi descurcat ca să scape, pe jos și fără apă, din imensul erg, când puțul cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
-mi moară animalele. Și familia. Nu mă învinovăți pe mine - arătă cu degetul spre el în mod acuzator, împungându-l mereu în piept, încât bătrânul fu cât pe ce să-și scoată hangerul. Unul de-ai tăi, adăugă, un asasin împuțit, a omorât mulți de-ai mei. Soldați care vă apară de bandiți, care caută apă, sapă puțuri și le curăță de nisip. Soldați care pornesc în căutarea caravanelor când se rătăcesc, riscându-și viața în deșert - clătină din cap de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
nou de treabă. — Să n-ai nici o grijă! răspunse. N-aveam de gând s-o fac. Apoi, pe când targuí-ul se îndepărta, îi strigă: — Și sper să-ți găsești familia! Era un autobuz hodorogit. Cel mai jegos, mai rablagit și mai împuțit vehicul de transport public care încercase să gonească vreodată pe o șosea, deși, ca să spunem adevărul, acela nu încerca nicidecum să gonească, ci se mărginea să înainteze astmatic, cu o viteză maximă de cincizeci de kilometri pe oră pe întinderea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
N-avea cum să nu simtă Velicu cât de tare îl iubeau prietenele ei. Se dădea de ceasul morții ca să-i impună să nu le mai vadă. N-avea ce căuta, să nu te mai prind pe la curvele alea, pe la împuțita aia de Roșioara, care numai de rău te învață, și că știu io ce le poate pielea și nici nu mă gândesc că și tu... Adică și ea tot o curvă, Mirelo, după cum ar fi urmat să i-o dovedească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
rămăsese de la ai lor și întrecându-se să-l bălăcărească pe idiotu’ ăla de Velicu că s-a dat la fund ca un laș nenorocit ce este și a lăsat-o de izbeliște când îi e mai greu, deh, un împuțit și o zdreanță, și las’ că tot răul spre bine, bine că și-a dat arama pe față, ca să știe de-acum și Mirela cu cine și-a mâncat amaru’, ce șarpe a încălzit la sân. Adică ce crede el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Sau regula asta era valabilă pentru cină? În timp ce-mi puneam cerceii de argint, am traversat garsoniera, făcând greșeala de a mai arunca o ultimă privire În jur. M-am consolat cu gândul că măcar nu erau niscai farfurii Împuțite putrezind În chiuvetă. Sau erau? Am rezistat tentației de a da fuga să verific. — Salut! zise Felice pe când trăgeam de ușa masivă. În costumul acela albastru, cu nasturi aurii și fustă scurtă, pe tocurile Înalte și una din coafurile acelea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
printre dinți, tu și principiile tale burgheze, eu deja urlu, să întemeiezi tu o familie pe alte principii, copiii trebuie să mănânce seara, oamenilor care muncesc toată ziua li se face foame, iar el strigă, atunci, luați-vă cina voastră împuțită, vă împiedic eu să mâncați? Apoi iese imediat din casă, trântește ușa în urma lui, mă așez șocată pe un scaun din bucătărie, ce am spus, cer chiar atât de mult, sper că Noga nu ne-a auzit, ușa camerei ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
se aplecă spre căpitan. — E ..., spuse pe un ton menit să impresioneze. — N-am auzit În viața mea de el, răspunse căpitanul Willie. — Ei bine, o s-auzi În curînd, interveni tipul căruia i se spusese „doctore“. Toată lumea din orășelul Ăsta Împuțit o s-audă, chiar dac-o fi nevoie să-l smulg din rădĂcini. Ești un tip de treabă, spuse căpitanul Willie. Cum de-ai ajuns așa de important? — Este cel mai apropiat prieten și sfătuitor al lui..., spuse celălalt bărbat. — I-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
e. Da-n bătĂlie ți se face sete chiar și cînd nu-ți mai e frică. În orice bătĂlie ți-e frică, spuse primul soldat. — Poate ție. — E normal să fie așa. Poate pentru tine. — Mai tacă-ți fleanca aia Împuțită. SÎnt doar un tip care spune adevărul. Era o zi strălucitoare de aprilie și vîntul bătea sălbatic, așa că-n urma fiecărui catîr care mergea prin trecătoare rămÎnea un nor de praf, iar cei doi brancardieri care duceau cîte o targă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Intrarea din spate, folosită de toată lumea, dă într-un hol lung care duce către bucătărie și care e supraîncărcat cu tot felul de obiecte decorative care mai de care mai surprinzătoare: cizme Wellington de dinainte de război, costume de vânătoare vechi, împuțite și pătate de sânge de la nenumărații fazani împușcați și îndesați prin buzunare. Noblețea nu poate fi cumpărată. E moștenirea generațiilor care au trăit în această casă, și-au scuturat noroiul de pe cizme pe răzătoarea de fier de lângă ușa din spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
lasă inima. Sfânta zâ de az să vă ajute, spunea ea când ieșea gospodina, după ce bătea la poartă. Dacă primeau ceva era bucuroasă și spunea: — Bogdaproste! Să vă dea Dumnezău sănătate! Dacă nu primeau nimic și erau alungate cu: „Țâgănci împuțite, iar ați venit după pomană? Să muncească tată tău și mumă-ta să vă dea!”, Izaura se înfuria și pleca bodogănind: Zgârcita dracului, dar-ar boala în tine să dea! Să te lovească în moalele capului...”. — Taci că te-aude
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
prelungită câțiva metri în semiobscuritate, ca o anexă improvizată, pentru eventuale patrupede domestice. De fapt, aceea era celula, spațiul cu destinație specială, pentru reținuți. În acea noapte, cotețul de un flintic de stea, avea un singur chiriaș, pe măsură, nespălat, împuțit, hirsut, zdrențăros, rufos și slinos, altminteri întrutotul familiar autorităților, ca și trio-u-lui de amici săltat de curând, în caleștile polițienești motorizate, din incinta Muzeului de Artă. Locatarul în discuție, Bogdănelu'-Nebunu', reținut încă de pe la micul dejun, pentru beție și vagabondaj
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]