1,038 matches
-
Oi avea și eu accentul ăsta caraghios? cugetă amuzat evreul. Mai degrabă nu. Greaca și latina sunt limbile cu care a deschis ochii pe lume. Le-a auzit în casă. Toți le vorbesc de când Pompeius a smuls Samaria Iudeii. Îl împunge pe german: — Ce, te roade invidia că principele nu l-a invitat și pe tri bunul vostru? — E și el acolo, replică Pusio. Lui Rufus tonul îi pare misterios. Dar nu mai apucă să se în trebe de ce. Celălalt continuă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ar avea un ochi la spate, l-ar vedea - cu toată bezna - înroșindu-se. Răbufnește și mai aprig: — Voi cum vă distrați pe acasă? Sau nu cunoașteți această patimă rușinoasă? întreabă bat jocoritor. Îl simte venind amenințător spre el. Îl împunge-n piept cu un pumn de oțel. Luat prin surprindere, uriașul se bălăbăne o clipă, dar își redobândește instinctiv echilibrul. Rostește șuierat, reușind cu greu să se stăpânească: — Jocuri avem și noi, da’ mai de soi. — Serios? se minunează de
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
urmă, câmpul era pe vremea lui Servius Tullius proprietatea Statului! Aha! se dumirește Tiberius. Vorbesc despre fostele ogoare ce au aparținut Tarquinilor, hărăzite, odată cu căderea regalității, ze u lui războiului. Numai de n-ar începe să se certe, că de împuns o fac de când s-au văzut! Tânărul istoric chiar pare dornic de harță: — Nu! Și iarăși nu! protestează el, roșu la față de mânie. — Care-i problema? încearcă să intervină Nero. Silvanus bombăne nemulțumit: — Un stat de drept ar trebui să
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
țâfnoasă cum e, s-ar fi potrivit, dar Iulia cea mondenă... Încearcă să-și imagineze fosta fiică vitregă înveșmântată sobru și ducând un trai decent. Fără să vrea, pe gură îi țâșnește un gâlgâit de râs. Din toate părțile îl împung imediat ochi mirați. Este nevoit să se prefacă că se luptă cu un acces de tuse. Cu această ocazie îl descoperă pe Velleius din nou lângă el. — Ah! Aicea ești! spune mulțumit. A uitat de el. Mătură din nou cu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
la centură, omoară porcul cu o piatră. Doar berbecul, după ce primește o izbitură de ciocan în moalele capului, izbutește să scape din mâinile celor care-l sacrifică și se repede furios în mulțime, stropind cu sânge de jur împrejur și împungând cu coarnele. Se produce o busculadă. Cei ce stau dincolo de zidul in cintei, neștiind ce se întâmplă, se panichează. Unii strigă îngro ziți, alții dau să se năpustească înăuntru. — Să fie acesta semn al unei cumplite năpaste ce ne așteaptă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
isterizat, sau senator... Gesticulează violent: — Chiar și guvernator de provincie... Se oprește scurt și scuipă disprețuitor la picioarele flaminului. Un gest care nu-l caracterizează. — A preferat în schimb să fie un versificator mărunt. Se strâmbă: — Un poetaș la modă. Împunge un deget acuzator în pieptul lui Publius Maximus: — Și pentru asta a plătit. Marcia Medullina s-a abținut până acum. Izbucnește acră: — Nu pentru asta a plătit. Știi prea bine, nu te mai preface. Scoate-ți masca ipocriziei de pe față
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
zis că nu mai contează nici dacă nu l-aș mai vedea niciodată, pentru că singura noapte cu el îmi va ajunge pentru tot restul vieții - știu acum la fel de bine că nu e adevărat, și știu că durerea care mă atacă împunge brusc ca un cuțit este ceva cu care va trebui să învăț să trăiesc, pentru că tot n-a sunat, și nici n-o să sune, și asta va fi, pentru tot restul vieții mele. O săptămână mai târziu, încă încerc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
ștergar muiat în nămol ca să-i mai domolim fierbințeala. Dacă ziua osândei noastre va mai întârzia, pesemne că mai devreme sau mai târziu, vom cădea bolnavi și noi. Cu toate că mă străduiesc să-mi primesc soarta, uneori frica de moarte îmi împunge sufletul ca o sabie ascuțită. Îmi spun cu toate puterile că și Domnul a petrecut clipe asemănătoare îndurând neliniștea morții. În ultima vreme mă tot gândesc la ce-o fi fost în inima lui Iisus în acele clipe. Mă întreb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
părintele Vasquez, sunt gata să-mi primesc soarta pe deplin, dar de fapt, când se lasă noaptea și temnicerii nu ne aduc nici o lumânare, iar prin întunericul duhnind greu a scârnă se aud gemetele părintelui Vasquez, frica de moarte îmi împunge pieptul cu gheare ascuțite. Sunt scăldat în broboane de sudoare. Sudoare ca niște broboane de sânge. „Părinte, de voiești”, zic eu gemând, „depărtează de la Mine acest pahar.” Frica de moarte. În timpul nopții părintele Vasquez a murit. A avut o moarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
foarte mult să treacă granița cât mai era Încă vreme bună. Îi plăceau munții toamna. Ultimul lucru pe care l-am aflat despre el era că elvețienii Îl băgaseră-n Închisoare, undeva lângă Sion. Capitolul 9 Primul matador a fost Împuns În mâna cu care ținea sabia și mulțimea l-a huiduit. Al doilea a alunecat și taurul l-a Împuns În burtă, iar el s-a agățat cu o mână de corn, pe cealaltă ținând-o apăsată pe rană; atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
am aflat despre el era că elvețienii Îl băgaseră-n Închisoare, undeva lângă Sion. Capitolul 9 Primul matador a fost Împuns În mâna cu care ținea sabia și mulțimea l-a huiduit. Al doilea a alunecat și taurul l-a Împuns În burtă, iar el s-a agățat cu o mână de corn, pe cealaltă ținând-o apăsată pe rană; atunci taurul l-a Împins În parapet și apoi și-a scos cornul. Matadorul zăcea În nisip, dar s-a ridicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
peste o câmpie și apoi cotiră spre malul râului. Peduzzi vorbea repede, știind câte ceva despre toate și făcând mereu cu ochiul. Cum mergeu unul lângă altul, soția Îi simți la un moment dat mirosul respirației purtat de vânt. O dată o Împunse cu cotul. Uneori vorbea În dialectul din d’Ampezzo și apoi o dădea pe cel tirolez. Nu-și dădea seama pe care dintre ele Îl Înțeleg mai bine tânărul domn și soția sa, așa că era bilingv. Însă În timp ce tânărul domn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
când treceau pe-acolo spre oraș, pe lângă boii ăia mari și albi care trăgeau carele. Erau convinși că bătrânu-i nebun. Ș-atunci el Învârtea coarda și mai repede până Înțepeneau acolo privindu-l, ș-apoi strigau la boi și-i Împungeau ca să o ia din loc. Da’ chiar că mi-era drag când mă uitam la el cum sare coarda-n soarele fierbinte. Era haios și termina totul cu un șir de sărituri ritmate, de-i curgea sudoarea pe față ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
legat la ambele capete, care i se lovea de picior. Nick se simțea ciudat și Împlinit profesional cu tot echipamentul ăsta atârnând pe el. Sticla cu cosași i se legăna pe piept. Pachetele de mâncare și caseta cu momeli Îl Împungeau În piept prin buzunarele cămășii. Intră-n râu. Simți un șoc. Pantalonii i se lipiră de picioare. Pipăi fundul apei cu picioarele. Apa Îi provocă un șoc rece. Picioarele Îi erau supte de curentul care gonea. Apa Îi trecea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
niște cearcăne ușoare. Își ținea ochii pe Manuel. Simțea că o să-l facă praf pe micuțul ăsta cu fața palidă. Acum, oprindu-se-n loc și Întinzând muleta roșie cu vârful sabiei pe care o ținea acum În mâna stângă, Împungând-o cu vârful cât să se desfășoare ca pânzele unui vas, Manuel observă vârfurile coarnelor. Unul dintre ele se ciobise când Împunsese barrera. Celălalt era ascuțit ca o pană de scris. Cât desfășura muleta, Manuel observă că baza albă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
-se-n loc și Întinzând muleta roșie cu vârful sabiei pe care o ținea acum În mâna stângă, Împungând-o cu vârful cât să se desfășoare ca pânzele unui vas, Manuel observă vârfurile coarnelor. Unul dintre ele se ciobise când Împunsese barrera. Celălalt era ascuțit ca o pană de scris. Cât desfășura muleta, Manuel observă că baza albă a coarnelor era pătată cu roșu. Nu-și luă ochii de pe picioarele taurului cât Înregistră toate detaliile astea. Taurul stătea mereu cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
pare c-am zis o grămadă de prostii. Nu, n-ai exagerat. — Unde-i Hogan? Întrebă. Terminase grepfrutul. — E la el În birou. — Auzi, ce ți-am zis În legătură cu pariurile pentru meci? mă-ntrebă Jack. Ținea lingura-n mână și Împungea coaja fructului cu ea. Fata intră cu niște șuncă și ouă și luă grepfrutul. — Mai adu-mi un pahar cu lapte, Îi spuse Jack. Fata ieși. — Mi-ai zis c-ai pus cincizeci de bătrâne pe Walcott, Îi spusei. — Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
curioși, picioare suple, bucle blonde care cad În valuri. Și sânii aceia mari pentru o cutie toracică așa de mică - imposibil să fie reali. (De fapt, chiar erau.) Harry, expert În structuri animale, se convinsese că el știa mai bine. Împungeau bluza și nu se mișcau; nu era prima dată când vedea sâni puși. În plus, sfârcurile erau plasate prea sus, ca două mileuri plutind pe două baloane. N-avea nici un dubiu, nu erau jucării bune de mestecat de proveniență 100
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
o cabină. Afară, soldați În uniforme de camuflaj, cu puștile la vedere, deschideau portbagaje, dădeau jos cutiile și valizele legate deasupra mașinilor. Peste tot erau Împrăștiate haine pe care soldații le controlau. Cutii cu mâncare erau desfăcute. Câțiva soldați tot Împungeau o canapea din spumă sintetică, comprimată și acoperită cu o folie de plastic, legată cu o sfoară și prinsă deasupra unui automobil break. Cu o mișcare de cuțit tăiară și sfoara și folia protectoare. Canapeaua fu extirpată ca o tumoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
de flecuștețe care-i cereau „bani norocoși“. Heidi căuta leacuri naturale pentru mușcături de tot felul. „Bâzzzzz“, Îi spuse negustorului care nu Înțelegea că voia o soluție Împotriva insectelor. Ea descrise atunci un cerc cu un deget și apoi Își Împunse brațul cu el. „Bâzzzz“, repetă ea. A, da, da, pricepu negustorul Într-un final. Apoi, Își puse două degete pe post de colți și-i arătă cum Îi sare la picior. „Ssssss“. Leac pentru mușcături de șarpe, Întrebă ea. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
și vor suna din goarne. Vor pregăti spiritele trupurilor lor, spiritul ochilor, spiritul gurii, toate rând pe rând. Vor ști când să fie pregătiți, să nu zăbovească și să fie lăsați În urmă. În curând vor sosi soldații. Îi vor Împunge cu baionetele, Îi vor ochi cu puștile, dar ei vor fi deja plecați, trupurile lor vor fi goale precum cojile goale ale cărăbușilor de smarald. Suflete, pregătiți-vă! Bărbații de pe marginea interioară a cercului și-au pregătit tobele, pe cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
ta și tu îl legalizezi ca avocat ce ești... Filip nu-l mai putea asculta. îl obosise deja nesfârșita logomahie și Carol cu mania lui de a contrazice fără să judece. Și apoi mai erau ironiile acelea ieftine cu care împungea, versat ca un spadasin, exact în momentele cheie ale discuției, dărâmând eșafodajul de argumente construit cu trudă de Filip. Pentru a-și acorda câteva clipe de relaxare, îl privea pe Carol în ochi, fără să l mai audă însă, lăsându
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
de sunete neinteligibile și de melosuri păgâne. Cu 99 de picioare alergătoare/ Cătați-l, cercați-l,/ Să-i pară rudele și vecinii, frații și străinii/ Ca câinii ce hârâriesc, ca porcii ce grohotesc/ Cu 99 de limbi împungătoare și străpungătoare/ împungeți-l, străpungeți-l/ De-l veți găsi la masă/ Cu văduve grase, cu fete frumoase,/ Să-i pară lui, ibovnicele lui/ Cățele burduhoase, scroafe răpănoase./ Cu 99 de cozi lovitoare și pălitoare/ Loviți-l, păliți-l, la Sempronia porniți-l
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
de relaxare de către câmpulungeni, dărâmată prin 2000, în procesul de construire a noii societăți capitaliste, societate în care s-a dovedit că nu e vorba în nici un caz de exploatarea omului de către om, ci invers. Pe la jumătatea drumului, mi-au împuns retina două grajduri, într-un peisaj de un pitoresc deosebit, așa că mi-am găsit un loc la vreo doi metri de șosea, mi-am pregătit șevaletul, culorile și am început să pictez. Stimulat de liniștea din jur și de norocul
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
din venitul oamenilor sărmani pentru totdeauna. Mor oameni de foame, mor oameni la porțile spitalelor sau în spitale fiindcă se dărâmă aceste lăcașuri peste bolnavi, mor copiii de foame sau că li se prăbușește școala în cap, iar medicii au împuns fuga peste hotare. Învățătoarea Anghel a stat atâta timp în greva foamei, până a ajuns și pe CNN, dar la noi nu s-a auzit nici măcar până la Palatul Victoria. Adrian Sobaru s-a aruncat deliberat de la balconul Parlamentului și televiziunea
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]