3,912 matches
-
demonstrat: această substanță distruge repede celulele canceroase. Autorul oferă mai multe informații despre vindecarea bolnavilor de cancer grație B17, precum și explicațiile științifice ale acțiunilor sale și ridică întrebarea: "De ce medicina convențională nu recurge la aceasta pe scară largă împotriva bolii înșelătoare?", scrie Agerpres. Griffin susține că vitamina B17 nu este utilizată în medicina convențională nu din rațiuni de ordin științific, ci din cauza politicii elitei mondiale în domeniul oncologic. Miliarde de dolari sunt cheltuite anual pe cercetare și tratamente ale cancerului, alte
Teoria conspirației: Vitamina care distruge cancerul, interzisă by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/64260_a_65585]
-
Angelo Mitchievici La spălător, tinerii deținuți se spală cu apă rece, musculatura lor desenează reliefuri dure acompaniate de tatuajele grosolane, stropii sar în toate părțile, mișcările lor cu o violență fără obiect, simplă energie conținută au ceva de balet înșelător, periculos și fascinant. Este ca și cum acești tineri s-ar pregăti pentru o luptă în arenă și nu pentru o zi obișnuită de pușcărie. Totuși, două priviri se întâlnesc razant pe deasupra spălătorului, priviri care comunică un mesaj indescifrabil. Poate fi ură
Când nu pot să fluier, fluier by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6426_a_7751]
-
sunt turci. Turcii nu sunt munteni. Iar acest cavaler falnic e și nu e Parpanghel. Adică este el, dar luând înfățișarea lui Argineanu, care sforăie la umbra codrului, drogat de apa negativă a unui pârâu vrăjit. Astfel, curajul capătă temeiuri înșelătoare, ca-n intrigile murdare literare și chiar politice. în toiul bătăliei, Parpanghel cade într-o râpă de pe cal și iese din luptă, mort, sau?... Brândușa, mă-sa, vrăjitoare „minunată", află și se pune pe treabă. Aici, cărturarii se ceartă, se
O ceartă în tramvaiul 26 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6438_a_7763]
-
situații critice, duhurile răstoarnă raporturile de forțe. Ea a inventat un univers paralel, „Livezile posibilităților neobișnuite", în care straniile basme pentru adulți prezintă personaje aruncate pe nepregătite în medii sau circumstanțe aparent fără legătură cu viața lor reală. Narațiunea curge înșelător de simplu, propozițiile sunt scurte și limpezi, dar la sfârșitul lecturii nu suntem siguri dacă alegoria despre tatăl care, după moartea fiicei lui, mănâncă o inimă de om vie, descrie o experiență mistică - tatăl își dăruiește inima în schimbul resuscitării fiicei
Și despre noi sunt poveștile de groază by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6348_a_7673]
-
iar după 23 august, sub Dej, atotputernicul șef al propagandei României comuniste, până târziu, după preluarea frâielor de către Ceaușescu; pe de altă parte, intelectual dedublat la sânge între dogmatismul stalinist, vehement și intolerant, și o mlădiere de suprafață, o fluiditate înșelătoare a vorbirii, un gust intrinsec pentru artele subtile, pentru ideile întortocheate, dat în vileag în clipe de neatenție sau de mare efuziune. Petru Dumitriu l-a numit «Malvolio» și a făcut din el prototipul intrigantului perfid. N-a fost numai
Marele Pontif al religiei politice ceaușiste by Vladimir Tismăneanu () [Corola-journal/Journalistic/4732_a_6057]
-
of the limb.” Într-un ritm și regim complet diferite, Banjo pare să reprezinte un mic moment de respiro. Comparat cu cântecele anterioare, el aduce o infuzie de optimism unui discurs copleșit de durere, spaimă și boală. Aparențele sunt însă înșelătoare: instrumentul muzical, ce plutește amenințător la suprafață „mării negre și infectate” este el însuși un agent al râului. Stricat - adica incapabil să-și îndeplinească misiunea de a încântă - el semnalizează existența primejdiei. Proveniență incertă (el poate să vină chiar din
Vechimea, adâncul (4) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4796_a_6121]
-
unui partizanat, până la urmă) a declanșat reacția Sandei Cordoș. Nu mă interesează de partea cui e adevărul în această dispută. Constat doar că autoarea Lumilor din cuvinte se lasă, preț de câteva rânduri, furată de un miraj în fond la fel de înșelător ca și acela care l-a atras pe Mircea Cărtărescu preț de câteva paragrafe. Altminteri, studiul cu pricina reprezintă o analiză pertinentă a romanului Orbitor, caligrafiată cu farmec, argumentată mobil, fără erori și fără spectacol, și, în sfârșit, condusă către
Completări facultative by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4690_a_6015]
-
își convertește neputința în dispreț cultural, pentru ca în final să se întoarcă spășit la umbra protectoare a Feleacului. Sclipirea spiritului Ion Papuc și-o ascunde sub o încetineală mocăită, marca lipsei vitezei de reacție, firea domoală a ardeleanului arătînd o înșelătoare dificultate de comunicare cu semenii, care însă se risipește de îndată ce, trecînd peste reticența cuvenită grosolăniei regățene, miezul ardorii i se deschide nestînjenit. Și atunci, de sub aparența de figură aspră (vultus importunus), ai parte de spectacolul unei elocvențe rarisime, hrănită nu
Vultus importunus by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4692_a_6017]
-
sumbră, a inerentei perimări a cărților, făcând pandant cu salutara expresivitate involuntară), și așteptata schimbare de paradigmă (în special în poezie și în special la nivel formal), și deprinderile criticii de anțărț (prea tributară ideii de autonomie a esteticului ori înșelătoarelor meandre psihanalitice), și istoria literaturii ultimelor câteva secole (în parcurs de creastă, pornind de la poezia medievală laică, trecând prin Alecu Beldiman, Nicolae Dimachi sau, în Ardeal, Vasile Aron și sfârșind, în același secol al nouăsprezecelea, cu Eminescu). Așadar, în anii
Pagini și pagini by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4998_a_6323]
-
Duda nu este un rebel, după cum nici eroii lui nu îndrăznesc până la capăt să iasă dintr-un destin liniar. Rămâne câmpul de bătălie, acea memorie pe care și-o dispută toți; de aceea viețile repornesc, mai mult sau mai puțin înșelător, la marginea unor prăpăstii invizibile. Virgil Duda se transcrie mereu, bulversând cum știe mai bine capcanele biografismului. Uneori îi iese, alteori nu. Drept e că, fără prea multe elemente spectaculare, nici romanele nu trec de o anumită redundanță și predictibilitate
Ancheta unui destin învins by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4435_a_5760]
-
mosc și ambră. Am gustat roadele pomilor, ne-am potolit setea cu apa râului și am rămas cât să ne odihnim, după care am hotărât să continuăm urcarea, îmboldindu-ne: „Iute, să mergem! Nu-i capcană mai rea decât siguranța înșelătoare, nu-i scăpare în așezare, nici o fortăreață nu apără mai bine decât neîncrederea; prea mult ne-am lungit șederea în acest loc minunat, în ciuda eforturilor noastre de a alunga nepăsarea; pe urma noastră se află dușmanii la pândă. Să plecăm
Ibn Sīnā (AVICENNA), 980-1037 - Epistola păsării (Risalat al-Tayr) () [Corola-journal/Journalistic/4374_a_5699]
-
nimeni și de fiecare dată ne cere, mie, lui Mulryan și lui Pérez Nuix, și lui Rendel, și oricăror altor chipuri care mâine vor veni să stea alături de el, inclusiv ale noastre când vor fi de nerecunoscut, pentru că vor fi înșelătoare ori foarte obosite“. Să ceri, să ceri, aproape nimeni nu se lipsește de asta și aproape toți caută să obțină ceva, și cine nu încearcă: s-ar putea să nu mi se dea ce am cerut - e raționamentul tuturor, chiar
Javier Marías - Chipul tău, mîine. Dans și vis () [Corola-journal/Journalistic/5747_a_7072]
-
poveștii, se pictează cu pensule fine și decadente lumea mică și lucrurile ei mărunte și fundamentale. Vezi Zilele regelui, cartea lui Filip Florian, dar și „întoarcerile” Ioanei Pârvulescu. În scrisul lor intră și o componentă „magică”. Scoțând la iveală vremuri înșelător mai bune, își descântă contemporanii, îi îmbie spre alte accente și spre alte priorități. Acest gen de roman „istoric” își relativizează ancorările, cercetează recuzita unei perioade, așa cum se răsfrânge ea în documentele la îndemână (adică deja „măsluită”, în sensul larg
Forme „ceptive“ ale prozei contemporane by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/5780_a_7105]
-
gol, chip de un calm obsedant, este surprins în grosplan ca și când nimic nu s-ar fi întâmplat, ca și când dispariția copilului s-ar fi resorbit într-o dezirabilă amnezie sau în indiferența pe care, uneori, momentele de mare durere o mimează înșelător. Bogdan George Apetri blochează gestul de compasiune care hrănește patetismul pluvial al situațiilor dramatice, eșecul are aici laconismul unei ieșiri tăcute din scenă. Titlul poate primi, în sfârșit, o explicație. Toate aceste evenimente nu se află în primplan pentru că descriu
Răsărit de soare la mare by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5658_a_6983]
-
placenta Securității. Securitatea - între „obiective” și „personaje” Autoestimarea lui Dorin Tudoran în această conjunctură merită o interpretare aparte. Într-un alt text introductiv, în fapt, prefața propriu-zisă a cărții (O punere în context), Radu Ioanid atrage o cuvenită atenție asupra înșelătorului credit acordat poliției politice comuniste prin atribuirea unui rol aproape exclusivist al acesteia în reconfigurarea imaginii victimelor sale. Ioanid apelează în argumentația sa la un citat din Adam Michnik: Consider așadar un scandal moral ca sursa principală a cunoștințelor despre
Un mare disident: Dorin Tudoran by Radu Călin Cristea () [Corola-journal/Journalistic/5825_a_7150]
-
fața mai puțin vizibilă atunci a terorii etatizate, Gulagul care a absorbit milioane de oameni transformându-le destinul în cenușă. Inevitabil, The Way Back este și un film politic, însă relația dintre ideologie și supraviețuire este una nuanțată, cu aparențe înșelătoare. Așa cum Borges, într-o povestire parabolică a confruntării orgoliilor a doi regi, numea deșertul cel mai complicat labirint din lume, comandantul lagărului definește Siberia ca o închisoare fără ziduri, natura nemiloasă fiind granița dintre viață și moarte. Mii de kilometri
Odiseea siberiană by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5606_a_6931]
-
și adesea dureroasă prin asceza de spirit la care tînărul e supus, etapa aceasta are un dublu rost: de a forma cu adevărat un intelectual și, în al doilea rînd, de a cerne studioșii cu merit de impostorii cu virtuozitate înșelătoare. Odată încheiat stagiul de antrenament, urmează etapa a doua, a eliberării. Tînărul trebuie să-și ia zborul lăsînd în urmă chingile filologice în care a stat legat pînă atunci. Eliberarea nu se face în virtutea unei gratuite pofte de răzvrătire, cînd
Putința de salt by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5057_a_6382]
-
două cărți despre sărut. „În loc să fi sperat că săruturile mă vor conduce direct la actul sexual, mi-am dorit, din contra, să nu se întâmple nimic de felul acesta”, scrie Alexandre Lacroix în Contribuții la o teorie a sărutului, titlu înșelător, în măsura în care cartea nu are nimic științific, ci mai degrabă un aer kierkegaardian. La rândul ei, Belinda Cannone declară în Poate sărutul: „N-am fost niciodată sărutată îndeajuns pe ceafă. De puținele ori când am fost, am simțit o plăcere indescriptibilă
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/5088_a_6413]
-
află în chestiune atît un set de norme cu care am opera în acest atît de delicat domeniu, cît mișcări sufletești aproape insesizabile, de atracție și respingere, intuiții care încearcă să prindă din zbor imponderabile... „Prieteni”? Concept labil, prea adesea înșelător. Prefer, dacă nu te superi, să mă refer acum la o categorie specială de semeni dragi, și anume cea a poeților care-mi plac, indiferent de relațiile noastre omenești. Regretabil, mai persistă la noi, după momentul recepției sărbătorești a șaizeciștilor
„A scrie înseamnă o provocare, o mănușă aruncată vieții“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5636_a_6961]
-
aș zice de profesie cu Edward Mâini-de-foarfece. Cei doi reprezintă emblematic fațetele aceluiași imaginar gotic trecut însă prin filtrul decantărilor estetice ale unei pop culture în miezul căreia s-a format tânărul desenator Tim Burton. Ultimul film cu un titlu înșelător are ceva dintr-un orgiastic ghiveci al filmelor de gen, totul citațional, mestecat în acizii culturii prodigioase a lui Tim Burton, nimic la prima mână, totul tăiat cu foarfecele sau cu briciul și relipit într-un colaj fastuos în care
Diavolul din cutie – carnavalul pop al lui Tim Burton by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4493_a_5818]
-
e fata asta, ce caută, la ce se gândește? Acea primă întâlnire a fost hotărâtoare pentru Martín. Până atunci, femeile erau ori fecioarele neprihănite și pline de eroism din legende, ori ființe superficiale și frivole, bârfitoare și josnice, egoiste și înșelătoare, perfide și materialiste („ca mama lui Martín”, îi trecu prin cap lui Bruno că se gândea acesta). Și, pe neașteptate, dădea de o femeie care nu se încadra în nici unul din aceste două tipare, pe care până la întâlnirea aceea el
ERNESTO SÁBATO Despre eroi și morminte by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/3657_a_4982]
-
-și asume orice fărâmă de conștiință tragică. Asta îi iese lui Lăzărescu foarte bine. Evghenie amână metamorfoza prin profesii la fel de utopice (promoter, profesor, anticar); fără viață personală, el este un dezrădăcinat ce-și reneagă apartenența rurală, fiind înghițit de platitudinea înșelătoare a orașului. O scurtă convorbire telefonică cu tatăl său din final subliniază precis condiția refuzată. În rest, asistăm la povestea unui însingurat din stirpea gogoliană, transpus, nu o dată, într-un Aleoșa ce iubește necondiționat ciudații și nebunii Orașului. Florin Lăzărescu
Stand by by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3557_a_4882]
-
din 18.2.1942. În fond, contradicțiile wagneriene îi lămureau propria ambivalență. Așa cum Wagner primise mesajul de la Jean-Paul, Wackenroder, Tieck, Novalis, Schopenhauer, Hoffmann, Nietzsche, Schumann (cultul misticii cosmosului și a sunetelor, a nostalgiilor absolute, universul „nopții” loiale și al „zilei” înșelătoare...), Thomas Mann prelua de la Wagner motivul unui dublu spațiu uman și a peregrinării între cele două spații, sentimentul maleficității universului, sinteza între mistic și carnal, ba chiar formula wagneriană din Tetralogie (prezența fluidică a universului - de la nașterea lucrurilor la amurgul
Thomas Mann despre Wagner by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3720_a_5045]
-
fizic, socio-profesional, moral, magico-mitic și religios”) al evreului în mentalul colectiv românesc, o contribuție hotărâtoare a avut Biserica Ortodoxă: „În acest cânt (Prohodul, n.n.), intonat de credincioșii ortodocși la Paște, se regăsesc bună parte din clișeele despre evrei: popor deicid, înșelător, invidios, zavistnic, plin de perfidii, avid de aur și de bogății, pentru care nu ezita să-l sacrifice pe Mântuitor. Nu este de mirare că aceste clișee se regăsesc la țărănime, care forma imensa majoritate a populației României (78% în
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3592_a_4917]
-
frază, de a șoca, însă într-un sens stimulativ și fertil, de a provoca permanent imaginația. Alcătuit ca un epistolar enigmatic, între doi îndrăgostiți despărțiți brutal de un război care ar putea fi oricare dintre războaiele lumii (indiciile temporale sunt înșelătoare în carte, îl plasează pe Volodia în preajma Revoltei Boxerilor, de la începutul secolului XX, iar pe Sașa în cea dea doua jumătate a acestuia), romanul e de fapt un lung poem sau, mai bine zis, o succesiune de micropoeme, filozofice, de
Micropoeme de dragoste by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/3818_a_5143]