907 matches
-
bisericii. Niciodată nu i-a fost rușine că prin venele sale curgea același sânge cu al înaintașilor săi. „Pentru japonezii aceștia vicleni...” Pentru a răspândi cuvântului Domnului printre japonezi, metodele de propovăduire trebuiau să fie și ele viclene. Peste golful înțesat de luntre și de cherestea un pescăruș se înălță cu țipăt ascuțit săgetând suprafața apei. Misionarul se văzu purtând mitra și veșmintele roșii de episcop, dar încercă să socotească acest vis al său nu ca pe un rod al unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
adânc în minte cuvântul „îndatorire”. Pentru el, vasul acela mare îl întruchipa chiar pe Stăpân, era chiar puterea Stăpânului. Supus cum era, samuraiul se simți copleșit de bucuria de a-și da toată silința în serviciul Stăpânului. Golful Tsukinoura era înțesat de oameni așa cum fusese Ogatsu odinioară. Pe plaja ca o vale, înconjurată de munți din trei părți, niște clăcași cărau încărcătura corăbiei până la bărci, iar câțiva slujbași cu bastoane le dădeau instrucțiuni. Când samuraiul și ai săi trecură printre ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
dăduse aproape de prova o cabină mică, dată cu lac în stil shunkei. Încăperea era plină de mirosul de lac. Însoțitorii trebuiau să se ducă în cabina cea mare unde aveau să doarmă negustorii. Era o cameră cu grinzile la vedere, înțesată cu desagi. După ce intrară în cabină, solii rămaseră o vreme tăcuți ascultând zgomotele de pe punte. În urma lor se îmbarcau gălăgioși negustorii, care făcuseră popas cu o noapte înainte la Ojika. Prin hublourile cabinei se vedeau niște insulițe. Erau arhipelagurile Tashiro
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
le spună și lor. Samuraiul se ridică în picioare ca să-și alunge din minte cuvintele lui Matsuki. Coridorul ce străbătea cala era lung și încovoiat ca un arc pe partea ce forma carena vasului. Pe partea opusă se înșirau cabinele înțesate cu desagi, cabina cea mare a negustorilor, după care urmau cămara și bucătăria japonezilor. Dinspre cabinele cu încărcătură, venea miros de praf și de rogojini de paie, iar dinspre bucătărie, miros de miso. — Senior Hasekura. Nishi venise pe urmele sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
îl vedeau pe samurai, dar nu aveau puterea să se ridice și să-l salute cu o plecăciune. Unii dormeau buștean, alții se uitau pierduți într-un punct printre ochii întredeschiși. Cabina în care se țineau desagii era, de asemenea, înțesată de oameni, iar printre ei samuraiul îi văzu pe Yozō și pe ceilalți însoțitori ai săi întinși cu fața la podea. Se strecură printre trupuri și capete și îi strigă. Yozō, Ichisuke și Daisuke se ridicară cu greu, numai Seihachi rămase nemișcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
opri. Voi face precum poruncești, stăpâne. — Precum poruncesc? râse samuraiul trist. Așa ceva nu s-a mai întâmplat niciodată în neamul Hasekura. Unchiul n-are să îngăduie asta nici în ruptul capului. Samuraiul rumega în tăcere visul despre vale de adineauri. Valea înțesată de case ce păreau strivite de o forță nevăzută. Dar în vale își trăiau cu toții viața împreună, în jurul familiei samuraiului. Nu numai viața, ci și traiul lor era unul și același. Toate familiile își îngrijeau câmpurile la fel, plantau semințele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
San Pietro din Vatican așezându-se pe rânduri. Erau călugări și pelerini veniți de departe. Strânși în fața bazilicii așteptau răbdători. Prin ceața lăptoasă, mulțimea îndura aerul rece al dimineții murmurându-și necontenit rugăciunile. Când ceața se risipi, piața era aproape înțesată cu astfel de pelerini și călugări, iar pe treptele de piatră se înșiruiau tineri străjeri cu uniforme roșii și coifuri de argint ținându-și lăncile pieziș. La ora opt bătu primul clopot. Ca la un semn, clopotele bisericile din Roma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
al V-lea să înceapă slujba de Înviere. Deodată, din mijlocul mulțimii de pe partea stângă, câțiva oameni se ridicară în picioare. Săriră lângă palanchinul aflat în trecere și unul dintre ei strigă primele cuvinte pe care le auzea mulțimea ce înțesa bazilica. În acel moment, Papa, care își ridicase mâna dreaptă lângă obraz, tocmai se pregătea să facă în liniște semnul crucii. Dar întâlnind privirile stăruitoare ale celor trei bărbați aliniați sub ochii săi, își întrerupse gestul. Papa băgă de seamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ce spălau leneșe plaja. Samuraiul își îndreptă privirea înspre mare, unde în ziua aceea plutise ca o fortăreață galionul pe care se urcaseră ei. Acum, pe locul acela se întindea doar oglinda lină a mării. Pe plajă fuseseră oprite luntrie înțesate cu desagi și peste tot forfotiseră clăcași grăbiți. Acum nu mai era nimic din toate acestea. Însoțiți de slujbași, se îndreptară către templul unde înnoptaseră înainte de plecare. Nimic nu se schimbase. Egumenul templului își aminti de ei și îi conduse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
depărtare se vedea un gard din pari de bambus. Alături stăteau și aici aliniați niște pedestrași cu puști. Acest loc se numea Hokonbaru și era locul de osândă al domeniului Ōmura. Cu privirile ațintite asupra mării, Velasco mergea pe plaja înțesată de rămășițe de scoici și alge de mare risipite. Vântul îi biciuia fruntea. În largul portului se zăreau munții lini de un purpuriu palid ai insulei Hario. Valurile învolburate acopereau stâncile insuliței cu un văl de stropi ca o burniță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Scopul călătoriei În China și Birmania era s-o revigoreze, s-o ajute să vadă iar albastrul nemărginit. Se uită În sus spre nori. Satul se afla la mai puțin de un kilometru distanță, la capătul unui drum care urca, Înțesat cu margarete sălbatice Înalte de un metru și jumătate. Din senin, drumul răsună de un țipăt care-ți zburlea părul. — Ce dracu’ a fost asta? spuseră Moff și Dwight aproape În același timp. Se auzise de pe deal, din sat. —O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
și de-a latul gâtului ei, al sânilor, al abdomenului. Dintr-odată, i se strânse stomacul de dor, de tristețe, de teamă că Își rataseră ocazia. Știa foarte bine semnificația expresiei „Îndrăgostiți urmăriți de o zodie nenorocoasă“. Cerul negru era Înțesat de miliarde de stele, iar unele dintre ele desenau un model etern pentru fiecare pereche de Îndrăgostiți uniți de soartă, o constelație pe care ea nu reușise deloc să o discearnă până atunci. Fusese prea ocupată să privească În pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
azi să nu știi ce este ciudat și ce este greșit. La școală e rău, la serviciu e rău - lucruri normale. Și eu gândeam la fel. Oare nu este greșit să încercăm să ne îndepărtăm de aceste locuri cautând teritorii înțesate de spiritual? Nu pot spune pur și simplu: „Du-te la școală! Du-te la serviciu! Așa este bine.“ Cred că lucrurile decurg bine dacă în loc de negativism, avem un mare pozitivism. Altfel spus, o poveste mai mare, care să înghită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
era mai puțin sumbră decât s-ar fi așteptat Sebastianus; sfidând riscul de a se confrunta cu acte de violență din partea burgunzilor furioși și îndurerați de moartea lui Waldomar, negustorii și meșteșugarii își ținuseră deschise prăvăliile: cuptoarele și măcelăriile erau înțesate, iar șelarii, potcovarii și fabricanții de săbii lucrau intens; pe Via Pretoria și pe cele cu care aceasta se încrucișa se observau multe tarabe ale vânzătorilor de brânzeturi și de cărnuri fripte și ale negustorilor de țesături, veniți și din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și alți fugari pe drum. îndemnându-i cu un gest pe soldați să-i execute ordinul, celălalt răspunse sec. — în spatele nostru nu mai sunt decât hunii. Cu o bufnitură, porțile fură închise. Oarecum pierdut, Canzianus întoarse privirea spre mulțimea ce înțesa curtea. Dintr-o privire, înțelese că avea în față pe puțin două sute de bărbați, femei și copii, cu nu puține animale de povară și o jumătate de duzină de care felurite. Dar își dădu seama că mulți se răsfiraseră deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
se întindea între acele cohorte dezordonate și bastioanele pline de apărători, Sebastianus putu vedea în mărăcinișuri zeci de trupuri, iar altele, înnegrite și umflate, într-un stadiu avansat de putrefacție, le văzu unele înfipte în parii ascuțiți de care era înțesată panta canalului mâlos. Pentru a trece de el, asediatorii, în încercarea de a construi căi pentru a ajunge la ziduri, aruncaseră în mai multe puncte bușteni și brațe de crengi ori punți de bârne, cele mai multe rupte de pietre sau arse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
urmă - al lanțului și un bufnet tunător din afară, urmate de strigăte puternice de triumf, anunțară că puntea mobilă era de-acum lăsată. Imediat după aceea, prin poarta deschisă aproape cu totul înaintea lui Sebastianus se profilă masa întunecată și înțesată de lănci a dușmanului. Sute de oameni, sălbatici, înaintau, alergând în lumina torțelor, care aruncau reflexe mișcătoare pe armurile lor și le luminau cu cruzime chipurile strâmbate de pofta nestăvilită de sânge și jaf. Maliban îl zgâlțâi de-un braț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
forma scuturilor și după armamentul adversarilor pe care-i avea în față. Balamber constată că se pregătea să-i înfrunte pe alanii lui Sangiban. Aceștia, văzând că se apropia un nou val de atacatori, strânseră rândurile, formând o falangă țepoasă, înțesată de sulițe lungi, din mijlocul căreia se ridică un nor de săgeți, pentru a cădea apoi asupra războinicilor hiung-nu ca o grindină aducătoare de moarte. Imediat după aceea, sutele de săgeți hune, cu șuierul caracteristic și sinistru, recunoscut de toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
răgazul de a călători cu trenul până la New York, de a asista la cununie, de a înfuleca în grabă o cină și de a mă întoarce, cu coada între picioare, în Georgia. În 1942, toate vagoanele trenurilor erau doar teoretic aerisite, înțesate de poliție militară și miroseau a suc de portocale, a lapte și a whisky de secară. Mi-am petrecut noaptea tușind și citind un exemplar din Comics-urile Ace, pe care cineva a avut bunăvoința să mi-l împrumute. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
neglijat a mă informa de condițiile atmosferice din acest oraș, iar acum trebue să suportăm consecințele. Dar, nu-i nimic. Dacă reușim să abordăm un taximetru, vom ajunge repede acasă...!” Fata zâmbi acru, arătând cu mâna spre stația de taximetre Înțesată de lume. „Dacă avem șansă? Puțin probabil...! Totuși, uite ce m’am gândit. Lăsăm geamantanele la casa de bagaje iar noi să mergem pe jos. Locuiești departe...?” „Apreciez propunerea dar, dacă o vom pune În aplicare, vom ajunge acasă gatacongelați
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
rotindu-și privirile de la un braț la celălalt, exclamă, surprinsă: — Ce Întuneric e! Se ridică brusc, aprinse lumina În cameră și apoi se duse la bucătărie. Continuă, pe același ton, de dincolo de draperie: — Nu numai trotuarele, ci și străzile sînt Înțesate... Se precipită cu toții de parcă le-ar fi teamă să nu piardă autobuzul... E un furnicar pe drum... — Dar Într-o asemenea aglomerație nici autobuzul nu poate respecta un program, nu? Bineînțeles că nu, zise ea intrînd În cameră cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
de cale ferată fără barieră. Strada de dincolo de șine era singurul loc unde se putea parca În zona aceasta. Un șir de mașini păreau aliniate pînă la următoarea stradă. Majoritatea celor parcate erau camionete, lucru explicabil deoarece Întreaga zonă era Înțesată cu fabrici. CÎnd trecea cîte un tren, se ridica un praf metalic. Aici pînă și drumul părea de un roșu ruginiu. Îmi parcasem mașina la capătul străzii. M-am Întors puțin și m-am uitat peste umăr, dar persoana care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
este În construcție un tronson de șosea suspendată. Terenul se vindea și se cumpăra bine pe aici și se pare că de aceea consiliul administrativ hotărîse construirea de locuințe și extinderea satului pînă la dimensiunile actualului oraș F. Zona era Înțesată de camioane mari. Vechiul sat, unde se află locuința domnului M, ține În prezent de circumscripția numărul unu și se Întinde spre vest, mărginită de un dîmb acoperit cu tufăriș, pe partea dreaptă a magistralei. Aveți, spre exemplificare, o schiță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
unu de ani și deja mă cam săturasem încercând să asortez roz cu portocaliu. Încântată de o ocazie de a mă îmbrăca sobru, îmi scosesem cu bucurie toate bentițele și accesoriile ridicole și purtam un deux-pièces bleumarin (ce-i drept, înțesat cu stele argintii, dar asta era chestia cea mai conservatoare pe care o aveam). Mergeam de-a lungul etajului optsprezece căutând biroul domnului Roger Coaster, trecând pe lângă persoane îmbrăcate îngrijit, având un aer eficient, și dorindu-mi să pot purta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
astfel refugiaților din Guadix și Gibraltar; erau găzduiți de bine, de rău de către rude, în dependințele moscheilor sau în clădirile care căpătaseră altă destinație; în vara precedentă, stăteau chiar și prin grădini sau pe maidane, în corturi improvizate. Străzile erau înțesate de cerșetori de origini diferite, grupați uneori pe familii întregi, tată, mamă, copii și bătrâni, cu toții scheletici și având un aer rătăcit, însă adesea adunați și în bande de tineri cu înfățișări neliniștitoare; iar oamenii de onoare, care nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]