1,244 matches
-
-n vânt nor diafan peste pământ zori spre codru să o poarte seve leac ce curg a moarte iubirii verde ascunziș așterne-mă peste frunziș 12 Octombrie 2007 ciclul ~ În valea umbrelor ~ *** Dorul Roib Mă cheamă Dorul - Roib să îl încalec și să pornim spre tărâmul elizeelor tale chemări. Truda, i-o vom hrăni cu pajiști de trupuri, îl vom adăpa în zori cu sudoarea regăsirii și-l vom veghea priponit în iatacul iubirii. 09 Februarie 2008 ciclul Ucenic în alb
DORUL de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372037_a_373366]
-
că mă păsăi! Vâzând plasa că nu o poate ajuta nimeni, de ciudă, pocni și dispăru în cele patru zări. În urma acestei întâmplări și scăpată de acea dihanie, Papelcuța nu mai ieșea din cuvântul mamei, se făcuse cuminte-cuminte. Și-am încălecat pe-o șa și v-am spus povestea așa! Și-am încălecat pe-o mătură scurtă, să trăiască cine-o ascultă! De cele mai multe ori, adormeam înainte de sfârșitul poveștii, dar mai ațipea și mama-mare, iar eu aveam grijă s-o scutur
VI. POVESTEA PAPELCUȚEI de DANIELA TIGER în ediţia nr. 2163 din 02 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372310_a_373639]
-
ciudă, pocni și dispăru în cele patru zări. În urma acestei întâmplări și scăpată de acea dihanie, Papelcuța nu mai ieșea din cuvântul mamei, se făcuse cuminte-cuminte. Și-am încălecat pe-o șa și v-am spus povestea așa! Și-am încălecat pe-o mătură scurtă, să trăiască cine-o ascultă! De cele mai multe ori, adormeam înainte de sfârșitul poveștii, dar mai ațipea și mama-mare, iar eu aveam grijă s-o scutur de umăr. N-o slăbeam... Știa trei povești mari și late, mi
VI. POVESTEA PAPELCUȚEI de DANIELA TIGER în ediţia nr. 2163 din 02 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372310_a_373639]
-
fie în sufletul nostru. Și dacă trebuie spus ceva, ar trebui spus în gând. În sensul că, neștiind de unde vii și nici încotro te duci, păstrezi acea scânteie divină din tine, și în acel timp binecuvântat nu mai poți fi încălecat nici de doctrine, nici de ideologii și nici de interese economice. Pentru că stăpânul tău suprem, în sensul bun, este acest mare anonim căruia îi spunem Dumnezeu. Și atunci multe lucruri s-ar anula, și iată, în acest fel, este un
ARTICOL – LA CARTEA MAESTRULUI DAN PURIC DESPRE “OMUL FRUMOS” de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 10 din 10 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372266_a_373595]
-
în soare într-o duminică frumoasă departe de asfaltul încins al orașului. Își trecu degetele prin par,ofta...o mai privi o secundă lungă...apoi fluiera ușor. Sub privirile ei uimite,calul apăru alergând ușor și dintr-un salt el încalecă. Aproape că zâmbi. Zâmbi și el...cu ochii întrebători. "-Ai cal...avea vocea ușor răgușita ...și el îi simți rezonanță până la cele mai ascunse corzi ale sufletului lui de bărbat singur.Prea singur...și de prea mult vreme. Începu să
POVESTE DE DRAGOSTE(1) de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371188_a_372517]
-
Acasa > Strofe > Ritmuri > BIDIVIUL TIMP...AUTOR MIHAI LEONTE Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 215 din 03 august 2011 Toate Articolele Autorului BIDIVIUL TIMP... Încalec pe bidiviul timp, Căci el sigur merge înainte, Nu-mi cere nimic în schimb, Nici măcar să fiu cuminte. L-am potcovit pe bidiviu, Cu mult frumoase amintiri, Pe care le păstrez, le știu, Ale vechilor și noilor iubiri. Cu bidiviul
BIDIVIUL TIMP...AUTOR MIHAI LEONTE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 215 din 03 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371269_a_372598]
-
și-ntr-o jumătate de oră era în Culme, unde a găsit calul înfășurat de-un tufan. L-a desfăcut în grabă și, făcând colac funia pe care a prins-o de oblâcul de la șa, abia a reușit să-l încalece. Îmboldindu-l fără milă în coaste cu tocurile cizmelor, l-a făcut numai spume până a ajuns în Vâlceaua Bejanului, unde i-a dat drumul prin pădurea de goruni. Cum vremea era atât de urâtă, că niciun câine nu te
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA A DOUA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 959 din 16 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/344726_a_346055]
-
de fistic oferă 24% din doza zilnică recomandată de vitamina B6. Atenție: vitamina B6 se elimină în circa 8 ore de la servirea mesei. Așa că nu vă despărțiți prea repede de punga de fistic. Țineți-o tot timpul aproape! Și am încălecat pe-o șa și v-am spus povestea așa! Iar dacă tot a venit vorba despre povești, pentru a vă trezi curiozitatea cu privire la porția următoare de curiozități , vin acum cu una caldă și cu alta rece: Unde, peste mări și
FISTICUL de VITALIE BURIAN în ediţia nr. 2132 din 01 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344846_a_346175]
-
ha!... rânji împielițatul și se transformă într-un balaur fioros și aruncă asupra lor o flacără care-i răsturnă de pe cai. O parte din însoțitori își pierdură viața în chinurile sălbatice ale focului. În disperarea lor, cei rămași în viață, încălecară armăsarii speriați pe care abia îi mai struneau și o luară la vale orbecăind prin întuneric pe drumul de întoarcere. Coborâră din munți pe drumeagul ce duce spre codru. Negura nopții și urletele sinistre ale duhurilor rele îi înspăimântară, iar
SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 842 din 21 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345942_a_347271]
-
din nou și mai furios de parcă vroia să-i spună ceva. Pătru de această dată își scutură capul, se frecă la ochi și în cele din urmă înțelese mesajul. Roibul era salvarea sa! Acesta îl îndemna de zor să-l încalece căci el știe drumul de întoarcere. Treptat crepusculul învălui întinderile. Trecuse destulă vreme de când se învârtise ca un nebun în jurul copacilor pierzând orice orientare în timp și spațiu. Încălecă în grabă și se lăsă purtat de armăsar la voia întâmplării
COMOARA BLESTEMATĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1060 din 25 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347246_a_348575]
-
Roibul era salvarea sa! Acesta îl îndemna de zor să-l încalece căci el știe drumul de întoarcere. Treptat crepusculul învălui întinderile. Trecuse destulă vreme de când se învârtise ca un nebun în jurul copacilor pierzând orice orientare în timp și spațiu. Încălecă în grabă și se lăsă purtat de armăsar la voia întâmplării. Acesta ieși în grabă din pădure cu noaptea pe urmele sale. Referință Bibliografică: COMOARA BLESTEMATĂ / Ion Nălbitoru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1060, Anul III, 25 noiembrie 2013
COMOARA BLESTEMATĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1060 din 25 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347246_a_348575]
-
din nou și mai furios de parcă vroia să-i spună ceva. Pătru de această dată își scutură capul, se frecă la ochi și în cele din urmă înțelese mesajul. Roibul era salvarea sa! Acesta îl îndemna de zor să-l încalece căci el știe drumul de întoarcere. Treptat crepusculul învălui întinderile. Trecuse destulă vreme de când se învârtise ca un nebun în jurul copacilor pierzând orice orientare în timp și spațiu. Încălecă în grabă și se lăsă purtat de armăsar la voia întâmplării
COMOARA BLESTEMATĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1060 din 25 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347253_a_348582]
-
Roibul era salvarea sa! Acesta îl îndemna de zor să-l încalece căci el știe drumul de întoarcere. Treptat crepusculul învălui întinderile. Trecuse destulă vreme de când se învârtise ca un nebun în jurul copacilor pierzând orice orientare în timp și spațiu. Încălecă în grabă și se lăsă purtat de armăsar la voia întâmplării. Acesta ieși în grabă din pădure cu noaptea pe urmele sale. Referință Bibliografică: COMOARA BLESTEMATĂ / Ion Nălbitoru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1060, Anul III, 25 noiembrie 2013
COMOARA BLESTEMATĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1060 din 25 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347253_a_348582]
-
deschide tocmai când ultimele raze ale soarelui incendiază frunțile de piatră ale masivului. Odată cu căderea amurgului, vânătorii poposesc într-o poieniță pe marginea râului. Este dimineață. Razele soarelui inundă regatul munților. Vânătorii de vampiri în frunte cu cei doi căpitani încalecă și pornesc la drum. Se strecoară printre trunchiurile brazilor pe piatra dură a muntelui din care ies scântei la contactul cu potcoavele copitelor. Pe alocuri grohotișul se pogoară la vale. Zările se deschid din nou. Ies din pădurea de rășinoase
REGATUL LUI DRACULA (IV) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347341_a_348670]
-
vampirii sunt răpuși. Oștenii îi aruncă în coșciuge și îi acoperă cu pământ. Odată treaba terminată vânătorii se privesc unii pe alții cum sunt mânjiți de sângele împroșcat de la vampiri. CĂPITANUL SASU: Să căutăm un izvor să ne spălăm. Oștenii încalecă și se pierd în pădure. INT. / SALONUL DIN CONAC / ZI În interior, în salonul de oaspeți, pătrunde căpitanul Arnăutu. Boier Ciocoiu îl întâmpină cu brațele deschise. BOIER CIOCOIU: Ei căpitane, cum a fost? CĂPITANUL ARNĂUTU:(morocănos) Un adevărat măcel. BOIER
REGATUL LUI DRACULA (III) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1120 din 24 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347368_a_348697]
-
sunt întotdeauna derutată. Pe Jara, îl vezi de-a lungul zilei îmbrăcat în SARONG, peste care ia o cămașă ușoară fără să și-o încheie la nasturi, eventual îi leagă colțurile de jos într-un nod și asta atunci când își încalecă bicicleta și pleacă la cumpărături sau mai știu eu unde are treabă. Sarongul este un sac liber la ambele capete, cu circumferința dublă față de a corpului său. Îl fixează într-un nod, pe care m-am străduit să îl învăț
LACRIMA DIN OCEAN, CAP 3 de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 753 din 22 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348766_a_350095]
-
și-ntr-o jumătate de oră era în Culme, unde a găsit calul înfășurat de-un tufan. L-a desfăcut în grabă și, făcând colac funia pe care a prins-o de oblâcul de la șa, abia a reușit să-l încalece. Îmboldindu-l fără milă în coaste cu tocurile cizmelor, l-a făcut numai spume până a ajuns în Vâlceaua Bejanului, unde i-a dat drumul prin pădurea de goruni. Cum vremea era atât de urâtă, că niciun câine nu te
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
prea plină: mare, încărcată până la refuz de dureri. Fiindcă omul chiar dacă are de toate, totuși nu este fericit. Pe bună dreptate: pentru că nu știe că este fericit. Și esența vieții nu este să „fii “, ci să știi că „ești“ fericit. Încălecat pe Roib, calul amintind de Pegas, per¬sonajul cărții a galopat spre insula dorințelor. O fabulă cu iz istoric și politic, în acest context, dezvoltă autorul. Călătoria personajului se oprește pe „Insula dăruiri și binefacerii depline“, unde „Darius a devenit
PLANETA INSULARĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 910 din 28 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346189_a_347518]
-
ori umilința locului cel de pe urmă, prefăcut în locul dintâi ? Nu știu să aștepte. Dau buzna. La « volanul puterii » - spune autorul. « Pe spatele bătrânilor / dați afară cu acte din casele lor » - noii adami cu cefele groase, cu gușe atârnând inestetic, ne încalecă fără de șei, strivindu-ne-n pinteni. O, tempora ! O mores ! Poetul scrie și urlă. Scrie și sângerează. Scrie și plânge. Scrie și inima-i cântă. Scrie, scrie, scrie, el e cronicarul vremurilor de pe urmă. Cronicarul apocalipsei. Cuvintele sunt pentru autor
RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 654 din 15 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346419_a_347748]
-
nemurirea vis și gazdă. Eu mai vin la voi pe drumul învierii Renăscând pe culmi efectul Crist, Sângele meu colorează clipa înserării Și-adorm sub iarbă îngândurat și trist. Moartea mea-i un efort de vise Când trec prin istorie încălecând un cal Să apăr timpul țării care vine, Căci moartea nu-I un asalt final. De România mea îmi este dor Și de înțelepții mei părinți Când în visul vostru mă strecor Și -n nopțile surorilor cuminți. Vă scriu în
SCRISOAREA EROULUI CĂTRE AI LUI, POEM DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 808 din 18 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345321_a_346650]
-
măcar cum te cheamă, dacă pleci,/ spune-mi măcar cum te cheamă.” Astăzi Nichita ar fi fost la 80 de ani un moș de poveste cu o barbă ca a lui Homer. Dar s-a dus de tânăr... „ Eu voi încăleca/ pe un armăsar alb/ și-mi voi agăța ploile,/ cercel sunător la ureche, /să mă auzi când trec.” Te auzim mereu Nichita! Trecerea ta e o frumoasă primăvară peste frunțile noastre. Ion Ionescu- Bucovu Referință Bibliografică: MEDALION LIRIC- NICHITA STĂNESCU
MEDALION LIRIC- NICHITA STĂNESCU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 819 din 29 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345475_a_346804]
-
lunca, măine să se mute pe lângă casă, în delniți. Se apropia ora prânzului sub arșița soarelui, ei căutau să iasă toți într-o margine de luncă, sub pruni, la umbră, pentru masa de prânz . Odată pusă povara pe cal, Ana încălecă și plecă, așa cum făcea în fiecare zi, spre câmp, unde tatăl ei îi văzu pe Cornel și Pătru că ieșiră în marginea luncii, dar și dispărură. „Or fi pe-acolo , prin tufe, gândi el„. Ana înaintează liniștită pe drumul șerpuit
OGLINDA VENEȚIANĂ de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2244 din 21 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376789_a_378118]
-
încremeni. - La câteva sute de metri în față te așteaptă, de secole, cetatea și castelul principelui Pătru Valdescu al cărui urmaș ești! - răcni luând iarăși înfățișare de om. - Ridică-te odată și urmează-mă, idiotule! Pătru, înspăimântat de furia diavolului, încălecă armăsarul și-l urmă docil. După vreo sută de pași, printre niște stânci și trunchiurile copacilor, zări la lumina lunii o construcție impunătoare. Pe moment un fior îi săgetă șira spinării, întrebându-se dacă n-a ajuns cumva la poarta
XI. CASTELUL BÂNTUIT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1414 din 14 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376823_a_378152]
-
o piatră și descoperi ceva de metal. Atunci mai scoase încă una și descoperi o lădiță. „Aici erai ascunsă micuță comoară!” și fără s-o mai deschidă, o luă sub braț și coborî treptele scării întortocheate. Ajuns în curtea castelului, încălecă, și aruncând o ultimă privire înapoi spre grandiosul castel năpădit de liane și bălării, luă calea de întoarcere spre casă. Referință Bibliografică: COMOARA BLESTEMATĂ - XI. Castelul bântuit / Ion Nălbitoru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1414, Anul IV, 14 noiembrie
XI. CASTELUL BÂNTUIT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1414 din 14 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376823_a_378152]
-
eram atent! - râse Aghiuță. - Ce faci bre? Intri neinvitat în casa omului? - Scuze, dar răspund cu pielea de siguranța ta! - Ha, ha! Cine-mi este bodyguard! Dracul! - Pardon! Domnul dracu! Ștefan se îmbrăcă ca la armată! După câteva minute își încălecă armăsarul și ieși pe poartă cu acel bărbat exagerat de înalt de parcă avea picioroange. Ștefan alerga călare pe murgul său pe ulițele satului și apoi luă muchia colinei. Dracul fugea alături de el, dar deodată îl văzu cum sărea ca un
COMOARA DIN PĂDUREA ALBASTRĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376802_a_378131]