92,886 matches
-
nu cumva e vorba de un fenomen firesc, propriu tinereții "expresia modernă a acelui mal du siècle" , pentru ca tot el să răspundă că nu, că e vorba de o criză mai profundă. De Man și-a scris articolul cu puțin înainte ca epoca să se preschimbe în ceea ce s-a numit postmodernitate. O categorie care a servit pentru a autoriza ideologic această situație de fapt și în legătură cu care va trebui să ne întrebăm în ce măsură reprezintă o separare față de conceptul de modernitate
Canibalii preferă carnea tînără by Simona Sora () [Corola-journal/Journalistic/13911_a_15236]
-
contemporane... L.V. Citiți literatura - în acest moment al vieții dvs - pentru plăcerea de a citi sau mai ales pentru plăcerea de a scrie despre ce citiți? E.S. Am citit cu precădere în ultimii ani literatură subiectivă, cum am spus mai înainte. Citesc cu mare plăcere pe clasici. Îmi place din ce în ce mai mult secolul XIX și prima parte a secolului XX. Am scris în ultimii ani despre Eminescu, Creangă, Arghezi, Ion Barbu, Bacovia, Goga... Ce desfătare. Ce bucurie a relecturii și, prin contagiune
Eugen Simion: “Și criticul poate fi un Desperado” by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13901_a_15226]
-
publicată de N.T. Orășanu, la 1860, în Coarnele lui Nichipercea, și reluată peste un an în volumul Întemnițările mele politice. Cuvîntul va fi preluat cu toată lista de G. Baronzi ( în Limba română și tradițiunile ei, 1872); dar, chiar mai înainte, Baronzi îl folosește în dialogul dintre hoți din romanul său Misterele Bucureștilor ( 1862): "Smulge-i spală-varza și caro". Compusul e înregistrat de dicționarul academic ( DLR, tomul X, articolul spăla), care îi indică și alte sensuri vechi: "om laș, fricos", "om
"Spală-varză" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13931_a_15256]
-
crede că poate ghici nota personală în multe, multe cazuri. Trei sferturi din debuturi sînt produsul unei mode tematice și stilistice, nicidecum al unei vocații. Cu destulă greutate am încropit bunăoară lista de nominalizări ( am publicat-o cu trei săptămîni înainte), din care am ales cele două ( și nu trei) premii pentru cărți de debut tipărite în intervalul menționat. Sîntem convinși că premiații și nominalizații noștri sînt valoroși. Nu la ei ne-am referit în considerațiile de mai sus. Faptul că
Premiile pentru Debut () [Corola-journal/Journalistic/13921_a_15246]
-
teatru amintit. I-am remarcat și i-am apreciat întotdeauna calitățile reale, forța, mai ales, și m-am întrebat cum poate fi temperat excesul pe care îl face mereu pe scenă, îngroșîndu-și aparițiile, cum îi poate fi direcționată tocmai forța, înainte să se tranforme în șablon. Lucru amendabil și aici, la Casandra. Sigur că personajul este o tînără sălbatică, furioasă, revoltată, agresivă. Dar nu numai atît. Personajul riscă să devină schematic în tratamentul linear pe care actrița i-l aplică și
Faptul divers by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13937_a_15262]
-
s-au simțit obligate să ofere filme cu subiecte biblice. Personajul principal al celor mai multe a fost, firește, Iisus. Dintre peliculele care-l aveau ca protagonist, unele erau celebre, altele, nu. Problema e alta: persistența vechii mentalități comuniste care transformă sărbătorile (înainte, cele politice, astăzi, cele religioase) în cele mai plicticoase perioade din viața noastră. Varietatea fiind esențială pentru t.v., monocolorele programe de sărbători, indiferent ce subiect-obsesie au, sînt contrare așteptărilor telespectatorilor. Un tînăr jurnalist care scrie cronică t.v. îl
Pascale by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/13968_a_15293]
-
la constituirea noilor ierarhii, a noului canon, care trebuie reformulat. Nu știu unde sînt astăzi discuțiile privind reformularea canonului literar, dacă putem vorbi de unul sau mai multe și care sînt perspectivele unei "revizuiri" generale a valorilor, dar despre relațiile literaturii interzise înainte (din exil, din diaspora etc.) cu mediul ei natural, cu cititorii și critica de acasă, se poate vorbi cu mai multă siguranță și cu o minimă satisfacție. Într-adevăr, recuperarea materială a celor mai multe opere apărute în exil este astăzi un
Diaspora culturală by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/13947_a_15272]
-
Budapestei, care îl ține la distanță în ultimii ani, pastorul Tökes se pare că își închipuie că de Paștele din 2003 ar putea obține același succes de masă ca în perioada Crăciunului din 1989. l Evident că după acest pas înainte al extremiștilor din UDRM, extremiștii din PRM vor exulta. Dar nu cumva vor face asta pornind de la complicitatea nu se știe cît de involuntară a udemeriștilor cărora nu le-a mai rămas decît extremismul pentru a-și continua cariera politică
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13970_a_15295]
-
concepție plastică. Ceea ce n-are concepție plastică nu este artă. Domnul doctor nu cunoaște nici culoarea. Culoarea nu este suma vopselelor care se găsesc la un moment dat pe o pânză. Culoarea ca și desenul sunt arhitecturi mintale, spirituale mai înainte de-a deveni materie pe pânza de pictură. Dar asta ține de concepția operei și concepția lipsește. Culoarea nu este de-sine stătătoare, ea face corp comun cu desenul conlucrând la un echilibru înalt, echilibru emanat prin toți porii operei
Falși ambasadori by Georges Tzipoia () [Corola-journal/Journalistic/13938_a_15263]
-
văzut în el o expresie a epuizării literare a scriitorului. Nu am avut, citind romanul, același sentiment, chiar dacă și pe mine m-au nemulțumit repetările, discursivitatea, rarefierea substanței epice, resimțită pe alocuri. Sunt păcate în care Breban cădea și mai înainte, dar se răscumpăra de fiecare dată, cum o face și acum, prin forța de a-și proiecta cititorul într-un univers propriu, inconfundabil. Prin mizele mari tematice puse în joc. Prin capacitatea de a însufleți personaje. Breban este, după Marin
Putere și destin by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13955_a_15280]
-
riscă altceva: să se înfunde în mediocritate. Ar putea cel mult să facă o frumoasă carieră banală. Aceasta până când intră în scenă celălalt personaj, personajul-pereche al lui Amedeu, neînsemnatul în aparență Mârzea, el fiind acela despre care am spus mai înainte că este o prezență memorabilă a romanului. Poate fi așezat în rând cu Grobei, cu Rogulski, cu Minda și cu celelalte mari personaje ale lui Breban, înconjurat, ca și ele, de o aură stranie. Spre deosebire de măsuratul și câteodată indecisul Dumitrașcu
Putere și destin by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13955_a_15280]
-
Ilinca Taranu Francisco Ayala Născut în 1906, Francisco Ayala este considerat azi martorul privilegiat al unui secol de istorie si literatură spaniole. Opera sa a fost împărțită de critică în două etape, înainte și după Războiul Civil, separate de o evidentă schimbare de ton și atitudine. Primele sale scrieri Tragicomedia unui om lipsit de spirit (1925), Istoria unui răsărit de soare (1926), Boxerul și îngerul (1929), Vînătorul zorilor (1930) fac trecerea de la proza
Calea vieții noastre (fragmente) by Ilinca Taranu () [Corola-journal/Journalistic/13966_a_15291]
-
ai industriei, celebri playboys hîrbuiți, dictatori, neînduplecați, bătrîne stele de cinema, mari lideri sindicali căliți în luptă, cîntăreți veterani epuizați de solicitările excesive ale microfoanelor și reflectoarelor se eclipsau pentru un moment, dispăreau de pe scena publică vreo două-trei săptămîni și, înainte să se răspîndească tot felul de speculații în jurul absenței lor, erau din nou acolo, radiind de o energie regăsită ca prin farmec. A circulat chiar un zvon cum că însăși Sanctitatea Sa, îngrijorat de durerile care îl sileau să-și lase
Calea vieții noastre (fragmente) by Ilinca Taranu () [Corola-journal/Journalistic/13966_a_15291]
-
-o la reședința din Quai Bourbon 45 din Ile Saint Louis, la solicitarea mea, pentru a-mi îmbogăți imaginar lumea lui Marcel Proust. Momentul l-am evocat în cartea Destinul unei întâlniri. Marcel Proust și românii. Și cu mulți ani înainte, într-un număr al revistei "Secolul 20". Curând după revenirea mea în țară din călătoria pariziană de studii, Martha Bibescu m-a onorat cu o scrisoare, pusă sub apelativul "Chère Mademoiselle à la rose". Era aluzie la firul de trandafir
“Jurnal” din anii neutralității by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13982_a_15307]
-
reprodus de Martha Bibescu, îi exprimă perfect convingerile: "Istoria nu este decât anecdota câtorva mari oameni." Volumul este însoțit de "nota asupra ediției", datorată lui Vasile Zincenco, din care citez că Martha Bibescu "excelează în arta referinței" și de "cuvântul înainte" de Ion Bulei. Rețin de aici toate informațiile judicioase asupra istoriei noastre. Din multitudinea lor reproduc următoarele amănunte: că România "era o țară înconjurată de români", condiție impusă de granițe, față de care acționau diferit "nerăbdarea sufletească a unora, neputința altora
“Jurnal” din anii neutralității by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13982_a_15307]
-
montaj de "film artistic", cei care au mers, la Cinematecă, la lansarea unei cărți cu și despre Mircea Săucan Fantasme și adevăruri, de Iulia Blaga au aflat, de pe scenă, că Mircea Săucan tocmai a murit La Ierusalim, cu o dimineață înainte. Citești, de aceea dar nu numai de aceea -, cartea, cu o febrilitate specială. Cine a fost este - în esență Mircea Săucan? Zice autoarea în prefață: "El rămîne o figură aparte printre cineaștii români, izolat în destinul său, așa cum a fost
Lupta cea mare a lui Mircea Săucan by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13989_a_15314]
-
bine că Evul Mediu era o epocă extraordinar de înfloritoare și nu una de întunecare și stagnare, așa cum a fost prezentată în scopuri politice evidente, nu? Evul Mediu e o perioadă în fața căreia mă închin. Dar Renașterea reprezintă un pas înainte, tocmai prin anàmneza Antichității. De asemenea, revin, în sensul afirmat de dvs., și vreau să adaog activitatea lui Beethoven. La vârsta de 50 de ani, Beethoven se ocupa de o muzică pe care o puteam întâlni cu 100 de ani
Mihai Mitrea-Celarianu by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/13964_a_15289]
-
tocmai prin anàmneza Antichității. De asemenea, revin, în sensul afirmat de dvs., și vreau să adaog activitatea lui Beethoven. La vârsta de 50 de ani, Beethoven se ocupa de o muzică pe care o puteam întâlni cu 100 de ani înainte - era întoarcerea la fugă, la Bach. Beethoven era, în felul lui, postmodern! Dar asta nu înseamnă că Beethoven a reintrodus fuga. El a apelat la fugă pentru a face altceva. Ce s-a întâmplat, în artă, cu postmodernismul? Este adevărat
Mihai Mitrea-Celarianu by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/13964_a_15289]
-
dat seama de pericolul care se prezenta pentru țările din Est. Realitatea e însă cu totul alta. Postmodernismul era de fapt o reluare - une prise de conscience - a ceea ce se petrecuse și în trecut, pentru a se face un salt înainte încă și mai important. Din punctul meu de vedere, pentru a se depăși modernitatea, doar spiritul radical de modernitate ne poate duce la depășirea modernității. Cu alte cuvinte, trebuie să fim, nu moderni, ci hiper-moderni, ultramoderni, supra-moderni! În sensul acesta
Mihai Mitrea-Celarianu by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/13964_a_15289]
-
pensionar din Blanc Mesnil, la rubrica Quelques lignes, am găsit rîndurile trimise de către o doamnă sub titlul C’est bizarre ( E ciudat). Merită o integrală traducere. Iat-o: Ciudate-s toate, acum... Colțul străzii mele e mai îndepărtat decît fusese înainte și au mai făcut o pantă pe care n-am remarcat-o niciodată pînă acum. A trebuit să renunț să mai alerg după autobuz, fiindcă acum pornește mai repede decît o făcea înainte. Cred că azi se construiesc trepte mai
Cercul mincinoșilor by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14043_a_15368]
-
străzii mele e mai îndepărtat decît fusese înainte și au mai făcut o pantă pe care n-am remarcat-o niciodată pînă acum. A trebuit să renunț să mai alerg după autobuz, fiindcă acum pornește mai repede decît o făcea înainte. Cred că azi se construiesc trepte mai înalte decît pe vremuri. Iar iarna, încălzirea este mai puțin eficace decît era cîndva și... ați observat cu ce litere mici au început să tipărească toate ziarele ? Pe de altă parte, a cere
Cercul mincinoșilor by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14043_a_15368]
-
el"... Nu l-am mai întâlnit nici pe nea Ionică, din Piața Romană, bătrânelul fragil cu trupul și cu sufletul. Și el cerea milostenie, și tot fără să scoată un cuvânt. Modest, smerit, cu o iconiță în mână, puțin îndoit înainte, proptind cu șalele vizibil suferinde un stâlp. Se distingea astfel în șuvoiul lumii nesecat. Nu cred că avea vreo nădejde anume, ci o răbdare cu propriul necaz îndurând. Poate nu avea un acoperiș deasupra capului, nici vreo rudă care să
Cu mărul în brațe by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14015_a_15340]
-
treilea rînd, din pricina așezării geografice și, în al patrulea rînd, din pricina locuitorilor. Cum poate să se numească astăzi cineva Sf. Gheorghe, iată o întrebare la care dacă nu v-ați gîndit pînă acum, merită să o faceți serios de aici înainte. Cînd trec peste tine războaie, cînd morții nimănui se usucă pe marginea drumurilor și cînd auzi cum în bocancii lor umflați de lacrimi și de sînge cîntă greierii și înflorește pelinul, cînd soldații ruși vin să-și spele picioarele în
Sf. Gheorghe de Sf. Gheorghe by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13991_a_15316]
-
există o criză valorică a poeziei de azi. Mă refer la Marius Ianuș, Ruxandra Novac, Dan Sociu, Claudiu Komartin, Elena Vlădăreanu, Zvera Ion, Ștefan Manasia, Adrian Urmanov și alți autori de mare perspectivă. Ion Mircea invocă, într-un dens Cuvânt înainte, faptul că nu are încă "distanța critică necesară pentru o evaluare globală a fenomenului, fără de care nici o evaluare individuală nu e legitimă" (p. 9). Dar cum am putea aproxima, baremi, o mișcare literară, o tendință artistică, fără o prealabilă critică
Nihil sine Deo? by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10371_a_11696]
-
Augustin simțea creștinește, dar gîndea grecește. Ochii cu care privea lumea nu erau ochii unui creștin, ci ai unui filozof. Intuițiile îi rămăseseră la stadiul reprezentărilor platonice despre lume. Augustin e cazul tipic de filozof la care sentimentul o ia înainte gîndirii. Și cum gîndirea în forma ei spontană și firească este intuitivă și nu discursivă, Augustin avea să acuze simptomele unei defazări interioare de tip ideativ: imaginea pe care o avea despre lume nu putea ține pasul cu sentimentul din
Convertirea lui Augustin by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10374_a_11699]