496 matches
-
n-ai, de ce n-am...? Ezită. Era ceva la ea ce-i scăpa: un singur crâng micuț În toată zona familiarității lor. — Să trăiesc cu tine acolo? — De ce nu? Dar nu argumentele Împotriva acestei propuneri au fost cele care-i Încețoșară Într-atâta gândurile, Încât trebui să-și fixeze privirile mai stăruitor, până unde putea vedea, asupra realității, a trenului care se balansa, a bărbaților și femeilor ce mâncau și beau după jaluzelele lăsate, a frânturilor din discuțiile altora. — Da, asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
punctul de sprijin când Încoace, când Încolo. Trebuia să fii foarte viu, foarte flexibil, să profiți de orice. Zăpada de pe buze i se topise și efectul ei trecea. Înainte ca făclia să pâlpâie și să se stingă, privirea i se Încețoșă, iar magazia uriașă, cu stivele ei de saci, se depărtă de el În Întuneric. Nu avea senzația că se află Înăuntru. Se gândi că fusese lăsat În urmă, să o privească dispărând. Mintea i se Încețoșă și curând Începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
stingă, privirea i se Încețoșă, iar magazia uriașă, cu stivele ei de saci, se depărtă de el În Întuneric. Nu avea senzația că se află Înăuntru. Se gândi că fusese lăsat În urmă, să o privească dispărând. Mintea i se Încețoșă și curând Începu să cadă, cu respirația tăiată, printr-un spațiu infinit, simțind În cap și-n piept un gol pătruns de vânt, pentru că nu reușise să se țină pe ceea ce era uneori un vapor, alteori o cometă, lumea Însăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
la sfârșitul acestei călătorii memorabile Consiliul nu-i va acorda râvnitul titlu de navigator, nu-iva părea rău că a luat parte la o aventură atât de palpitanta, căci amintirilecu care va rămâne nu se vor șterge niciodată. Când i se încețoșa privirea din cauza că studia atât de mult cerul, închidea ochii și își amintea imediat chipul Maianei, iar simplul fapt de a se gândi la ea, cu convingerea că toate sacrificiile lui vor avea drept răsplată dragostea celei mai încântătoare ființe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Ca un Îngeraș, ar fi spus mama mare. Îmi iau cartea cu voluptate amînată, iar senzația aceea excitantă că Îl trădez, că Îmi fur partea de plăcere În absența lui, aproape ca o masturbare. Și deodată se ridică cu ochii Încețoșați de somn, cu mîna dreaptă atîrnîndu-i inertă, cu privirea Încremenită de uimire, cu buzele Încleștate, mute. După zece minute de luptă surdă, iese un cuvînt gîtuit În silabe, ca primii stropi care picură din cișmea după ce apa a fost Închisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ale ei, dar eu am picioare mai lungi, așa că, după câteva mișcări, s-au desincronizat - trebuia să mă opresc tot timpul și s-o iau de la capăt ca să reintru în tempo. Dinspre mare bătea o briză slabă și cerul era încețoșat la orizont. Clio păstrase tăcerea mare parte din drum și-a rămas tăcută când am ajuns, urcându-se pe stâncă și uitându-se în depărtare, la valuri. Știu ce am de făcut atunci când se întâmplă asta, așa cum și Clio știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
să spun nimic. — Asta se întâmplă, zise. Acolo sunt, în mare parte, deja dispărută. — Păi, eu știu că încă exiști. Dacă asta contează în vreun fel. Ea nu răspunse. Surprins, mi-am dat seama că aproape plângea. Ochii i se încețoșaseră de lacrimi pe care se străduia să nu le lase să curgă. — Mie chiar îmi pasă de tine, să știi. — Hei, e-n ordine. Te cred. Cu fața în sus, se hazardă să-mi arunce o privire fugară. — Iisuse. — O să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
în șir, zile în șir, până când reușeam să le văd și cu ochii închiși, până când cunoșteam fiecare pește și fiecare compoziție de culoare. Vă puteam spune orice despre fiecare în parte - cele perfect clare, cele făcute prea de aproape sau încețoșate de mișcare, cele trei în care degetul mare al lui Clio apărea ca o lună de un roz pal în colțul cadrului. Le-am privit atât de mult, încât n-am făcut nimic altceva în unele zile. Ieri dimineață devreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Hei, făcu Scout, mângâindu-mă pe spate, ăla de acolo e Ian? M-am întors să mă uit. Bărcuța galbenă a lui Ian tresălta pe valuri mai încolo. Mult în spatele lui, în largul mării, insula se înălța măreață și stâncoasă, încețoșată în zare. — Ian! am strigat, pe jumătate spre motan și pe jumătate de bucurie că-i văd bărcuța. Am fluturat din mână în direcția lui. Cred că-l văd. Tu îl vezi? — O, da, încuviință ea, uitându-se în depărtare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
crudă și forța sa de decizie rapidă: oră de amiază arzătoare pe marile diguri cu muniții din Newport News, unde băiatul lucrează acum ca magazioner. În magazia de pe dig, tăcere, căldură Înăbușitoare de aproape patruzeci de grade, aer greu, murdar, Încețoșat de praful auriu al ovăzului ce curge pe un tobogan uriaș, ca un șuvoi nesfîrșit, și este Încărcat În saci și stivuit, alcătuind metereze impresionante de la un capăt la celălalt al magaziei. În alte puncte de pe dig, construcții geometrice de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
apropia. — Doamne! exclamă tata. Iată-l pe Bunny cum vine clocotind. Domnul Gates i se adresă tatei de la jumătatea salonului și toți cei de față se opriră și-l priviră. — Joe! Joe! strigă el - avea o voce răgușită și caraghioasă, Încețoșată de whisky; cred că era cam bețiv. Știi ce-am făcut, Joe? Am cumpărat o trăsură fără cai. Vino! Hai să facem o plimbare! — Ei, stai, stai! zise tata ridicînd mîna cu un gest tipic de actor. Nu te grăbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
strice contrastul dintre ten și capilură. Bărbatul din poză părea să aibă în jur de treizeci de ani. Cearcăne mari, vineții, îi înconjurau ochii cu o privire încăpățânată. Cosmin privi poza, iar ochii lui căprui închis, ochi de cerb, se încețoșară ușor. I se spusese că era ultima fotografie a lui Leonard, făcută cu patru ani în urmă. De fiecare dată când își încrucișa privirea cu cea a omului de pe poliță, ceva îi zvâcnea în stomac - avea senzația că îl cunoscuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
amestecă cu rugăciunile. Însă În cele din urmă m-am Întors la pescuitul de păstrăvi, pentru că am descoperit că țineam minte toate pârâurile și găseam mereu ceva nou, pe când fetele, după ce m-am gândit la ele de câteva ori, se Încețoșau și nu mi le mai aminteam ca lumea și până la urmă s-au Încețoșat toate și au devenit cam la fel, așa că am renunțat aproape cu totul să mă mai gândesc la ele. Dar am continuat să mă rog, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
păstrăvi, pentru că am descoperit că țineam minte toate pârâurile și găseam mereu ceva nou, pe când fetele, după ce m-am gândit la ele de câteva ori, se Încețoșau și nu mi le mai aminteam ca lumea și până la urmă s-au Încețoșat toate și au devenit cam la fel, așa că am renunțat aproape cu totul să mă mai gândesc la ele. Dar am continuat să mă rog, și adesea mă rugam pentru John În timpul nopții, apoi contingentul lui a fost lăsat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
este suveran pe arta lui. Vasile Filip Ploua... Pe ulița glodoasă, la ceas târziu din noapte, un zdrahon își ținea cu greu cumpăna, înotând cu mers alignit prin mocirla drumului... S-a oprit pentru o clipă. Și-a rotit privirea încețoșată de jur-împrejur de parcă ar fi vrut să dibuie niscaiva urmăritori. Apoi, ștergându și fața udată de ploaie cu dosul palmei, a pornit mai departe... De nu l-ai fi știut, ai fi crezut că e un lunatic care a pornit
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
că poate înfrunta singur douăzeci de barbari. Îi vedea pe quazi apropiindu-se. Strigau, dar Antonius nu auzea nimic, fiind cufundat într-o liniște ireală. Strânse cu putere sica și ridică scutul. O mânie cum nu mai simțise niciodată îi încețoșă privirile. Mișcându-se ca într-un coșmar, începu din nou să alerge. Luminișul se ivi pe neașteptate în pădurea în care Valerius și gladiatorul intraseră, în încercarea de a ajunge la Antonius. Din înaltul colinei asistaseră la victoria soldaților romani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
acesta fu împins în spate. Imediat, ceilalți doi se postară în fața lui Antonius, încercând să-l oprească, așa cum încerci să ții la distanță o fiară sălbatică. Antonius striga și gemea. Lupta cu o furie dezlănțuită. Când mânia ajunse la culme, încețoșându-i privirea și făcându-i inima să stea în loc, oficiantul dădu semnalul. Timpanul începu să bată repede, sălbatic. Deodată, cei doi bărbați înarmați se dădură în lături. Antonius simți că, în adâncul conștiinței sale, ceva se schimba. Se simți dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
a Învățat Lia - s-a adresat Nicu lui tata Toader. ― Uite că am ajuns să aflu și lucruri noi. Îi mare bucurie să te plimbi pe locuri pe unde s-o Întâmplat câte ceva deosăbit - a apreciat tata Toader. Cu privirea Încețoșată de o lacrimă scăpată de sub pleoapă, Lia s-a lipit de Nicu. ― Îți mai aduci aminte, dragul meu, cât de copii eram atunci?... În iarna aceea?... Și moș Costache... Ce suflet!... ― Spune-mi, Gruia, cum stai cu pregătirea? Peste șase
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
așteptat. Cum mariajul lor se deteriorase așa de mult, se gândea că din partea lui Victor va avea puțin sprijin în creșterea copilului. Acest lucru o făcea să aibă coșmaruri, nopți de chin, o viață lipsită de lumină. Orizonturile sale se încețoșau fără încetare. Văzându-se în situația de a nu putea ieși din impas, apelă în disperare de cauză la un subterfugiu: îi scrise Inei, nu mamei sale care din prima clipă, când îl văzuse pe Victor îi spusese : Cu prefăcutul
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
acest fel îl ignorau pe el cel ce a fost întotdeauna și a rămas Împăratul Întunericului. În acest context rezumat, ce s-ar fi cerut poate detaliat, o colegă de serviciu îi relată Inei o serie de informații care-i încețoșară multă vreme tihna zilelor și somnul nopților, umplându i cerul vieții cu mâhniri și îndoieli. Întâlnind-o întâmplător pe Ina, Adela, o asistentă de la contagioase, începu o discuție aluzivă, afișând cu dezinvoltură că cele ce urmau a fi spuse au
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
să-l alungi, dar el nu manifestă nici un semn că intenționează să părăsească locul unde s-a aciuat. După scurgerea unui timp relativ scurt, cam un an și ceva, misivele Olgăi, optimiste, exuberante, înflăcărate de plinătatea unei vieți nevisate, se încețoșară. Era vădit faptul că bunele relații dintre soți începuseră să se erodeze. Inei i se părea că acestea se alteraseră prea devreme. În noile scrisori, nota dominantă era de pesimism, patinat de o deprimare ce probabil ajunsese de nesuportat. Gândurilor
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
deschidă portiera. Mi‑am Înhățat poșeta - și pe a ei - și m‑am Întrebat dacă acesta era momentul cel mai falnic sau cel mai umilitor din viața mea. ↔ Prima prezentare de modă la care am asistat vreodată a rămas cam Încețoșată În amintirea mea. Era Întuneric, asta Îmi amintesc, iar muzica părea mult prea tare pentru asemenea eleganță distinsă, dar singurul lucru care a rămas foarte clar În acea fereastră de două ore spre lumea bizarului e propriul meu disconfort intens
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Își ia ceșcuța de ceai, ridică de pe ea capacul și bea. Restul doamnelor îi urmează exemplul. La unison, fiecare își ascunde nasul în propria ceașcă. Mă întreb dacă doamna Yun are mintea teafără. Pe măsură ce o observ, judecata pare să se încețoșeze. Totuși, simt că este un sâmbure de adevăr în cuvintele ei, atunci când începe să cânte Țărână în vânt: Mă întrebi când vin. Vai, nu încă, nu încă... Cum mai umplea ploaia iazurile în noapte când ne-am întâlnit! Oh, oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
măgarii care transportă lemn de foc, carne, orez și legume în coșuri adânci, alături de ustensile de bucătărie, oale și tigăi. La coadă se află șapte mii de cavaleriști, conduși de Yung Lu. Când trecem de ultima poartă, ochii mi se încețoșează de lacrimi. Magazinele de-a lungul străzilor sunt abandonate. Familii întregi fug precum niște găini fără cap, cărându-și bunurile pe măgari sau în spinare. Vestea fugii împăratului Hsien Feng a aruncat orașul în haos. După câteva ore, cer să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
creează un dezechilibru. Hiperventilația este definită drept un ritm și o profunzime a respirației care exced nevoile organismului la un moment dat. Dezechilibrul rezultat poate produce numeroase simptome fizice, printre care se numără: Amețeală Slăbiciune Confuzie Senzație de sufocare Vedere încețoșată Senzație de ireal Amorțeală și înțepături la nivelul extremităților Mîini reci, umede Rigiditate musculară (inclusiv a mușchilor pieptului, fapt care poate determina o senzație de durere sau apăsare) .Totodată, hiperventilația amplifică sentimentul de anxietate, prin urmare diminuează capacitatea de a
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]