1,511 matches
-
univers, de parcă de picăturile alea ar depinde viața ta, și chiar așa e, întinsă pe pat cu tine agățat de sânul ei, mama închide ochii înlăcrimați, uterul ei se strânge ca un ghem dureros, în sfârcurile umflate simte milioane de înțepături, dar tu ești fericit, sugi până la ultimul strop, din ochii mamei încep să curgă lacrimile, lacrimi și lapte, două șuvoaie care se amestecă, mama s-a transformat într-un izvor de lacrimi și de lapte, nu mai are corp, nu
Cântec de leagăn. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Adina Rosetti () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1779]
-
ea apărea înainte, așa că o urma de parcă era remorcat de o frînghie invizibilă. într-o dimineață, tocmai trecuse de gang, cînd auzi pași repezi și ușori depășindu-l. Fu cuprins de o stare confuză de speranță și suferință și simți înțepături în pielea feței. înainte ca pașii să-l ajungă, traversă brusc strada, amestecul de sfidare și autocompătimire topindu-se într-un sentiment de izolare tragică. Atunci văzu că peste drum, înaintea lui, nu erau omoplații lui Kate Caldwell dansînd disprețuitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
finalul Cărții a doua. Apoi se naște din nou, fără să-și amintească nimic din trecut, într-un fel de purgatoriu darwinist cu accente buddhiste. La un moment dat, eroul, după ce fură dulciuri, devine suspicios, morocănos și începe să simtă înțepături pe tot corpul ca un arici de mare! Legătura cu dragonita este evidentă. Se salvează moral datorită unei întîlniri cu o altă fată din lumea bună, care murise de gripă, apoi pornește într-un pelerinaj printr-o regiune grotescă, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cel mare și cu arătătorul de la mâna dreaptă - în stânga ținea pușca - o lacrimă care îi înghețase în colțul ochiului și i-a dat drumul jos; acolo unde a căzut lacrima, a rămas o gropiță în zăpadă, abia vizibilă, cât o înțepătură de ac, și atât; apoi mi-a spus : „S-a întâmplat că am să mor curând, nu cred să apuc primăvara“. „Fii serios, domnule Sima“, am spus, „pari sănătos tun, ar trebui să alungi aceste negre gânduri“. „știi bine că
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
pe masă plasticul acum cafeniu, dar încă trainic; blănița a refuzat-o din pricina căldurii excesive a ultimelor zile și, cum în pachet nu se aflau pantofi, și-a păstrat încălțămintea de papură împletită de mine ca să-i ferească tălpile de înțepături. Eu mi-am pus pantalonii albaștri dăruiți de domnul Sima, cămașa cu jabou și ghetele albe, iar ca să fiu elegant în lumea orașului către care ne îndreptam, mi-am instalat, în jurul gâtului, blănița de iepure; apoi l-am zgâlțâit pe
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
gândul ca maică-sa să rămână și să-i vorbească până când se trezea. N-avusese timp s-o iubească. Doar se minunase de ea, ca de o făptură lunatică. Își aduse aminte de Zahra și tresări ca de usturimea unei înțepături. Maică-sa fusese luată de străinele de la cimitir. O vedea prin despărțitura de sticlă unde ar fi trebuit să se afle soră-sa, nevestele casei plus femeile de la templu. Câteva ar fi ajutat să o spele și cu toate ar
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
îi alunece pe luciul pupilei, ca pe o pieliță de măslină, ca și cum era mort. Aștepta încordat și insecta prinse curaj, îi trecu spre buza de sus, care îi păru netedă, ademenitoare. Omar strânse pleoapele, să nu vadă armăsarul înnebunit de înțepătură, dar, fiindcă nu îi simți saltul de durere în aer, se uită și-l văzu pe Zet cu dinții rânjind, ca în spasm. Viespea se lăsă înșelată, coborî de pe buză pe incisivi, căutând răcoarea salivei, și- atunci Zet o înghiți
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
în labirintul încins. — Călătoresc, îi transmise oftalmoloagei, fără să știe dacă îl pricepea. Ca și cum nu l-ar fi auzit, ea îi spuse, cu o voce care îl liniștea: — Asta e o inserție intraviteană în maculă și nimic mai mult. O înțepătură cu avastin, ca să restricționăm vasele de sânge care au împânzit aici totul. Azi, pupila e dilatată, dar în două zile va trece. Însă ce constat nu îmi place: o degenerescență în formă umedă, care a afectat ochiul în proporție de
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Conținutul unei părți a expresiilor citate ne indică faptul că degetele erau implicate în actele magiei de contact sau ale celei simpatetice. „Alfabetul digital - scrie R. Graves - era utilizat și de vrăjitoarele Evului mediu, deoarece rapoartele Inchiziției menționează existența unor înțepături tainice pe degetele femeilor osândite.” 4. În practicile magice, în cultele fertilității, ale fecundității și în magia erotică erau implicate, într-un fel sau altul, toate degetele mâinii (mai ales ale celei stângi). Primele trei degete participau la acte simbolice
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
de necrezut să se răzbune împotriva oamenilor de valoare care aveau proasta inspirație să ia în râs prostia și pe imbecili. Istoria acestui episod era piesa de rezistență a Călugărului. Și întotdeauna așteptam să văd împotriva cui se îndrepta nelipsita înțepătură finală. "Membrii de marcă ai sectei (Călugărul începea totdeauna pe un ton de cronicar imparțial) erau imbecili adevărați, necorciți cu vreun deștept și îi urau de moarte pe cei care își permiteau să râdă de titlul lor de noblețe. Îi
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
arhivei. Într-o privință îi admiram pe bătrâni. Ce reușisem eu? Să mă revolt împotriva tatei? Să mă prefac modest, ca să-mi servesc mai bine vanitatea? Fleacuri. Ei își jucau chiar amintirile la trapez! Auzisem despre niște insecte care fac înțepături otrăvitoare altor insecte, fără să-și omoare victimele. Paralizate, acestea continuă să trăiască, iar insectele otrăvitoare își depun ouăle în corpul lor, transformîndu-le în hrană vie. Așa se întîmpla și cu bătrânii. Nu mai puteau să-și ofere nimic la
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
chinuia să repare aparatul de radio-emisie, am pornit prin pădure; crezând că voi da peste o urmă omenească. Nu mersesem prea mult, când m-a înțepat ceva la picior, o muscă mare, de culoarea cobaltului. N-am dat importanță acestei înțepături, dar după vreun sfert de oră am început să am dureri și amețeli. Piciorul mi se umflase. Am strigat, dar nu mi-a răspuns decât foșnetul frunzelor mari, clătinate de vânt. Simțeam cum îmi creștea febra și abia mai puteam
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
vestă scrobită, sclipitoare și strălucitoare ca un minereu lustruit, cu pantofii ascuțiti de culoare neagră, Virginski se gândea la toate lucrurile pe care i le-ar putea spune. Eleganța ostilă și de neatins a vânzătorului era evidentă chiar și în înțepătura fină a parfumului pe care acesta îl purta. ă Eu am cumpărat o plărie de aici odată, spuse Virginski cu cât mai multă sfidare posibilă. Vănzătorul nu-i băgă în seamă spuse, dar ca și cum s-ar feri de cuvinte se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
privit. Era o odaie stranie și goală, cu tavanul boltit, fără mobile sau podoabe, tapițată cu paralelipipede albicioase, dar ce-a impresionat cel mai mult nasul câinelui Găsit a fost uscăciunea extremă a aerului care se respira înăuntru ca și înțepătura intensă a singurului miros care se simțea, mirosul final al unei infinite calcinări, să nu vă suprindă flagranta și asumata contradicție între final și infinit, căci nu ne ocupăm de senzații omenești, ci de ceea ce omenește ne-a fost cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
de necrezut să se răzbune împotriva oamenilor de valoare care aveau proasta inspirație să ia în râs prostia și pe imbecili. Istoria acestui episod era piesa de rezistență a Călugărului. Și întotdeauna așteptam să văd împotriva cui se îndrepta nelipsita înțepătură finală. „Membrii de marcă ai sectei (Călugărul începea totdeauna pe un ton de cronicar imparțial) erau imbecili adevărați, necorciți cu vreun deștept și îi urau de moarte pe cei care își permiteau să râdă de titlul lor de noblețe. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
arhivei. Într-o privință îi admiram pe bătrâni. Ce reușisem eu? Să mă revolt împotriva tatei? Să mă prefac modest, ca să-mi servesc mai bine vanitatea? Fleacuri. Ei își jucau chiar amintirile la trapez! Auzisem despre niște insecte care fac înțepături otrăvitoare altor insecte, fără să-și omoare victimele. Paralizate, acestea continuă să trăiască, iar insectele otrăvitoare își depun ouăle în corpul lor, transformându-le în hrană vie. Așa se întâmpla și cu bătrânii. Nu mai puteau să-și ofere nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
chinuia să repare aparatul de radio-emisie, am pornit prin pădure, crezând că voi da peste o urmă omenească. Nu mersesem prea mult, când m-a înțepat ceva la picior, o muscă mare, de culoarea cobaltului. N-am dat importanță acestei înțepături, dar după vreun sfert de oră am început să am dureri și amețeli. Piciorul mi se umflase. Am strigat, dar nu mi-a răspuns decât foșnetul frunzelor mari, clătinate de vânt. Simțeam cum îmi creștea febra și abia mai puteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
zâmbească, ar fi făcut-o. Jack îi întinse din nou copilul lui Fran. — Nu ți-ar sta rău cu unul odată ce te prinzi care-i șpilul, îi aruncă ca pe o provocare. Înainte ca Fran să apuce să răspundă la înțepătură, arătă spre șirul de mașini de scris, care mergeau de la cele electrice, relativ moderne, la un Remington de dinainte de război căruia îi lipsea „e“-ul. — Așadar, tot mai folosiți vechea tehnologie? Spre deosebire de ziarul lui Fran, Express făcea parte dintr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
1930. Altminteri, în ciuda eforturilor de politizare și a sponsorizărilor venite pe filiera serviciilor secrete sovietice, unu va păstra pînă la sfîrșit un aer de „subversiune artistică”, de esopism comunizant... Diferențele ideologice față de Contimporanul sînt la început discrete, manifestate prin intermediul unor înțepături veninoase la adresa colaboratorilor ne sau antiavangardiști ai revistei lui Vinea. În nr. 8, un text violent, intitulat „Cămașa de forță“, îl ia în vizor - fără a-l numi însă - pe Mihail Sebastian: „Unul dintre noii veniți în gramatică e neîncetat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Cei care văzuseră scena râdeau acum de mine. Printre ei și Rotari, care avea în mână un fagure din care picura miere. După câtva timp a venit în odaia mea cu o sticluță în mână. - Pune-ți din asta pe înțepături. Era un ulei cu mireasmă de mentă, care alina usturimea. - Nu vrei să facem câte ceva? l-am întrebat. Se legăna pe picioare, încruntat, cu mâinile la spate. - Mâine, mi-a răspuns. - Bine și mâine, dar dis-de-dimineață, am consimțit. A vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
odată ieșit afară, trăgea în piept lacom aerul curat al nopții, privindu-ne rătăcit și fără să scoată vreo vorbă. Păreau năuci, și am fost nevoiți să-i îmboldim să alerge. Erau slăbiți și hămesiți, unii aveau febră, iar alții, înțepături de insecte ce se infectaseră. A fost nevoie de o noapte întreagă să ajungem la destinație. Mergeam unul după altul în tăcere spre nord, printr-un codru întunecos. Nu pricepeam cum putea să se descurce călăuza noastră pe o potecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
atacat de roi. Drept care a aruncat cât colo sulița și a fugit spre tovarășii săi, fără însă să scape de albinele înfuriate. Ca și cum ne-am fi înțeles, am sărit în spatele dușmanilor care cărau pumni în aer spre a scăpa de înțepături. I-am omorât chiar cu armele lor. Nici n-am simțit veninul de albine, usturimea pielii parcă ne stârnea și mai tare în ceea ce făceam. Fiecare dintre noi a căutat să pună mâna pe un cal pentru sine și pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
senzația clară că aceasta Încerca să o evite, o Întrebă dacă primise mesajul. — Da, slavă Domnului, răspunse fata, altfel nu știu cum m-aș fi descurcat. Am făcut deja rezervare la restaurant pentru nuntă. Mă căsătoresc peste o lună. Emma simți o Înțepătură Între coaste - ca un presentiment. Încă nu se lipiseră bine, după fractura pe care o suferise, și acum funcționau ca un barometru - anunțau ploaia care trebuia să vină, sau necazurile. Înghiți În grabă cafeaua. Ce anume era scris? Întrebă forțându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
se punea în situația lui. Se simțea ca un musafir răsfățat ori ca un turist în vacanță. Primele zile au trecut cu mărunțișuri: voia să vadă, voia să știe tot. Iar curiozitatea lui a stârnit suspiciune în jur. În plus, înțepăturile de pe gât au început să se inflameze și să arate ca două boabe de piper, înroșite. De cum a deschis poarta din dos a conacului, a intrat în acțiune. În fața grajdului, erau câțiva argați care tocmai terminaseră de țesălat caii. Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
care trecuse pe lângă butoiul cel mare de la streașina casei și își netezise în grabă freza ca să intre primenit la stăpân. - Ce-ai pățit, Pampule, ce te-a mușcat de gât? Ia, vino încoace să te văd mai bine. Cele două înțepături arătau acum ca niște cireșe mari, cu orificiile distinct conturate. Gongea apăsase cu degetul mare pe una dintre ele și aflase că nu erau dureroase. - Haide, stai jos, aici, pe pernele astea și spune-mi pe-ndelete cum s-a-ntâmplat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]