1,625 matches
-
mă simt ca un trandafir, și mă usuc pe picioare de dorul inimii, care simt că n-o mai am întreagă ci este doar o jumătate de inimă. Au fost anii în care mi s-a părut că refuz cu încăpățânare ca cineva să pășească în viața mea! Ani în care n-am permis ca omul visului meu, să mă înțeleagă, să mă iubească așa cum sunt eu, copilăroasă cu lumea, cu lacrimi și cu bunătatea inimii care știe să împartă, chiar dacă
OMUL DIN VIS... de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1255 din 08 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365453_a_366782]
-
S-o iau de pe cer că-mi vine!... -Nemișcată zici, bădie? Mișcă parc-ar fi piftie, Poate tu ai, cine știe ... Mămăligă sub chelie(?!) Fugi de-aci cu-așa prostie Și de-o vrei, a ta să fie!... -Doamne, ce-ncăpățânare În grădina Ta cea mare! Nu mă crede nici să moară Că e Luna-n cer de-aseară, Chiar de-i cade-n cap acuma Ea o ține ... ca nebuna! -Să te cred? C-așa vrei tu? Că mă doare
CONTRAZICERE (FABULǍ) de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1004 din 30 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365126_a_366455]
-
La “profesională” cu el, să învețe o meserie ... - Ai auzit mă.. și-n glasul Mitrului se simțea cât de colo amărăciunea. Încercase și el să-l convingă că mult mai bună este o meserie, fără succes însă lovindu-se de încăpățânarea lui. - De ce ne mai întrebați pe noi ce dorim să facem dacă tot voi hotărâți în cele din urmă? Dacă este să mă lipsesc de ceea ce doresc eu, atunci mă lipsesc și de ceea ce doresc alții! - Și ce vei face
IV. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2022 din 14 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365161_a_366490]
-
duc acasă la părinții tăi! - Și ce dacă? În cel mai rău caz, mă aleg cu o bătaie bună! - Îmbracă-te. Să mergem! A fost gata în mai puțin de un minut, vreme în care cei ce-l susțineau în încăpățânarea sa au trecut în tabăra adversă. Cu toții îl sfătuiau acum să cedeze. Mănușa fusese aruncată însă. Făcându-și calculele, ajunsese la concluzia că la ora la care urmau să sosească la el acasă, nu ar mai fi fost nimeni de
VII. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365164_a_366493]
-
ei, având mintea plină de fantasme erotice, dar greșise enorm, fără de voie. Se lipise de sufletul ei; un suflet plin de amărăciune. Nu se lăsa sărutată, nici măcar fugar dar zilnic îl aștepta ca pe o tămăduire. Fiecare rămânea, cu o încăpățânare de neclintit, în ale sale. Îl purta până în preajma locurilor unde avea întâlniri numai de ea știute, îl lăsa la câte un colț de stradă după care revenea senină spunându-i: - Să mergem! Dacă era curios și o urmărea pe
IX. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2048 din 09 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365166_a_366495]
-
fi ordonat, civil vei arăta jalnic ! Nici bătrânului Pascal nu avusese scăpare de observațiile subofițerului. Insistase în repetate rânduri să-și înțolească subordonatul cu o uniformă nouă, că doar avea de unde, dar în cele din urmă ajunsese să-i înțeleagă încăpățânarea ; locul lui era doar în civilie, aici era doar în trecere așteptând trecerea timpului. A primit învoire pentru a-și cumpăra ținuta de civil. După ce a văzut toate ofertele a optat pentru pantalon și sacou completate de un pulovăr asortat
XVIII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2127 din 27 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366380_a_367709]
-
cartea editată împreună, Dezvoltarea comunitară și incluziune socială în perspectivă socio-economică, Ed. Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, 2011) și o solidă prietenie. Privind contemplativ, realizez că au trecut zece ani de când m-am dedicat cercetării limbajului natural. Caut cu încăpățânare răspunsuri la nenumăratele întrebări din mintea mea, cred că și a multora dintre dumneavoastră, cu privire la înțelesuri asupra normalității. De orice natură ar fi ea. Normalitatea a devenit cârligul rezistenței și al speranței. Dacă nu a noastre, poate a copiilor noștri
TAINA SCRISULUI (17) – SCRISUL MĂ FERICEŞTE de DANIELA GÎFU în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365577_a_366906]
-
la suprafață lângă zidul sacru al templului luminii?!... Răspunsul era, din păcate, unul evident și lesne deductibil: NIMENI. Românul îngropat în pământul altei patrii a devenit, iată, deja poveste. Dar o poveste neasemuit de tristă, care se tot repetă cu încăpățânare la infinit. Căutarea forțată politic a lânii de aur în cu totul și cu totul alte spații culturale îndepărtate de matca ancestrală a poporului lor a însemnat pentru mulți, nu numai pentru Luca, o dramă reală, pe care nimeni nu
ROMÂNUL ÎNGROPAT ÎN PĂMÂNTUL ALTEI PATRII de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365583_a_366912]
-
calmante ci medicamente pentru plâns. Să plângi pentru a te despresura de durere cu lacrimi izbăvitoare pentru sănătatea ta, pentru a-ți păstra mintea sănătoasă într-un corp mai mult sau mai puțin sănătos. Devastatoare nu este moartea Mitrului ci încăpățânarea lui Albert de a nu vărsa nici măcar o lacrimă la câpătâiul acestuia și nici pe ultimul drum pe care l-a condus, având în spate cortegiul funerar. Nu ar fi fost câtuși de puțin surprins dacă Mitru s-ar fi
XXXIII ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2267 din 16 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365525_a_366854]
-
să-i reproșeze „ nu plângi mă ?! nu plângi ?... am să te bântui toată viața ! ”. Se împăcase de multă vreme cu Mitru sau mai bine zis nici nu se mai gândise la bătaia cruntă din vremea liceului, atunci când refuzase, cu acceași încăpățânare de acum, să plângă. Numai de două ori, cât a trăit, tatăl său a fost nedrept și crunt față de el. Până să se întâmple a doua oară Albert fusese fascinat de istorioarele și povestirile, pline de învățăminte și pilde, spuse
XXXIII ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2267 din 16 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365525_a_366854]
-
ultimul, corabia sau...moare odată cu scufundarea ei. Ca să poți fi un bun “căpitan” trebuie să fii călit în potrivnicia forțelor naturale, să ai diplomație, caracter, intuiție, răbdare, tenacitate, creativitate și ambiție. Uneori, chiar și defectele sunt necesare - cum ar fi încăpățânarea, condiție esențială a supraviețuirii în imensitatea mării. Misiunea mea s-a încheiat și, ca un veritabil “bătrân” lup de mare, m-am retras în golful liniștit al căsuței (Valu lui Traian), apucându-mă de scris . Referință Bibliografică: FAMILIA... / Floarea Cărbune
FAMILIA... de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 709 din 09 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365771_a_367100]
-
וּת. SĂ VĂD PRIN OCHII TĂI Să văd prin ochii tăi să mângâi fiecare statuie pe care-ți cad ochii spre sexul de ghips spre neplănuitele viziuni. sunt cu tine prin muzee spălându-ți mâinile de prea multă încăpățânare și stafidia fructului uitat. rucsacul atârnat în pom. לִצְפּות מִבַּעַד לְעֵינֶךָ לִצְפּות מִב
POEME – ESPRESSO DUBLU LA HAIFA (1) de BIANCA MARCOVICI în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366125_a_367454]
-
dragostea este temnicerul meu ea a aruncat cheile cătușelor și m-a lăsat înlănțuit cu iubirea ta legat pe vecie de dragostea ta, sunt un prizonier obedient, nu încerc să mă răzvrătesc mă supun regimului de detenție și refuz cu încăpățânare să evadez din închisoarea dragostei tale Prefer să rămân un condamnat un condamndat pe viață...de dragostea ta! Referință Bibliografica: prizonierul dragostei / Viorel Vintilă : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1119, Anul IV, 23 ianuarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright
PRIZONIERUL DRAGOSTEI de VIOREL VINTILĂ în ediţia nr. 1119 din 23 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361591_a_362920]
-
ar trebui să devină religia noastră. Omul are nevoie de Adevărul Absolut ca etalon al vieții. Acesta e unul singur și este identificat cu Divinitatea. Se întâmplă să nu acceptăm cu toată rațiunea și inima Adevărul Absolut, din slăbiciune, neputință, încăpățânare, rigiditate. Adevărurile relative pot fi multe: diferite credințe, gânduri, opinii deduse, repetate sau confirmate prin experiența vieții. Pe parcursul vieții ne sunt date adevăruri parțiale, fragmente din Marele Adevăr sau putem avea parte de adevăruri temporale, false. De foarte multe ori
ADEVĂRUL, IUBIREA ŞI FRUMUSEŢEA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 775 din 13 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351776_a_353105]
-
de seară. De ce ai plecat fără să-mi răspunzi? Cădeau poveri pe umerii unei așteptări confuze, amestecate cu teama nedefinită a nenorocirii. ca frunzele însingurate te-ai lăsat dus, spre mine, nesigur și înfricoșat de moartea parșivă, desprins din țintuirea încăpățânării și a ignoranței nemărturisite. ce greu ți-a fost să-ți recunoști slăbiciunea și să mă privești în ochi! -sunt bolnav, ai șoptit cu moartea în glas. și eu am așezat dorul de-o viață în palma ta ca să mă
DE CE NU M-AI IUBIT? de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 781 din 19 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351955_a_353284]
-
un punct este o atitudine justificată istoric. Pe cei dinspre Dragoslavele spre Câmpulung și mai la vale, rucărenii i-au numit “gherlani”, iar pe cei dinspre Fundata, “moiceni”. Doar rucăreanul s-a numit rucărean! De aici provine și mândria sau încăpățânarea rucăreanului. Paradoxal sau nu, rucăreanul are un suflet mare. Sunt primitori și prieteni de nădejde, chiar și cu ... veneticii. Totul este să le intri pe sub piele, să îi convingi, că ești om dintr-o bucată și atunci nu te mai
SINCERE CONDOLEANŢE FAMILIEI ÎNDOLIATE ŞI ZBOR LIN CĂTRE PATRIA ÎNGERILOR, GEORGE NICOLAE PODIŞOR! de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1018 din 14 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352448_a_353777]
-
se mai prinde de mine, iar liniștea care era prietena nedespărțită sufletului meu, a dispărut deodată, lăsând locul grijii și gândurilor grele... Fiecare clipă este umbrită de acest gând și oricât aș încerca să-l alung, el se întoarce cu încăpățânare și se infiltrează în fiecare fibră a ființei mele... Nu vreau ca acest gând negru să-mi umbrească soarele vieții! Nu vreau să-mi risipesc clipele frumoase ale vieții, gândind la clipele dureroase care vor veni cât de curînd... De
O UMBRĂ... FĂRĂ LACRIMI de DOINA THEISS în ediţia nr. 1232 din 16 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350523_a_351852]
-
multiple? Poate o să râdeți, dar vorbesc serios. Mă refer pentru început la limbile romanice. De obicei au pronunțare fonetică, adică literele se citesc așa cum se scriu. Rar se înregistrează excepții, cum este cazul unor termeni din franceză (mereu mă amuză încăpățânarea cu care un unchi de-al meu insista pe vremuri: „Renault se scrie, RENAULT se citește!”). Ce ne spune asta despre popoarele care vorbesc limbile latine? Nimic, firește. De ce oare atunci sunt admirate națiunile noastre pentru stilul direct, deschis, fără
MINTEA PE LIMBĂ de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1244 din 28 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350599_a_351928]
-
orientală, se vorbește despre un bogătaș avar, care a fost pedepsit să nu mai poată scăpa niciodată de încălțările sale rupte, pentru că nu le-a aruncat la timp. Trebuie să ne schimbăm, la timp, încălțările, să nu ne atașăm, cu încăpățânare, de ceea ce, uneori, pare proprietatea noastră cea mai intimă, dacă nu chiar însuși destinul nostru”. „Virtutea - dacă există - e una singură: plasticitatea”, spune în continuare Andrei Pleșu. „Nu versatilitatea, nu inconsistența, nu oportunismul, dar plasticitatea: adică puterea de a reacționa
ROMÂNII ADAPTIVI de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 673 din 03 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351246_a_352575]
-
mai puțini tinerii ei colaboratori...din România și din Diaspora! Domnia voastră ce credeți: făcut-am bine noi (cei din Colegiul redacțional), că am perseverat, că “am făcut pe dracu-n patru”, numai să apară revista?! Sau a fost doar o încăpățânare, prostească și egoistă? Așa cum i-am rugat și pe cei intervievați în numerele anterioare ale revistei noastre, vă rog, cu smerenie, și pe domnia voastră, să ne spuneți: care vă sunt opiniile, față nu de tehnoredactarea revistei noastre (pentru că la partea
INTERVIU de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 683 din 13 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351305_a_352634]
-
încântat nevoie mare: - Și dacă nu se satură, mai mănâncă o dată chestiile astea. Mi-am pus mâinile în cap, la așa ceva nu mă așteptam în ruptul capului. Mai târziu i-am mai cerut încă un câine dar a refuzat cu încăpățânare să-mi dea. Ies să-mi cumpăr puțină cafea și asist fărăsă vreau la o discuție provocatoare între vânzător și un polițist: - Pariez că pe mine nu mă tragi pe sfoară. - Dacă nu mă amendezi, te trag. - Fie. - S-a
NUMAI ÎNTREBĂRI de ION UNTARU în ediţia nr. 355 din 21 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350853_a_352182]
-
încântat nevoie mare: - Și dacă nu se satură, mai mănâncă o dată chestiile astea. Mi-am pus mâinile în cap, la așa ceva nu mă așteptam în ruptul capului. Mai târziu i-am mai cerut încă un câine dar a refuzat cu încăpățânare să-mi dea. Ies să-mi cumpăr puțină cafea și asist fărăsă vreau la o discuție provocatoare între vânzător și un polițist: - Pariez că pe mine nu mă tragi pe sfoară. - Dacă nu mă amendezi, te trag. - Fie. - S-a
NUMAI ÎNTREBĂRI, CAP.11 de ION UNTARU în ediţia nr. 362 din 28 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351071_a_352400]
-
încântat nevoie mare: - Și dacă nu se satură, mai mănâncă o dată chestiile astea. Mi-am pus mâinile în cap, la așa ceva nu mă așteptam în ruptul capului. Mai târziu i-am mai cerut încă un câine dar a refuzat cu încăpățânare să-mi dea. Ies să-mi cumpăr puțină cafea și asist fărăsă vreau la o discuție provocatoare între vânzător și un polițist: - Pariez că pe mine nu mă tragi pe sfoară. - Dacă nu mă amendezi, te trag. - Fie. - S-a
NUMAI ÎNTREBĂRI de ION UNTARU în ediţia nr. 362 din 28 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351072_a_352401]
-
renunțat la apropierea de un om, de la care n-aș fi avut decât de câștigat. Poate infinit mai mult decât varianta de „căuzaș inflexibill” al unei dreptăți niciodată venite (și făcute ca atare, de cineva!), în care mă poziționasem cu încăpățânare, apărându-mi umorile și sinceritățile... Sunt sigur c-a luat cu el în pământ imaginea hoțului care am fost eu și nu a celui adevărat. Nu cred că făptașul și-ar fi recunoscut gestul cu pocăință în chiar fața păgubitului
DESPĂRE ÎMPRUMUTUL CĂRŢILOR... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 362 din 28 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351146_a_352475]
-
în urma descinderii lui Tuf pe Caritate, din postura de profet (unul mincinos, desigur), Moise va ajunge să fie ridiculizat în fața comunității și readus la postura de „om umil”, cum observă Jaime Kreen. Moise, chiar înfrânt, îl contestă pe Tuf cu încăpățânare: „- Ești doar un om! șopti el. - Om, repetă Haviland Tuf indiferent, mângâindu-l pe Dax cu mâna-i enormă, albă. M-am născut om și am trăit ani îndelungați, Moise. Dar apoi am găsit Arca și am încetat să fiu
A FI SAU A NU FI DUMNEZEU? PEREGRINĂRILE LUI TUF – PRIMA EPOPEE SPAŢIALĂ A LUI GEORGE R.R. MARTIN de DORU SICOE în ediţia nr. 797 din 07 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345526_a_346855]