664 matches
-
ca un cuc, înfipt roșu între ochii negri. Fără a-și îndoi genunchii, moșneagul ieși crăcănat afară. De-o vreme, târând sania de pe care un om stârnea omătul cu vârful opincilor, pe drum se apropia un căluț amărât. Scufundat în încălțări, în coada săniei călca voinicește un bărbățel. Cu nesfiită curiozitate, moșneagul ridică mustața. Când căluțul opri, omul se prăvăli de sus, de pe saci, să-și dezmorțească picioarele. Ca și celălalt, era la fel de mărunt. Amândoi aveau ochii oblici, despicați în obrazul
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
lustruiți, cu părul Încă umed, răsfoiam Frankfurter Allgemeine când am văzut-o intrând În vagon cu bicicleta aia incredibilă. Pe vremuri puteai să depistezi naționalitatea unei persoane după chip. Acest lucru s-a sfârșit o dată cu emigrația. Apoi deslușeai naționalitatea după Încălțări. Acest lucru s-a sfârșit o dată cu globalizarea. Focile finlandezilor, calcanii nemțești - nu mai vezi așa ceva. Doar Încălțăminte Nike În picioare de basci, de olandezi, de siberieni. Cel puțin din punct de vedere genetic, biciclista era asiatică. Părul negru Îi era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
printre care curg râuri de lavă, sânt munți și prăpăstii. Cine sînt? Nu-mi pot aduce aminte. Tot ce văd în fața mea e peisajul măreț și abstrus - și o Armă. Nu pot privi în jos ca să-mi văd măcar vârful încălțărilor, pe care le simt de metal. încep să alunec, cu arma în față (e un fel de caduceu înaripat), prin aceste iaduri. Nu am timp să-mi pun alte întrebări despre condiția mea. Căci apar Monștrii. Nici ei nu știu cine sânt
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
dacă nu cumva am febră, m-a întrebat de patru ori, ca și cum nu-mi auzea răspunsul și rugămințile, dacă sunt sigur că nu-mi place alt model, era mirat în orice caz, foarte mirat, încerca să-mi explice că sunt încălțări de papițoi, înțelegea încet, încet cum e cu trecerea din copilărie în adolescență, dar nu bănuia nimic despre succesul la gagici al lui Dan Anghel de la scara C care purta exact pantofi ca ăia și nici nu-și imagina ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
o după-amiază, mi-a pierit cheful după vreo zece seturi (cred că pierdeam) și am vrut să plec acasă, mi-a ascuns ghetele când eram gata să ies pe ușă, a râs cât le-am căutat, abia când am găsit încălțările în cămară, în spatele unui săculeț cu morcovi, s-a potolit și m-a rugat să mai stau; a scos dintr-un sertar niște reviste mototolite, nu cu poze, ci cu desene cu gagici goale în tot felul de poziții, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
care trimese muncitorii În vacanță de iarnă, numai brigăzile de arestați ai penetenciarului Rahova nu cunoșteau odihna. Sărmanii, Îmbrăcați rudimentar cu haine militare ce proveneau din secolul trecut, cârpite grosolan cu petice de altă culoare pe alocuri legate cu sârmă, Încălțările la fel zdrențuite, desperechiate, cu pingele improvizate din cârpe ori ziare, Îndurau vitregia dezlănțuită a iernii...! Barăcile din lemn erau construite grosolan impropiu ființei umane, unde deținuții serveau masa se prezentau deplorabil. Vântul, zăpada, pătrundea cu așa o forță În interiorul
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
să-i aducă vești dela Atena și dela șefii lui se scurse cu o Încetineală halucinantă. Avea să-și revină Însă din toropeala așteptării În momentul când maistrul Îi aduse un pachet enorm cu Îmbrăcăminte de iarnă și mai presus Încălțări puternice În perspectiva iernii ce se dezlănțuia cu asprime. Mai primi o lungă scrisoare dela Atena, dela Șeful Șantierului, dela numeroși cunoscuți În care era asigurat de tot concursul lor, având convingerea punerii lui În libertate, În viitorul foarte apropiat
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
fuseseră date aceste veșminte și - că Vocea Patru ceruse să se grăbească foarte tare, Gosseyn își îmbrăcă repede haina. După care se lăsă să alunece în "pantaloni". În timp ce-și aranja haine pe el, cei doi îi vârâră niște încălțări pe tălpi, fiecare la câte un picior. Gosseyn nu avu timp să vadă cum erau "pantofii" sau măcar să le arunce o privire. Dar, după cum se simțeau la mers, erau făcuți dintr-un cauciuc subțire, elastic; și se strângeau automat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
palmieri și o duzină de capre și cămile. Sărăcia poate fi mult mai dezolantă când o compari cu bogăția; în seara aceea, văzând cum francezii scoteau din minunatul lor automobil cutii peste cutii cu produse exotice, admirând luxul hainelor și încălțărilor lor și minunându-se în fața risipei pe care o făceau, ajunse la concluzia că viața lor era într-adevăr sărăcăcioasă. Dar ce putea să facă? Unde să meargă, chiar și în cazul în care lumea ar fi uitat de familia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
fi născut în Germania, bănuiesc că aș fi fost și eu nazist, că i-aș fi cotonogit pe evrei, țigani și polonezi, că i-aș fi lăsat pe morți să zacă sub troiene din care să li se vadă doar încălțările, că m-aș fi încălzit cu virtutea ascunsă a cugetului meu. Așa merg lucrurile. Acum că stau și mă gândesc, această povestire mai are încă o morală evidentă: Când ai murit, mort ești. Și în clipa asta îmi mai vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
este fiul meu Jorge. Julián Îi Întinse mîna, iar Jorge i-o strînse. Avea o atingere călduță, fără nici un chef. Chipul său avea dăltuirea pură și palidă conferită de faptul că crescuse În acea lume de marionete. Purta haine și Încălțări care lui Julián i se păreau romanești. Privirea lui trăda un aer de suficiență și de aroganță, de dispreț și de politețe Însiropată. Julián Îi zîmbi deschis, citind nesiguranță, teamă și vid sub acea carapace de pompă și formalitate. — E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
dacă unul dintre aceștia solicită admiterea În Templu, trebuie primit creștinește, și vedeți că aveam dreptate când vorbeam de legiunea străină. Vor purta mantii albe, simple, fără blănuri, afară numai dacă sunt de miel sau de oaie, interzis să poarte Încălțări fine, aduse pe picior, cum era moda, vor dormi În cămașă și nădragi, o saltea, un cearșaf și o pătură...” „Pe căldura aia cine știe cum puțeau...”, zise Belbo. „Cât despre putoare, o să mai vorbim. Regula mai are Încă trei asprimi: un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
zile obișnuite, peste care se pune baticul, iar fetele tinere își împletesc părul într-o coadă lungă, prinsă cu o panglică. Primăvara și toamna se poartă taioare înflorate și haine din stofe subțiri, iar în sezonul rece, haine scurte, matlasate. Încălțările purtate sunt cizmele de piele sau ghetele. Costumul bărbătesc tradițional este format din cămașă albă sau înflorată de tip tunică și cu mâneci terminate cu manșete înguste, pantaloni largi purtați în cizme din piele și o haină lungă până aproape de
Ruşii-lipoveni din judeţul Iaşi : dinamici socio-demograficoeconomice by Iacob Pavel () [Corola-publishinghouse/Administrative/91763_a_93067]
-
pământ ca un mare fluviu. VII A doua zi, primarul nu mai avea ținuta lui impozantă. Avea o figură lungă, era îmbrăcat în haine groase de catifea și palton de lână și purta o șapcă din blană de vidră și încălțări cu ținte. Lăsase deoparte ținuta de proaspăt însurățel și aerul lui sigur pe sine. Nu mai era cazul să se creadă la teatru și să joace un rol: Lysia Verhareine îi ghicise sufletul. Nu mai avea rost să-și compună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
că lumea e eternă și că e de ajuns să ne spunem că suntem fericiți ca să fim cu adevărat: Caroline, pune-ți pantofiorii verzi... Pantofiorii tăi cei verzi... De douăzeci, de o sută de ori pe zi, Caroline își punea încălțările ei micuțe în vreme ce colonelul își fuma cu un aer elegant, cu o mână moale și inele pe fiecare deget, trabucurile fetide, iar ochii săi negri alunecau pe acoperișurile din jur. Păstrez și astăzi în minte cântecul acela și scrâșnetul dinților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
și nici una pentru mine, îl întreb, pentru ce ai nevoie de toate acestea, tocmai ți-am cumpărat sandale, iar el râde fericit, este atât de fericit, încât nu vreau să distrug momentul, râd împreună cu el auzind gluma, cinci perechi de încălțări într-o singură noapte, ce recoltă frumoasă, iar dimineața mă trezesc inundată de o dezamăgire care se adâncește și mai mult, la început mă umflă toată, întinzându-mi pielea ca pe un balon, dar încet-încet, se risipește în toată casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
care le condusese la Portside, pe Pământ. Era desigur un model mai nou. Mișcă niște întrerupătoare și motoarele gemură: un sunet grav ieși din burta mașinii, transformându-se într-un bâzâit regulat. Își vârî mâinile și picioarele în mănușile și încălțările care transmiteau mișcările membrelor ei încărcătoarei. Precum un dinozaur înghețat care se trezea la viață, monstrul de oțel se ridică pe picioarele de titan, mârâi și înaintă cu un mers greoi spre marfă. Clești enormi se întinseră și intrară în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
de bani gata, îmbrăcate scump și pline de accesorii pe măsură, care au apărut ca din pământ, trăncănind în franceză și lovindu-mă peste picioare cu rucsăcelele create de designeri, pe care mamele lor le-au asortat cu grijă la încălțările sport. — Duceți-vă naibii, am spus, încercând să-mi aduc aminte înjurături în franceză. Merde, Vaffanculo - stai, asta e în italiană. Eric Cantona. Um... O profesoară cu părul pieptănat auster într-un coc, purtând una dintre acele rochii sobre fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Kir Iani... - Ce crimă? Și cum mi-ai zis? - Cum-necum, crimă de neiertat!, mă las eu purtat pe valurile antigrecismului dacoroman. Bunică-mea a ignorat cu bună-știință faptul că iuțeala de minte, limbă, mână a Grecului Își are sediul În Încălțări - cum Îi spune În grecește la opinca voastră helenică? Unchiul-văr nu merge În același pas cu mine. - De unde să știu? Nu știu grecește, nu-s grec, n-am purtat...opinci. Noi, bărbații umblam În cizme, femeile noastre În botine. - În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
porneam de-acasă cuminți și echipați, adică Încălțați. De cum părăseam satul, Înainte de a ajunge la pădure, Moș Iacob comanda: - Dezechiparea! Și ne descălțam. El de ciubotele lui Înalte, lustruite și cu toc Înalt; eu de sandalele mele. Fiecare Își lega Încălțările cu sfori dinainte pregătite, și le trecea pe umăr, ca pe desagi. Așa, da: arătai pornit la drum lung... Cum intram În Codru, Moș Iacob: - Ian te uită, băi’țălu moș’lui la-aista! I-un jugastru! Îi zicem așa, fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
cel mai căutat și mai iubit dintre toate, Bufetul. Cizmele, cu cel puțin două numere mai mari decât ar fi fost nevoie, lipăiau și clefăiau pe drum, după cum se arăta noroiul de gros ori de subțire. În fața Magazinului mițam curățat încălțările conștiincios, fără grabă, cu mișcări liniștite și cumpănite, de om care știe bine ce are de făcut. Era taman pe dos: habar nțaveam ce săți cumpăr mamei din acea uluitoare bogăție de mărfuri carețmi lua răsuflarea și mă lăsa fără
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
antiglonț atunci când e cazul. Iar hainele trebuie să mi le aleg pe criteriul comodității și utilității. Să mă simt bine în ele, să nu se murdărească ușor... Întotdeauna îmi iau adidași la mine pentru că mergem foarte mult și sunt singurele încălțări în care îți rezistă picioarele. A.N.: În afară de haine ce mai ai în geanta de deplasare? C.Z.: Chestiile de spălat, casete, șervețele umede pentru că în multe deplasări nu ai condiții pentru a face dușuri și atunci trebuie să te
TRANSMISIUNEA ÎN DIRECT by ANA-MARIA NEAGU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/861_a_1560]
-
lână. Când l-am întrebat ce erau lucrurile acelea, mi-a răspuns: „A, săracii băieți, au scos sârme de la pat, au adunat ce au mai găsit prin curte, și-au deșirat puloverele lor și mi-au făcut mie haine și încălțări”. Acasă, toți l-au așteptat, că într-o scenă de film. După patru ani de detenție era nerăbdător să se revadă cu cărțile, prietenele sale. A și pus întrebarea: „Unde e biblioteca mea ?” Când a aflat că în biroul lui
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
se va întâmpla în viața asta. Cărțile de povești de la dumneavoastră sunt încă de trebuință ; copiii noștri le-au citit și, cine știe, le vor citi poate și nepoții. Dar intrați, cred că ați înghețat, vesta dumneavoastră pare subțire, iar încălțările nu sunt nici ele făcute pentru zăpadă. Intrați ! Intrați vă rog, o să pregătesc imediat ceva cald. Adresându-se apoi lui Dragoș : Atanasie a ajuns desigur cu mare întârziere la gară ! Trenul vine la patru și el a plecat de aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
plăcere, dar am pâinea în cuptor și gâsca la fiert. Duceți-vă ! Duceți-vă ! Vă aștept la masa de prânz. O să-i telefonez și lui Ciprian să vină cu Lucreția. Dar trebuie să-i dăm doamnei Dora, adică Dorei, niște încălțări potrivite pentru drumurile și zăpada de aici. Și un cojoc sau un suman peste vesta ei subțire. Risipite pe întinderea albă, casele împodobite cu cușme de zăpadă par rupte dintr-un basm. Te-ai putea crede într-o încremenită lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]