634 matches
-
a stat până la mijlocul lunii februarie 1849. Acolo a vizitat taberele revoluționarilor români și pe prefecții lor: „ Solomon, Dobra, Buteanu și pe vestitul Iancu”, cum însuși mărturisește cu admirație într-o scrisoare către Nicolae Bălcescu. Exilul în Turcia, impus de înăbușirea revoluției, s-a prelungit opt ani și patru luni, timp pe care Ion Ionescu de la Brad l-a consacrat preocupărilor științifice, îndeplinind și unele funcții ca: expert și consilier imperial, director al Școlii de agricultură de la San-Stefano, administrator al domeniilor
Ion Ionescu de la Brad () [Corola-website/Science/306146_a_307475]
-
rămas unul dintre cei mai apropiați tovarăși ai lui Dej până la moartea acestuia din 1965, opunându-se în această perioadă restructurării partidului propuse de Iosif Chișinevschi și Miron Constantinescu. În timpul Revoluției din Ungaria din 1956, Bodnăraș a fost însărcinat cu înăbușirea oricăror reacții de sprijin din partea românilor față de insurgenții maghiari. În noiembrie 1956, a făcut parte din delegația condusă de Gheorghiu-Dej care a vizitat Republica Populară Ungară și a purtat discuții cu János Kádár pe tema înăbușirii revoluției maghiare. Anumiți istorici
Emil Bodnăraș () [Corola-website/Science/304809_a_306138]
-
a fost însărcinat cu înăbușirea oricăror reacții de sprijin din partea românilor față de insurgenții maghiari. În noiembrie 1956, a făcut parte din delegația condusă de Gheorghiu-Dej care a vizitat Republica Populară Ungară și a purtat discuții cu János Kádár pe tema înăbușirii revoluției maghiare. Anumiți istorici afirmă că Bodnăraș a avut un rol cheie în influențarea deciziei lui Nikita Hrușciov de retragere a Armatei Roșii de pe teritoriul României în 1958. După moartea lui Gheorghiu-Dej la 19 martie 1965, Bodnăraș, unul dintre cei
Emil Bodnăraș () [Corola-website/Science/304809_a_306138]
-
1907, deschizând drumul înființării Uniunii Sud-Africane în 1910. În timpul Primului Război Mondial (1914-1918), a rămas în mare parte unit. Dominioanele, cărora li s-au acordat autoguvernarea, au fost cele mai loiale britanicilor încă de la început, excepție făcând un mic incident legat de înăbușirea revoltei burilor din 1914. Totuși, rebeliunea din Irlanda din 1916, a marcat începutul creșterii dorinței de independență a multor colonii. Trupele din țările dominioane au fost importante în Primul Război Mondial, dar pierderile umane au crescut după 1916, slăbind loialitatea
Imperiul Britanic () [Corola-website/Science/304798_a_306127]
-
revoluției din Muntenia și din Moldova din 1848 a fost privită cu un anumit grad de simpatie de Poarta Otomană, dar inițativele politice țariste au dus în cele din urmă la ocuparea în comun a celor două principate și la înăbușirea revoluțiilor. După Revoluția de la 1848 Principatele române au fost sub ocupație militară aproape 3 ani, timp în care au făcut progrese in toate domeniile - mai ales mișcarea națională pentru unire a căpătat un imbold puternic. Pe lângă lupta din interior, revoluționarii
Principatele Unite ale Moldovei și Țării Românești () [Corola-website/Science/305565_a_306894]
-
Geografie și Istorie din cadrul Universității București și de la Institutul de Științe Economice. Este dificilă stabilirea unei liste exacte de studenți care au fost implicați în organizarea acțiunilor de protest. Pentru acest scop, singurele surse sunt procesele care au urmat după înăbușirea mișcării, datele prezentate în ședințele de demascare ale studenților rebeli și ulterioarele excluderi din facultăți. Pe baza acestor date, se pot cita următoarele nume ale studenților care au făcut parte din grupul de organizare a acțiunilor de protest: Mai sînt
Mișcările studențești din București din 1956 () [Corola-website/Science/305747_a_307076]
-
Algeria. Mișcările de eliberare conduse de Ferhat Abbas și Messali Hadj apărute încă din perioada interbelică, s-au radicalizat după al doilea război mondial. În 1945, masacrul de la Sétif, de care era responsabilă armata franceză, a fost o încercare de înăbușire a mișcării algeriene de eliberare. Războiul algerian de independență a izbucnit în 1954. Algeria era o problemă specială pentru Franța, datorită numărului mare de coloniști europeni (așa-numiții "pieds-noirs") care se așezaseră în această regiune în 125 de ani de
Imperiul colonial francez () [Corola-website/Science/306412_a_307741]
-
s-a afirmat de-a lungul anilor mai ales ca poet, fotograf, grafician, jurnalist și editor. Bunicul matern a fost decorat de regele Mihai I cu medalia „Virtutea militară“ pentru curajul și devotamentul de care a dat dovadă cu ocazia înăbușirii rebeliunii din 21-23 ianuarie 1941. Studii de arte plastice (secția Scenografie). Începe să publice încă din 1990 colaborând la publicații precum Thanatos, Salut, Ziua, Evenimentul zilei, Anuarul de cultură - ANI, România literară, Observator cultural, Cuvântul, VIP - Viața invizibilă a personalităților
Fabian Anton () [Corola-website/Science/305839_a_307168]
-
și aveau un fel de consiliu municipal dar care nu era deloc democratic și nici uniform. În perioada revoluției, imediat după Căderea Bastiliei, Parisul a fost organizat sub forma uneo comune ce a format o gardă municipală pentru a prevenii înăbușirea revoluției de către regele Ludovic al XVI-lea. După exemplul Parisului, pe teritoriul întregii Franțe au apărut numeroase comune, fiecare posedând o gardă municipală. În data de 14 decembrie 1789, Asamblarea Națională, a adoptat o lege de creare a comunelor ca
Comunele Franței () [Corola-website/Science/305860_a_307189]
-
țarul Alexandru al III-lea, un om profund conservator, care a fost puternic influențat de Constantin Pobedonosțev, un a adept al guvernării autocrate. În timpul domniei lui Alexandru al III-lea, poliția politică rusă, Ohrana, s-a dovedit foarte eficientă în înăbușirea în întreaga țară atât a mișcărilor revoluționare, cât și a celor proto-democratice. Ohranka a răvășit întreaga intelectualitate rusă prin condamnări la închisoare sau exiluri interne sau externe. Au fost luate măsuri legislative împotriva "nerușilor" și a credincioșilor altor culte decât
Revoluția rusă din 1905 () [Corola-website/Science/301455_a_302784]
-
organ central legiuitor. Țarul a mai așteptat trei zile, după care a semnat proclamația pe 17 octombrie ()/ 30 octombrie (), dorind să evite un masacru, dar, pe de altă parte, dându-și seama că nu are suficiente forțe în capitală pentru înăbușirea revoltelor. El a regretat profund că a tebuit să semneze proclamația și a declarat că că se "simte bolnav de rușine de această trădare a dinastiei". Când a fost publicată proclamația, au izbucnit demonstrații spontane de sprijin în cele mai
Revoluția rusă din 1905 () [Corola-website/Science/301455_a_302784]
-
1905, Witte a militat pentru crearea unui parlament ales prin vot universal, reformarea autocrației rusești și transformarea ei în monarhie constituțională și adoptarea primei Declarații a drepturilor cetățenești. Multe dintre aceste reforme au fost legiferate, dar nu s-a reușit înăbușirea revoltelor. Aceste tulburări și victoria în primele alegeri parlamentare rusești pentru Duma de Stat, l-au forțat pe Witte să demisioneze din funcția de prim-ministru. Witte a continuat să activeze în politica la nivel înalt ca membru al Consiliului
Serghei Witte () [Corola-website/Science/301478_a_302807]
-
boierilor, adăpostindu-se pe lângă biserica Sf. Nicolae din Schei, unde cânta la strană. Aici îl va cunoaște pe Ion Barac, celălalt colportor, traducător și tipograf de cărți populare din orașul de sub Tâmpa, cu care va lega o strânsă prietenie. După înăbușirea Zaverei, revine în București în primăvara anului 1822. Reîntors în București, Anton Pann își continuă activitatea de tălmăcire a melodiilor de strană. Concomitent, Ieromonahul Macarie reușește să tipărească la Viena în anul 1823 primele cărți de cântări bisericești în limba
Anton Pann () [Corola-website/Science/301488_a_302817]
-
servit în armata valahă, iar în 1836 a ajuns la gradul de maior. A participat la Revoluția din 1848 din Țara Românească și a fost membru al Guvernului provizoriu. În același an, 1848, era Venerabilul Lojii masonice bucureștene Frăția. După înăbușirea revoluției a trăit în exil până în 1857. A fost membru în partidul liberal condus de Ion Brătianu. După întoarcerea în țară a fost deputat în Adunarea ad-hoc a Țării Românești, apoi ministru și prim-ministru în timpul lui Alexandru Ioan Cuza
Ștefan Golescu () [Corola-website/Science/299967_a_301296]
-
care stau în fața Parlamentului”. Demnitarul liberal avea în coordonare, la Ministerul de Interne, Poliția și Jandarmeria. El a introdus metode moderne în conducerea acestor două instituții, încercând să îmbunătățească activitatea lor. O primă acțiune importantă din această calitate a fost înăbușirea revoltei de la Tatarbunar în septembrie 1924, o mișcare insurecțională provocatoare din sudul Basarabiei, pusă la cale de agenții Internaționalei Comuniste, dirijați de la Moscova, al cărei scop era extinderea revoluției bolșevice spre apus, prin crearea unei republici sovietice pe teritoriul României
Gheorghe Tătărescu () [Corola-website/Science/299971_a_301300]
-
al șaptelea din dinastia Han. La naștere a purtat numele de Liu Che, și a urcat pe tron în 141 î.e.n., având avut o domnie lungă de 54 de ani. A preluat tronul de la tatăl său Han Jingdi care prin înăbușirea revoltei "Celor șapte State" (154 î.e.n.) a reușit centralizarea puterii statului. În timpul domniei sale confucianismul a fost sprijinit puternic, devenind obligatorie în administrație. Prin această măsură s-a combătut alchimia taoistică, două curente filosofice ce s-au combătut vehement. În aceeași
Dinastia Qin () [Corola-website/Science/313181_a_314510]
-
a cucerit fortăreața numită "Sălciile" de dincolo de porțile Ciliciei, ocupă Ciprul în 805 și Rodosul în 807. A întreprins pelerinajul musulman la Mecca de 5 ori, în 793, 795, 797, 802 și 803. În anul 809, în timpul unei expediții de înăbușire a insurecției lui Rafi ibn-Leith din Transoxania, a căzut bolnav și a murit. A fost înmormântat în palatul lui Hamid ibn Qahtabi, guvernatorul provinciei Khorasan din Iran, palatul fiind în prezent cunoscut ca Mashhad (locul martiriului).
Harun al-Rashid () [Corola-website/Science/314758_a_316087]
-
succedat la conducerea țării au evitat să identifice în mod oficial Germania ca principala amenințare la securitatea țării. Pe de-o parte, era vorba de dorința de păstrare a unor relații bune cu un partener comercial important, chiar și prin înăbușirea oricăror critici la adresa regimului nazist. Această atitudine rezervată față de un partener comercial important a fost justificată și de limitările bugetare pe care guvernele conservatoare olandeze de dreapta au trebuit să le facă față în lupta cu problemele crizei economice din
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
de 30 de ani. În timpul cardinalului Mazarin, Franța a devenit o mare putere europeană, mai puternică, întinsă și bogată, având cele mai bune armate.Ludovic al XIV-lea al Franțeia devenit rege în 1643, la vârstă de 5 ani. După înăbușirea revoltei Fonda, Ludovic a preluat puterea în 1661 și a transformat Franța într-un stat absolutist, condus în exclusivitate de rege. În 1665, Ludovic l-a numit pe Jean Colbert în funcția de controlor general al finanțelor, Franța fiind mult
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
perspectiva luptei pentru putere a prinților mandchurieni din spatele culiselor curții, permanenta autoritate a împăratului și a manciurienilor asupra poporului chinez și intervenția străină de subminare a puterii. A avut succes în ceea ce privește integrarea manciurienilor și a mongolilor în stat, precum și la înăbușirea revoltelor populare. Ce nu i-a reușit, și a dus la căderea Chinei imperiale, a fost stăvilirea amestecului puterilor străine europene. În ochii poporului chinez, Cixi, sau văduva împăratului, cum a mai fost numită, a fost foarte populară și bine
Împărăteasa văduvă Cixi () [Corola-website/Science/313484_a_314813]
-
Gheorghe Rakoczi al II-lea (1648-1660), voievodul transilvan venit în ajutorul lui Const. Șerban, s-a odihnit o clipă pe aceste locuri, survin și Însemnările lui Ioan Nemeș de Hidveg privind marșul oastei lui Gheorghe al II-lea Rakoczi pentru înăbușirea răscoalei slujitorilor din Țara Românească 1655 în care este consemnat: 27<iunie>. Ne-am unit cu voievodul Moldovei (Gheorghe Ștefan, venit și el în ajutor - n.n) și am așezat tabăra lângă Ploești. 28 - Am rămas acolo. 29 - Am poposit
Monumente istorice ale orașului Urlați () [Corola-website/Science/313827_a_315156]
-
10 ianuarie 1918, activiștii bolșevici au preluat conducerea în sat. A fost înființat un Soviet Țărănesc de Deputați care a distribuit 600 ha de teren al statului către țăranii săraci și cu puțin pământ. Intervenția armatei române a dus la înăbușirea rebeliunii bolșevice. După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Șichirlichitai a făcut parte din componența României, în Plasa Fântâna Zânelor a județului Ismail. Pe atunci, majoritatea populației era formată din bulgari, existând și comunități mici de români
Șichirlichitai () [Corola-website/Science/318358_a_319687]
-
stat. În perioada interbelică, satul s-a aflat în aria de interes a activiștilor bolșevici din URSS, aici existând un comitet revoluționar clandestin. Mai mulți săteni au participat la Răscoala de la Tatarbunar din 1924, organizată de bolșevicii din URSS. După înăbușirea răscoalei au fost arestați 11 localnici. Ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov (1939), Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța au fost anexate de către URSS la 28 iunie 1940. După ce Basarabia a fost ocupată de sovietici, Stalin a dezmembrat-o în
Șichirlichitai () [Corola-website/Science/318358_a_319687]
-
național, monarhul iranian a dat ordin Brigăzii cazacilor să înăbușe rebeliunea din Azadistan și să ocupe Tabrizul. Dacă în acest caz forțele guvernamentale au reușit să pună capăt mișcării insurgente, ele nu au mai înregistrat același succes în încercare de înăbușire a altei rebeliuni, cea a etnicilor rachnavi (janglis). Reza Khan, unul dintre ofițerii Brigăzii cazacilor persani, s-a folosit de starea grea a țării pentru cucerirea puterii, vrând să apară în ochii iranienilor drept salvatorul țării din haosul în care
Brigada de cazaci persani () [Corola-website/Science/318367_a_319696]
-
fost constrânsă să cedeze Rusiei sudul Basarabiei. În perioada de până la primul război mondial, s-au intensificat nemulțumirile țăranilor săraci cauzate de lipsa pământului. În decembrie 1917, activiștii bolșevici au preluat conducerea în sat. Intervenția armatei române a dus la înăbușirea rebeliunii bolșevice și la pacificarea localității. După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Broasca a făcut parte din componența României, în Plasa Fântâna Zânelor a județului Ismail. Pe atunci, majoritatea populației era formată din ruși-lipoveni, existând și
Broasca, Ismail () [Corola-website/Science/318384_a_319713]