484 matches
-
Nu. N-am aflat. Cunosc, doar, că, ziua aia nu e prea îndepărtată. Ziua aia e chiar mâine, mă, nepriceputule. Hai, treci odată la fapte, ce mă ții târșită, ca să-mi intre aer rece, acolo?! Bine. Atenție! și se și înșurubă între acele picioare de basm, pe care le cunoștea, atît de bine, de pe toate părțile. Actul se consumă rapid. Din partea lui, fără nici o plăcere; din a ei, ca un început de sex prelungit. El sări însă de pe ea, țâșni în
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
bombată și plină de neurastenii, nevasta lui Michea conversa doar despre felul în care avea de gînd să-și aranjeze dormitorul. Soțul ei era mecanic și făcea tot felul de servicii celor de la școală. Distrofic, cu capul mare și păros înșurubat pe-un trup pipernicit, Michea adresa zîmbete neroade și pline de respect colegilor soției de care era cu desăvîrșire încîntat. Directoarea îl punea să zugrăvească lozincile din fața școlii, dar ambițiile lui Michea erau mai mari: picta flori pe care odată
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
școală e de‑a dreptul ridicol. Nu disting nici un sunet, răspunde Sophie acestor vorbe care sună așa de sentimental; lasă apa să cadă cu zgomot peste tot corpul, chiar peste centrul auzului, ca să îndepărteze mirosul de clor. Se unduiește, se înșurubează în jetul de apă ca un burghiu îmbrăcat într‑un bikini alb. Fericit poate să fie numai cel care iubește și este iubit pentru ceea ce este el însuși; nu atât senzația pe care ți‑o dă unirea sexuală aduce fericire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
fredonează din nou pisălogul. Nu mai avem însă mult, trenul tocmai părăsește ultima stație înaintea destinației. Garnitura se urnește greu, se leagănă pe tampoane, își adună puterile, balansează leneș pe stânga, pe dreapta, își dezmorțește articulațiile, a prins viteză. Se înșurubează, tot mai flămând, în aer, mușcă furios din arătarea de fum a amurgului... prin dreptul compartimentului, pe culoar, trece pelerina cenușie a unui domn scund, sub o pălărie cu mari boruri nocturne. Mă întorc spre lentilele negre. Doamna tocmai s-
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
greutatea, deschid fereastra. Mă trântesc din nou pe galbenul de muștar învechit al canapelei de mușama. Tâmplele, urechile, gâtul sunt grele. Vârtejul mă ridică spre suprafață. Pe obraz se evaporă reziduurile lungi și vâscoase ale nopții. Legănarea trenului care se înșurubează, tenace, în ceața iernii, mă apropie de-o înmormântare. A murit Poetul, nu i-a fost dat să îmbătrânească. Anii n-au mai avut răbdarea să-l aștepte, cum spera. N-aș mai putea întâlni vocea lui de copil răgușit
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
de un schelet. Sabina se mișca sălbatic. Prefera poziția misionarului. Apoi a scos un fel de hohot scurt: poate rămân gravidă! Imediat am încercat să mă retrag din ea. Simțindu-mi intenția, m-a încolăcit cu coapsele și s-a înșurubat mai tare în mine. Brațele ei subțiri m-au strâns, în timp ce unghiile săpau dungi roșii, paralele cu coloana mea vertebrală. Durerea a fost atât de năprasnic urmată de plăcere, încât am ejaculat fără să vreau, am explodat. A sărit din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Ni s-a părut că vom ajunge la țintă, uitând însă, aproape deliberat, esențialul: că nu noi am fixat ținta, într-un areal populat cu același inventar de obiecte cosmice și telurice, prea multe și sufocante - Pretutindeni atâtea lucruri/ ființe / înșurubate-n ele însele // atât de bine-nșurubate / că nu mai rămâne / nici un spațiu liber // nici un gol cât de mic / măcar atât / cât să poată transpira / ori vărsa o lacrimă //măcar atât cât / să se poată recunoaște. Între acestea - bufnița, stelele, ziarul
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
picăturilor era ușor de identificat. Primul semn pe care-l văzu Michael a fost umbra mărită fantastic, care dansa șovăielnic în lumina lumânării de pe podea. Era umbra unui corp uman, spânzurat și legat de glezne de un cârlig de carne înșurubat într-o grindă. O mică incizie fusese făcută în gât și din el se prelingea sângele, peste față, prin părul încleiat și în găleata grea de fier care era acum aproape plină. Pic. Pic. Pic. Era cadavrul lui Dorothy Winshaw
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
laptopul rămas până atunci de izbeliște. Sau căzut în dizgrație, așa cum se întâmplă cu aceste scule ale vremurilor moderne atunci când scriitorul s-a plictisit să scrie prostii pe care - este convins de asta - nu le va citi nimeni, niciodată. Se înșurubă în scaun, își trozni degetele, deschise word-ul (cursorul pe pictogramă, dublu click pe butonul stânga al mouse-ului, uite-așa se poate modifica chiar viața, ești un fel de Dumnezeu pus pe șotii, cum ți se pare ideea?!) și își propuse
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
s-o arunc În jur, Încerc să mă stropesc, mă ud tot, de sus până jos. Atunci, deslușii un foșnet neauzit În răchitele Înalte și bozii solzoși ce cresc din abundență la marginea gârlei; deodată, un fel de tirbușon invizibil Înșurubează plantele, făcându-le să se agite, să sâsâie, să șoptească, să miorlăie cu glasuri de motan sau să latre. Un vârtej se iscă din senin, ridicând brusc În aer diverse obiecte, cum ar fi hârtii, mărăcini, frunze sau pălăria cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Întins degajat pe o sofa, ai un cap imens ce iese În evidență Înainte de toate; privirea ta e flască, precum a unui pașă plictisit de harem; văd că aici se conturează picioarele unei baletiste, ale unei patinatoare ce tocmai se Înșurubează Într-o piruetă; corpul ei este foarte redus În comparație cu picioarele, iar capul parcă nici nu există; din picioarele ei se ridică mii de păsări ce rup limitele spațiului și zboară dincolo de cadru; tu privești cu mină obosită la zborul lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
menține la suprafață. Surprindeam Încercarea supranaturală a creierului de a declanșa acele energii de rezervă care să-mi vină În ajutor, acea precizie În acțiune a mecanismului intermolecular de autoapărare În acest moment când proiecții tridimensionale Îmi turbionau vederea vizionară, Înșurubând-o În vârtejul amețitor al apei, al sălciilor de pe mal Înspăimântător de concrete, al brațelor Înfigându-se adânc În materia vâscoasă, alunecoasă, grea, ce mă trăgea În jos, să-mi acopere mișcarea, corpul, vederea interioară. Ah, nu mai pot să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
gura aceea deschisă precum gura iadului. Cuvântul acela m-a oprit din râs, m-a Înfricoșat, m-a Întors către gravitate, spre acea zonă de suav eter În care ființa ei, cândva ușoară ca un fulg de voal, s-a Înșurubat Într-un dans al virginității cărnii. Nu mi-a mai păsat că a aruncat apoi cu oale și ulcele pline de lături, că s-a smiorcăit, m-a umplut de zoaiele unei vorbiri deșuchiate, Închise În putreda alterare a cărnii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Îndoit (de aici și deformarea dată de scurtimea aproape la jumătate față de celălalt, precum și subțirimea caraghioasă); mâna stângă e Îndreptată Înainte ca și piciorul stâng, căutându-se și aici un posibil paralelism; gâtul e scurt, pornit direct din umeri, dar Înșurubând un căpșor rotund, bine proporționat cu restul ansamblului, dirijat spre o mișcare mai mult cerebrală, decât corporală; expresie a unei voințe neobișnuite, ce se lasă surprinsă de Întreaga atitudine, de Înșurubarea În dansul pe suprafața alunecoasă a gheții zgâriate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
se întoarce la ere primare, la credințe magice, la o lume fantastică, căreia îi lipsește feericul și este dominată de grotesc și de macabru ("Foca verde"): "Tăcerile necoapte sunt prea verzi/ Vitele se bat și se rănesc,/ în răni se înșurubează viermii/ Soarele e dud, e nefiresc." Lumea Floricăi Mitroi este mișcată "forțat" pe o imensă scenă, într-un repertoriu de măști ce râd și merg forțat: "Venirea clovnului va fi pur formală/ A râs forțat, a mers forțat/ când lumea
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
opresc din când în când,/ să ardă sicriele copiilor care-au murit pe drum". Întreaga noapte răsună ca o "țară pustie în care toate privighetorile/ au murit". Satul ardelean " În cumpăna fântânii/ tatăl meu răstignit,/ pârghie subțire e mama tânără/ înșurubată în brațele noduroase de lemn." Cu Ioan Alexandru descindem într-un univers propriu mai ales poeziei interbelice: pământul, satul, casa părintească, nunta din Ardeal, sentimentul dezrădăcinării, dar și al înrădăcinării, mitul strămoșilor. Satul poetului este legat de vremea copilăriei, pământul
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
sobă înnoptată,/ ieșea fumul încet pe hornuri cu viață/ și ne trezeam deodată în zori/ opriți de ninsoare" ("Pământul"). Pe acest pământ, într-o viziune dramatică și halucinantă, este casa părintească. În cumpăna fântânii stă răstignit tatăl, pârghie este mama înșurubată în brațele noduroase ale tatălui. Copiii ard și vremea absoarbe în neant generații și generații. Ca și Goga, dar mai ales ca Beniuc, Ioan Alexandru își fixează originea: "Mă trag din neam străvechi de cântăreți dieci/ în stranele bisericilor ardelene
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Nu renunța la puterea pe care o deții. Nu lăsa pe nimeni și nimic să stea în calea destinului tău. De cîți șefi dificili e nevoie pentru a schimba un bec? De doi. Unul care să țină biciul, în timp ce tu înșurubezi becul, și unul care să comenteze că nu faci o treabă destul de bună. Există zile în care abia te extragi de sub plapumă, întrebîndu-te dacă ar mai trebui să te duci la serviciu, iar ceea ce ai de făcut acolo seamănă fix
[Corola-publishinghouse/Science/1886_a_3211]
-
homo europaeus, a cetățeanului cu identitate postnațională. Toate aceste programe identitare lansate de autoritățile politice în decursul timpului au presupus o viziune corelată asupra trecutului. Nici nu e de mirare că proiectele de antropogenie politică au fost atât de strâns înșurubate cu programele de gestionare politică a trecutului, ținând cont de faptul că J. Locke (1961, 317-319) [1689, Cartea II, cap. 27, §§9-10], de pildă, argumenta încă din secolul al XVII-lea că identitatea personală este funcție a memoriei, în ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
independență primordială, exprimată de spiritul dacic de neatârnare, își găsește împlinirea supremă în actualizarea sa în contemporaneitate, fapt ce se petrece prin Războiul de Independență prin care principatul România își dobândea autonomia în fața Imperiului otoman. Ideea de libertate națională, strâns înșurubată cu cea de unificare, devine principiul prim în funcție de care este organizată epopeea istorică românească. Xenopol împarte cei 2.400 de ani de istorie românească (513 î.e.n-1894) în patru perioade: a) Formarea naționalității române (513 î.e.n-
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
facă un anumit lucru; dar, odată făcut, acest lucru săvîrșit într-un moment precis din curgerea timpului va deveni irevocabil și va aparține istoriei care, din liber cum era, îl face necesar." Leon Tolstoi 116 Bondoc, plinuț cum era, părea înșurubat la catedră. Cu cîteva minute înainte să sune clopoțelul așteptam de fiecare dată acest ritual -, băga mîna în geantă să-și scoată instrumentele: o riglă metalică și un creion. Încet, fără să se oprească din citit, aplecîndu-se deasupra paginii, făcea
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
pianul, sub mâinile-i neastâmpărate, îl crează în jur. Celor care s-au întrebat, poate, ce are de-a face trista comemorare istorică din preambul cu trăirea în transă pe care șamanul armean, cu dexterități de derviș rotitor, ne-a înșurubat-o frugal în suflete, ar trebui doar să le reamintesc că The Entertainer, celebrul rag al lui Scott Joplin cu care a început exorcismul, a fost scris exact în anul în care armenii erau măcelăriți. De aceea, dincolo de tehnică și
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
în apropierea unui ventilator. Compozițiile odorante care se găsesc anexate aparatului de dispersie au drept component de bază uleiurile volatile naturale Mod de utilizare: Se introduce fitilul ceramic în flaconul cu compoziție odorantă, cu garnitura în sus, apoi flaconul se înșurubează în orificiul filetat al aparatului apăsând ușor. Astfel montat, dispozitivul se introduce în priză. Timpul de menținere în funcțiune depinde de intensitatea dorită a odorantului și de mărimea spațiului de utilizare. La schimbarea compoziției se folosește un fitil de rezervă
Aromaterapia, magia parfumului, cromoterapia şi meloterapia : terapii alternative by VIOLETA BIRO () [Corola-publishinghouse/Science/373_a_651]
-
este să ducă singur o viață În fond solitară 28. E doar una din iluziile celui care scrie jurnal. Fatalmente, el va fi nevoit să depășească zona strictă a eului (foarte limitată, În fapt, și profund nespectaculoasă), pentru a se Înșuruba În realitatea de fiecare zi ori În experiența intelectuală a autorului. Inert atâta vreme cât rămâne simplă „literatură de sertar”, jurnalul creează În juru-i surse de tensiune În momentul În care devine public. Nu e vorba doar de fireasca reacție a posibililor
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
fi o distorsiune să conchidem că pentru cel corupt există doar calea pierderii radicale. Este evident că, după Papa Francisc, cel corupt nu găsește iertare deoarece nu mai simte exigența de a o căuta. Este trecerea decisivă: omul corupt se înșurubează în sine însuși (imanența și autosuficiența sa, lumea amăgirii și a complicității sale, a duplicității sale) într-un asemenea mod că el însuși devine primul obstacol în calea iertării. Corupția este o boală de care omul trebuie să se vindece
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]