1,681 matches
-
restaurantului, cu telefonul aproape, cu inima strânsă. Îmbrăcase o rochie alb-negru, mulată și un blaizer asortat deasupra. Totul era nou. Până și pantofii îi încălțase pentru prima oară. Străbătuse drumul printre blocuri susținută de Mona. Pantofii, puțin mai largi, se încăpățânau să iasă din picioare, iar ea se încăpățâna să ajungă încălțată la restaurant! Îi apelă, pe rând, pe toți invitații. Era vineri seara, dar numai ea avusese program scurt la serviciu. Se hotărî să intre. Plouase cu o seară înainte
ANIVERSARE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2057 din 18 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382342_a_383671]
-
o rochie alb-negru, mulată și un blaizer asortat deasupra. Totul era nou. Până și pantofii îi încălțase pentru prima oară. Străbătuse drumul printre blocuri susținută de Mona. Pantofii, puțin mai largi, se încăpățânau să iasă din picioare, iar ea se încăpățâna să ajungă încălțată la restaurant! Îi apelă, pe rând, pe toți invitații. Era vineri seara, dar numai ea avusese program scurt la serviciu. Se hotărî să intre. Plouase cu o seară înainte. Când stabilise rezervarea, i se spusese că va
ANIVERSARE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2057 din 18 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382342_a_383671]
-
simt. Au nevoie de ajutor. Tu nu auzi cum cer ajutorul? Am învățat glasul florilor din copilărie. Trebuie să le iei de aici cât mai repede. Bolnavul X: Florile vor rămâne lângă patul meu până ce o să fiu externat. Florian: Te încăpățânezi prost. Nu vrei să mă asculți deloc. Bolnavul X: De ce te-aș asculta? Nu te cunosc. Florian: Într-o oarecare măsură ai dreptate. (În salon intră medicul.) Medicul: Cine v-a dat voie să vă ridicați din pat? Nu aveți
DE CE SE OFILESC FLORILE CÂND LE ATING? de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382280_a_383609]
-
Eu sunt vinovat. Bolnavul X: Nu are nicio legătură acestă problemă cu tine. Florian: Nu ai înțeles nimic. Din copilărie încerc să mă eliberez de povara morții florilor și nu reușesc. Sunt captivul unui fenomen straniu. E ca și cum viața se încăpățânează să fugă de mine, pentru că-i sorb energia. Sunt prins într-o carapace și de acolo ademenesc clorofila. Bolnavul X: (privind florile): Nu-și revin. Sunt din ce în ce mai afectate de uscăciune. (Se aude forfotă de pe coridorul spitalului.) Bolnavul X: Atâta gălăgie
DE CE SE OFILESC FLORILE CÂND LE ATING? de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382280_a_383609]
-
cânta, niciun foșnet nu deranja frunzele copacilor ce se înălțau demn și admirabil jur-împrejur. Se înălțau, printre rădăcinile încleștate în pământ, ciupercile incolore, unele smulse din visul scurt al existenței lor efemere, de foamea nestăpînită a urșilor bruni. Se mai încăpățânau să răsară printre trupurile căzute ale copacilor și clopoței, îndulcind verdele crud al pădurii. Mira se oprea des. Oboseala fizică însă nu o copleșea. Avea nevoie și de efortul acestui drum, pentru a se liniști. Rămânea, deseori, în urma familiei ei
MUNTELE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2046 din 07 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382340_a_383669]
-
în: Ediția nr. 2022 din 14 iulie 2016 Toate Articolele Autorului A fost demult, tare demult. Era în primăvara care venise brusc , neanunțată, încă mai erau petice de zăpadă, era în anul în care iarna, nu se dădea dusă. Se încăpățâna să reziste prin locurile umbrite,îmi amintesc că în ziua aceea, primăvara, mândră, frumoasă, cu ghioceii înfloriți prinși în păr, a bătut în fereastră, iar razele soarelui ne încălzeau. A venit primăvara!. Izgonită, umilită, cu inima topită de căldura sufletor
IUBIREA PENTRU...II de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2022 din 14 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383903_a_385232]
-
vreme; că poți înțelege durerea cuiva, dar nimeni și niciodată nu poate simți durerea altuia, oricât de mult ar încerca. Melania o întâmpinase cu aceeași amabilitate pe care i-o cunoștea, însă cu toate acestea, discuția pe care Sonia se încăpățânase până atunci să și-o imagineze catarthică, eliberând-o de spaima care se dezlănțuise acaparându-i și sufocându-i întreaga ființă sub tentaculele ei nevăzute, trena. După câteva încercări superficiale și nereușite de a face piruete pe gheața atât de
REFLEXII de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383837_a_385166]
-
dintr-o zonă neoprotestantă, este folosită pentru a stigmatiza un anumit segment al populației pelerine, și nu numai, și este asociată și cu o anumită stare de obscurantism spiritual, cu o Românie care nu vrea să se modernizeze, care se încăpățânează să creadă. Stigmatul, în general, este folosit în scopuri sociale, pentru a-i separa și izola pe oameni. Marea problemă este că Biserica nu poate interzice accesul mass-mediei la pelerinaj, deși pe teren mi s-a întâmplat să văd lucruri
PELERINAJUL – O CĂLĂTORIE SPIRITUAL – DUHOVNICEASCĂ DE LA MOARTE LA VIAŢĂ, DE PE PĂMÂNT ÎN CER... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1385 din 16 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383827_a_385156]
-
Acasa > Stihuri > Reflectii > ACROBAȚI PE SFOARA DESTINULUI Autor: Mihai Manolescu Publicat în: Ediția nr. 1912 din 26 martie 2016 Toate Articolele Autorului Născuți sub zodii și sub astre, Noi ne-ncăpățânăm ades’ Să căutăm un înțeles Trăirii și menirii noastre. Ne zbatem pentru viitor, Pentru un drum mai bun în viață, Dar suntem numai o paiață Ce pune un scenariu-n rol. Și vom spera, a câta oară, Că vom avea
ACROBAŢI PE SFOARA DESTINULUI de MIHAI MANOLESCU în ediţia nr. 1912 din 26 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383386_a_384715]
-
îl putea ierta. -Nu, am văzut în orfelinat ce înseamnă banul și puterea lui. Cu puținii mei bănuți adunați din spălatul parbrizelor puteam mitui pedagogii și bucătăresele. Tentația a fost mare, unchiul a încercat, poate chiar reușea dacă nu se încăpățâna bunul meu prieten-Gilă a prins mâna avocatului-să le dea planul peste cap. Florea a primit o lecție, dacă nu era Crinuța, nu m-aș fi gândit ca aceea femeie tot timpul vopsită pe față să aibă atâta suflet,- să-l
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ XIV de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382778_a_384107]
-
-mi placă atât de mult întocmai pentru că mi-ar fi spus cel mai multe despre ea, așa cum n-am reușit să găsesc vreo persoană care să-mi spună mai multe despre ea, față de persoana ei, desigur. Dacă ea s-a încăpățânat atât de tare ca sunt într-un anumit mod..dar, iată, acum a dat de tasu , față de cum ma vedea pe mine. Am mai strigat, chiar dacă la început mi se părea ciudat, mai ales glasul meu de un gâjâit.. M-
FILE DE JURNAL de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385274_a_386603]
-
preconcepția că e musai să fii dușmănit - fiindcă altfel viața n-are valoare. Sigur, mi-au spus că vindeci pe cel cu duhul zdrobit, dar au omis să-mi descopere anumite detalii cu privire la tranzacțiile Tale financiare - dezastruase, pe care te încăpățânezi să mi le bagi pe gât, doar așa, ca să mă faci să mă simt vinovat: că adică aș avea musai nevoie de aur curățit prin foc, de haine (albe) și de alifie pentru ochi; toate achiziționate la un preț nebun-
INSULA CUVINTELOR DE ACASĂ (1) SĂBIILE DUHULUI (STIHURI) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385339_a_386668]
-
De la Machiavelli încoace, scopul tot scuză mijloacele, hoțul strigă într-una hoții, Bulă se încăpățânează mereu să o treacă pe babă stradă cu forța și, în general, cam cine zice ăla e. Am mai scris și în alte rânduri despre reguli și interese și despre cum se suspendă principiile și măsură atunci când e vorba de
Scopul chiar scuză orice mijloace? [Corola-blog/BlogPost/92429_a_93721]
-
orice competiție deoparte și recunosc, că de, n-au de ales, că tot la Cluj e inima Ardealului: „Cluju’ îi ăl mai fain din Transilvania! Așteptăm cu maxim interes majoratul vostru! Antena 1 Cluj, sunteți frumoși, puternici și profesioniști. Vă încăpățânați să renașteți și să arătați că sunteți o echipă frumoasă și nemuritoare. Să nu-i uităm pe cei de la Slobozia, Arad și Timișoara, alături de care NOI, Antenele locale, am reușit să rămânem alături de dumneavoastră, cei din fața televizoarelor. Astăzi e ziua
Antena 1 Transilvania: ÎN TULBURĂTOAREA EXPEDIŢIE A CONTEMPORANEITĂŢII [Corola-blog/BlogPost/92440_a_93732]
-
este în prezent, sub media europeană care este de 30%. Dacă avem în vedere doar pădurea ecologic funcțională, acest procent este de numai 24%, sub cel optim de 40%. Din acestea, o bună parte, retrocedate unor proprietari ce adeseori se încăpățânează să nu înțeleagă și să nu respecte principiile ei de funcționare și gospodărire, sunt agresate și brăcuite, tocmai datorită acestui fapt, fără un minim discernământ. În contextul tendinței de diminuare a fondului forestier, pornită odată cu progresul societății, generat în mare
Pădurea românească. Trecut, prezent şi viitor în conştiinţa poporului român [Corola-blog/BlogPost/92990_a_94282]
-
care câștigă teren. William Blacker învață de la gazdele sale - un cuplu de țărani demni și respectați - nu doar limba ci și dedesupturile vieții lor simple, patriarhale, ci și acele lucruri care nu se transmit conștient, dar pe care el se încăpățânează să le formuleze în cuvinte, spre amuzamentul celor din jur. O face, în parte pentru că asta știe să facă cel mai bine - să scrie - și în parte pentru că simte că dacă n-o face el, n-o va face nimeni
Drumul fermecător, cronică la cartea Along the Enchanted Way – A story of Love and Life in Romania, autor William Blacker [Corola-blog/BlogPost/92969_a_94261]
-
de pensionari făcând, în acest sens, în nenumărate rânduri, presiuni asupra lor și transmitandu-le amenințări. în timp ce persoanele cărora eu le-am oferit adăpost chiar nu au unde să locuiască, Lucian Cornescu, ce deține și alte proprietăți imobiliare locative, se încăpățânează să își atingă scopul. Ca urmare, este de bănuit că tot el a declanșat acest fals subiect mediatic pe care jurnaliști neexperimentați sau poate “interesați”, l-au propagat agresiv, confirmând, din păcate și în acest caz, calitatea publicațiilor sau posturilor
Când jurnalismul este lipsit de deontologie [Corola-blog/BlogPost/93493_a_94785]
-
cu o dansatoare, Într-un loc dubios. Între timp, după o clipă de nemișcare absolută, femeia Își mișcase capul, lăsându-și privirea să alunece peste chipurile bărbaților aflați la masă. Cel din urmă Îl fixă pe Dante, care, dimpotrivă, se Încăpățâna să Încerce a privi În gol, străduindu-se să ignore forța acelor ochi care Îi străpungeau. Dar fără patimă, ca și când dânsul ar fi fost o piesă de mobilier din Încăpere. Și totuși privirea femeii nu se urnea. Cu Încetineală, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Bisericii În această chestiune rămăseseră Încă fără răspuns. Meșterul Ambrogio simpatiza cu Imperiul. Cu numele Beatricei pe buze. Un nume care putea explica atâtea alte lucruri. Inclusiv prezența unui inchizitor Într-o morgă. Dar ar fi fost inutil să se Încăpățâneze să Îl interogheze pe Noffo Dei când i se putea adresa nemijlocit stăpânului acestuia, cardinalul de Acquasparta, legatul pontifical la Florența. 11 În aceeași zi, după-amiaza Nunțiatura pontificală era găzduită cu mărinimie pe cheltuiala Comunei Într-o aripă a mânăstirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
nevoie de mai multe detalii pentru a lua o inițiativă atât de gravă, mai cu seamă față de o femeie de stirpe regală. Noffo Dei avea din nou fruntea acoperită cu picături de sudoare. — Iarăși cu legenda fiicei lui Manfredi... Ești Încăpățânat precum catârii din ținutul dumitale. Ți-am spus că nu această acuzație i se aduce femeii. Dante Îl fixă cu un zâmbet sarcastic. — Văd din cuvintele domniei tale că afirmația mea nu te surprinde. Atunci, de vrei să Îți fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
marile oceane. Dar mai apoi exista și un dincolo, imens. Dante observa semnele cu pupilele mărite și compara alegoria de pe zid cu exactitatea reprezentării din fața lui. Așadar, anticii avuseseră dreptate atunci când numiseră fluviu ceea ce intelectul pitic al contemporanilor lui se Încăpățâna să creadă a fi un ocean. Era, Într-adevăr, un fluviu, masa aceea de apă care se Întindea spre Apus, aparent nesfârșită. Pe hartă era Însemnat limpede malul celălalt, o cărare de pământuri, de insule și de golfuri ce mergea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
să le pun În vedere să nu fim deranjați. Mă Înșel cumva? - Deloc, dimpotrivă. Și mă bucur că faci progrese rapide: Începem să ne Înțelegem... Mda, simțise ironia și Încerca să mi-o Întoarcă, În pofida faptului că, la suprafață, se Încăpățâna să afișeze aceeași sobrietate țeapănă și mohorâtă, agresivă chiar. Pentru nimic În lume În acele momente n-aș fi conceput că Adam Adam vorbea cât se poate de serios și, mai cu seamă, de pătruns de ceea ce spune. Am realizat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
a vieții mele. Minutele se scurgeau cu lentoare aproape materială, iar tot ce reușeam era să mă afund tot mai tare În necunoscut și să ramific la nesfârșit noianul de Întrebări care mă asaltau. Mi-am dat curând seama că, Încăpățânându-mă să deduc unde mă aflam și de ce, n-aveam șanse să ajung la vreun rezultat: povestea nu se lăsa abordată frontal, iar perseverența pe calea logicii curente nu-mi servea la nimic. Un lucru e sigur, am oftat: de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
de deasupra ușii respective să difere sensibil de negrul compact al celorlalte. M-am apropiat și, timp de câteva zeci de secunde, am rămas indecis și temător În fața intrării. Prin amestecul febril de gânduri care-mi asaltau creierii, unul se Încăpățâna să revină, deși rațiunea care-mi mai rămăsese insista să-l alunge Înapoi În improbabilul din care țâșnea: poate că ușa era deschisă. De ce nu? Până la urmă, m-am hotărât să Încerc - n-aveam nimic de pierdut, În fond. Drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
fi: accidente, coincidențe, excepții, pure Întâmplări. Ceva nu mergea, totuși. Mai Întâi, erau prea multe, chiar și pentru un spațiu atât de vast cum este ceea ce numim istoria universală. În al doilea rând, și cel mai important Însă, pe măsură ce mă Încăpățânam să găsesc legături, similitudini sau măcar asemănări parțiale Între fenomenele cu pricina, am realizat cu uimire că numitorul lor comun, elementul care le unea subteran era tocmai coloratura, cum să zic?, pozitivă a tuturora, faptul că, În mod indubitabil, ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]