6,950 matches
-
Constantin Țoiu Era chemarea scurtă a unei mici dughene din perimetrul Lipscani, la care mă tot uitam, în trecere, dar în care nu intrasem niciodată. După atâția ani, bănuiesc de ce... Cine știe de ce aveam să dau înăuntru, în mica, misterioasa vizuină. Romane polițiste faimoase mă învățaseră că-n astfel de ateliere modeste se ascund cele mai periculoase centre de spionaj. Exageram, firește. E bine însă să fii prudent. Apoi, mă cuprinsese respectul pentru concizia stilistică a firmei
Reclame by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9816_a_11141]
-
ci și într-un viitor a cărui naștere n-ar putea fi decît o lăuntrică certificare a timpului revolut: "mereu ați crezut că nu aș veni dintre voi/ îmi sîngeră în ochi lumina-acestui timp/ de aceea îi am dureros aplecați înăuntru/ asemenea femeii ce-așteaptă/ s-aducă pe lume un prunc" (ibidem). în planul poeticii, o similară, înfiorată adăstare a verbului ce va să vină: "busuiocu-și culcă după culmi cununa/ luminîndu-i umbra rugătoare-n sus/ luciul lunii luntrii lunecînd/ tulbură cuvîntul
Poeți din Nord by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9917_a_11242]
-
întâmplător - subțire: "oamenii sunt convinși/ că în poezii nu se întâmplă nimic/ că ele ar trebui citite/ după moarte/ când e bine să nu mai ai pofte/ idei// oamenii nu deschid cărți subțiri/ iar dacă o fac/ observă imediat că înăuntru sunt/ puține cuvinte pe rând/ puține cuvinte pe pagină/ în rest/ alb mult alb/ și le închid repede" (Ce rămâne din viață). Într-un astfel de stil, curățel, sunt scrise majoritatea textelor (excepție făcând cele din ciclul Lupta), lipsite de
Un schimb de priviri by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9941_a_11266]
-
plasatoarelor că și el este un Ťom al nimănuiť." Și imediat după, să tragem cu ochiul către Sebastian cel lipsit de stea: "Sunt invitatul autorului piesei Steaua fără nume care se joacă în această seară la teatrul dumneavoastră ș...ț Înăuntru e tot Bucureștiul, sala e arhiplină, unii stau și pe trepte, alții au umplut holurile dintre rândurile de fotolii, încât nu ai unde să arunci un ac." Ambele scenarii par scrise de-o aceeași mână. A cui, însă? Să ne
Steaua fără Dumitru Crudu by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9961_a_11286]
-
și el de la tatăl lui. Am plecat rușinat capul, gândind la înțelepciunea bunului meu. PRIETENA COPACILOR De multe ori aud, printre sunetele venite din livadă, un ciocănit repetat ca și cum aș fi în casă și cineva m-ar întreba dacă sunt înăuntru. Acest ciocănit seamănă cu toaca cioplită de copiii rătăciți prin pădure, dând semne pentru cei ce i-ar fi căutat. Am intrat tiptil pe poarta din zăbrele rare și am început să cercetez cu privirea printre ramurile dese. Deodată zăresc
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
Ce bine-i că exiști! Fără tine aș fi fost mort acum. Mulțumesc, pasăre dragă! CUIBUL Între ramurile țepoase ale unui zarzăr era așezat un cuib de pasăre. Era țesut cu grijă de jur împrejur, alcătuit ca un culcuș călduț. Înăuntru erau pene și puf moale. L-am văzut de mult timp. Urmăream pasărea care venea cu paie și firișoare de iarbă uscată în cioc, construind cu răbdare și dibăcie. Păsărica avea și pereche și se rânduiau la munca acestui cămin
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
de câtva timp și-am căutat un moment prielnic de a mă cățăra spre cuibul care se ascundea acum privirii mele. M-am zgâriat, m-am înțepat, dar nu m-am descurajat. Am urcat până lângă minunea moale. Am privit înăuntru. Între pene și puf se ascundeau patru ouă verzui ca niște bomboane de mentă. Am întins mână să iau unul în căușul palmei, dar am auzit glasul bunicului: Nu le atinge! Pasărea părăsește cuibul și ouăle atinse de mâna omului
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
cu atât: că s-a petrecut ceva adevărat, dar s-a petrecut prea ușor ca să fie adevărat. O urcă în mașină și o rezemă în dreapta; de ușă. Mergea spre Săuca. În dreptul dispensarului opri. O luă în brațe și o duse înăuntru. Pe scări întâlni o femeie. - Dumneata nu vezi că a murit? întrebă ea. (...) Împrospătă rezervorul cu benzină și lăsă bidonul în drum. Mergea foarte repede, căutând să ajungă cât de curând la un loc, o bucățică oricât de mică de
Esența vieții by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8959_a_10284]
-
Patru secole mai devreme, calitatea umană se exprima în bucățile de carne îngurgitată, pe lângă pâine și vin. Secolul XX renunță la cantitate, forțat de efectul pe care aceasta îl poate avea asupra corpului, perceput din interior spre exterior. Daunele cauzate înăuntru ar putea fi ireparabile, în timp ce exteriorul se ajustează, desigur nu fără efort, timp și bani. Secolul XX e încovoiat de propria povară. Palatul gurii își pierde atributul esențial - palatabilitatea - pentru că oamenii, mai ales în final de secol, se regăsesc amenințați
Despre corp și alte năluciri by Diana Gradu () [Corola-journal/Journalistic/8945_a_10270]
-
urmă ajung într-o cutie. Am o lădiță... D.P.: De păpuși? M.P.: Nu, nu e de păpuși, e o lădiță în care soacră-mea ținea tacâmurile și care e destul de mare, e ca o mică mobilă din lemn furniruit, iar înăuntru e căptușită. E minunată! D.P.: Are și capac? M.P.: Are și capac, are și cheiță. Și, de cum am văzut-o, am zis: A! Asta e lădița pentru poeme! Și-acolo pun eu poemele când sunt gata. Mi le țin lângă
MARTA PETREU - "Făcutul unei cărți este o activitate senzuală" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/8988_a_10313]
-
original prin asumarea de către autorul-narator-protagonist a condiției lui de paria, chiar și atunci când epocile se schimbă. Însă scena de vârf, extraordinară, a cărții e una de interior. În apartamentul mizerabil al lui Pepino, care li se deschide numai dacă aruncă înăuntru, pe geam, cu bulgări de pământ, cei trei fugari sunt întâmpinați de surdomuta Steluța, nevastă disponibilă și mamă aprigă a unui copilaș jegos, chinuit de țigănușii de pe scară. Foamea, frica și instinctul sexual, plus cel matern, gătitul și îndestularea stomacului
Orașul subteran by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9028_a_10353]
-
părințelului" și complicitatea amoroasă a gazdei, spectacol live reflectat și de ochii holbați ai privitorilor, cu comentarii de nereprodus - totul se amestecă în două-trei pagini de epică mare, comprimată, de nevoie, într-un citat rezonabil: "Bine că ne-am văzut înăuntru. Din nou așteptam, dar de-acum așezați în jurul unei mese și puteam vedea cu ochii mei că Andrei nu exagerase deloc în privința Steluței, în pofida aerului de țărăncuță puțin șocată, care se trăgea desigur de la infirmitatea ei. Desculță și-n rochia
Orașul subteran by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9028_a_10353]
-
piftie" - și se mai folosește încă, în limbajul familiar: "Am ieșit din mașină și am început ascensiunea. Eram deșurubat..." (cafeneaua.com). În registrul familiar-argotic, a-i cădea alimentarea înseamnă "a rămîne descumpănit": "Ce-i, băieți, v-a căzut alimentarea? Haideți înăuntru, că noaptea e lungă și proști sînt mulți" (Cușnarencu, 1983). De la mașinărie ajungem ușor la mașină. Dintre mijloacele de transport moderne, cel mai mult au alimentat imaginarul popular trenul, tramvaiul și automobilul, de la care provin mai multe metafore familiar-argotice ale
Omul-mașinărie și "bateriile sufletului" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9104_a_10429]
-
orice caz, nu era bătrân și, pentru variație, acest exemplar era unul bărbierit proaspăt. Cam trecuse vremea artiștilor ajunși în sapă de lemn. Pe noptieră, am văzut una dintre poșetele mamei. Avea cel puțin treizeci. Dar nu era nici un portmoneu înăuntru. - Ce cauți, băiete? a întrebat oaspetele. L-am ignorat. Am tras brusc sertarul comodei și m-am uitat în punga de plastic în care mama își punea toate cadourile care nu-i plăceau sau i se păreau banale. Sau care
Arnon Grunberg Istoria calviției mele by Gheorghe Nicolaescu () [Corola-journal/Journalistic/9218_a_10543]
-
proceda cu atenție, pentru a se împacheta sistematic fundul uterin dintr-o parte într-alta, evitându-se crearea de spații moarte. Recomandările obișnuite includ atonia uterină, placenta previa și placenta accreta. Pacientei i se administrează antibiotice și bandajul este lăsat înăuntru timp de 24 de ore, până când reechilibrarea hidrică și sanguină este finalizată. Tamponamentul uterin poate fi foarte util atunci când intervențiile chirurgicale nu se pot efectua în locația curentă sau când femeia în cauză este prea instabilă pentru a fi supusă
Revista Medicală Română by Ayman Ragab () [Corola-journal/Journalistic/92294_a_92789]
-
golită de intimitate. Potcoava fixată pe treapta de la intrare, pentru a purta noroc, a fost smulsă de noii diriguitori (căci materialismul dialectic nu admite superstițiile). Bătrâna se îndoaie de șale, mângâie cu palma locul rămas gol și trece mai departe. Înăuntru, pe cei doi îi izbește un puternic miros de motorină, cu totul străin de casa lor, așa cum o știau din memoria olfactiv-sentimentală. Cele patru uși au acum numere. Instituție serioasă! Barometrul arată și el jalnic, fiindcă fierarul a încercat să
Istorie și metaforă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9251_a_10576]
-
tovarășei lui. Peste puțin timp avea să părăsească postura maiestuoasă, cu luna profilată între coarne, se va urca cu picioarele din față pe ea și, cocoșat, va căuta cu mădularul lui hămesit coliba primitoare. Iar el, mădularul, va fi poftit înăuntru, va fi așezat ceremonios la masă și va fi tratat regește. La sfârșit, i se vor servi cafeluță și bezele. Cât despre poza de nuntă - ce să mai vorbim? Ei deja i se întăriseră sfârcurile (și astfel diferența dintre sâni
Rufe murdare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9307_a_10632]
-
așa fel de neobișnuit pentru ochi, așa de liniștitor în același timp și purtător în alte spații... pentru că, mă gândeam eu, această copilărie este o copilărie și a spațiilor exterioare, și a celor interioare. Fiindcă foarte multe lucruri se desfășoară înăuntru. Pe temeiul celor din afară. Și e vorba și de afectivitate, și de tot ceea ce este senzorial, de obiecte. Imaginarul lucrează tot pe temeiul senzorialului și al amestecului între afectivitate, religiozitate și senzorialitate. T. S. - De fapt, spațiul exterior pătrunde
Zoe Dumitrescu-Bușulenga:"Aveam o grădină splendidă în spatele casei. Acolo am trăit până la 29 de ani." by Teodora Stanciu () [Corola-journal/Journalistic/9313_a_10638]
-
la misterul definitiv care s-a înălțat în fața mea după ce am reușit să le deschid. Pentru că în cele din urmă (cred că aveam 13 sau 14 ani) am reușit să deschid cu emoții și cu un șperaclu o ușă. Iar înăuntru am descoperit mii de cărți neașezate pe rafturi, ci vărsate pur și simplu în mijlocul încăperilor, dealuri de cărți aruncate una peste alta și înălțân-du-se aproape până în tavan. Erau, aveam să înțeleg mai târziu, cărțile epurate din bibliotecile desființate ale episcopiilor
Ana Blandiana:"...cât cuprind cu ochii, înapoi și în jur, scena vieții publice, sociale, politice, economice, culturale este ocupată de forme fără fond" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/9359_a_10684]
-
și e ger. Astea mă fac să văd că nu mai plouă dar nici soare nu e. Doar un vânt ce-i zboară semințele unei bătrâne. O bulă imensă de apă Mă-nvârt în jurul ploii, dar ploaia nu mă primește înăuntru - se tăvălește în lumina farurilor. Aștept să treacă mașinile și mă îngrămădesc. O bulă imensă de apă mă ridică deasupra tuturor. În fața cinematografului stă un câine ce crește odată cu ploaia. Până dimineață, îl voi călări prin oraș, înjurând toți oamenii
Destulã pace pentru un rãzboi by Laurenþiu Ion () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1355_a_2884]
-
abia acum mă vedea prima oară. Ai venit din oraș, nu? Da, din oraș. Ea s-a mai gândit câteva clipe, simțeam că ar fi vrut să mă întrebe mai multe, însă a spus într-o doară: A început ședința înăuntru? A început, din câte am văzut eu... Erau adunați. Eu-s Hoinarul, m-am prezentat văzând că se uita atentă la mine, și ea mi-a spus numele ei, cu o oarecare sfială, fără să-și piardă însă zâmbetul: Iasomia
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
nu? întrebă, privind spre Ghidușa care dormea rezemată de umărul meu. Îhm. Dar poate mai bine ar dormi în adăpost, că aici e răcoare și e posibil să plouă. Atunci hai să le trezim pe amândouă, și să le ducem înăuntru. Am vrut să-i spun despre dinozaurul de pe boltă, însă când mam uitat în sus, acesta nu mai era acolo, poziția stelelor era neschimbată, ca înainte... ca întotdeauna. N-am mai spus nimic, deși aveam convingerea că nu mi se
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
pe lângă fântâna cu cumpănă, care părea acum o fântână obișnuită și cam pustie... apoi am ajuns la drumul care ducea spre sat. Am mers direct spre clădirea principală, și imediat ce am intrat pe ușă, în holul răcoros, am auzit glasuri înăuntru. În sală era ședință, tocmai bine pentru a le arăta tuturor ce găsisem noi. Am intrat, iar ei au rămas cu privirile ațintite asupra noastră. Iasomia era acolo, ceea ce m-a surprins ca întotdeauna, zăpăcindu mă pentru o clipă, însă
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
un munte în tihnă căzut, vocea ta, din departe și din adânc, mă cercetează precum nuiaua solomonarilor, precum fluierul moleșit al dresorului mă coagulează, ca pe șarpele orb ce-și începe dansul după cum el vibrează. ca un clopot afară ziuă, înăuntru frig și noapte, ceață ca un fluture pe moarte. tot ce văd este albeața unui ochi de pasăre nocturnă care-și toarnă insomnia într-un miez uscat de prună. muzici moi ce ning în valuri peste capul ciung de creier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
ciung de creier, împietresc în lungi acorduri, taie noaptea în felii care cad în ritm de greier. tot ascult și nu mă-ncred, e ca visul ce-ntretaie veghea cu un diamant tocit. unde sunt, când sunt acolo și aici, înăuntru, înafară, ca un clopot pendulând? când nu ești când în casă nu ești, când pereții, înmuiați de absența ta, se lasă, se slobod într-o rână, mi-e inima ațoasă, scărmănată și goală, ca o legătură subțiată de lână. mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]